Salut! Numele meu este Andra Constantinescu, sunt pasionata de gastronomie, calatorii si, mai nou, de fotografie, iubesc in mod special Italia si in particular Venezia (scriu despre toate astea pe www.mentasirozmarin.ro), iar in cele ce urmeaza va invit sa pornim intr-o calatorie culinara prin Venezia, sa descoperim impreuna cateva dintre secretele gastronomice ale Serenissimei.
“No pizza, no lasagna, no directions!” – scria pe un afis lipit in fereastra unei osterii venetiene, intr-o incercare, disperata probabil, a patronului de a demonta mitul conform caruia, daca esti in Italia, orice restaurant trebuie sa aiba in meniu pizza si lasagna. Si pe buna dreptate – as spune eu – cu atat mai mult cu cat strazile principale ale Veneziei sunt ticsite de asa-zisele “Ristorante – Pizzeria”, care ofera meniuri cu zeci de feluri de pizza si alte zeci de preparate de cele mai multe ori la preturi nejustificat de mari si de o calitate indoielnica. Daca mai adaugam aici si servirea in majoritatea acestor localuri, care in general functioneaza pe principiul: “sa le luam banii, ca oricum sunt turisti si nu ne pasa daca nu se mai intorc, pentru ca, oricum, vor veni altii”, devine deja clar motivul pentru care Venezia si-a obtinut “faima” de destinatie nu tocmai prietenoasa cand vine vorba de oferta culinara.
Daca ati fost macar o data la Venezia, stiti cu siguranta despre ce vorbesc, insa, daca doriti sa va reintoarceti sau daca planuiti o prima vizita, iata cateva informatii care, sper eu, va vor ajuta sa descoperiti deliciile culinare ale Veneziei si sa va bucurati astfel nu numai privirea si sufletul, ci si papilele gustative.
Dimineata Venezia se trezeste destul de tarziu, iar localnicii isi incep ziua cu un “prima colazione” constand de obicei intr-o cafea si un cornetto – echivalentul croissantului frantuzesc, insa adevaratul mic dejun are loc undeva in jurul orei 11, cand e timpul pentru ceea ce ei numesc “seconda colazione”. De obicei, il secondo colazione este ceva mai consistent, constand intr-o cana de cappuccino, un tramezzino (un sandvici din paine alba moale, fara coaja, cu rosii, mozzarella, prosciutto ori combinatii cu peste sau diverse verdeturi) si un pahar de Spritz Veneziano ori un calice all’ombra. Un calice all’ ombra este, de fapt, un pahar (calice) de vin tanar, alb sau rosu – de obicei vinul casei. Denumirea “all’ ombra” vine de la vechiul obicei al venetienilor de a sorbi un pahar de vin adapostindu-se de razele soarelui la umbra marelui turn din Piazza San Marco. Celebrul Spritz Veneziano – o combinatie de Aperol, Prosecco si apa minerala, servit cu o felie de portocala sau cu o maslina verde si cateva cuburi de gheata – il veti gasi in oferta tuturor localurilor din Venezia, fiind o bautura extrem de indragita de localnici si de turisti deopotriva.
Pentru pranz va recomand ceva lejer, cum ar fi o portie de rizi e bizi (preparat traditional venetian – un risotto cu mazare verde), o portie de gnocchi, preparate pe baza de peste ori o portie generoasa de paste cu fructe de mare – pentru a lasa loc si de o inghetata care poate fi gasita cu usurinta la una dintre numeroasele gelaterii artizanale, ori de cateva fructe proaspete care pot fi cumparate de la vanzatorii ambulanti.
La vremea cinei oferta localurilor traditionale devine mai consistenta, iar ca preparate tipic venetiene ar fi de notat polenta cu fegato alla Veneziana, traditionalele polpette (chiftele scaldate in sos de rosii), verdure alla griglia si, evident, preparate din peste ori fructe de mare. In mod particular recomand preparatele pe baza de caracatita (venetienii sunt experti in prepararea caracatitei) si obligatoriu, la aperitiv, traditionalul baccala mantecato.
In ceea ce priveste localurile, asa cum spuneam si in partea introductiva, Venezia nu are o traditie in prepararea pizzei, astfel ca o sa va fie foarte greu (desi nu neaparat imposibil) sa gasiti o Pizzeria in adevaratul sens al cuvantului, iar un Ristorante cu meniu à la carte poate fi deosebit de scump, mai ales in zonele de mare interes turistic. Insa, lasand la o parte pizzeriile si restaurantele – pe care, la o adica, le puteti gasi oriunde in Italia, eu va invit sa descoperim in cele ce urmeaza localurile traditionale venetiene – care nu au fete de mese albe si trei randuri de tacamuri, insa au in oferta o mancare gustoasa, cinstita si, de cele mai multe ori, la preturi decente.
Emblematic pentru Venezia este un mic local denumit generic “Bacaro” (plural: Bacari), unde localnicii se aduna in general dupa ora 17 pentru a schimba cateva vorbe, a afla ultimele noutati si a degusta un calice all’ ombra ori un Spritz Veneziano, alaturi de o selectie de doua-trei cicheti. Cicheti sunt mici gustari care se mananca direct cu mana si constau fie in felii de paine asezonate cu branzeturi, prosciutto ori traditionalul baccala mantecato, fie in mici preparate la minut cum ar fi arancini di riso, bocconcini ori fiori di zucca. In varianta traditionala, astfel de localuri sunt extrem de mici ca suprafata si, in general, se sta in picioare, la bar ori in fata localului, insa veti gasi, cu siguranta, si spatii mai generoase, cu doua-trei mese ori cateva bancute in interior sau chiar cateva mese afara. Veti gasi astfel de Bacari in general pe stradutele din zona pietei de peste si de legume – Rialto Mercato – dar si in alte zone mai putin frecventate de turisti.
De asemenea, veti gasi in Venezia traditionalele localuri denumite “Osteria” – in general mici restaurante (afaceri de familie) care ofera preparate traditionale intr-o ambianta rustica si extrem de prietenoasa. Unele Osterii, putin mai moderne, imbina in mod fericit conceptul de Bacaro cu cel de Osterie si ofera, pe langa meniul de bucatarie, si traditionalele cicheti, precum si o generoasa selectie de vinuri. Astfel de localuri sunt foarte populare atat in randul localnicilor, cat si in randul turistilor care isi doresc o experienta culinara autentica.
Iata in continuare o selectie a localurilor pe care le-am vizitat si pe care le recomand din tot sufletul, alaturi de o scurta descriere si cateva fotografii:
1. All’ Arco (bacaro)
– un bacaro traditional, situat in apropierea pietei (Rialto Mercato) – ofera o selectie generoasa de cicheti si cel mai bun Spritz pe care eu l-am gustat de cand merg la Venetia. In zilele de vineri si sambata, localul este extrem de aglomerat, dar, daca va doriti o experienta mai linistita, incercati sa veniti dupa ora 14, cand atmosfera incepe sa se mai relaxeze.
All’ Arco
San Polo 436, Calle dell’ Occhialer – Vaporetto Rialto Mercato
tel. (+39)041 520 5666
2. Al Squero (osteria)
– situata in apropiere de Fondamenta Zattere, osteria Al Squero ofera, pe langa o buna selectie de cicheti si o gama larga de vinuri disponibile atat la pahar, cat si la sticla, la preturi rezonabile. In plus, Al Squero ofera o vedere unica asupra singurului atelier traditional unde se intretin si se repara celebrele gondole. Localul se deschide dupa ora 17, iar daca aveti vreme sa zaboviti mai mult, va recomand sa asteptati pana la vremea apusului – cand puteti sa faceti o plimbare pe Fondamenta Zattere – veti avea parte de o plimbare relaxanta si de unul dintre cele mai frumoase apusuri de soare in Venezia! 🙂
Al Squero
Dorsoduro 943-944 – Vaporetto Fondamenta Zattere
https://osteriaalsquero.wordpress.com/
3. Al Timon (enoteca, osteria, cicheteria)
– situat intr-o zona de nu foarte mare interes turistic, Al Timon are toate ingredientele pentru a fi declarat unul dintre cele mai bune localuri din Venezia: mancare buna si proaspata, atmosfera excelenta, o superba selectie de vinuri si branzeturi, un jazz lejer in fundal si o multime de clienti cu zambetul pe buze.
Al Timon
Cannaregio 2754, Fondamenta dei Ormesini
tel. (+39) 041 524 6066
https://www.facebook.com/pages/Al-timon/104080702987479
4. La Cantina (enoteca, cicheteria)
– situata convenabil intr-o zona populara si usor accesibila, La Cantina nu are un meniu in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca preparatele difera de la o zi la alta, fiind facute exclusiv cu produse cumparate in aceeasi zi de la piata. De vizitat interiorul localului, iubitorii de prosciutto vor avea o surpriza foarte placuta J
La Cantina
Cannaregio 3689, Campo San Felice – Vaporetto Ca’ d’Oro
tel. (+39) 041 522 8258
5. Paradiso Perduto (cicheteria, osteria)
– aflata la cateva minute distanta de Al Timon, pe aceeasi strada, Paradiso Perduto este by all means o destinatie: cu o oferta extrem de generoasa de cicheti, salate de legume ori de fructe de mare, legume la grill, precum si un meniu scurt, bazat pe produse proaspete si de sezon, alaturi de o selectie generoasa de vinuri. Localul se deschide dupa ora 18, iar ocazional se organizeaza si concerte live.
Paradiso Perduto
Cannaregio 2540, Fondamenta della Misericordia – Vaporetto San Marcuola
tel. (+39) 041 720 581
https://ilparadisoperduto.wordpress.com/
https://www.facebook.com/PPVenezia
Se impune o corectare: Prima Colazione si Seconda Colazione. Il Primo si il Secondo se foloseste atunci cand nu se adauga si substantivul Colazione care e la feminin.
Multumim pt informatii, sunt foarte utile!
Ce mancam in Venezia ?
Simplu, mancarea cumparata din Mestre.
Lasand gluma, Venezia este un oras scump si privelistea turistilor stand pe treptele de la Rialto sau pe mal in fata Campanilelor si mancand ceva cumparat de la chiosc, este ceva extrem de uzual.
Gabriela, multumesc pentru observatie, s-a corectat!
Orice numai spaghetti al nero di seppia nu recomand! Am incercat si cat m-am straduit nu am reusit, mi s-au parut gretoase plus ca iti coloreaza dintii in stil fashion zombie 🙂