Cu bebe in Asia by Andreea

06. Apus de soare- Gili Air.JPG

De la o vreme încoace, printre cei care îmi scriu să mă întrebe ba de una, ba de alta despre călătorii a fost și Andreea, care, pe lângă întrebările, să le zicem clasice – când să meargă, vize, unde, etc., mai avea o particularitate… urma să plece în Asia cu un bebe de 1 an și 9 luni! Mă rog, am încercat eu să-i dau niște sfaturi, pentru o româncă a fost foarte curajoasă (prin Asia am văzut destule proaspete mămici cu bebe la purtător), dar iată că s-a și întors între timp și a scris câteva rânduri… despre povestea ei și a lui bebe prin Asia. Să nu uit, Andreea este single mom și a fost singură cu bebe in Asia.


Nu suntem o nație „plimbătoare” la distanțe mari de bătrâna patrie, cu atât mai puțin atunci când vine vorba să mergi cu un infant (copil sub 2 ani) prin lume. Ciudat, dar nu este vorba neapărat de bani, ci de teamă, teama părinților în legătură cu copilul. În primul rând teama de boală, mai ales la copil. Cea mai mare parte din Asia este săracă, copiii nu sunt vaccinați, iar riscul de boală e mai mare decât acasă (cel puțin teoretic)!

Mă numesc Andreea, am 29 de ani și îmi place să hoinăresc prin lume. Înainte, plecam singură de nebună, acum, cu copilul după mine. Cine are călătoria în sânge știe că e ceva de care nu te poți lăsa așa de ușor sau chiar deloc. Multă lume era uimită și nu înțelegea cum pot face asta, nu mai vorbesc de curaj. Ceea ce e de reținut aici este faptul că peste tot în lume, indiferent de cultură, continent, climă, oamenii (atât cei mici, cât și cei mari), au aproximativ aceleași nevoi, aceleași trăiri, aceleași speranțe, aceleași medicamente, aceleași scutece pentru bebeluși 🙂 Nu sunt fan globalizare, din contra, dar ăsta e un aspect pozitiv, și anume faptul că este atât de avansată lumea asta și că în foarte multe locuri pe unde am fost mi-am găsit cu ușurință ceea ce folosesc, atunci când vine vorba despre mâncare sau obiecte personale, la nivel de brand.

Revin la întrebarea: cum fac asta?

Nu am o rețetă-minune, însă am bune abilități organizatorice.

În prima fază caut variantele de zbor low cost, e bine de știut că în Asia sunt foarte multe companii aeriene low cost și se poate călători la niște costuri foarte scăzute. Biletele se pot cumpăra online chiar de pe site-ul lor (ex: Malindo Air, Air Asia, Sri Lankan Airlines).

Apoi deschid harta lumii și. în funcție de preferințe, încerc să îmi fac un plan. De regulă, „leg” 2-3 țări vecine (consider că e mai eficient să faci atâta drum pentru 2-3 țări, decât pentru o singură destinație), sigur, mărind durata călătoriei, aceasta ajungând în jur de o lună.

Ultima dată n-am plecat singură, am plecat cu bebe, dupa întoarcerea din India am devenit mamă, dar dorința de a călători nu s-a „stins”. Dupa India (unde am fost singură), de data aceasta am plecat cu bebe Elisabeta, care nu avea nici 2 ani împliniți. Pentru mine Asia nu era o noutate, pentru Elisabeta (bebe), da!

O sa încerc să descriu locuri din perspectiva a ceea ce înseamnă o astfel de călătorie cu un bebeluș ‒ sau infant (copil sub 2 ani).

So….

 

Povestea e așa: 3 săptămâni 8 curse aeriene,  40 de ore de zbor, 30.000 de kilometri.

Țări străbătute: Emiratele Arabe Unite (Dubai, Indonezia (Jakarta și Bali), Gili Air (insulă între Indonezia și Papua Noua Guinee), Sri Lanka.

 

ORGANIZAREA

Am fost în perioada august‒septembrie, când clima e ca la noi, mai puțin în Sri Lanka (muson în capitală), iar în Dubai este foarte cald.

 

Este nevoie de pașaport, atât pentru bebe, cât și pentru adult. Se face în aproximativ două săptămâni, la sediul din Piața Amzei, pentru București.

Dubai ‒ nu este nevoie de viză.

Indonezia ‒ viză de pe aeroport, plătită atât pentru părinte, cât și pentru bebe, în jur de 50 de dolari pentru ambii.

Sri Lanka ‒ viză online, nu se percepe taxă pentru bebe la viză, se obține pe mail în câteva minute.

 

Vaccinuri: nu sunt necesare, eventual unul de febra Dengue (de la țânțari în Indonezia).

 

Companii aeriene low cost: Wizz Air, Sri Lankan Airlines, Air Asia, Fly Dubai.

 

Dintre companiile aeriene, cea mai friendly cu bebe la bord a fost de departe Sri Lankan Airlines. Dacă au bebeluș la bord oferă la urcare, pe lângă pernă, pătură și mâncare gătită, un pachet cu scutece și șervețele umede ‒ carte de colorat și creioane colorate. Cei de la Air Asia au la bord și medicamente uzuale pentru bebeluș, dacă este cazul. De reținut!

Atenție sporită la locurile în care mâncați (nu e cazul în Dubai), puteți cere să vedeți bucătăria, eu am facut-o în Sri Lanka, sunt tot indieni, dar mai curați.
Folosiți alcool sanitar pentru dezinfectare mâini bebe, mai ales dacă e sub 2 ani și e mereu cu mâinile prin gură.
Să aveți la voi o minitrusă de prim ajutor: antitermice, supozitoare glicerină, săruri  de rehidratare, termometru.
Laptele ‒ l-aș recomanda să fie luat de la noi, lapte praf, că altfel n-ar avea cum să fie transportat, mai e și cald afară și devine periculos de consumat. Recomand în acest fel pentru că nu se mulg vacile pe unde am fost noi și aveau lapte importat de prin Australia, cu termen de valabilitate foarte mare. Eu am cam avut îndoieli față de acel lapte, în plus aveam curse și seara, și dimineata, iar laptele nu poate sta mai mult de o oră în biberon (mai ales dacă afară e cald), și la noi era. Dacă stă mai mult de o oră, încep să se dezvolte bacterii și poate îmbolnăvi bebelușul.
Peste tot există medici pediatri și sistem privat de sănătate la costuri foarte mici, nu plecați cu prejudecăți, s-ar putea să aveți surprize.
Cu toate astea, recomand să vă faceți asigurare de călătorie.

Când căutați cazare, să aveți și Internet free, eu am găsit peste tot și e o variantă bună de comunicare cu cei de acasă, întrucât costurile la mobil sunt foarte mari.

NU luați o grămadă de lucruri pentru bebe dacă NU sunt neapărat necesare! Peste tot în lume am găsit ce am avut nevoie, mă refer la lucruri de bază (șampon, gel de duș, scutece etc).
Neapărat, loțiune de protecție solară, mai ales pentru bebe, cu factor de protecție 50. Soarele e puternic, iar dacă vă aflați lângă ocean, o să-l ardă pe cel mic (două nopți nu am dormit de plânsul copilului).
Am crezut că găsesc acolo, nu e așa, ei au piele închisă la culoare și nu au neapărat nevoie de așa ceva. La cei cu pielea albă e altfel, iar la copii nici nu mai zic…
Apa se bea NUMAI îmbuteliată!

Recomand un sterilizator pentru biberonul bebelușului.
Puteți merge cu un cărucior sau cu sistem de purtat, o să cam fie necesar, mai ales prin aeroporturi, și, în plus, mai poate dormi în el, atunci când nu are altundeva să facă asta (de exemplu, sunteți în aeroport și așteptați îmbarcarea).


Dubai
‒ loc curat, supertehnologizat, clima ar putea fi o problemă, temperaturi de 42 de grade Celsius în august, nu se pune problema de boală. Copiii au multe variante pentru fun: plajă, Mall Dubai (loc de joacă), acvariul din Mall Dubai. O superexperiență pentru cei care sunt mai mari, pot vedea o mulțime de specii de pești, inclusiv rechini.

Elisabeta nu s-a adaptat la bucătăria asiatică, așa cum mă așteptam, dar am găsit multe variante de mâncare europeană, în special italiană, paste de tot felul. Farmaciile au multe medicamente ca și pe la noi. Spre deosebire de copiii europeni, cei de aici sunt foarte prietenoși și așa e posibil să-și facă foarte repede câțiva prieteni care, după aceea, cu greu să se despartă, atât de mult se atrag. N-au prejudecăți legate de culoarea pielii sau de locul de unde provin, ce ideal ar fi să meargă cu aceste idei mai departe în viață!

S-a adaptat destul de ușor, fiind un loc destul de europenizat. Decalajul de fus orar este doar de o oră, acest lucru nu a ridicat probleme.

Pentru că este foarte cald, copilul trebuie hidratat foarte bine și ferit de soare. O mare problemă am considerat-o schimbarea bruscă de temperatură, au aer condiționat peste tot, care cred că face o temperatură de interior de maximum 20 de grade Celsius, iar afară sunt in jur de 40 de grade. Diferența este foarte mare și trecerea bruscă este foarte dificilă, mai ales că bebelușii nu au termoreglarea bine formată.
Am încercat ca impactul să fie diminuat prin acoperirea lui cu o pătură atunci când am intrat undeva în interior, asta pentru câteva minute, să mențină puțin căldura și să facem treptat trecerea la cele 20 de grade.

 

Indonezia

Jakarta ‒ capitala nu este o variantă de vizitat, nu are mai nimic interesant, deja aici exista și mizerie, iar mijloacele de precauție trebuie să fie ceva mai mari. Mai ales că punea mâna pe tot ce prindea și ducea la gură (cam așa e omulețul pe la 1 an și jumătate ‒ doi).  Nu are locuri de joacă pentru copii, nu recomand vizita.

Eu eram cu sticla de alcool sanitar după mine și cu șervețelele. Așa dezinfectam mâinile, căci după aer era calea cea mai sigură de contractare a bolilor.

Apa se bea doar îmbuteliată și se mănâncă doar din locuri sigure, ceream să văd bucătăria. Prețurile sunt foarte bune, cam 3 dolari/masa.

Bali ‒ noi am fost în Ubud. Clima, vara, este la fel ca la noi. Un loc minunat, am stat la periferie, lângă plantațiile de orez.

Diferența de fus orar este de 5 ore, destul de mare pentru un copil  mic, dar eu am încercat din răsputeri să merg pe programul de acasă și în felul acesta organismul ei s-a adaptat mai ușor la acest lucru (mai exact, când era ora 6 seara la București, în Bali era ora 11 p.m, oră dificil de mers la somnul de noapte, dar s-a adaptat).

Un loc destul de curat și safe, atunci când vine vorba de boli datorate mizeriei. Foarte mulți turiști cu copii, mai mari sau mai mici. Indonezienii sunt oameni curați, gătesc în curățenie, iar pe stradă nu prea este mizerie.

Neapărat, loțiune țânțari, alcool sanitar pentru mâini, apă îmbuteliată. Foarte multe fructe exotice se pot mânca la prețuri scăzute, există și mâncare europeană.

Locul este extrem de prietenos cu copiii pentru ca are multă vegetație.

Monkey Forest este un loc unde Elisabeta a fost de-a dreptul fascinată, o pădure plină de maimuțe.

Deși par interesante, nu recomand ca micuții să se apropie foarte tare de ele, pentru că devin agresive.

 

Gili Air

Pe insulă se ajunge cu un fast boat din Bali (20 km în 2 ore). Nu recomand să-i dați lapte, mâncarea sau alte lichide copilului înainte de a urca în boat, s-ar putea să faceți mult loc în jur după aceea. Elisabeta a vărsat pe mine tot ce a mâncat, din cauza zgâlțâielii, oceanului, valurilor etc. În 10 minute se făcuse mult loc lângă noi, cum spuneam, lumea a decis să plece 🙂 La întoarcere nu am repetat povestea.

Locul perfect pentru o călătorie cu copilul. Insula are doar 6 km, în mijlocul Oceanului Indian.

Nu există poluare, pentru că nu sunt mijloace de transport în comun motorizate. Singurul mijloc folosit este o trăsură cu un cal 🙂

Foarte multe fructe exotice băute fresh de către Elisabeta, la niște prețuri foarte mici (7 lei fresh-ul). Copiii de acolo sunt foarte prietenoși, nu au tablete sau telefoane mobile, jocuri pe laptop etc. Au acele jocuri de grup pe care le-am avut noi în copilărie.
Spre exemplu, se adunau câțiva la malul Oceanului Indian, aveau câteva crengi și hârtii, făceau focul și își găseau de joacă.

Apa, tot așa, îmbuteliată, mâncarea specifică e pe bază de orez, legume și lapte de cocos (o minunăție!), prețurile, destul de bune.
Plaja e liniștită, fără petreceri, și e destul de curată. Unde am fost noi apa era foarte mică, nu reprezenta un pericol.

Evident că nu există locuri de joacă antropizate, superconstrucții de genul care există pe la noi, acolo însăși natura și vegetația sunt locurile de joacă.

Tot așa, loțiuni de țânțari și, foarte important, loțiune de plajă, mai ales pentru bebe. Soarele arde puternic. Aici nu am avut loțiunea de protecție solară, crezând că voi găsi să cumpăr. Nu a fost așa, iar soarele a ars pielea copilului bine de tot.

Există Internet la unitățile de cazare, la cele mai multe e free.

Recomand să se consume foarte multe fructe exotice, luate direct de pe insule, fără chimicale și la prețuri foarte bune. Nu mai vorbesc de cât de sănătoase sunt.

 

Sri Lanka

Colombo ‒ capitala e zgomotoasă și nu foarte curată (dar mult mai curată decât New Delhi, India)

Au locuri de joacă pentru copii și o grădină zoologică extraordinară, mare, frumoasă și cu foarte multe animale.

Nu e cazul de boli, e free malarie țara, și nici cazul de boli datorate mizeriei și sărăciei.

Mâinile curățate cu alcool sanitar, apă doar îmbuteliată și haine ușoare, e foarte cald si umiditatea e mare, transpiră foarte mult și trebuie hidratat bine copilul, mai ales dacă face și febră, se îmbolnăvește. Am avut două temeri majore: accident aviatic (multe curse, la companiile low cost am îndoieli atunci când vine vorba despre reparații, experiența piloților etc.) și îmbolnăvirea copilului. Inevitabilul s-a produs, Elisabeta s-a îmbolnăvit pe drumul dintre Malaezia și Sri Lanka.

Ajunse în Colombo, am mers direct la un spital privat. Nu e atât de horror pe cât ar părea. Au sistem privat de sănătate, costuri mici, iar medicii au fost foarte umani și binevoitori. Febră aproape 40, fără niciun alt simptom asociat.

Mai toți părinții care citesc acum s-ar speria teribil, având în cap o serie de prejudecăți, țară săracă și tu cu copilul bolnav acolo.

Vă spun că nu e chiar așa, au medici buni, vorbitori de engleză. Costurile au fost destul de mici, iar la final am plecat mulțumită de serviciile medicale. Elisabeta a făcut o infecție în gât (după o grămadă de analize în care căutau tot felul de viruși tropicali), a avut tratamentul cu antibiotic și s-a vindecat.

Dacă n-aș fi pățit asta, aș fi trăit mereu cu impresia că să te ferească Dumnezeu să te îmbolnăvești într-o țară ca Sri Lanka, dar nu e așa deloc.

 

Nuwara Elyia ‒ plantațiile de ceai din Sri Lanka, multă vegetație și locul în care Elisabeta a ajuns la concluzia că ceaiul e chiar o invenție bună, aici a băut ceai pentru prima dată în viața ei.

Merită de vizitat, loc curat, foarte frumos și liniștit. Nu e cazul de boală datorată mizeriei sau sărăciei.

Una peste alta, 3 săptămâni în Asia, 8 avioane, 30.000 km cu un infant au fost o experiență departe de scenariile horror pe care le-ar putea gândi cei mai mulți părinți. Și încă un lucru, copiii au o capacitate de adaptare mai mare decât adulții.

01. Dubai Mall.JPG

In Dubai Mall

02. Dubai.JPG

La plimbare prin Dubai

03. Indonezia- primul lucru pe care l-am facut!.JPG

Indonezia – primul lucru pe care l-am facut

04. Bali- Ubud.JPG

Welcome to Bali !

05. Monkey Forest- Bali.JPG

Monkey Forest – Ubud, Bali

06. Apus de soare- Gili Air.JPG

Apus de soare in Gili Air

07. Gili Air- la joaca.JPG

La joaca !

08. Gili Air- relax.JPG

Just chill !

09. Gili Air, fresh!.JPG

Ce bun e…

10. Oceanul Indian.JPG

Cald mai e Oceanul Indian !

11. Somn in aeroport.JPG

 Aeroport ? Cel mai bun loc de tras un pui de somn

 

Comentarii

  • Felicitari pentru abaterea de la status quo-ul „acum am copit, nu mai pot sa calatoresc”!

    Stefan 29 ianuarie 2015 9:41 Răspunde
  • Interesant articolul si apreciez curajul tau
    Noi ( eu sotia) am incercat de 2 ori experienta de a merge in concediu cu copilul nostru anul trecut( 11 luni) si a fost cam horror
    Am fost in Costa del Sol si ulterior in Milano.Conteaza cred foarte mult temperamentul copilului( nu a avut stare in avion, autobuz, tren etc….juma de zi ne uitam la el cum plangea si ne intrebam ce-a fost in capul nostru sa plecam cu el 🙂

    Dani 29 ianuarie 2015 11:58 Răspunde
  • felicitari!!!

    Poate reusesti sa faci un itinerar cu zborurile, gen (Bucuresti-Dubai, Dubai – Colombo, etc) si cu preturile.

    Mersi

    cristi 29 ianuarie 2015 12:00 Răspunde
  • Hey! Eu sunt, Andrea cu plecatul prin lume. Cumva am fost ajutata mult de faptul ca activitatea mea profesionala se desfasoara in zona de parenting si stiu multe lucruri legate de nevoia copilului, inteleg reactii, etc!
    Mai mult, Dani, tine cumva de temperament, dar in egala masura si de respectarea nevoilor celui mic (lucru care nu e simplu deloc sub 3 ani)!
    Ca sa va faceti o idee nici Elisabeta nu a stat locului deloc (fiecare zbor a durat in medie 5 ore). Iti dai seama ca nu aveam cum sa o tin locului, daca incercam asta cred ca pilotul facea atac cerebral de atata plans 🙂
    Una peste alta, nevoia de explorare si ideea de a nu sta locului am incercat sa o respect in mare masura, drept urmare, cu picioarele goale facea ture prin avion, pe sub scaune (nu la decolare si aterizare, acolo era dificil pt ca trebuia tinuta locului si nu era simplu), mai pe la lume, facea rost de o maslina, o mica atentie, mai cu insotitorii de bord, mai calare pe mine, mai un somn scurt si asa treceau cele 5 ore. In rest s-a dus si a facut de toate, interveneam eu la lucrurile cu adevarat periculoase: sosea, masini, maimute….in rest, lumea era a ei.
    E foarte importanta si starea voastra, daca sunteti speriati, anxiosi etc, asta se transmite si copilului 🙁
    Iar daca nu-l lasati sa exploreze (la 11 luni e inceputul explorarii), nu aveti cale lunga cu el nici la 3 ani.
    Cristi, revin cu un comment legat de preturi.

    Andrea 29 ianuarie 2015 14:05 Răspunde
  • Valeiii Andreea mi-ai facut ziua!
    De cand tot propavaduiesc ca atunci cand voi avea copil il voi duce pe toate continentele din ziua 0 iar scoala ii va fi drumul, mama ii va fi oceanul si tata ii va fi muntele…!
    La mai multe, copilul tau a inceput cu dreptul aventura. Toate bune!

    Desiree 29 ianuarie 2015 16:47 Răspunde
  • Felicitări pentru curajul de a merge într-o astfel de călătorie! Sunt putini oameni atât de deschiși…
    Și eu am o fetița de un an și două luni, iar în toamnă aveam de gând să mergem trei săptămâni prin Asia. Intre timp am găsit o variantă de a merge fără ea 🙂

    Dan 29 ianuarie 2015 16:49 Răspunde
  • Exceptional articol, Andreea! Felicitari pentru curajul de a pleca impreuna cu Elisabeta si la cat mai multe calatorii! Bafta in continuare!

    Alex 29 ianuarie 2015 20:40 Răspunde
  • Bravo, supermami! Cred ca a fost demențial de frumos! Chiar daca nu neaparat cel mai ușor lucru pe care l-ai facut in viața ta 🙂
    A picat la țanc articolul, pentru ca uite, peste câteva zile plecam si noi cu pitica de 10 luni in Thailanda. Suntem, amândoi, nomazi, am bătut multă Asie la viața noastră, si acum am hotărât ce e momentul sa ii facem inițierea si Puiului de Om 🙂
    Doar asa, ca sa știi ca mai sunt si alți nebuni 🙂

    Elle_Belle 29 ianuarie 2015 20:48 Răspunde
  • Frumos. Si noi am plecat in primul concediu in delta, cazare la casute cand avea matul 3 luni jumate.
    Afara cand avea 9 luni, destinatia Tunisia. Am facut de toate cu el, bazar, macat in mici restaurante locale -(de atunci mananca cuscus in toate combinatiile) 3 zile cu autocarul safari 4×4 in desert etc. balaurit in diferite zone, plimbare cu camila, zoo etc.. Programul a fost cam toata ziua la plimbare si explorare, seara la somn in camera de hotel.
    La doi ani am mers in SUA, la 3 in sudul Europei cu masina, concediu pe plaja la cort in Albania :).
    La 4 ani jumate, am facut prima calatorie circuit cu cazare la hosteluri si rucsacul in spate in 3 tari Suedia/Finlanda/Estonia. Fara probleme, 8 ore pe zi balaureala, muzee, bicicleta, parcuri nationale, transfer cu feribotul. S-a distrat foarte mult, noi ne-am relaxat.
    Acum la 5 ani jumate am bagat 3 saptamani in Brazilia. Am facut cam toate nebuniile de la surfing si snorkeling la explorat jungla, Iguazu, plaje etc.
    Concluzia e ca se poate foarte bine calatori cu un copil daca iti iei cateva masuri de precautie: ce manaca (alternativa la mancarea locala daca nu ii place, la noi orezul combinat cu tot felul de chestii, pastele, friptura simpla cu legume, fructele si sucurile naturale, un sandwich pregatit la micul dejun cu branza in caz ca peste zi nu gaseam mancare pe gustul lui, apa imbuteliata ne-au scos din toate problemele.Cand era mic, lapte praf, biscuti fructe. Si binenteles solutie de tantari, lotiune de soare si trusa de prim ajutor pe care o avem oricum cu noi. Nicaieri nu s-a intamplat sa cerem ajutor si sa nu ni se ofere. Cand esti cu un copil dupa tine, oamenii iti ofera ajutoru fara prea multe intrebari.
    Copilul se dezvolta extraordinar. Vede lumea, absoarbe ca un burete tot ce se intampla in jurul lui. Si astepata cu interes urmatoarea calatorie lunga. Pe lista sunt Asia, Australia, Noua Zeelanda, Africa. Si cat de repede se poate o vizita la Mos Craciun si Islanda :), Nu avem noi concedii cate idei de calatorii are :).

    Maria 29 ianuarie 2015 22:20 Răspunde
  • Bun, tura asta a fost ok, v-ati intors teferi si primiti laude!
    Dar daca lucrurile ar fi mers prost si va intoarceati cu el in cosciug, de la o boala tropicala sau toxiinfectie alimentara?
    Va mai laudati pe aici cu aventurile voastre?

    stefan 29 ianuarie 2015 23:07 Răspunde
  • La 2-3 ani copilul e prea mic pentru atine minte peste timp experientele… astea nu-s decat pentru laudarosenia parintilor

    stefan 29 ianuarie 2015 23:09 Răspunde
    • Ei bine, primele amintiri pe care le am sunt dintr-o calatorie si aveam fix 2 ani si 4 luni. Imi aduc aminte de un loc unde caii sareau peste obstacole. Si daca ar fi s-o cred pe mama (care are o memorie strong), singurul concurs de sarituri peste obstacole la care am asistat in copilarie a fost la Mangalia cand eu aveam 2 ani si 4 luni.

      Imperator 29 ianuarie 2015 23:27 Răspunde
  • Iar pentru autoarea articolului…..ce cursuri de parenting o fi facut daca nu a invatat ca amintirile unui copil de 2 ani se pierd in proportie de 100% pana la varsta de 7 ani…. asta apropo de faptul ca „copilul absoarbe ca un burete”!

    stefan 29 ianuarie 2015 23:14 Răspunde
  • Stefan, sa-ti raspund direct, faptul ca stai acasa nu te scuteste de posibilitatea de a nu-l avea intr-un cosciug (scuze, stiu ca suna urat), se intampla multe chiar si fara sa pleci cu el intr-o calatorie. Peste tot se poate intampla orice. Sunt o gramada de copii care stau acasa, nu calatoresc si se imbolnavesc rau. Nu stiu daca ai copil, dar stii ca atunci cand e mic trece dintr-una intr-alta! Cel putin cu bolile din colectivitate.
    In plus, eu nu am sustinut nimic legat de ideea de amintiri la varsta de 2 ani. N-am avut un astfel de scop, departe de mine aceasta idee. Scopul articolului meu era sa se vada ca exista oameni care au facut asta si nu e capat de lume.
    Teama si anxietatile ne mananca zilele si visele, din pacate! Si asa vor creste si copiii parintilor care vad asa lucrurile.

    Andrea 29 ianuarie 2015 23:45 Răspunde
  • Aaaaa, in plus chiar s-a imbolnavit si am vizitat pediatria din Sri Lanka, n-a fost capat de lume, ai fi uimit sa-ti spun ca au si pediatrii care chiar trateaza copiii.

    Andrea 29 ianuarie 2015 23:48 Răspunde
  • Legat de amintiri… nu-si aduce aminte exact de maimutze sau de plaje. Dar se dezvolta, se adapteaza, etc. Si next time o sa suporte si mai bine o calatorie cu avionul, apoi chiar o sa-i placa, etc… Experienta de viata 🙂

    Bravo, s-o tineti tot asa! Desi, dupa 2 ani cresc costurile… 🙂

    Radu 30 ianuarie 2015 1:46 Răspunde
  • Prima vacanta cu copilul a fost un circuit prin Portugalia pe cand avea 8 luni. 3 saptamani perfecte in 2013.
    Anul trecut ne-am luat inima in dinti si am plecat prin Asia cu fetita de 1 an si 8 luni atunci si cu o burtica la purtator de 5,5luni: Malaezia (Kuala Lumpur), Singapore si Thailanda (mai la nord de Phuket), am avut 2 zboruri de cate 10h”40 si 5 zboruri mai scurte. Din nou a fost minunat. Nu am avut nici un fel de probleme si copilul s-a simtit foarte bine iar eu mi-am incarcat sufletul de Asia. Mentionez ca am fost impreuna cu sotul si am avut cu noi caruciorul pe care il recomand oricui pleaca in calatorie cu copilul.
    Am fost priviti cu tot felul de pareri de catre cei din jur, de la inconstienti, cei mai multi pana la curajosi dar asta conteaza cel mai putin pana la urma.
    Pentru majoritatea e greu de crezut ca poti sa faci in continuare ce iti face placere si daca vine un copil in viata ta…sau doi :)))

    andreeafaur 30 ianuarie 2015 4:34 Răspunde
  • Pe unde am tot fost am vazut o multime de parinti cu copii si nu asa ca fii-mea, mici, mici de tot, multi sub 6 luni. Si nu cu unul singur, cu 3-4 dupa ei. Oamenii pareau relaxati si fiecare se bucura in felul lui de vacanta. Aia mici cu ale lor, cei mari la fel. Dupa chip si grai erau europeni, sigur tari dezvoltate cu mult inaintea noastra ca mod de abordare a unui astfel de eveniment. N-am vazut panica, 7 caciuli sa nu-i „traga curentul” etc. Inca mai avem multe de invatat…In plus, ce e si mai aiurea este faptul ca sunt foarte multi in jur care nu au nici copii, care nu au calatorit in viata lor in felul asta dar cu totii incep sa dea sfaturi: ce e greu e, cat de inconstient sa ajungi sa faci asta…..etc! Adica, vorbesc aia care n-au habar de nimic (nici calatorie, nici copil).

    Andrea 30 ianuarie 2015 7:58 Răspunde
  • Felicitari! Sa stii din proprie experienta,ca mai tarziu acest ,,microb ,, cu calatoritul ii va fi transmis si copilului,ceea ce e minunat.Cred ca totul depinde de ceea ce vrem noi sa transmitem noi copiilor nostri.
    Si eu cand mergeam cu cei doi copii mici dupa mine in excursii eram privita ca o ciudata,dar nu mi-a pasat de acest lucru,totul e sa nu ai complexe.Acum ei continua ceea ce le-am transmis .Iti doresc cat mai multe calatorii alaturi de copilul tau si sa te bucuri impreuna cu ea de tot.

    Felicia 30 ianuarie 2015 10:22 Răspunde
  • Stefan la 2-3 ani nu il duci sa il faci Einstein. Ai o vancanta, vrei sa vezi ceva nou, il iei cu tine. Ce invata e sa se adapteze diferitelor situatii, sa interactioneze cu diferiti oameni, sa incerce lucrui noi, sa fie curios, sa puna intrebari, sa faca legatura intre experientele personale si ce se intampla in jurul lui: de ex. la 2 ani a fost la Space Museum in Washington si a vazut rachete in „marime naturala”si costume de cosmonauti. Acum are aprope 6 ani dar inca isi aminteste ca rachetele sunt mari, mult mai mari, uriase si ca primele costume de cosmonauti le-a vazut cand era foarte mic. Face comparatii intre diferite lucrui pe care le vede. Nu il duci ca sa arati mama ce destept esti si ce mult te plimbi, ci ca sa ii deschizi lumea, sa traiasca diferite experiente, sa iasa din „cutie”. Sa vada ca lucrurile nu sunt albe sau negre ci ca in lumea asta mare sunt milioane de nuante. Am invatat enorm si noi din experientele aceastea si inca invatam. Dar e o scoala „in joaca”, fara ore si note ci cu amintiri inchise bine in cutiute in sufletul nostru. Si e o perioada cand te conectezi extraordinar cu copilul, cand nu exista serviciu, scoala, gradinita, intalniri etc ci esti acolo pentru el si inveti impreuna cu el in afara rutinei. Si da, s-ar putea sa se imbolnaveasca, asa cum ne-am putea imbolnavi si noi, si da ar putea avea loc accidente sau pot apare situatii neplacute. Dar inveti sa te adaptezi, sa gasesti solutii.
    Eu nu as putea sa merg in vacanta fara copil. Au fost situatii in care a fost obosit si nu am vazut nu stiu ce muzeu de ex, sau am redus programul pentru el. Sau ne-a rupt spatele rucsacul care avea 75% chestii pentru el. Si poate ca atunci ar fi fost mai simplu sa fim in 2. Nu e comod, si nu e intotdeauna ca in filme. Dar nu as schimba nici un moment experientele impreuna in 3 si nici nu as lua vreodata un pachet „all inclusive”. Pentru noi, ca familie, ar fi prea plictisitor. Si vorbesc acum si pentru baiatul meu. La aproape 6 ani stie sa ceara si ce sa ceara si are sugestii si alegeri cand discutam programul.

    Maria 30 ianuarie 2015 11:00 Răspunde
  • Esti o mama curajoasa. Felicitari! Si inca ceva, pentru prima data citesc de romani ajunsi in Gilis. Eu m-am intors de 2 saptamani din Gili Air si inca traiesc sub imperiul amintilor frumoase de acolo (sa nu mai vorbesc de mancare si fresh-uri).
    Diana

    Diana 30 ianuarie 2015 11:37 Răspunde
  • Copiii sunt la fel, parintii sunt diferiti.Nu veniti sa-mi spuneti ca tii minte ce ai vazut pina la 2 ani, unde ati citit voi asta?

    Li 30 ianuarie 2015 15:47 Răspunde
  • Ok, sa fie cum spuneti voi.
    Raman totusi la ideea ca orice calatorie cu un copil sub 2 ani e o experienta mai mult pentru parinti (ca apoi sa poata posta pe diverse forumuri) decat pentru copil. Acesta se poate dezvolta la fel de bine (mental si fizic) intr-un spatiu care nu il expune la diverse agresiuni biologice si culinare.
    Joc putin si rolul avocatului diavolului. Fata mea are 9 ani si am fost impreuna intr-o multitudine de locuri din tara si din strainatate (niciunul all -inclusive),insa cu standarde de curatenie si civilizatie conform cu ceea ce consider eu firesc pentru varsta ei. (dau exemplu Paris si Londra).
    Nu pot insa sa va felicit pentru curaj, atat timp cat o parte din deciziile voastre s-au bazat pe inconstienta.

    stefan 30 ianuarie 2015 15:50 Răspunde
  • Andreea, ma bucur ca n-am calatorit in acelaso avion.
    Am 34 de ani si nu sunt inca mama. Sunt insa extrem de nervoasa sa intalnesc copii ca ai tai: la care parintii le tolereaza asa zisa nevoie de explorare si-i lasa sa enerveze ceilalti calatori.
    Te-ai gandit macar o data ca fiica ta poate irita pe alti cu asa zisa ei curiozitate?
    Ca poate altii abia se abtineau sa nu te repeada?
    Eu nu am de ce sa suport un copil cu comentarii neobrazate pe care mama in numele libertatii si am lenei ei prorpii pentru ca asta este, il lasa sa faca fix ce vrea.
    Pe mine mama m-a tinut permanent langa ea pentru ca nu a vrut sa ma duc pe sufletul altor straini – se numeste RESPECT fata de ceilalti si EDUCATIE.
    Dupa cum vezi, n-am iesit marcata sau mai putin buna decat alti copii.

    Exista limite – lasa-ti fetita sa exploreze, dar acasa la tine, la familia ta…. nu le capul unor straini.

    Emi 30 ianuarie 2015 16:26 Răspunde
    • si eu sunt de acord.. chair ma deranjeaza in avion copii care urla, tipa, fac circ pentru ca parintii i au alintat si nu stiu sa ii tina in frau.. detest sa stau in avion langa un copil… si culmea e ca de cele mai multe ori asa se intampla :))
      de ceea ce ti e frica de aia nu scapi…

      de aia cand am auzit ca exsita in rep dominicana sau nu mai stiu pe unde hoteluri nu e voie cu copii… am spus wow.. ce fain… asa da.. te poti relaxa.. nu trebuie sa ascul oracaielile si capriciile niciunui copil…

      drept e ca in avion am dat si de copii ok.. si mai mici si mai mari, care doar zambeau, nu plangeau.. sau dc se apucau sa planga, imediat parintii stiau ce sa faca ca sa se opreasca….deci se poate si asa.. dar in general parintii isi alinta copii de zici ca e minunatia de pe lume acel copil… o fi.. dar doar in ochii lor.. in rest e doar un copil alintat

      abcd 31 ianuarie 2015 1:51 Răspunde
    • Mai bine te impusti, Emi. Probabil ca tu nu ai fost niciodata mica, cum naiba poti sa tii locului un copil de 2 ani tintuit 5 ore pe un scaun?? Poate sa-l legi de maini si sa-i pui scoci la gura. Doamne, dar esti de-a dreptul absurda, chiar, tu suporti pe cineva in jurul tau? Dar pe tine cine crezi ca te suporta cu o asemenea gandire? Daca o tinea numai pe scaun pe fetita, ca ar fi putut cu siguranta, cel mai probabil ar fi inceput sa planga, si nu cred ca era mai bine. Dar cand vine un copil de 2 ani la tine, e imposibil sa nu-ti smulga un zambet, cum sa nu-ti faca placere?

      Alex 1 februarie 2015 22:17 Răspunde
  • Este foarte bine ca luati copiii in vacante! In primii 3 ani li se dezvolta enorm creierul si se formeaza legaturile neuronale asa ca trebuiesc stimulati cu experiente si informatii diverse…
    p.s.: blogul lui imperator tinde sa devina unul despre bebelusi 😉

    viorela 30 ianuarie 2015 18:07 Răspunde
    • Sper ca Andreea va fi amabila sa anunte cu luni inainte expeditiile cu bebe al ei alintat, careia ii permite orice, ca noi, cei care nu suportam obrazniciile lui bebe sa stam acasa.
      @Viorela unde ai citit tu ca ti se dezvolta creierul enorm , ca se stabilesc legaturi neuronale….cred ca suntem toti cu creierul atrofiat, nu ne-au dus parintii in Bali sau Dubai si avem sinapse neuronale defecte, care nu se conecteaza la timp.

      Li 31 ianuarie 2015 22:11 Răspunde
      • Li, vad ca si tu esti foarte „sociabila”, si tu ai fost direct mare, cu siguranta. Probabil ca si tu esti la fel de frustrata ca Emi, genul de persoana pe care n-o sufera nimeni. Bai oameni buni, daca vine un copil de 2 ani catre mine, in avion, sau oriunde, eu ma inmoi tot, pe cuvantul meu, voi astia care nu suportati copiii, sunteti de-a dreptul nebuni la cap, va rog sa ma scuzati!

        Alex 1 februarie 2015 22:26 Răspunde
    • Absolut de accord! Si noi am calatorit cu bebe de 6 luni si apoi de 11 luni cu avioane schimbate, cu vapor (ce-i drept, nu in Asia). Mi-am dat seama ca toate spaimele mele existentiale cu microbii, raul de avion si alte balarii idioate sunt mai degraba induse. Copilul s-a simtit mai bine ca noi (eu in prima parte am fost extrem de stresata, pana am vazut ca este absolut totul excelent). Va pot spune cu siguranta ca „afara” oamenii n-au stresul dinacesta inutil: copiii sunt carati in calatorii si se bucura de contactul cu alte medii, cu alti copii, de timpul de relaxare petrecut cu parintii. Si da, asta le mobileaza creierul. Orice experienta noua, orice expunere le creste experienta de viata si implicit capacitatea de judecata si de raspuns la diverse situratii. Si DA, PLASTICITATEA SI CAPACITATEA MAXIME DE INMAGAZINARE ALE CREIERULUI SUNT PANA IN 3 ANI. Asta e fapt dovedit stiintific si e legat de maturarea SNC, mileinizare, viteza de transmitere si cresterea numarului de dendrite dezvoltate de cei expusi la diversi stimuli (imposibil ca in minunatele lecturi obligatorii sa nu fi citit si asta :))) . Faptul ca vei calatori nu inseamna ca vei deveni geniu, tot asa cum faptul ca vei trai la coada vacii cel mai probabil (in 90% din cazuri) te va face capabil sa intelegi modul in care ele se balega si mai putin probabil filosofia, fara insa a o exclude pe ultima. Domna Li, exemplele dv sunt pur si simplu exceptii. De ceilalti amarati cu expunere limitata n-aveti cum sa mentionati, pt ca nu exista decat in statistici. ca si oameni simpli. Iar daca pe dvs nu v-au plimbat nu inseamna ca au facut bine sau ca restul suntem toti tampiti. Erau pur si simplu alte mentalitati si posibilitati atunci si parintii dvs au facut ce au putut sau cum au considerat. De unde stiti ca n-ati fi fost macar mai toleranta daca nu cumva mai buna si in alte chestii daca ati fi calatorit?! Si daca n-am invata din experiente si n-am incerca lucruri noi unde ar mai fi evolutia?! Expunerea la medii si oameni noi n-are de ce sa fie rea pt nimeni, din contra. Una e sa citesti intr-o carte despre populatia x ( si sa inghiti toate cacaturile de marketing) si alta e sa vezi efectiv ce se intampla acolo. Si daca dvs calatoriti, de ce restul, inclusiv copiii, n-ar face-o?! Pt dvs e bine, dar pt noi restul nu? Daca nu va plac copiii e pb dvs. (poate si datorita faptului ca prea mult timp cu ei evident ca n-ati petrecut, caci ati fi invatat multe despre toleranta la frustrare, limite si prejudecati). Si daca nu va plac nu inseamna ca noi ii inchidem in custi ca sa nu va deranjeze urechile prea sensibile. Succes in izolare

      Me 2 februarie 2015 14:12 Răspunde
  • @Stefan, asa se lauda si Banciu intr-o emisiune:fiica-mea a avut pasaport la 6 luni si a calatorit afara la 9 luni.E foarte bine daca nu ai cu cine sa-l lasi sa-l iei cu tine, decit sa stati acasa.Amintiri la 2 ani nu exista.Sa imi spuna cineva daca tine minte cand a invatat ce e olita si a abandonat scutecele.
    Intii inveti sa vorbesti!

    Li 30 ianuarie 2015 18:09 Răspunde
  • Si cica romanii sunt saraci.Eu nu am reusit sa inteleg de unde au unii atat de multi bani,incat sa le permita sa viziteze tot mapamondul…

    unu 31 ianuarie 2015 13:15 Răspunde
    • e adevarat ca iti trebuie niste bani ca sa vizitezi, dar nu asa de multi.. eu de exemplu am fost plecata pe ici pe colo cu promotii la avion si itinerariul, cazarile etc mi le faceam singura (ceea ce dureaza si ia mult tp de informare)– daca as fi mers prin agentie, atunci da, ar fi fost foarte scump—
      nu iti trebuie o avere ca sa mergi in destinatii indepartate, exotice– de ce mai multe ori avionul este cel mai scump, restul cazari, tururi etc sunt la preturi mici (fata de cele din europa)

      abcd 31 ianuarie 2015 15:03 Răspunde
    • Unu, nu cred ca ai habar cum se calatoreste ieftin, cred ca esti genul care intra in prima agentie de turism si ia tot ce i se da, mai documenteaza-te!

      Alex 1 februarie 2015 22:30 Răspunde
  • Unu, cred ca Asia are cele mai multe companii low cost din lume. Gresesc, Imperator? Nu stiu daca ai avut vreodata curiozitatea sa cauti tarife si sa incerci sa iti faci un circuit (fraa agentii), bilete luate direct de pe site-ul lor. E posibil sa ramai surprins, contrar ideii de „scump” raspandita de cei care nu au incercat nicioadata sa caute dar vorbesc de la altii, la fel de nestiutori. In plus, cu cazarea e la fel. Eu spre ex la Gili Air pe 3 nopti de cazare, pat dublu in casuta (cum masa de dimineata inclusa, la aprox 70 m de Oceanul Indian, am dat 260 lei. Scump? Te las pe tine sa decizi 🙂

    Andrea 1 februarie 2015 18:53 Răspunde
  • Li, nu ai inteles mai nimic din discutia de aici. Adica noi astia care iubim calatoriile si luam copiii cu noi in aceste calatorii, ba suntem inconstienti, ba avem copii alintati.Era doar un schimb de opinii intre cei care calatoresc. Mda, e o opinie si asta!
    Pe de alta parte, nu inteleg de ce ar trebui sa anunt cu luni inainte unde plec cu bebe? Ca viata mea nu e reality show, drept urmare nu vad rolul. cu riscul de a ma repeta, acest articol are scopul de INFORMARE si sa se vada ca pana la urma nu e atat de imposibil sa mergi cu copilul inr-o calatorie. Dar tu din pacate nu ai reusit sa intelegi ideea 🙁
    In plus, daca nu iti spune Viorela uite, o sa iti spun eu unde sa citeste despre conexiunile neuronale si sinapse, si dezvoltarea creierului intr-o proportie de 85% pana la varsta de 3 ani (dan Siegel- Parentaj sensibil si inteligent). Lectura placuta! 🙂
    Si inca ceva, copilul nu este obraznic, parintele este deranjat de lipsa de confort creat de catre cel mic, pentru ca stie/reuseste sa-i inteleaga nevoile.

    Andrea 1 februarie 2015 21:14 Răspunde
    • Andreea, nu merita sa-ti bati capul cu niste frustrate care nu suporta copiii in avion. Continua sa faci ceea ce iti place cel mai mult pentru ca e foarte bine! Multa bafta!

      Alex 1 februarie 2015 22:33 Răspunde
  • Ambii copii au pasaport si au zburat de la 3 luni, naa ca l.-am facut pe Banciu si sper ca I-am enervat pe astia care nu le plac copii in avion 🙂
    Fii-mio o inceput sa zboare inca de cand nu avea pasaport, la 5 luni in burta prin Bali, Singapore, Malaezia.. la 3 luni la botez in romania, la 7 luni la mare in malta, la 11 luni la munte in austria, la un an si iar in romania der cateva ori, la prieteni sau la joaca peste granita in germania saptamanal.. intre timp a aparut si fiica mea care e la fel de activa .
    in concluzie, bravo Andreea pentru articol si felicitari celor deschisi la minte si informati cum se cresc copii!

    viorela 2 februarie 2015 3:50 Răspunde
  • Cand eram foarte tanara si mai tarziu am invatat despre sistemul nervos in Fiziologia si fiziopatologia sistemului nervos de Teodorescu Exarcu, asa ca mi-am facut norma de lecturi in materie.
    Hai sa-ti dau un exemplu:Marin Preda nu a fost nicaieri in copilarie, a mancat mamaliga si urzici, a citit cand pastea oile si pe urma a ramas in istoria literaturii romane cu Morometii.Mai scria cartea asta daca il plimba taticul prin Europa
    Si iti mai dau niste exemple de oameni care nu au fost nicaieri, cel mult in lagar, ca Soljenitin sau la munca, Saharov si au luat premiul Nobel.
    Ei, cum e cu dezvoltarea sistemului nervos ?

    Li 2 februarie 2015 10:19 Răspunde
  • Saracul Marin Preda, iti dai seama ca daca ar mai fi si calatorit de mic copil ca l ar fi intrecut pe Shakespeare la condei…

    viorela 2 februarie 2015 19:10 Răspunde
  • Vai de noi femeile fara inima si fara copii. In curand copiii vostri or sa si conduca masina de cateva luni, ca doar voi sunteti informati!
    Voi stiti mai bine ca noi!

    Poate se intrduce o taxa de excludere bebelus pe locul de langa mine, o platesc bucuroasa!
    Pana atunci insa, o apostrofez verbal de fiecare mamica de genul vostru al carei copil ma deranjeaza!
    Nu-mi smulge un zambet, ma irita si atat!
    daca i-ati facut si-i iubiti, tineti-i la voi in poala! El plange, eu imi pun muzica la maxim in boxe! fair deal

    Emi 2 februarie 2015 19:26 Răspunde
    • Ce sa-ti mai zic, draga Emi, stii ce-o sa patesti odata? O sa dai peste o mama un pic mai nebuna care-o sa dea cu tine de toti peretii, probabil se va intampla si intr-o tara straina si nici n-o sa stii de unde s-o iei. Este limpede ca ai frustrari mari, pentru ca altfel nu se explica de ce ai o asemenea atitudine de retardata. Banuiesc ca natura a avut grija de tine…

      Alex 2 februarie 2015 22:26 Răspunde
      • @Alex, ai un limbaj „elegant,” daca il invata si copilul tau….S-ar putea sa dea cineva peste o mama care „sa dea cu tine de toti peretii” , dar pentru asta exista legi, Politie si chiar inchisoare pentru vatamare corporala.
        Imperator, daca iti scade traficul pe blog baga repede un material care sa includa si turism pentru bebelusi.

        Li 3 februarie 2015 11:12 Răspunde
        • Bine, mergeti voi prin tari straine si faceti pe nebunele cu alti turisti straini, sa vedem ce vi se intampla, exista politie, adevarat, dar de unde-l mai iei pe ala sau pe aia? Te duci la politie si zici…”m-a batut o blonda cu un copil in brate intr-o sala de asteptare”, bazeeza-te cu pe politie si pe legi…

          Alex 3 februarie 2015 13:55 Răspunde
        • Daca nu-ti place „S-ar putea sa dai peste o mama care sa dea cu tine de toti peretii”, atunci rectific, „S-ar putea sa dai peste o mama care sa te agate in cui”, cred ca suna mai bine asa ;)…vezi, mai inveti si cate o expresie noua.

          Alex 3 februarie 2015 16:09 Răspunde
  • Ioiii, Emi! Exista astfel de femei ca tine??? NU UITA ca si tu ai fost copil dar probabil mama ta te-a plesnit/articulat bine de tot cand incercai sa plangi/manifesti, altfel nu-mi explic atitudinea ta, cum a putut iesi asa om din tine 🙁

    Andrea 3 februarie 2015 7:08 Răspunde
  • Si inca ceva, ideea de mai sus e valabila pentru un copil sub 3 ani/ 3 ani si jumatate, unde nu prea ai cum sa te intelegi cu el din 2 motive: nu prea vorbeste si functioneaza doar instinctiv (fiind dezvoltata doar partea emotioanala a creierului), degeaba te apuci sa-i explici teorii, pur si simplu nu merge! Sigur, discutia se schimba mult daca copilul este de 4-5 ani, dar aici nu e cazul, toata discutia e legata de bebelusi, adica aia la care nu merge cu super teorii. So Emi, sorry but I can’t help you! This is human brain. Si vorba lui Alex, daca intalnesti o mama mai nebuna…..sa te feresti de ea! Daca nu esti mama, nu stii ce e in mintea unei mame 🙂

    Andrea 3 februarie 2015 7:17 Răspunde
  • In calitate de autoare a acestui articol vreau sa va marturisesc am scris cu mare drag informatiile de mai sus in speranta ca-i vor fi cuiva de folos (nu de laudarosenie sau ca fii-mea sa devina Eistein). Am plecat cu acest gand si s-a ajuns la o cearta in toata regula, chiar atacuri la persoana. Pot fi de acord cu faptul ca fiecare are propria opinie, dar cum a degenerat discutia, e mult prea mult! Nu este in regula deloc. Pana la urma acest schimb de opinii dure nu aduce niciun plus de valoare acestei discutii, din contra, o degenereaza.

    Andrea 3 februarie 2015 16:45 Răspunde
  • Recunosc nu am citit articolul (mi-am dat seama despre ce e vorba din titlu si citind putin pe diagonala). Am sarit direct la comentarii fiindca eram curios de procentul celor „pro” vs „contra”. In alte cercuri probabil ca ar fi fost mai multi „contra”, insa aici se gasesc doar oameni pasionati de calatorii si o parte in ei au (sau vor avea) copii asa ca majoritatea au fost „pro”.
    Eu am multe calatorii la activ (de o parte si de alta a globului), iar in 1-2 ani sper sa devin tatic. Inca nu stiu cum acest eveniment imi va impacta placerea de a calatori. Voi sti la momentul potrivit, nu incerc sa judec in avans. Pana atunci insa am niste pareri/conceptii care nu cred ca se vor schimba in mare masura dupa aparitia copilului meu:

    1. „faptul ca stai acasa nu te scuteste de posibilitatea de a nu-l avea intr-un cosciug… Sunt o gramada de copii care stau acasa, nu calatoresc si se imbolnavesc rau. ” Ei, hai sa fim putin seriosi. Desi afirmatia asta este cat se poate de adevarata, nu insemna ca acum putem juca linistiti ruleta ruseasca… Este vorba de sanse aici, de procentaje. Cand te supui unui risc iti cresc sansele sa patesti ceva. Poti trece strada legat la ochi si sa nu patesti nimic. Poti face o plimbare noaptea prin cel mai periclos cartier si sa nu patesti nimic. Insa asta nu insemna ca oricine poate face asta, oricand, cu aceleasi rezultate pozitive.

    2. Nu exista adevar absolut. Nimeni din cei ce au postat aici (inclusiv subsemnatul) nu putem avea decat opinii proprii pe care le impartasim/impunem, mai finut sau mai brutal. Insa dreptate 100% nu cred ca are nimeni. Nimeni nu poate spune cu exactitate care este granita dintre curaj si inconstienta. Fiecare avem rationament si judecam dupa propriile standarde daca vrem sau nu sa ne inspiram din „curajul” / „inconstienta” celor din jurul nostru. Putem admira pe cei care au „curajul” de a face ceva mai nebunatic, insa nu ne forteaza nimeni sa-i imitam.

    3. Desi am incercat sa dau dovada maxim obiectivism mai sus, nu pot sa nu-mi dau cu parerea mai departe si anume despre experientele cu copii mici pe cursele long haul. Placere nu a fost. Indiferent ce face, copilul (pana la o varsta) nu are nici o vina. Cat despre parinte, daca a fost absolut necesar sa faca acea lunga calatorie cu acel copil mic langa el, atunci incerc sa-l inteleg… Insa repet, nu e nici o placere, nervii sunt oricum intinsi la maxim din cauza oboselii si disconfortului general din avion, un bebelus deja vanat de plans la 2 metri de tine nu poate decat sa rasuceasca cutitul in rana.
    Nu ma refer la copii care mi se urca in cap sau ma trag de casti sau imi fura perna. Alea sunt cazuri tolarebile (poti fi indiferent fata de ei sau poti sa te topesti dupa ei, depinde cum ti-e firea). Ma refer la acele cazuri cu copii care nu pot fi opriti din plans. Oricat de intelegator ai fi, te termina. Ma termina pe mine, pe tine, chiar si pe parintele copilului observ ca il termina. Si atunci ma intreb, chiar era absolut necesara acea calatorie pt acel parinte? Uneori am intrebat, am aflat ca pt unii chiar nu a existat alta solutie. Insa pentru altii… pur si simplu au vrut ei neaparat concediu la capatul lumii cu copil de 6-7 luni dupa ei… Romani sau straini, nu exista un pattern aici.

    4. Dupa cum am spus nu am inca copil. INCA. Insa pana acum am incercat sa observ pe cei din jur care au trecut acest prag. Pe toti cunoscutii ce au devenit parinti intre timp ii pot diviza in 2 categorii:

    – oameni pe care aparitia copilului i-a schimbat destul de mult. Au alte prioritati, alte placeri. Vad viata altfel. Nu-i mai intereseaza asa mult sa faca tot ce faceau in trecut, la multe au renuntat natural, cu placere chiar. Au cu totul si cu totul alte placeri, satisfactii si mai ales prioritati. Si recunosc senin asta.

    – oameni care sunt exact la polul opus, care (parerea mea) par ca au o prioritate in a(-si) demonsta ca acel copil nu le-a schimbat viata, ba din contra, cu un copil poti face tot ce faceai inainte. Am prieten care-si ia bebelusul cu el la repetitiile cu baietii (formatie rock) la subsol. Am colega biciclista pasionata care nu concepe sa renunte la hobby-ul ei, asa ca vara trecuta o puteati vedea cu un bebe in cosul bicicletei prin bulevardele aglomerate ale Bucurestiului.
    Unora li se pare dragut, altora inconstienta. Cum mi se pare mie, sau tie, sau fiecaruia dintre noi nu este atat de important si in mod sigur nu trebuie sa provoace cearta. Fiecare poate face ceea ce crede el ca e bine si corect fara a impune brutal punctul de vedere.

    Bogdan Popescu 4 februarie 2015 16:13 Răspunde
  • Domnule Bogdan Popescu, cred că o să fiţi un tată foarte bun!

    Maditu 4 februarie 2015 17:57 Răspunde
  • Si noi (cu un copil) avem norocul sa fim mari „calatori”… Dupa o vacanta de iarna, invatatoarea baietelului meu (acum de 11 ani) i-a pus pe copii sa povesteasca ce au facut in vacanta; el a spus ca a fost la schi in Austria. A venit acasa, mi-a povestit ce a spus la scoala, iar eu i-am raspuns: „bine, dar noi nu am fost la schi in Austria, am fost in Seychelles, pe Bird Island” (acolo ne petrecusem de fapt vacanta).
    Candid, mi-a raspuns ca nimeni nu l-ar fi crezut ca a fost acolo, asa ca a mintit ca a fost in Austria – asta pentru ca toti copii din clasa merg in vacanta de iarna in Austria…
    Va scriu asta pentru ca din toate locurile (www.ghiduri-turistice.com) pe unde pana acum l-am purtat dupa noi pe cel mic, lui i-a ramas in minte Bird Island, din Seychelles. O experienta fantastica pentru un copil sa ajunga in aceast loc! Vi-l recomand cu mare drag!

    Adina A. 23 februarie 2015 20:47 Răspunde
  • Foarte util articolul. Noi plecam in Maldive cu un bebe de 1 an si avem ceva emotii. O intrebare ma framanta. Trebuie sa inchei o asigurare medicala si nu stiu ce companie imi ofera cele mai bune conditii pentru bebelus. Poate ma ajuta cineva cu un sfat, o recomandare.

    Oana 28 mai 2015 16:26 Răspunde
  • Oana, eu recomand sa o faci din 2 motive: primul, copilul e mic si e expus la multe, al doilea ar fi ca totusi intr-o calatorie eu zic ca ar trebui sa fie si asigurarea de sanatate pentru toata lumea, inclusiv voi! Costurile nu sunt mari in raport cu riscurile. Cu privire la recomandare, nu am una insa sa faci un research sa vezi ce si cum.

    Andreea 28 mai 2015 17:12 Răspunde
  • superb…felicitari ptr curaj!!!as fi facut acelasi lucru…poate nu asa sigura pe mine avand in vedere ca nu ai partener…si noi avem o fetita de 6 luni si am fost deja in tenerife iar ptr craciun planuim sa mergem in sri lanka 🙂 am citi pe un forum despre o fam cu 3 copii unu de 1 an ,al doilea de 2 si al treilea de 3 ani…au calatorit cu trenul au schimbat hotelul de cel putin 5 ori…deci se poate daca vrei cu adevarat si ai posibilitatea sa vezi lume 🙂 sper sa avem o experienta de neuitat si te felicit inca o data ptr curaj…

    carmen 29 iunie 2015 13:50 Răspunde
  • Andreea, autoarea articolului, spune la un moment dat: „Vaccinuri: nu sunt necesare, eventual unul de febra Dengue (de la țânțari în Indonezia).” Nu am citit toate comentariile, asa ca poate s-a mai referit cineva la ce vreau eu sa spun, si anume ca nu prea sunt de acord cu ce spune in citatul de mai sus, adica:
    1 – trebuie si vaccinuri
    2 – pentru febra Dengue nu exista vaccin si nici nu exista protectie in afara de repelentul de tantari (dar nu orice fel de repelent are o buna eficacitate – valabil si pentru anofelii de malarie) si haine adecvate
    3 – trebuie luata in considerare si problema malariei, chiar daca riscul este scazut, ca in Sri Lanka (unde riscul este scazut si variabil, cu rezistenta moderata la Chloroquine si doar Colombo este malaria free, nu toata Sri Lanka, cum spune Andreea)
    Si va dau o mica explicatie, pe care am mai dat-o pe Net: poti sa nu iti faci nici un vaccin pentru diverse boli si sa nu te preocupe nici malaria, ok! Te duci asa, linistit, de 5-6 ori in locuri unde totusi exista un risc (de a face hepatita A, febra tifoida, malarie etc). Si, de fiecare data, nu patesti nimic! BRAVO! Dar te duci si a 7-a oara si atunci o patesti! Dar, la fel de bine, poti sa o patesti de PRIMA data! Totul e jocul probabilitatilor! Si o patesti grav sau pe viata, cum e cazul, de obicei, cu malaria…Te va INCALZI cu ceva faptul ca ai fost viteaz si de 6 ori inainte nu ai patit nimic?
    Sau: studiezi sau ti se spune, ca, de exemplu, riscul de malarie este foarte mic, sa zicem de 5%. Te duci fara nici o masura de precautie…si faci malarie…Va mai conta pe urma ca te vei plange tie insuti si prietenilor ca ce GHINION extraordinar ai avut ca exact tu sa fii intre cei 5 oameni dintr-o suta care au facut malarie si ca asa ti-ai adus „contributia” personala la procentul de 5%?
    Intrebarile astea se complica si mai mult atunci cand esti cu un copil si tu esti RASPUNZATOR pentru sanatatea lui!

    Mai spune Andreea, spre uimirea mea, ca a plecat fara lotiune de protectie solara, o greseala foarte mare si poate ca daca ar fi intrebat inainte, inclusiv pe acest blog, despre sfaturi, cineva i-ar fi spus, poate eu: nu se pleaca in zone tropicale fara o crema de protectie solara de FACTOR 50 si fara o crema de DUPA SOARE, adica sa te poti ingriji daca totusi ai fost ars de soare! Si cremele sa fie de o marca intr-adevar reliable, eventual sa le mai fi folosit inainte si sa stii ca poti pune baza pe ele! Si cumparate de aici (sau oricum din Europa) pentru ca stii ce iei. Nu risti sa nu gasesti sau sa iei la supra-pret sau sa iei fake-uri, care, in cel mai rau caz, sa agraveze problema. Eu, de exemplu, pe un atol de corali din mijlocul Pacificului, am facut o plimbare de 4 ore pe marginea lui exterioara, dinspre ocean. Mi-am dat cu celebra crema cu factor 50 peste tot..doar ca am uitat de gambe…Batand vantul, nu am sesizat vreo problema pana cand am revenit la bungalow, cand gambele imi pulsau si erau aproape duble in diametru. Atunci am dat rapid, de mai multe ori, cu crema „de dupa” si rezultatul a fost miraculos: zona a ramas sensibila vreo 2-3 zile, dar nu am facut rani si basici, doar ca vreo 2 saptamani dupa, m-am jupuit intr-o veselie, inclusiv pe degetele de la picioare! Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca nu aveam si crema „de dupa”!

    Nu trebuie sa fie nimeni paranoic in privinta masurilor de precautie, dar trebuie sa faci tot ce tine de tine pentru a reduce riscul ca, pentru doua sau trei saptamani de vacanta in zone tropicale, sa plangi amarnic mult timp apoi (sau toata viata, daca esti mai ghinionist)!

    Paul DROSU 29 iunie 2015 17:32 Răspunde
  • Paul, eu sunt autoarea! Poate ai sa fii socat, mirat dar consider ca ai mare dreptate! A trecut aproape 1 an de la calatorie iar daca ar fi sa o iau de la capat, clar lotiune de soare (recunosc greseala imensa) si n-as mai spun asa de usor pas la vaccinuri, clar sunt pro vaccinuri in situatii de genul asta!

    Carmen, multumesc! Mult succes si voua si vacanta minunata!

    Andrea 29 iunie 2015 18:13 Răspunde
  • Salut Andrea,
    Nu sunt nici socat si nici mirat, ci sunt multumit sa vad ca esti un om normal, ca si mine, care are puterea sa recunoasca atunci cand greseste! Si eu, desi pot spune ca am o foarte buna experienta in domeniul calatoriilor de jur-imprejurul lumii, inca mai fac diverse erori. Important este ca atunci cand intelegem ce nu a fost in regula, sa fim, in primul rand, multumiti ca nu a avut eventuale repercusiuni si, mai ales, cum spui si tu, sa nu mai repetam aceeasi greseala!
    Cat despre faptul ca mergi cu copilul, chiar daca este inca mic, poate nu a reiesit exact opinia mea din ce am scris. Vreau sa spun deci ca te admir si ca este un lucru extraordinar, copilul asimileaza inzecit fata de un adult informatiile fantastice din timpul unei calatorii, mai ales in zone complet noi pentru el…spunea bine Imperatorul ca noi, romanii, nu prea obisnuim sa plecam departe de acasa, dar sunt popoare care au in sange „boala” calatoriilor cat mai spre capatul lumii…am vazut atatia straini cu copii mici dupa ei…cap de lista sunt francezii, mai bine zis frantuzoaicele. Am vazut, de exemplu, o frantuzoaica, care calatorea tot singura, dar cu DOI copii, unul de vreo 10 ani si unul de vreo 3 ani, impreuna cu noi, intr-un mic avion zgomotos, la 1.000 de metri deasupra centrului Pacificului, ocolind norii cumulonimbusi, intre doua insulite de la capatul pamantului, Hiva Oa si Nuku Hiva, din arhipelagul Marchizelor, din Polinezia Franceza. Foarte multi copii si in safariurile din Tanzania si Kenya – un lucru extraordinar pentru un copil – daca vei avea ocazia, peste cativa ani, iti recomand neaparat pentru ingerasul tau! Va doresc calatorii nenumarate si sper ca si fetita ta sa iti calce pe urme (la propriu si la figurat)!

    Paul DROSU 29 iunie 2015 18:56 Răspunde
  • Multumesc tare mult, Paul!
    Vreau sa o duc sa vada o multime de locuri din lumea asta si sa-i arat cat de minunata e! Tot visez Kenya dar astept sa mai creasca putin.

    Andrea 29 iunie 2015 19:04 Răspunde
  • Salut Andrea,
    In primul rand vreau sa te felicit pentru faptul ca ai ales sa calatorestii, nu sa investesti in lucruri, ci in suflet, deoarece cu atat ramanem . Eu am o varsta putin mai inaintata decat majoritatea celor care au scris aici, copii mei sunt mari, calatoresc singuri dar mie imi este mereu dor de concediile in care eram impreuna.
    Vreau sa transmit un mesaj celor care se arata deranjati de prezenta unui copil in scaunul de alaturi sau lasat un pic liber sa mearga in „patru labe ” stanga- dreapta: cand acceptam un transport in comun trebiue sa fim pregatiti deoarece langa mine poate sa stea si un batran care adoarme si sforaie instantaneu, un copil cu sindrom dowwn, o persoana alergica care stranuta incontinuu….hai fratilor sa ne oprim din aceasta polemica. Cand am ales sa plec peste mari si tari puteam sa-mi cumpar bilet de avion sau sa inchiriez avion…
    Acum pentru tine Andrea, vreau sa-ti multumesc pentru toate sfaturile care nu sunt numai pentru persoane cu copii,ci multe sunt pentru oricine calatoreste in aceasta zona, nu ne spui:, traseu, bilete .ponturi.preturii .
    Ce face Elisabeta si ce planificati pentru urmatoarea vacanta?

    Maria 19 iulie 2015 17:12 Răspunde
  • Buna ziua, d-na Maria!

    Vreau sa profit cat mai mult de calatoritul impreuna, la un moment dat si Elisabeta mea va creste si va strabate lumea in lung si-n lat, fara mine! 🙁
    Asa cum va ziceam cumva anterior, creste, anul acesta este mai mare, se apropie de 3 ani si simt incet-incet ca viitoarele calatorii alaturi de ea vor si muuuult mai interesante, mai ales ca au inceput sa apara intrebarile din partea ei (intrebari despre lume, pamant si tot ce ne inconjoara).
    In alta ordine de idei, am mai fost cu ea dar pe la noi pe „acasa”, adica prin Europa!
    Pregatim India in primavara lui 2016! 🙂

    Andrea 19 iulie 2015 17:39 Răspunde
  • Multumesc Andreea ca erai deja aici si ai raspuns. Pentru tine si pentru altii care mai doresc ceva pe „acasa ” recomand cu draga inima Samaotracia, Grecia.
    Mare, munte, liniste, plaja, cascade, drumuri facute doar pentru a te duce pe tine la plaja,
    Si ,totusi, Andreea, eu vreau Sri Lanka si te rog pe tine si pe cei care citesc dati-mi si mie niste ponturi ca poate mai facem gasca sa plecam, chiar daca ei sunt cu prietena sau prietenul.
    Multumesc

    Maria 19 iulie 2015 20:01 Răspunde
  • Foarte fain!

    Eu i-am vazut pe mai multi polonezi calatorind pe munti cu copilasii mici dupa ei si mi-au placut foarte mult. Bine, pe muntii din Romania si erau cupluri, nu mame singure.

    La mai multe calatorii faine!

    Corneliu 8 noiembrie 2015 9:59 Răspunde
  • Pingback: Thailanda 2017. Vacanta cu familia în Thailanda. Calatorii cu bebe.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii