Incursiune in Balcani (ep. 2). Pristina, capitala Kosovo

18. Statuie Clinton

Iata-ne ajunsi cam pe nepregatite in Pristina. Adica, ne asteptam sa ajungem mai greu, dar capitala kosovara se pare ca se afla destul de aproape de Serbia. Asa ca am ajuns neasteptat de repede in suburbiile Pristinei. Noroc cu GPS-ul care ne-a scos, pe niste ulite intortocheate si inguste, fix in centru.

Pristina este un oras modern, desi are o istorie multimilenara. Aici s-a aflat unul dintre cele mai mari orase romane din Balcani, numit Ulpiana, distrus de un cutremur si reconstruit sub numele de Justiniana Secunda de catre imparatul bizantin Justinian. Odata cu venirea slavilor insa, Pristina a fost parasita si nu si-a revenit decat cateva secole mai tarziu, in vremea regatului sarb al lui Stefan Dusan. De altfel, numele actual al orasului este de origine slava, de la un nume… polonez. Cucerit in 1389 in urma bataliei de la Kosovopolje, Pristina va fi un oras otoman pana in 1912… Nu foarte important, dar orisicat. Singurele cladiri istorice sunt doua–trei moschei si un modest cartier vechi. De altfel, pana in 1966, cand iugoslavii s-au apucat de modernizarea rapida a orasului, nu existau decat cateva strazi pavate, canalizarea era limitata, iar holera facea din cand in cand ravagii. Iar in efortul de modernizare, iugoslavii au demolat cu gratie cele cateva cladiri de patrimoniu.

Dupa ce ne-am lasat bagajele la hotel, am decis sa revenim in centru cu taxiul. Traficul era atroce (mii de kosovari erau acasa, intorsi in vacanta din Europa, unde muncesc in masa), iar locurile de parcare erau scumpe la vedere, asa ca pentru 5 euro ni se parea o prea mare bataie de cap. Taxiul a venit prompt, se plateste fix cat apare pe aparatul de taxare, se pare ca suntem in Europa J. De fapt, se pare ca suntem mai degraba in America – Pristina are bulevardul George Bush, dar si bulevardul Bill Clinton, iar deasupra hotelului Victory troneaza o copie impunatoare a Statuii Libertatii newyorkeze!

Ajungem in piata centrala a Pristinei, loc numit si Independence Park. Citesc ca, prin 2010–2012, municipalitatea din Pristina s-a ocupat sa aranjeze o zona pedestra in centru, cu o mica fantana, cu statuia lui Rugova, liderul independentei kosovare, cu un imens steag kosovar (steagul a fost adoptat in 2008, dupa ce Administratia Internationala a Kosovoului a lansat un concurs international. Castigatorul, Muhamer Ibrahimi, fost luptator UCK, a gandit un steag albastru (simbol al dorintei de integrare euro-atlantica), cu harta Kosovo-ului (exceptand Cipru, cred ca e unica tara cu conturul tarii pe steag) si 6 stele albe reprezentand cele 6 comunitati nationale din Kosovo – albanezi, sarbi, macedoneni, bosniaci, turci si asa-zisii RAE (tigani, ashkali si egipteni). Stranie aceasta minoritate “egipteana” – se pare ca sunt niste etnici turci emigrati aici in timpul ocupatiei otomane, dar tratati de albanezi, cumva, ca niste tigani (desi vorbesc albaneza).

Langa statuia lui Rugova se afla blocul de otel si sticla al Parlamentului Kosovar, iar aici am descoperit ca oficial Kosovo este o tara bilingva – de altfel, toate semnele oficiale (cum ar fi numele de institutii sau indicatoare rutiere) sunt scrise in albaneza si sarba (cu alfabet latin). Ma rog, vanzarile de vopsea neagra sunt semnificative in Kosovo pentru ca, in destule locuri, numele sarb era acoperit cu vopsea neagra (cum si numele albaneze erau acoperite cu acelasi tip de vopsea in enclavele sarbesti din Kosovo).

 

Am luat-o la picior prin zona pedestra (numita Bulevardul Maica Tereza, un alt personaj venerat oficial in zonele albaneze, indiferent daca sunt in Albania, Kosovo sau Macedonia)… am descoperit un aer european – terase gemand de oameni (desi, la ora 14:00, erau cam 35 de grade), standuri cu carti (din pacate, majoritatea in albaneza, dar am vazut si cateva carti in engleza) si muuulta inghetata. Am regasit si filiala locala a McDonald’s-ului albanez, Kolonat, pe care il descoperisem in Tirana acum cativa ani, si gata… De fapt, nu chiar gata, la capatul zonei pedestre se lucra de zor la construirea standurilor si scenelor Festivalului Berii, care urma sa aiba loc in weekend. Tara musulmana?

Mda, sincer sa fiu, venisem cu alte asteptari in Kosovo. In Kosovo nu am fost, dar in Macedonia, da, iar in Macedonia albanezele urmeaza in general hijab-ul: sunt imbracate cu un soi de pardesiu din cap pana in picioare (chiar si cand sunt 40 de grade Celsius) si cu basma pe cap. Ei bine, imi imaginasem ca situatia din Kosovo e identica, doar au fost aceeasi tara pana acum vreo 20 de ani, aceeasi comunitate. Ei bine, surpriza a venit din faptul ca in afara de vreo doua-trei fapturi din moschee, albanezele musulmane din Kosovo se plimbau pe strada aproape in fundul gol, cu blugii rupti, fix ca la noi. Inteleg ca marea majoritate a kosovarilor a lucrat o perioada mai lunga sau mai scurta in strainatate, dar ne uitam la maghrebienii din Franta sau la turcii din Germania, unde traditia este, in general, urmata strict, chiar daca sunt la a treia generatie in Europa (cu bunicii emigrati in anii ‘50).

Trec pe langa haioasa cladire a Bibliotecii si plec in cautarea ciudateniilor americane. Cred ca, dintre tarile europene, Albania si Kosovo se afla pe locul 1 in ceea ce priveste americanofilia. Cam peste tot prin Europa, americanii nu sunt priviti prea bine, in schimb in Albania si Kosovo, ei sunt eliberatorii, iar adevaratul ctitor al Kosovoului nu este Rugova sau mai stiu eu cine, ci Bill Clinton. Asa ca nu se putea ca locuitorii din Kosovo sa nu dea nume americane la diverse strazi si bulevarde. In Pristina, exista bulevardele Bill Clinton (in albaneza – Bill Klinton) si George Bush (in albaneza – Xhorxh Bush!), iar prin Pec am vazut chiar si strada Wesley Clark, ca sa nu mai spun de Piata NATO (nume care nu cred sa fie in vreo tara membra NATO).

M-am dus sa descopar celebra statuie a ctitorului kosovar, Bill Clinton, si intr-un final am gasit-o dupa ce am trecut de gigantica biserica catolica aflata in constructie la intersectia Bush cu Clinton. Evident, in numele “tolerantei” religioase kosovare si desi probabil numarul de catolici in Kosovo este insignifiant (sunt mult mai multi albanezi catolici sau ortodocsi in Albania, dar mai putini in Kosovo), cea mai mare cladire (dupa Parlament) din tara pare sa fie Catedrala Catolica (evident, purtand numele Maicii Tereza, dar unde, la intrare, ne intampina statuia lui Rugova!).

In fine, dau la capatul unui sir de blocuri si de statuia lui Clinton. Intr-o regiune plina de statui impunatoare si plasate in mijloc de piete, statuia lui Clinton Intemeietorul e pusa undeva la umbra unui bloc urat, la un colt de intersectie. Evident, este un monument interesant, dovada ca cei cativa turisti “adevarati” din Pristina erau pe acolo si se pozau cu statuia fostului presedinte american. Amuzant, la doi pasi de statuie, la parterul unui bloc se afla un mic boutique cu ţoale, numit “Hillary”. As fi preferat un sex-shop Monica :).

Am plecat insa si in cautarea acelor mici fragmente din Pristina istorica, acelea care au scapat de buldozerele demolatoare. Nu foarte departe de statuia lui Rugova, am descoperit vreo doua–trei moschei istorice (cum ar fi moscheea Mehmet Fatih, construita in 1461 de cuceritorul Constantinopolelui), dar marea majoritate a moscheilor erau inchise si inconjurate de schele. Ma uit la placuta care anunta santierul – Republica Turcia reconstruieste moscheile ridicate de stramosii turci prin Kosovo. Mi se pare corect. Intru totusi intr-o moschee operationala (refacuta tot de turci), unde cei cativa credinciosi se pregateau de rugaciune. Desi strazile sunt luate cu asalt de multimi de oameni, aici, in moschee, se afla doar cateva suflete. Iar tipa care s-a urcat la etaj in zona dedicata femeilor isi face selfie cu telefonul mobil. Hm, m-am lamurit si cu Islamul made in Kosovo.

Sub moschee, dupa cateva cladiri clasice, incepe piata din Pristina. Am luat-o la pas si am avut parte de un flash back din anii ‘90 de pe la noi – nu stiu cum, felul de prezentare a marfurilor, tigarile vandute din portbagajul deschis al unei masini hartanite, arhitectura balcanica in prabusire mi-au adus aminte de aerul anilor ‘90 si al pietelor-angro de atunci. Nu neg, or mai fi inca prin ceva colturi de Romanie, dar doar prin colturi. Asa ca m-am asezat la o ceainarie sa bem un pic de ceai. Pretul? 50 de centi – 3 paharute de ceai a la turka. Citisem ca Pristina este scumpa. Nu peste tot.

Am luat masa la restaurantul recomandat de toate ghidurile posibile. Are un nume haios pentru romani – restaurantul Pishat. Dar mancarea nu a fost nici pe departe de ca… Dimpotriva. Am mancat o supa de pui cu taitei exceptionala (in albaneza, se numeste… supe pule!) si o friptura de vita la gratar excelenta… dar nici kebabii (mititeii kosovari) nu erau de aruncat, dimpotriva! Si apoi, incet, incet, ne-am retras spre casa. Fusese o zi lunga, am calatorit de la Craiova la Pristina si ne-am trezit la 5 dimineata! Mai veneau cateva zile de “alergat” prin Kosovo si Macedonia si trebuia sa fim odihniti. A doua zi, urma sa descoperim Kosovo-ul “istoric” – Pec, unde se afla Patriarhia Sarba, manastirea Visoki Decani si orasul traditional Prizren. Dar despre asta, intr-un alt episod!

Imagini Pristina

01. Statuia lui Rugova din Pristina

Statuia lui Rugova din centrul Pristinei

02. Parlament Kosovo

Parlamentul kosovar

03. Trupe americane in Kosovo

Mai bine patrulezi cu un aparat foto la spate decat cu o mitraliera 🙂

04, Carti albaneze

Se tot vand carti pe strazile Pristinei

05. Catedrala ortodoxa - Pristina

Oras multi-cultural – biserica ortodoxa va fi gata la Sfantu Asteapta

06. Catedrala catolica Pristina

Cea catolica e mare, gata si functionala

07. Moschee reconstructie Pristina

Moscheile istorice din Pristina sunt refacute de ctitori. Adica de turci 🙂

08. Interior moschee Pristina

Fain interior !

09. Biblioteca Pristina

Cea mai creativa cladire din Pristina – biblioteca

10. Bazar Pristina

Bazar Pristina – un aer de anii 90

11. Tigari Kosovo

Cate branduri de tigari !

12. Supa de pule

La restaurantul Pishat am mancat Supe pule

13. Supa in Pristina

Si a fost buuuuuuna

14. Strada George Bush - Pristina

Oda conducatorilor iubiti – sa incepem cu George Bush

15. Bulevardul Bill Clinton Pristina

Iar Bill Clinton are de toate – bulevard

16. Statuia Bill Clinton Pristina

statuie

17. Boutique Hillary

SI buticul nevestii 🙂

Comentarii

  • faina remarca referitoare la denumirea „piata NATO”…nu mai e nicaieri, nici chiar la Bruxelles unde au sediul… cat despre „stramosii turci”, tot ei refac si ruinele cetatii Ram de pe malul sarbesc al dunarii… un colt de rai cu puternice influente mediteraneene…

    paul 18 august 2015 13:28 Răspunde
  • Pai ei le-au construit, ei sa le refaca 🙂
    Parca si celebrul pod din Mostar a fost refacut de turci

    Imperator 18 august 2015 16:51 Răspunde
  • A monumental project to rebuild the Old Bridge, which was destroyed during the Bosnian War, to the original design, and restore surrounding structures and historic neighbourhoods was initiated in 1999 and mostly completed by Spring 2004. The money for this reconstruction was donated by Spain[citation needed] (who had a sizable contingent of peacekeeping troops stationed in the surrounding area during the conflict), the United States, Turkey, Italy, the Netherlands, and Croatia. A grand opening was held on 23 July 2004 under heavy security.

    jd 19 august 2015 7:53 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii