Istoria formarii Nepalului se poate rezuma in cateva cuvinte. Centrul pivotal al acestei tari multietnice este valea Kathmandu, undeva in dealurile prehimalayene, la circa 1200 – 1400 inaltime. Aici, s-au format trei state – Kathmandu, Patan si Bhaktapur, cu dinastiile lor, cu clasa lor nobiliara sau religioasa (brahminii), cu institutiile lor. Evident, fiind foarte apropiate din punct de vedere geografic, aceste trei regate s-au aflat intr-o competitie acerba care s-a manifestat atat intr-o forma destructiva (razboaie), cat si constructiva (fiecare rege a dorit sa-si construiasca o capitala cat mai frumoasa, cat mai impodobita, cu palate si temple cat mai frumoase). La un moment dat, prin secolul al XVIII-lea, unui rege “barbar”, mai necioplit, dar cu palosul gros din zona numita Gurkha, i-a venit ideea sa-si cucereasca vecinii. Asa ca a pus mana pe palos si, impreuna cu taranii lui, i-au cucerit pe civilizatii oraseni. Noul stat s-a intins, hat, dincolo de valea Kathmandu, ocupand chiar si parti din actuala Indie sau Sikkim si Tibet. Evident, ca in cazul oricarui “barbar” care cucereste o tara cu o civilizatie superioara, regele Gurkha s-a kathmanduzizat, a adoptat obiceiurile alese ale localnicilor, dar a construit si un Regat intins pentru perioada respectiva… Nepal.
Dintre cele trei orase, regele Gurkha a ales Kathmandu ca resedinta si capitala. Nu stiu de ce i-a placut asa de mult, cert este ca aici si-a implantat steagul si asa Kathmandu a ramas pana in ziua de azi centrul de necontestat al Nepalului. Celelalte orase nu au crescut la acelasi nivel, au intrat in umbra capitalei, dar si-au pastrat o buna parte din sarm si, evident, palatele si templele construite de monarhiile locale. Patan a devenit, practic, un cartier al Kathmandului (le despart un rausor cam murdar), iar Bhaktapur este putin mai departe, dar nu faci mai mult de o jumatate de ora din Kathmandu pana acolo.
Primul oras pe care l-am vizitat acum a fost Bhaktapur. Este un oras-muzeu, un oras in care Uniunea Europeana a investit bani seriosi, transformandu-l intr-un oras turistic, prin care e o placere sa te plimbi. Strazile au fost pavate cu piatra vesela, cladirile au fost refacute, templele puse in valoare. Prima oara, cand l-am vizitat in 2003, era decazut, strazi desfundate, mizerie pe strada, cladiri ca vai steaua lor, cateva locuri unde sa prinzi o mancare decenta. In 2011, era altceva, cu totul altceva – curat, pavat, restaurat, vopsit, magazine de suvenire, restaurante faine, totul pus in valoare. Sincer, am venit in Bhaktapur cu inima stransa. Ce o mai fi ramas din el dupa cutremurul din aprilie? Vazusem niste imagini de cosmar filmate de un turist strain in Durbar Square-ul Bhaktapurului, care aratau live cum se prabusea intr-o mare de praf unul dintre templele istorice ale orasului.
Dupa ce am fost debarcati din autocar si Bijaya a platit intrarea (turistii straini platesc un bilet de intrare in centrele oraselor istorice – Kathmandu, Patan si Bhaktapur), iar intrarea nu este chiar asa de ieftina, am luat-o pe niste stradute pe care nu le recunosteam. De obicei, urcam un mic deal din parcare si ajungeam in Durbar Square, centrul regal al orasului. De data asta, am ajuns prin “spate” si, sincer, nu mi-aduc aminte sa fi ajuns pe aici. Era Bhaktapurul obisnuit, al oamenilor obisnuiti, al celor care vin sa-si spele rufele (si pe ei) in niste bazine imense pline de apa, Bhaktapurul fetelor care isi tes parul lung si bogat in plina strada, Bhaktapurul batranilor care ies la povestiri, al celor care fac mancare pe strada. Pe aici, sunt strazi inguste, dar cladirile, desi unele darapanate, sunt sarmante. Valea Kathmandu a pus arta pe un piedestal inalt si, desi e vorba de case obisnuite, nu sunt niste patrate lipsite de gust. Aveam sufletul strans pentru ca vechile cladiri din Bhaktapur sunt relativ inalte. Nu, nu sunt niste zgarie-nori, dar au cateva etaje, si pentru niste cladiri care par sa aiba mai mult de 1–2 secole inseamna mult. Si totusi, marea majoritate era in picioare. Da, din cand in cand, in frontul de cladiri au mai aparut o “carie”, o gramada de praf, pietre si caramizi pe locul unde candva era o cladire. Si Bhaktapur a suferit…
Ajungem in Piata Bhimsen, una dintre principalele piete ale orasului. De jur-imprejur, temple, mici palate transformate in magazine, chiar si o patiserie de zici ca te afli in Europa. De altfel, datorita implicarii Uniunii Europene in finantare, numeroase localuri au un aer european, fara insa a strica caracterul nepalez al orasului. In spate, un bazin imens unde locuitorii vin sa isi spele rufele, ceva mai incolo, Piata Olarilor, care isi usca productia direct pe caldaram in soarele nu tocmai generos din zilele de inceput ale sezonului secetos.
Vizitam un artizan local care produce hartie artizanala… casa fata in fata cu cel mai cunoscut simbol al orasului, un paun din piatra incastrat pe o cladire, a fost clar afectata de cutremur. Nu, Slava lui Shiva, nu a cazut, dar podul e in reconstructie, iar parterul unde se afla magazinul pare o pestera haotica a lui Ali Baba.
O iau la picior spre centrul orasului. Aici se afla Nyatapola, cel mai inalt templu din Nepal. Indiscutabil. Oare o fi supravietuit ? Ei bine, da … Nyatapola este aici, neclintit. De jur-imprejur, totul e la locul lui… restaurantul acela unde mananc de fiecare data cand ajung la Bhaktapur, care mi se parea foarte precar, iata ca a rezistat. Ma urc in varful templului de unde in mod normal se vad varfurile pline de nea ale Himalayei. Din pacate, se pare ca musonul a durat mai mult decat normal. “E un an anormal”, imi spune Raj. “Musonul a venit tarziu si pleaca cu intarziere, acum ar fi trebuit sa fie soare si cer senin”. Din pacate, e foarte mult nor. Nu ploua, dar norii inca lenevesc pe deasupra dealurilor nepaleze. Chiar daca nu vad nimic picat, in mijlocul pietei se afla un morman de moloz care este ridicat, incet-incet, de niste localnici si dus … Dumnezeu stie unde.
Piata Durbar in care se afla Palatul Regal are doar pierderi minime. Practic, a cazut un templu din piatra, un templu unde acum patru ani am facut poza de grup… Este templul a carui prabusire am vazut-o pe Youtube :(Palatul insa a rezistat si acum se sprijina in niste prajini zdravene, totul e normal. Coboram spre autocar… in dreapta, unde inainte era teren viran, acum se afla un camp plin de corturi… sinistrati de la cutremur ale caror case au cazut. Cum am spus, cutremurul a fost unul care a crutat numeroase vieti omenesti. A avut loc la o ora si intr-o zi (sambata la pranz) cand marea majoritate a populatiei nu se afla in case, asa ca multi au scapat, desi casele lor s-au prabusit. Asa ca Nepalul este plin cu astfel de refugees camps.
Patan este orasul istoric cel mai apropiat de Kathmandu. Si aici, oficialitatile au incercat sa faca un pic de ordine, interzicand ca autocarele turistice sa intre adanc in oras, amenajand o parcare la capatul bulevardului care duce spre centru. Am luat-o pe jos. Aici sunt blocuri mai noi si niciunul nu pare afectat. In mijlocul drumului, un car imens… un festival care urma sa aiba loc primavara a fost amanat din cauza cutremurului si urma sa aiba loc zilele urmatoare… Cutremurul asta a schimbat pana si calendarul Zeilor.
Piata Centrala din Patan, evident, numita tot Durbar Square, era extrem de ordonata si de organizata. Pe o latura, palatul regal, de cealalta, o sarabanda de temple. Unul, construit in stil indian, s-a prabusit si a ramas doar fundatia, celelalte au rezistat, dar sunt sprijinite in aceleasi prajini pe care le-am vazut peste tot. Pana ce Nepalul, care este una dintre cele mai sarace tari din lume, sa gaseasca (sau sa primeasca mult-trambitatele) fonduri de restaurare, reconstructie si consolidare, cam asta e solutia. Intru in curtea fostului palat al regilor de Patan. Aici, austriecii au construit cel mai frumos muzeu din Nepal, un muzeu care nu trebuie ratat de nimeni. Iar muzeul a rezistat fara probleme, nici exponatele nu au fost afectate. In schimb, in curtea interioara si-au gasit refugiu numeroase statui si porti ale templelor care s-au prabusit. Imediat dupa cutremur, pietele centrale au fost inchise, iar Armata a fost trimisa sa supervizeze recuperarea operelor de arta din daramaturi, in special statui sau frize. Iar in Patan au fost adapostite in curtea muzeului, pentru a fi reintroduse dupa reconstructie.
Am luat-o, evident, pe stradutele adiacente. Printre case, apar zone pline de moloz. Sunt templele istorice care s-au prabusit. In schimb, principalul templu din centrul Patanului, Khumbeshwar, este bine-mersi la locul lui. Aici, este templu unde femeile vin sa se roage sa aiba copii. Asa ca templul este plin de femei (venite, de obicei, cu mamele lor), pline de ofrande pentru zei (evident, consumate de brahmini, casta preotilor) stand la coada intr-o mare de fum auspicios, pentru a atinge statuile sfinte. Prin curtea templului, trantiti pe niste pleduri ca la plaja, brahminii stau si dau consultatii femeilor doritoare de plozi… Nu stiu exact daca e vorba de educatie sexuala sau nu, dar discutiile sunt departe de a fi cucernice, par foarte animate.
Am trecut si pe la Templul de Aur, numit asa pentru ca este imbracat in alama care straluceste ca aurul in soarele, de obicei, stralucitor al Nepalului. E putin cam pustiu, iar vanzatorii de suvenire cam plictisiti. Dar nu putem rata vizita la vanzatorul de boluri care, odata puse in cap, iti rezolva orice problema la “calculator”. Asa ca nu ratez oportunitatea de a simti din nou vibratiile tamaduitoare ale bolurilor “cantatoare”.
Am plecat din Patan si Bhaktapur cu un sentiment de usurare. Ca si la Kathmandu, au existat victime, atat umane, cat si arhitecturale. Da, mai vezi urmele cutremurului, dar nici poveste ca “Nepalul a fost ras de pe fata Pamantului”. Exista inca multe, multe locuri faine care sunt neafectate si experiente care trebuie traite in aceasta tara cu totul si cu totul deosebita.
Imagini Bhaktapur si Patan
Welcome to Bhaktapur… intrarea mai putin turistica 🙂
Olaritul este un mestesug foarte popular in Bhaktapur
Welcome to Bhaktapur 🙂
Una din cladirile rezidentiale prabusite in cutremur
Una din pietele centrale – nu a fost afectata
Statuia paunului – simbolul Bhaktapurului
Un alt mestesug raspandit in Nepal
Pe aleile din Bhaktapur
Masina de spalat a orasului 😉
Nyatapole, cel mai inalt templu din Nepal. Slava Domnului, este neatins
Ca si celalalt templu principal din piata Nyatapole
Cafe Nyatapole. Am fost de 3 ori in Bhaktapur, am mancat de 3 ori la Cafe Nyatapole 🙂
Nici Bhaktapur nu duce lipsa de scene religioase 🙂
Durbar Square – doua temple au cazut
Nu si Poarta de Aur
Palatul Regal este insa sprijinit pana la consolidare
Aici a fost insa un templu
Piata centrala din Patan. Cum se numeste ? Evident, Durbar Square 🙂
O baie sfanta la baia palatului
Un templu cazut
Dar orasul este in general neatins
Moda de Nepal
:))))))
Kumbheshwar Temple – daca vrei sa faci copii 🙂
atrage numeroase credinicioase hinduse cu bratele pline de ofrande
Si fiind o zi importanta … se sta la coada
Iar brahminii binecuvanteaza si sfatuiesc la foc automat 🙂
Intrarea in Golden Temple
Ei, nu e chiar aurit, dar straluceste in soare
Templul negustorilor are si el nevoie de sustinere
Palatul regal din Patan gazduieste cel mai frumos muzeu al Nepalului
Si cum sunt cateva roof top restaurants prin zona, nu am putut sa ratez panoramele
Spalatoria din Patan
Palatul din Patan, actualmente muzeu
Aici au fost aduse numeroase opere de arta salvate din templele prabusite
Muzeul din Patan
Tronul regelui de Patan
Durbar Square