Vizele cel mai greu de obtinut – Statele Unite, Etiopia, Africa de Sud, Arabia Saudita si altele

Vize

Acum cateva saptamani, am aruncat o intrebare pe Facebook intr-o doara… care este tara unde este cel mai dificil de obtinut viza pentru romani. Am ramas surprins ca am primit zeci de raspunsuri de la foarte multa lume si discutia a devenit chiar interesanta. Asa ca m-am gandit ca ar fi de interes sa scriu un post special pe tema asta. Am scris, la un moment dat, cateva articole (extrem de populare, judecand dupa numarul de comentarii) despre tarile pentru care iti trebuie vize sau nu si, dupa discutia asta pe Facebook, m-am gandit ca poate un articol despre tarile care acorda cel mai greu viza ar fi de interes.

Eu am umplut opt pasapoarte cu stampile si vize. M-am batut cu ambasadele inca din vremea studentiei si am zeci de povesti, unele mai haioase, altele mai putin haioase, dar nu acesta este obiectul articolului. Le voi povesti candva. Pot sa va spun ca singurii magari care nu mi-au dat viza au fost cei de la Ambasada Italiei de la Haga, in 1992 (pe vremea aceea, eram rezident olandez), asa ca m-am strecurat in Italia fara sa fiu vazut, cu o viza de doua zile, si am stat o luna, asa, de-al naibii, si cei de la Ambasada Finlandei de la Bucuresti, in 1997, cand am decis sa boicotez produsele finlandeze si, ca urmare a acestui boicot, Nokia a dat faliment. Nu am cumparat niciodata vreun Nokia si asta s-a vazut in prabusirea mandrei si ingamfatei companii finlandeze. Pe acestea nu le-am primit. Dar sa vedem care au fost cele mai dificile vize pd care cu chiu, cu vai, le-am primit intr-un final.

 

Pe locul 1 – de departe, Statele Unite ale Americii. ANAF-ul sau mai stiu eu ce institutii birocratice despre care toata lumea se plange ca iti cer o tona de documente ar fi invidioase sa stie cu ce geamantane de dosare si documente m-am dus la Ambasada SUA. Pana la urma, interviul a fost rezonabil, OK, stiu ca au sunat si la birou sa verifice daca intr-adevar lucrez la Procter & Gamble, ma rog, fix ca la Securitate, si, intr-un final, incredibil, mi-au dat viza pe zece ani. Asta se intampla in 2003, viza a expirat in 2013, dar de atunci am evitat cu grija sa am de-a trece pe teritoriul SUA. Noroc ca din ce in ce mai multe companii aeriene europene zboara direct spre destinatii central- si latino-americane, asa ca acum nu mai este realmente obligatoriu sa tranzitez prin SUA. Iar despre viza, exista atatea si atatea tari care isi doresc ca strainii sa faca turism la ele acasa si renunta la viza sau o dau on-arrival incat nici nu mi-a mai trecut prin minte sa cer o alta viza. Feedbackul pe care l-am primit este ca acum procesul s-a simplificat, dar, orisicum, vizele se acorda pe criterii subiective si habar n-ai daca ti-o vor da sau nu… Evident, refuzul vine fara vreo explicatie.

Pe locul al 2-lea – Etiopia. Da, pentru Etiopia avem nevoie de viza. Si nu ar fi fost chiar asa de problematic daca am fi avut o ambasada la Bucuresti… Ambasada Etiopiei in Romania era la Viena si, in perioada in care voiam sa iau viza, tocmai se inchisese, asa ca nimeni, nici de la ministerul de externe etiopian, nici de la Ambasada Romaniei la Addis Ababa (noi de ce om mai tine o ambasada in Etiopia?) nu stia de unde se poate lua viza pentru romani. Slava Domnului, patronul agentiei de turism etiopiene care ne-a asigurat turul prin aceasta tara incredibila avea o ruda la Ambasada Etiopiei la Roma, asa ca am trimis la Roma. Acolo, ne-au dat viza, dar a fost circ cu curierul, care habar n-avea unde e ambasada (nu numai firmele de curierat romanesti sunt un dezastru, nu stiti ce e in Italia!), in fine, cu chiu si vai, si costuri ridicate, am obtinut si viza. Dar eforturile au meritat cu varf si indesat! Etiopia este incredibila.

Pe locul al 3-lea – Belarus. Lucram in Ucraina, la Kiev, si, la un moment dat, am zis sa ma duc sa vad si Belarusul. Era la doi pasi de Kiev, nu fusesem niciodata, am inteles ca tara a ramas incremenita in timp (asa e, Minskul este un “back to USSR”), asa ca voiam sa merg sa vad si eu ce si cum. Am sunat la Ambasada Belarusului la Bucuresti si mi-au zis ca au nevoie de o serie de documente, dar si de o invitatie de la un hotel. Cand am primit lista de hoteluri care pot sa-ti dea invitatie, cel mai ieftin costa 175 de dolari pe noapte, asa ca brusc nu m-a mai interesat o vizita in Belarus. Dar, dupa cateva zile, mi-a venit o idee. Am sunat sa intreb de viza de tranzit. Asa ca am aflat ca pot primi o viza de tranzit de o zi fara invitatie, fara documente. M-au intrebat daca am viza Rusiei (se asteptau sa merg in Rusia). Am zis ca nu, plec din Kiev spre Vilnius, Lituania, tara aflata in Europa. Aha. Si chiar asta am facut. Am luat o viza de tranzit, seara am plecat cu vagon de dormit din Kiev, dimineata, devreme, m-am trezit in Minsk. L-am vizitat cam toata ziua si spre seara am sarit intr-un tren spre Vilnius.

 

Alte experiente neplacute, dar fara sa le pun pe lista de tari “dificile de a lua viza” au fost la ambasadele Thailandei si Indiei de la Bucuresti. Pentru ca acum nu mai trebuie sa iti faci nervi pe la ambasade neprietenoase, pur si simplu aplici on-line.

 

Ambasada Thailandei are acolo o tanti Nina sau ceva similar care pare nemuritoare, indiferent de cate regimuri se schimba la Bangkok, si care este principalul inamic al turismului in Thailanda. Tara zambetelor se prezinta in Romania potentialului turist roman cu persoana cea mai lipsita de zambet de pe meleagurile mioritice al carei principal obiectiv este sa apare Regatul Thailandei de prea multi turisti romani. O fi platita de Malaysia, de Filipine sau de Vietnam, nu stiu, dar, in cazul meu, tanti Nina a avut un succes deplin… Desi iubesc Thailanda, e o tara care imi place de mor, timp de sapte ani am evitat-o cu gratie, vizitand, in schimb, cam toate tarile de pe langa (doar Taiwanul l-am ratat). Evident, din momentul in care Thailanda a introdus visa-on-arrival, am revenit instant in Regat, iar in cateva randuri fie mi-a luat viza o agentie de turism, fie m-au ajutat prietenii de la TAT. Dar feedbackul constant pe care l-am primit de la cititori este ca doamna Nina este la fel de eficienta in a descuraja turismul in Thailanda. Acum, celor care vor sa se duca in Thailanda le dau doua sfaturi – fie sa stea doar doua saptamani si apoi sa se duca sa vada Laosul, Cambogia, Malaysia si alte locuri absolut superbe, dar care fie nu cer viza, fie o obtin on-arrival pe o luna, fie sa se duca si sa-si ia o viza mai lunga de la ambasada Thailandei de la Kuala Lumpur sau Phnom Penh. Sa-si inceapa turul sud-est asiatic cu Malaysia si sa-si ia o viza de pe acolo.

La Ambasada Indiei, nu ma pot plange ca nu mi-au dat vize sau ca mi-au cerut un camion de documente, ca la ambasada thailandeza. Pur si simplu, interviurile de acolo au fost neplacute… In engleza latrata a consulilor de acolo, cam toti mi-au reprosat ce dracu’ caut in tara lor. Pana la urma, l-am cautat pe necuratul in tara lor si intre timp nu mai e nevoie sa mai treci pe la Consulatul Indiei la Bucuresti, viza se obtine on-line. E drept, sistemul a devenit operational la doi ani dupa ce trebuia sa fie gata, are sincope, dar, cel putin, merge cum-necum… Si iata inca o tara care a trecut pe lista celor care isi doresc turisti romani la ele acasa.

 

Bazandu-ma pe feedbackurile si pe povestile de pe Facebook, cel mai dificil de procurat vize se pare ca este pentru urmatoarele:

Africa de Sud – si eu am impresia ca autoritatile turistice ale tarii se bat cap in cap cu cele emitente de vize. Autoritatile turistice fac tot soiul de campanii de promovare de-a dreptul inovative, subliniind frumusetile cu adevarat incredibile ale acestei tari si incercand sa minimizeze impactul negativ al criminalitatii halucinante din aceasta tara, in timp ce ministerul de externe isi doreste cat mai putina bataie de cap si cat mai putini turisti. Inteleg ca au nevoie de o tona de documente, iar perioada de asteptare a unei vize este de trei saptamani, existand cica si o propunere ca sa se prelungeasca la doua luni. Daca vreti sa vedeti zebre si lei, faceti-va un bine… Duceti-va mai degraba in Tanzania (unde nu ai nevoie de viza) sau in Kenya (unde iei visa-on-line, dar si visa-on-arrival).

Australia – e o tara in care n-am fost niciodata si pentru care nici nu m-am interesat vreodata de ce si cum. Dar feedbackurile de pe Facebook au fost un pic contradictorii… Stiu ca se aplica on-line, dar daca unii cititori mi-au spus ca au luat viza rapid, iar altii s-au plans ca au avut nevoie de tone de documente si ca raspundeau din ani in Paste, ce mai poti intelege? Cei care ati fost in Australia, ce experienta ati avut ?

Arabia Saudita – da, unii dintre voi ati spus ca e greu de luat viza de Saudi. Nu e greu absolut deloc, e imposibil! Arabia Saudita nu are viza turistica in portofoliul de viza pentru ca nu exista turism in Arabia Saudita. Principalele situri sunt interzise la vizita chiar si daca intri in tara (Mecca sau cel de-al doilea oras nabateean, un soi de Petra), iar singurele vize sunt cele de Hajj (daca esti musulman si cu recomandare de la muftiu), de lucru (daca te angajezi la vreo firma din Arabia Saudita), de business (daca ai afaceri cu vreo firma saudita si iti trimite invitatie) sau de studii (daca vrei sa-ti aprofundezi cunostintele de Koran). Banuiesc ca nu prea departe.

Rusia – personal, am fost de cateva ori in Rusia si niciodata n-am avut vreo problema. E drept, aveam nevoie de o invitatie de la vreo agentie de turism ruseasca sau hotel si intotdeauna s-a rezolvat rapid. Eu prefer sa iau invitatie de la o agentie de turism pentru ca astfel poti sa vizitezi mai multe locuri. Un hotel iti va da invitatie doar strict pentru datele in care stai la ei, iar viza vei primi fix pe aceleasi date. Daca vrei sa mergi, de exemplu, in Moscova, St. Petersburg si Kazan, ti-ar trebui trei invitatii de la trei hoteluri. Daca o primesti de la o agentie de turism, o iei pe toata perioada. Revenind la feedbackuri, mai multa lume s-a plans ca e dificil de luat viza ruseasca. Da, e un obstacol ca iti trebuie o invitatie, dar nu e chiar asa de greu de obtinut, iar la consulat totul merge relax.

Romania – sistemul de acordare a vizelor este de asa natura incat sa impiedice vizitarea Romaniei de catre turisti din tari mari emitente de turisti care, de obicei, sparg sume zdravene de bani. Si ma refer aici la China, India, Rusia sau Iran. E drept, s-a introdus facilitatea ca strainii din tari carora le cerem vize si au viza Schengen sau a altor tari non-Schengen din UE (inclusiv Bulgaria, o tara interesata in a atrage turisti) sa poata intra si in Romania, dar mai e mult pana departe. Ca si in Africa de Sud, turismul vrea una, externele si internele vor altceva… Penibil.

 

Libia, Siria, Yemen, Pakistan, Afghanistan, Sudanul de Sud – tarile aflate in razboi nu prea dau vize si, daca le dau, trebuie sa le arati numeroase dovezi ca acolo are grija cineva de tine. Chiar si cu mana pe mitraliera.

 

Tari la care te-ai astepta ca e imposibil de luat viza, dar de fapt e extrem de simplu – Coreea de Nord si Turkmenistan. E foarte simplu de a merge in Coreea de Nord. Acolo nu poti calatori independent, trebuie sa mergi permanent cu ghizi si tururile se fac doar prin agentii. Cele cateva agentii care trimit turisti in Coreea de Nord, gen Koryo Tours sau Young Pioneers, iti rezolva usor si fara bataie de cap viza. Singurul document “exotic” de care ai nevoie este o adeverinta de la doctorul de familie ca nu ai SIDA. Sa inteleg ca guvernul nord-coreean se asteapta ca supusele sau supusii lui se vor degrada in asa hal sa faca sex cu straini? Hm.

Turkmenistanul – la fel, nu poti vizita tara decat daca mergi printr-o agentie de turism, iar viza e simplu de luat. Poti sa obtii o viza de tranzit fara agentie, fara invitatie, dar trebuie sa ai in pasaport deja vizele de Iran si Uzbekistan (care nu poate fi luata decat de la Kiev sau Istanbul, pentru ca uzbecii nu au ambasada la Bucuresti).

 

Cam astea sunt tarile a caror viza este dificil de obtinut. Dar sa termin pe un ton optimist… In ultimele doua decenii, din ce in ce mai multe tari si-au dat seama ca facilitarea turismului international le aduce avantaje, asa ca multe tari au ridicat restrictiile… Iar in cazul Romaniei, ai carei cetateni acum 20 de ani nu puteau calatori fara vize decat in Bulgaria, Turcia, Ungaria si in alte cateva tari, schimbarile au fost spectaculoase. Doar in ultimii cativa ani, nu mai avem nevoie de viza pentru Emiratele Arabe Unite, Taiwan sau Armenia, s-a introdus visa-on-line pentru India, visa-on-arrival pentru Iran, Uzbekistan, Thailanda, Nagorno-Karabakh sau Indonezia. Lumea e din ce in ce mai deschisa. Trebuie doar sa ne sfaraie calcaiele si sa mergem.

Daca mai aveti povesti, sfaturi, recomandari, pareri, va rog sa le spuneti aici la comentarii. Sunt sigur ca vor fi de ajutor pentru multi.

 

Sursa foto

Categorii:
Vize

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii