Croaziera la fiorduri (ep. 5). Aceste fiorduri minunate ale Norvegiei

12-vas-croaziera-in-fiorduri

Sincer, asteptam cu mult entuziasm, dar si cu o oarecare strangere de inima reintalnirea cu fiordurile Norvegiei. Vazusem un mic fragment acum 19 ani pe la Flam si ramasesem cu gura cascata, mai vazusem niste fiorduri pe coasta muntenegreana si, din toate rutele de croaziere care sunt in Europa, cel mai mult si cel mai mult imi dorisem sa merg la fiorduri. Si iata ca dorinta mi se indeplinise. Nu aveam nicio emotie ca nu o sa-mi placa, imi plac muntii, iar combinatia munte + mare este „ucigatoare”, emotia venea de la vreme… in Bergen plouase cumplit, ceata de s-o tai cu cutitul, si acum intram in fiorduri. Soare era un vis frumos, barem sa nu ploua si sa nu fie ceata. Mi-am pus ceasul sa sune devreme si primul lucru pe care l-am facut a fost sa trag perdeaua la hublou. Da, eram in fiorduri, da, muntii erau la doi pasi, nu era soare, dar nici ceata. Nu trebuie decat sa imi trag nadragii si sa fug pe punte. Lucru pe care l-am facut mintenas.

Pentru ziua respectiva, aveam invitatie pentru o excursie organizata de vreo noua ore. Urma sa ne coboram in drum, sa ne ia un autocar, sa vizitam tot soiul de view pointuri in varf de munte, sa mancam la o ferma norvegiana (probabil, ceva ren) si, in fine, sa luam vaporul din portul Geiranger, unde era stopul de azi. Dar aceasta excursie care se anunta a fi de vis s-a anulat. Motivul – vantul, nu era sigur sa se coboare la apa salupele, pentru ca vasul nu tragea intr-un port. Se oprea in mijlocul fiordului, eram transbordati pe o salupa care ne aducea la mal si apoi plecam mai departe. Pfff. Ce pacat! In schimb, vremea parea sa se imbunatateasca – desi era nor, mai vedeam petice de cer albastru, iar privelistea era de vis – stanga, dreapta, munti care literalmente se prabuseau in apa, in plus, din loc in loc, cascade cu inaltimi de zeci de metri, poate chiar mai inalte, curgeau pe stanca muntelui… Doamne, cate cascade pe aici si mie imi plac atat de mult cascadele… pendulam de pe o parte pe alta a vasului ca sa le vad (si sa le pozez) mai bine… si asa, trecand pe langa o sarabanda de cascade, strans intre doi pereti stancosi, intre apa si cer, am revazut unele dintre cele mai pitoresti colturi ale Europei.

Intre timp, la biroul de excursii se stransesera cei care aveau rezervata megaexcursia. Dupa o scurta consultare cu Ioan de la croaziere.net, a ramas ca vom lua o excursie scurta de dupa-amiaza. Dar dimineata ce vom face? Cum, ce vom face? Imediat ce au inceput sa functioneze salupele („tender” cum le zic cunoscatorii), urma sa cobor pe mal. Si fix asta am si facut. Intre timp, iesise si soarele. Era o nebunie.

Geiranger este un mic sat in capatul unui fiord, un sat care traieste indiscutabil pentru turism. Cum am coborat, am dat peste magazine de suvenire, dar si de cateva agentii de turism care ofereau „la botul calului” numeroase optiuni – de la inchirieri de biciclete si masini electrice la plimbare cu caiacul sau vase mici. Inainte de a sti ca sunt invitat si la excursii optionale, imi facusem planul pentru Geiranger. Descoperisem un tur numit „sky to fjord” – o agentie te transporta in varful fiordului si de acolo coborai pe bicicleta pana la buza apei… cred ca e o experienta mirifica, mai ales pe vreme buna. Dar aveam aranjat un tur, asa ca am decis sa iau Geiranger la pas… si bine am facut ca, dupa ce am luat-o pe sosea in sus, am descoperit niste panorame incredibile aproape la fiecare pas… fie ca era vorba de bisericuta din varful unui damb, fie de cascada de unde apa se rostogoleste cu viteza spre apele fiordului. Dar nu am putut sa bantui mai mult ca se facea ora la care trebuia sa inceapa turul, asa ca m-am intors pe vas, am imbucat ceva rapid si m-am prezentat regulamentar la locul de intalnire. Din nou pe tender, din nou pe uscat, dar, de data asta, a inceput sa ploua… cum se poate schimba de repede vremea in zona asta! Pfff.

Turul ne-a dus in doua puncte de panorama de unde se putea vedea o buna parte din fiord. Mai exista o optiune de tur care te ducea in varful unui munte, numit Dalsnibba, la 1.476 de metri, dar nu am vrut sa risc o experienta precum cea de la Bergen – sa urc prea sus si sa nu vad nimic din cauza cetii. Sunt convins ca de sus, de pe Dalsnibba, este o priveliste de vis peste toata tara fiordurilor, dar mai bine mai jos si vedem ceva. Ceea ce s-a si intamplat… in timp ce Dalsnibba se invaluia in ceata, de aici, de jos, mai vedeam inca luciul apei fiordului. In schimb, ca un bonus, am vizitat si Norwegian Fjord Center, un muzeu in care am vazut niste proiectii de poze cu darul sa ne arate ce frumoasa este regiunea pe timp insorit, dar si un muzeu care recreeaza satele traditionale si activitatile norvegienilor din ultima suta de ani… asa am descoperit ca unul dintre cele mai mari pericole din zona il reprezinta avalansele… un sat din zona Geiranger a fost ras de pe fata pamantului in anii ’30, in urma unei avalanse-mamut… iar riscul acesta persista.

In ziua urmatoare, ne-am trezit in alt fiord, destul de aproape de Geiranger, de data asta in orasul Olden… Peisajul, la fel de pitoresc, oraselul insa in mod cert nu traia doar pentru turism ca Geiranger. In afara de un internet café si de vreo doua magazine de suvenire, in rest totul era un sat obisnuit, linistit si pitoresc. De ce ne-am oprit la Olden? Pentru ca nu foarte departe se afla unul dintre cei mai spectaculosi ghetari din tara asta a fiordurilor – ghetarul Briksdal.

Fiind atractia nr. 1 a zonei, n-am coborat bine de pe vas si aveam numeroase oferte de a ajunge acolo – cu un trenulet deschis, cu un autobuz cu etaj, cu autocare… dar eu eram inscris in excursia organizata de MSC Opera, asa ca totul era hotarat. Ne-am imbarcat si am purces spre Briksdal printr-un peisaj cu adevarat de vis… munti, cascade si, din cand in cand, de-a lungul soselei, lacuri glaciare… si, din pacate, din nou ploaie.

Dupa vreo 15–20 km, am ajuns intr-un final intr-o parcare cu cateva restaurante, baruri, magazine de suvenire, de unde se vedeau cateva cascade care se pravaleau cu viteza de pe muntii din jur. Cred ca tara asta este capabila sa asigure toata energia electrica necesara Europei doar din hidrocentrale! De aici, puteai pleca spre Briksdal, nu foarte departe… pe jos (cum e si fain), si, daca erai grabit sau aveai probleme de locomotie, existau niste masini ciudate care te duceau pana aproape de ghetar. Evident ca, desi ploua zdravan si vantul batea cu putere, am luat-o pe jos… de aceea aveam o pelerina de ploaie si o umbrela rupta!

Sincer, drumul este de vis… Mergi pe langa o apa iute de munte, pe langa niste cascade spectaculoase. Oriunde intorci capul, de jur-imprejur vezi ceva frumos – o floare, o cascada, o pajiste de un verde crud, munti semeti. Daca ar fi fost soare, ar fi fost vis… Dar si asa, trecand pe langa o cascada si apoi catarandu-te pe un drum pe deasupra ei… este greu de uitat.

Intr-un final, asa, deodata, inainte de ultimii, probabil, 500 de metri, apare ghetarul in departare, catarandu-se pe un munte plesuv. Incalzirea globala l-a obligat sa bata in retragere, din loc in loc fiind puse placute care indicau ca pana in locul acela se intindea ghetarul Briksdal in anul cutarica. Si dupa ce intru intr-o mica padure, in fata ochilor imi apare o imagine cu adevarat incredibila… nu, nu ghetarul, pe acela il vazusem de departe, ci un lac de un albastru tulburator, care brusc mi-a adus aminte de Torres del Paine. Se aseza cuminte la picioarele ridicaturii pe care rezista o mica parte din ghetarul de altadata. Am recunoscut albastrul acela laptos care iti ramane pe retina, iar in departare, pe ghetar, lucea un pic acel albastru al ghetii… daca ar fi fost soare, ar fi fost mult mai albastru, stiu asta de la ghetarii din El Calafate-ul argentinian, dar, din pacate, la Briksdal nu era soare. Slava Domnului ca, atunci cand am ajuns pe malul apei, se oprise ploaia aceea cainoasa. Uneori, cand te afli intr-o calatorie mai lunga sau mai scurta, ai parte de acel moment magic, acel moment in care ramai cu gura cascata, acel orgasm al descoperirii care iti ramane intiparit in minte. Si care, in cazul acestei ture pe croaziera, a fost momentul in care am descoperit lacul glaciar de la picioarele lui Briksdal… un loc din care te rupi cu greu…

M-am intors la autobuz, evident, iar biciuit de ploaie. Sincer, nici nu mai conta. Dupa ce ai orgasmul descoperirii, nici nu mai conteaza. Nici nu mai fotografiezi, nici nu mai filmezi, pur si simplu incerci sa iti inregistrezi momentele magice in cutiuta de amintiri.

Odata ajuns la statia de autobuz, arunc o privire prin micul bar unde ne asteptau niste prajiturele despre care ghidul ne-a spus ca sunt niste bunatati locale (par totusi luate din vreun supermarket) si, apoi, fuga la vapor, cu o scurta oprire pe malul unui alt lac glacial, pentru niste poze in ploaie. Odata ajuns inapoi la Olden, ma uit la ceas si vad ca mai e timp. Ce-ar fi sa dau o tura prin oras, mai intru intr-un supermarket, mai vad ce bunatati se mai vand prin Norvegia. Am localizat eu la vreo 500 de metri de vas un supermarket Coop… De obicei, cand merg prin tari straine, imi place sa vizitez piete locale, dar si supermarketuri, iti dau o idee asupra a ce le place localnicilor… ei bine, nu prea stiu ce le place norvegienilor, pentru ca supermarketul era cam gol… un asortiment de care orice alimentara de la noi s-ar rusina si destule rafturi goale. Hm, parca asta era o tara foarte dezvoltata.

Am plecat din Olden pe o ploaie zdravana. Dar plecarea a fost de-a dreptul emotionanta. Angajatii barului si norvegienii care verificau cardurile celor care se urcau pe vas au scos niste steaguri norvegiene si ne faceau semne de la revedere cu placerea unor rude… si de undeva de pe niste boxe nevazute se auzeau acordurile unui cantec „I am sailing, I am sailing …”. Un gest frumos, care m-a impresionat… Multumesc, Olden, si la revedere, chiar sper sa te revad candva.

Urmatoarea zi era din nou pe Marea Nordului, in mars spre Copenhaga, locul de unde ne-am imbarcat, care este si orasul de debarcare. Dar pana sa ajungem acolo, Marea Nordului si-a facut prezenta destul de notabila… Daca in apele fiordului apa era calma, cum am iesit din golf, ditamai vasul de 65.000 de tone se clatina sesizabil… Ah, ce somn fain am tras, leganat de valuri… nici nu va inchipuiti :).

Imagini fiorduri – Geiranger, Olden, Briksdal

01-msc-opera-la-fiorduri

Am intrat in fiorduri ! Doamne, ce frumusete !

02-cascada-norvegia

Peste tot, cascade

03-fiord

04-geirangerfjord

Mai am oare ceva de zis ?

05-cascada-in-fiord

Caderi spectaculoase de apa

06-fjord

07-cascada

Cascada Sapte Surori

08-geiranger

Ce noroc… a inceput sa apara soarele la Geiranger !

09-sat-norvegian

10-msc-opera-geiranger

MSC Opera nu poate trage la tarm, asa ca debarcam cu ajutorul salupelor (sau „tender”)

11-excursii-geiranger

Meniul zilei… !

12-vas-croaziera-in-fiorduri

Spectaculos

13-biserica-geiranger

Mica biserica protestanta a satului

14-cascada-si-fiord

Cascada si fiord

15-cascada-norvegiana

Peste tot, caderi de apa incredibile

16-tender

Inapoi pe vas, inapoi pe tender. Plecam in excursie !

17-excursie-geiranger

Autobuzul este la locul lui (soferul, care este si proprietarul autocarului este roman din Galati)

18-fjord-geiranger

Geiranger

19-fjord-viewpoint

Sa levitez, sa nu levitez ?

20-norwegian-fjord-center

Norway Fjord Center

21-casa-norvegiana

ci casele traditionale de lemn ale norvegienilor

22-urs-norvegia

Din fauna locului

23-flori-norvegiene

Florile Norvegiei

24-vas-in-fjord

A inceput sa ploua zdravan

25-msc-opera-in-fjord

26-cascada

Ce v-am zis… peste tot apa, apa, apa

27-suvenir-norvegia

Suveniruri norvegiene

28-msc-opera-tender

Plecam din Geiranger !

29-seven-sisters-geiranger

Cascada Seven Sisters, una dintre cele mai frumoase din zona

30-la-revedere-geiranger

In stanga, Seven Sisters, in dreapta, cascada petitorului 🙂

31-oldenfjord

Ziua 2 la fiorduri – Olden

32-olden

Micuta asezare Olden

33-port-olden

si autocarele care asteapta marea de turisti

34-olden-briksdal

La drum spre Briksdal (ghidul e spaniolo-francez)

35-spre-ghetar

Verde, verde, ploaie, ploaie

36-briksdal

La drum spre ghetar

37-cascade-norvegiene

Printr-un peisaj de vis si ploaie de cosmar

38-cascada-briksdal

Aucccci

39-briksdal-waterfall

V-am zis ca iubesc cascadele, nu ?

40-ghetar-briksdal

Ghetarul Briksdal… o mica parte din ce era acum 200 de ani

41-briksdal-glacier

ce inflexiuni albastre as fi surprins aici in lumina soarelui

42-lac-si-ghetar

Acel moment magic – lacul albastru-laptos de la picioarele ghetarului Briksdal

43-briksdal-lake

Un loc unde e musai sa fac o yola

44-cascada-de-100-metri

Inapoi in parcare

45-prajituri-norvegiene

Niste prajituri norvegiene. Probabil nu facute la mama acasa

46-lac-si-cascada

Aceste culori care te innebunesc

47-msc-opera-olden

Vasele de croaziera ne asteapta cuminti

48-flori-norvegia

Ce culori pot sa aibe florile astea ale Norvegiei !

49-olden

La revedere, Olden… o raza de soare mangaie unul din munti

50-la-revedere-olden

Un moment emotionant,… localnicii ne spun la revedere

51-fiord-in-ceata

Era soare ? Poate acum 10 minute. De atunci, multe se pot schimba !

52-prajitura-msc-opera

Si orice zi minunata se incheie cu un desert 🙂

Comentarii

  • ce fain! vreau si eu… cat spuneai ca e o croaziera din asta?

    paul 4 octombrie 2016 10:21 Răspunde
  • Am fost recent in Norvegia intr-un tur – trip impreuna cu vizite turistice in Suedia si Danemarca..
    .Intradevar cele descrise de d-voastra sunt extraordinare si mare parte din ele mi-au incantat si mie ochii..
    Oslo este superb…Bergen -ul.fantastic si l-am prins in trei zile cu soare…o raritate,cum ne spuneau „bastinasii”…! Despre „Opera”cuvinte de lauda pentru servicii si ambianta…Totul la superlativ .! VOIAJUL NOCTURN pe Marea Nordului a fost deasemeni foarte agitat,dar masivitatea uriusului pachebot da 65.000 de tone a „invins” vitrgia naturii …! Acostarea a doua zi in Copenhaga s-a facut pe soare… De , excesele Marii Nordului !

    Padure iulian 4 octombrie 2016 20:04 Răspunde
  • Mare ghinion ai avut cu ploaia…

    După călătoria mea de 3 săptămâni (total însorite!) de acum câțiva ani prin Norvegia, pot spune însă cu mâna pe inimă că:
    – am făcut cele mai frumoase fotografii din viața mea;
    – Lofoten bate la distanță mare fjordurile;
    – după ce am văzut vara soarele pe cer la miezul nopții, la Nordkapp, mai am un singur vis: să mă întorc în Lofoten iarna ca să văd și aurora boreală.

    Bob 4 octombrie 2016 21:07 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii