Insulele din Caraibe. Dominica, magia junglei caraibene

Trafalgar Falls Dominica

Trafalgar Falls, Dominica, Caraibe

În primul rând, să pun lucrurile la punct. În Caraibe, există două țări cu nume asemănătoare. Una, faimoasă printre iubitorii de vacanțe exotice, este Republica Dominicană. Alta, mai mică și mai puțin cunoscută, se numește Dominica. Și este complet altceva. Republica Dominicană este o destinație de plajă, mare și all inclusive. Dominica este o insulă în Caraibele de Est care sfidează orice clișeu cu privire la Caraibe – nu are plaje, nu are all inclusive, nu are milioane de turiști. În schimb, are munți, este acoperită de o junglă ca în filmele cu Tarzan și este cel mai fain loc de eco-turism și trekking din Caraibe. Este și cea mai săracă țară din Caraibele de Est, dar și cu oamenii cei mai calzi și primitori… Welcome to Dominica !

Sincer, așteptam cu sufletul la gură să ajung în Dominica. Citisem destule lucruri despre această „Nature Island”, cum se autodefinește, și speram să fie cu adevărat o insulă a naturii. Dar la doar 20 de minute după ce ne-am ridicat de pe aeroportul din Antigua, și am început să survolăm Dominica, m-am liniștit… sub avion, se vedea o insulă verde, verde, complet acoperită de junglă. Da, era „insula naturii” pe care o așteptam.

Dominica este o țară mică. Are doar 70.000 de locuitori concentrați pe coastă. Centrul insulei este muntos (vulcani), acoperiți de vegetație luxuriantă care, probabil, acoperea pe vremuri toate celelalte insule. Datorită munților, producția de trestie de zahăr era dificilă, așa că a fost evitată de coloniștii europeni. A fost ultima insulă caraibeană colonizată, abia în 1727, în consecință fiind singura insulă unde găsești o comunitate importantă de populație băștinașă precolumbiană – se numesc Kalinago și trăiesc în niște sate pe coasta vestică. Evitată de coloniști din cauza naturii sale aparent de neînvins, a fost totuși colonizată de mai mulți albi care s-au apucat să cultive cafea. Aflându-se între Guadelupa și Martinica, Dominica a fost colonizată de tăietori de lemne din cele două insule francofone, dar ocupată de englezi în 1783 ca un cui strategic între insulele franceze… de aceea, astăzi o bună parte din toponime (inclusiv numele capitalei, Roseau) sunt de origine franceză. Aceștia (și cultivatorii de cafea) au adus câțiva sclavi africani pentru proprietățile lor, așa că astăzi, ca în toate celelalte insule din Caraibe, imensa majoritate a populației este formată din negri, urmașii foștilor sclavi. 3% din populație este formată din indigenii Kalinago.

Dominica a devenit stat independent în 1978, dar este parte din Commonwealth. Cu doar un an înainte de vizita mea, la câteva săptămâni după ce uraganul Irma a distrus nordul insulelor caraibene (distrugerile pe care le-am văzut în St. Maarten m-au lăsat praf), al doilea megauragan al sezonului, uraganul Maria, a distrus o bună parte din Dominica. Am citit că 90% din clădirile insulei ar fi fost distruse, dar probabil că nu a fost chiar așa… Nu am văzut chiar așa de multe clădiri distruse, dar Dominica nici nu are prea multe clădiri fastuoase… și probabil că mulți localnici au făcut ce fac de secole… și-au reconstruit rapid casele afectate de vânt și ploaie. Un fapt inedit, actualul președinte este faimos prin faptul că luptă pentru legalizarea marijuanei în țările dezvoltate… chiar a făcut un apel țărilor-surori din zonă să renunțe la cultivarea trestiei de zahăr (în acele locuri unde încă se  cultivă), în favoarea marijuanei. Sunt convins că ar face mult mai mulți bani 😊.

 

Aeroportul din Dominica se află pe coasta estică a insulei, în schimb ce capitala Roseau (în zona ei locuiesc cam jumătate din sufletele de pe insulă) se află fix pe partea cealaltă a insulei. Și aici se află un aeroport, dar din cauza reliefului muntos, dominicanii nu au reușit să construiască o pistă prea lungă, așa că în Roseau nu aterizează decât avionașe cu câteva locuri. Cele mai mari (nu va gândiți la cine știe ce Jumbo Jet-uri, ci la mai micuțele ATR-uri care țopăie între insulele Caraibelor) aterizează în colțul celălalt de insulă. Din fericire, insula este traversată de o șosea care străbate acest paradis terestru, o șosea neașteptat de bună… se pare că și aici au venit chinezii… pe șoseaua litorală, puternic afectată de uraganul Maria, încă se aflau  șantiere unde lucrau numai chinezi care reconstruiau podurile distruse… și se lucra în stil chinezesc – nu conta că e duminică, că e Crăciun, că plouă… ei lucrau!

 

Avionul dinspre Antigua a survolat insula… Doamne, ce frumusețe sălbatică… palmieri, liane și nicio urmă de om… avionul coboară, coboară, am senzația că vom ateriza undeva în mijlocul junglei, pe o pistă uitată de lume. Nici când am aterizat pe un atol  în Palau nu am avut senzația asta, acolo nu era junglă așa deasă… Până la urmă, apare ca prin minune o pistă asfaltată în mijlocul junglei și în curând avionul trage în fața unei clădiri modeste. Este aeroportul național al Dominicăi. Controlul pașapoartelor trece repede și, după câțiva pași , ajungem în fața aeroportului. Un nene cu un microbuz își așteaptă clienții… este shared taxi-ul de Roseau. Preț fix – 80 de dolari est-caraibeni (32 USD), nenegociabil, este tariful fixat, se pare, de stat. Mda, e destul de mers, plus că vom străbate munții. Cealaltă opțiune nu e prea sigură – de mers pe jos câțiva kilometri (sau la autostop) până în satul de lângă aeroport și, de acolo, să găsim vreun loc înghesuit spre Roseau. E OK, asta e.

Imediat după ce am făcut cotul după aeroport, am ajuns într-o insulă de o spectaculozitate rară. Marea zbuciumată lovește stâncile pe care sunt construite casele satului Marigot… și apoi, ne pierdem în mijlocul junglei pe o șosea impecabilă, dar teribil de contorsionată. Dominica este cunoscută pentru centenarii săi – se pare că, în ciuda faptului că e cea mai săracă țară caraibeană și este lovită frecvent de uragane, oamenii trăiesc mult – numărul centenarilor la suta de mii de locuitori este triplu față de orice altă țară dezvoltată, actualmente în Dominica trăind vreo 30 de persoane centenare (acestea primesc mâncare și bani de la guvern). Cel mai cunoscut centenar din Dominica a fost Ma Pampo, o femeie născută din părinți sclavi și care, la rândul ei, a lucrat pe plantații de la 25 până la venerabila vârstă de 104 ani. S-a bucurat de pensie încă 24 de ani, murind la vârsta de 128 de ani.

După câteva zeci de curbe și serpentine, ajungem undeva deasupra aeroportului „mic”. Trecem pe lângă niște mici facilități industriale (aici se pare că e și portul de mărfuri) și, după ce intrăm pe niște străzi cam crăpate, ajungem în fața unei vile galbene, supradimensionată față de cele vecine. „This is your hotel”, îmi spune șoferul. Se numește St. James Guesthouse și aici vom sta trei nopți. Șoferul se duce să-l caute și pe proprietar (sau băiatul de la recepție, sau, mă rog, pe cineva de la hotel). În fine, apare un negru înalt, cu o voce foarte gravă… plătesc și primesc camera… Pfff… un downgrade major față de St. Kitts sau Antigua, dar, până la urmă, nu a fost chiar așa grav. Vila arată foarte bine pe dinafară, în ciuda galbenului țipător, avea o elegantă colonială, dar camerele erau cam spartane. Mă rog, problema cea mai mare o reprezentau țânțarii, dar ne-am dus în primul supermarket să cumpărăm spray antițânțari (și într-adevăr avea un efect de bombă nucleară). În schimb, ceea ce ne-a salvat de vreo două ori era faptul că era unicul restaurant deschis după 7 seara. Pe la 6 se închidea cam totul – atât restaurantele de vis-à-vis de portul de croaziere, cât și supermarketurile din oraș. Așa că am mâncat aici de două ori seara – și chiar era o mâncare bună, mai ales cele pe bază de pește sau fructe de mare. Și, culmea, în hotel, ne-am întâlnit cu doi turiști români… mică e lumea asta 😊.

 

Am purces imediat spre capitală, Roseau. Vă dați seama, la un astfel de ministat, nici capitala nu e prea mare. Noi stăteam într-un soi de suburbie, dar făceam cam 10 minute pe jos până în oraș… orașul era construit după un plan de străzi paralele și perpendicular… mai întâi, mai decrepite, dar cu cât te apropiai de centru (care e, de fapt, pe malul mării, unde trag vasele de croazieră), clădirile erau mai frumoase, mai strălucitoare și străzile mai curate. Hulite sau preamărite, vasele de croazieră reprezintă totuși colacul de salvare pentru multe comunități – miile de turiști care se pogoară chiar și pentru a cumpăra un magnet reprezintă sursa de bunăstare pentru o bună parte din localnici – cam toți deținătorii de mașini sunt, dimineața, în fața portului, gata să plimbe turiști spre cele mai faine locuri de pe insulă, un bazar cu tot soiul de suvenire așteaptă dolarii turiștilor, chiar și niște restaurante sau baruri sunt pline până la refuz. La prima vedere, pare ciudat, ținând cont că vasele de croazieră sunt niște all inclusive-uri plutitoare și, atunci, de ce ai mai cheltui pe mâncare și băutură la țărm? Explicația este simplă – INTERNETUL. Internetul pe vasele de croazieră costă colosal (și, de obicei,  merge prost), așa că toți care au nevoie să se reconecteze cu lumea dau năvală în prima cârciumă… în plus, în multe croaziere, băuturile alcoolice nu sunt incluse, așa că toți, când prind, își doresc să bea câtă bere pot…

După un prânz chiar bun, cu vedere la vapor, am decis să mergem să vedem principala „vedere” a insulei – Trafalgar Falls… cascadele gemene care apar pe toate vederile cu insula. Deși Roseau este un minioraș, nu există un punct comun de unde pleacă toate microbuzele – sunt cel puțin șase stații de microbuze care deservesc diverse puncte pe insulă. Dar am găsit repede și ne-am îmbarcat într-un microbuz care a plecat destul de repede – pleacă doar când este plin… un pic înghesuit, dar nu erau mai mult de 10 – 15 km până la Trafalgar Falls.

După un pic de parcurs urban, microbuzul a început să se cațere din ce în ce mai abrupt. Am trecut printr-un sat și, în fine, am fost depuși la intrarea în micul parc național. Biletul de intrare? 5 dolari. Americani, că doar nu est-caraibeni. O grămadă de lume – este cea mai apropiată atracție naturală de vasul de croazieră din port, așa că toți cei care vor să vadă ceva din „Insula naturii” vin aici. Mă rog, în ultimă instanță, nu erau hoarde, așa că a fost ok. Trafalgar Falls sunt, de fapt, două cascade aflate una lângă alta – una (cea mai mare) este denumită „Cascada Tata” (38 de metri), iar cealaltă, care are „doar” 23 de metri înălțime, se numește „Mama”. Există și un pavilion de unde le poți admira în toată splendoarea, dar marea majoritate a turiștilor se aventurează peste niște bolovani până a-și băga piciorul (sau mai multe părți din corp) în apa caldă (una dintre cascade aduce apă termală ). O gașcă de argentinieni se dezbracă în doi timpi și trei mișcări și se bagă în apă până dincolo de buric. Apoi, urmează interminabila ședință foto… noroc cu ghida dominicană, care îi zorește… nu își poate permite să întârzie 😊.

Noi am stat ceva mai mult, între timp numărul vizitatorilor s-a rărit ca prin minune, așa că a fost chiar fain… Am luat-o pe jos, de la cascadă, pentru că aflasem din Lonely Planet despre o altă grădină botanică prin zonă. Și am găsit-o… de fapt, era un hotel distrus de uraganul Maria (era în reconstrucție), în jurul căruia proprietara, iubitoare de flori, a plantat o adevărată grădină botanică… și cum mie îmi plac florile, a fost din nou una dintre acele experiențe pe care nu o să le uit.  Bântuiam prin pădurea plină de flori și de brusturi negri… Iar finalul turei a fost încununat cu niște suc natural… „local juice”, cum i se zice.

Când am ieșit din grădină, dispăruseră cam toți turiștii… pe de o parte, asta era de bine, pe de altă parte, nu mai erau microbuze de transport în comun. Mă rog, în fine, asta e… nu sunt decât 10 km până în oraș, e în coborâre, o luăm pe jos… până la urmă însă, pe drum ne „agață” un microbuz, poate ultimul, și plecăm taman când de după munți apare o ploaie… d-aia tropicală… și noi, „fugind” din calea furtunii în fundul microbuzului nu ne mai săturaserăm să vedem serii de curcubeie…

În Roseau, ne-am dus în grădina botanică din oraș. Mă rog, grădină botanică pompos numită, era practic un parc cu niște copaci din aceia tropicali, cu rădăcini imense… la baza unui astfel de pom, o lecție de yoga, întreruptă de curcubeie și apoi de o ploaie vehementă Caraibean-style.

A doua zi, urma să ne ducem la munte pe unele dintre trek-urile montane care fac Dominica așa de frumoasă și așa de diferită de celelalte insule din Caraibe…

 

Cum am ajuns în Dominica

Am zburat în Caraibe, mai precis, în St. Maarten cu Air France via Paris. De acolo, am „țopăit” din insulă în insulă – mai întâi, în St. Kitts și apoi în Antigua. Din Antigua, am zburat direct în Dominica.

 

Unde am stat în Dominica

Am stat în pensiunea St. James Guesthouse. Se află într-o suburbie a capitalei Roseau (cam 10 minute de mers pe jos de oraș). Este o vilă masivă, galbenă, cu un pic de eleganță colonială pe dinafară, dar camerele sunt spartane. Mulți țânțari, dar i-am pulverizat cu un spray cumpărat dintr-un supermarket. Hotelul are un restaurant și mâncarea este chiar bună. Proprietarii au încercat să ne ajute cu închiriatul unei mașini, dar nu au găsit nimic. În schimb, ne-au făcut rost de transfer spre aeroport la plecare.

Transport prin Dominica

Ca în toate celelalte insule caraibene, microbuzele acoperă numeroase trasee între orașe. În mod surprinzător, deși Roseau este un oraș micuț, există cel puțin șase stații de microbuz (în funcție de destinație). Întrebați localnicii unde se află, oricine știe. Microbuzele pleacă în momentul în care sunt pline, dar au o oră-limită până la care funcționează… în general, după ora 15:00 sunt din ce în ce mai rare, iar pe la 18:00 încetează orice transport public. Microbuzele sunt destul de mici și înghesuite, dar poți să supraviețuiești 😊. Deși private, tarifele sunt fixe și stabilite de guvern. Mașinile pentru transport public au plăcuțe care încep cu litera H… toate celelalte pot fi taxiuri sau mașini private.

Vize Dominica

Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru a vizita Dominica, doar de un pașaport obișnuit valabil.

Cu ce plătești

Cardurile de debit și credit sunt acceptate peste tot, dar nu și pentru transport sau în magazinele mici. Valuta națională este la fel ca în St. Kitts sau Antigua – dolarul est-caraibean. Acesta are o rată fixă față de dolarul american (1 USD = 2,70 XCD). Poți plăti cu dolari americani peste tot, dar în cele mai multe cazuri vei primi restul în dolari est-caraibeni.

Imagini Dominica

Zbor peste Dominica

Survoland jungla din Dominica

Aeroport Dominica

Micutul aeroport international din Dominica

Microbuz de Roseau

Shuttle spre capitala

St James Guesthouse Roseau

St. James Guesthouse – arata bine pe afara

Camera St. James Guesthouse

Inauntru, destul de spartan

Suburbii Roseau

Si cartierul din jur

Roseau

Am trecut podul, am ajuns in centrul capitalei Roseau

Restaurant Roseau

Unul din restaurantele strategic plasate in fata portului… Si, da, pe jos e nisip 🙂

Vas de croaziera Dominica

Vasul de croaziera al zilei din Dominica

Soferi Dominica

Soferii in cautare de clienti

Roseau Dominica

Hai sa va prezint centrul Roseau, capitala Dominica !

Cladiri Roseau

 

cladiri caraibene

 

Caraibe Dominica

 

Cladire Dominica

 

Steag Dominica

Steagul Dominicai are un papagal pe el !

Microbuz public Dominica

Cam asa arata transportul in comun din Dominica

Spre Trafalgar Falls

 

Cadere apa

Nu, nu astea sunt cascadele 🙂

Parc National Trafalgar Falls

Drumul spre cascade e frumos aranjat

Cabana

Ups… de aici e panorama

Trafalgar Falls Dominica

Cele doua cascade

Cascada mama

Cascada Mama

Cascada Tata

Si Cascada Tata 🙂

Trafalgar Mother

 

Bus turistic Dominica

Foarte colorate microbuzurile turistice 🙂

Gradina botanica Dominica

Am ajuns si la Gradina Botanica

Floare alba

Va las sa va bucurati de flori 🙂 Cum m-am bucurat si eu 🙂

Frunze violet

 

Flori roz

 

Flori rosii

 

Orhidee

 

La pas prin Dominica

Daca nu gasim microbuz, o luam pe jos spre Roseau 🙂

Vegetatie Dominica

 

Transport public Dominica

Dar cum se innora, noroc ca a aparut un microbuz. Poate ultimul 🙂

Ploaie Dominica

Ne-a prins si ploaia din urma

Curcubeu

Ne-a fugarit si un curcubeu 🙂

Parcul Roseau

Gradina Botanica din Roseau – de fapt un parc

Yoga in Dominica

unde se face yoga

Curcubeu Dominica

Aceste frumoase curcubee ale Caraibelor… in Dominica, am avut parte de o inflatie 🙂

Curcubeu Roseau Dominica

 

Friptura de ton

Seara, la St. James Guesthouse o minunata friptura de ton 🙂

Air France logo

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest