Prin Tarile Baltice (ep. 1). Kaunas, eternul oras 2 al Lituaniei

In cursul primaverii, am aruncat si eu o privire pe harta Europei… aveam o perioada mai linistita in timpul verii si ma gandeam sa merg undeva vreo 7 – 10 zile. Sa fie Spania? Cam cald. Sa fie Italia? Cam aglomerat… si, pana la urma, fiind vorba de inceput de iulie, am zis ca nu e o altă perioada mai buna sa merg in nordul continentului, unde vara e scurta (iar noaptea e lunga :)) si sunt atatea lucruri de vazut. Asa ca am decis sa revad Tarile Baltice. Am mai fost prin Tarile Baltice, dar de fiecare data pe fuga – in Vilnius am stat o noapte si am vizitat orasul intr-o dimineata ploioasa, in Riga, am stat vreo sase ore intre doua avioane, iar Tallinnul l-am vazut intr-un day trip de la Helsinki si m-am indragostit de el. In plus, nici Varsovia nu pot spune ca am vazut-o pe indelete. Asa ca am decis sa vad Capitalele Tarilor Baltice, dar si alte locuri pe langa cum ar fi Kaunas, in Lituania.

Ideea a fost sa merg de la Varsovia la Tallinn si apoi sa ma intorc acasa. Wizz-ul deja anuntase ca urma sa introduca cursa Bucuresti – Varsovia pe 30 iunie, asa ca m-am gandit sa iau chiar cursa inaugurala. Returul era mai problematic. Gasisem o combinatie mai stranie de Ryanair de la Tallinn la Bergamo si mai departe cu Wizz, cand, fix la tanc, a picat anuntul lui Blue Air – urma sa deschida cursa spre Helsinki, capitala Finlandei, aflata la doi pasi (ma rog, doua ore) de Tallinn! Wow. Data? Mijloc de iunie, deci taman bine… Deci, planurile de zbor erau clare – zbor dus cu Wizz la Varsovia, zbor retur din Helsinki cu Blue. Dar cum sa merg intre Varsovia si Talinn prin Tarile Baltice? Simplu, cu autobuzul (reteaua de cai ferate prin tarile baltice nu este prea extinsa si, in plus, este destul de lenta). Am mai scormonit netul si am descoperit compania LuxExpress https://luxexpress.eu/en cu preturi bune, rute numeroase si rapide intre toate orasele baltice, inclusiv din Varsovia… asa ca decizia a fost simpla. Va fi o combinatie de Wizz, Blue si LuxExpress. Hai, pana la urma, am luat trenul de la Kaunas la Vilnius pentru experienta si ca oricum era la fel de rapid ca autobuzul.

Despre ce am facut in Varsovia, am scris deja aici, hai sa zicem acesta ar fi fost episodul 1, actualul articol fiind un episod 2 :).

Am cumparat biletele LuxExpress Varsovia – Kaunas pe net (preturile difera, cu cat le cumperi mai din timp, cu atat sunt mai ieftine, eu am dat in general 10 – 15 euro), am luat insa o decizie buna ca inainte de a lua autobuzul sa ma duc sa verific exact de unde pleaca LuxExpress-ul, pentru ca aparent nu pleca din nicio autogara, ci de undeva de pe langa Gara Centrala, la doi pasi de Palatul Culturii. Si e bine ca am cercetat in prealabil, pentru ca pleaca dintr-un loc care nu ti-ar spune ca este statie de autobuz international, mai degraba vreo statie de tramvai local… In plus, in dimineata respectiva s-a si pus pe o ploaie… nu era momentul ideal de a bantui dupa statii… In fine, autobuzul a venit la fix, ne-am urcat, am plecat, a mai oprit pe undeva prin Varsovia (intr-o statie de autobuze ceva mai mare, dintr-o zona cu hipermarketuri si magazine) si am pornit la drum. Varsovia – Kaunas, cam sapte ore, plus o oprire intr-un oras polonez de pe drum.

De ce Kaunas? Pentru ca a fost capitala interbelica a Lituaniei. Lituania a fost unul dintre statele europene care s-au convertit la crestinism destul de tarziu, prin secolele XIV – XV… Lituanienii au tinut cu dintii de religia lor nationala (ca, de altfel, cam toti balticii), chiar si-au creat un stat propriu, extrem de puternic (Lituania a ajuns pentru vreun deceniu pana la Marea Neagra, controland zona unde este acum Odessa), inclusiv istoria timpurie a Moldovei are de-a face cu ducatul Lituaniei… Domnitorul Alexandru cel Bun a fost cumnat cu Vytautas cel Mare, unul dintre cei mai iubiti duci ai Lituaniei, care, de altfel, i-a facut cadou cetatea Hotinului (aparent, construita de mesteri moldoveni si lituanieni). De altfel, ducii lituanieni Jagaila (ulterior, cunoscut sub numele de Wladislaw Jagello, unul dintre cei mai mari regi ai Poloniei) si Vytautas au fost pagani, urmand religia lituaniana, convertindu-se la crestinism din motive politice – Jagaila sa devina rege al prea-catolicei Polonii, iar Vytautas sa ramana duce al Lituaniei. Wladislaw Jagello a fondat una dintre cele mai importante dinastii ale Poloniei (alaturi de Piast – dinastia fondatoare), perioada recunoscuta de toti polonezii drept „epoca de aur a Poloniei”. Tot Wladislaw Jagello a fondat asa-numita „Uniune Polono – Lituaniana, care a supravietuit pana la partitia definitiva a Poloniei, la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

Desi statul lituanian avea o suprafata mai mare, era ceva mai slab dezvoltat – atat din punct de vedere economic, cat si din punct de vedere intelectual, asa ca, incet, incet, polonezii au preluat conducerea, polona a devenit lingua franca a intelectualitatii, culturii si stiintei. Incet, incet, orasele lituaniene au devenit polonofone, iar comunitatile de religie mozaica, provenite atat din fostul Regat Khazar, cat si din Europa Occidentala, au devenit aproape majoritare in marile orase polono-lituaniene… Vilnius chiar era poreclit Vilniusalim, candva acum 100 de ani. Atat polonezii, cat si lituanienii au suferit ocupatia Imperiului Tarist pana in 1918, cand in haosul Revolutiei bolsevice si a perioadei de dupa Marele Razboi, ambele tari si-au obtinut independenta. Desi polonezii au dorit sa refaca uniunea cu lituanienii, acestia au refuzat, dorind sa-si formeze un stat propriu. Problema cea mai importanta intre lituanieni si polonezi era orasul Vilnius, capitala istorica a Lituaniei – atat polonezii cat si lituanienii voiau orasul – , polonezii sustineau ca sunt majoritari in Vilnius (un recensamant al ocupantului german in 1916 dadea ca 50% din locuitori sunt polonezi si doar 18% lituanieni), unde limba poloneza era clar la putere, iar lituanienii isi doreau capitala istorica inapoi. Polonezii au creat insa o republica-fantoma a „Lituaniei centrale” (modelul avea sa fie preluat si perfectionat de rusi), care a cerut pana la urma unirea cu Polonia. Au urmat negocieri, lupte armate si, in fine, armata poloneza a intrat in Vilnius, anexand orasul… autoritatile lituaniene s-au retras in al doilea oras ca marime a tarii, Kaunas (eternul oras 2 al Lituaniei), aflat la 100 km vest de Vilnius, pe care l-au proclamat drept „capitala temporara”.

Vilniusul a fost retrocedat Lituaniei de catre sovietici, cumva pentru a le indulci ocupatia, si a fost proclamat capitala Republicii Sovietice Socialiste Lituaniene, parte a URSS. Populatia mozaica a orasului a fost distrusa in timpul razboiului de catre germani, care au ocupat Lituania intre 1941 si 1944, iar polonezii si germanii au fost expulzati imediat dupa razboi – polonezii au fost re-colonizati in regiunile germane date de Stalin Poloniei (Silezia si Pomerania), iar germanii care formau majoritatea, in zona litorala Klaipeda (cunoscut si sub numele de Memel). Dupa 1991, Vilniusul a ramas capitala recunoscuta international a Lituaniei, dar, alaturi de Lwow (aflat in Ucraina), este unul dintre orasele „pierdute” ale Poloniei, planse de orice polonez. Dar lituanienii si-au recapatat capitala istorica.

Am ajuns in Kaunas, unde m-am cazat la hotelul Metropolis, in plin centrul orasului, la doi pasi de strada pietonala Laisves Aleja. Hotelul este, cred, cel mai vechi din Kaunas, fiind construit in 1899, si a fost, o buna perioada, „THE HOTEL” in oras… acum are un aer retro, cu unele camere renovate, cu altele, nu, cu o intrare plina de lemn care parca te teleporteaza imediat la inceput de secol XX si o culoare de la care te poti astepta sa te intalnesti cu fantome. Nu sunt. In schimb, sunt destul de multi turisti japonezi pentru a calca pe urmele lui Ciune Sugihara, numit si „Wallenbergul japonez”. Acesta a devenit viceconsul al Japoniei in Kaunas, pe atunci capitala Lituaniei, in 1939. A asistat la ocupatia sovietica a Lituaniei si la cea germano-sovietica a Poloniei. Mii de refugiati evrei din Polonia au trecut in Lituania, unde se aflau in pericol de a fi dati inapoi de sovietici prietenilor lor nazisti. Atunci, Sugihara, incalcand dispozitiile venite de la Tokyo, a inceput sa emita vize japoneze pe banda rulanta. Trebuia sa si plece din Kaunas pana la o anumita data, pentru ca, din cauza ocupatiei sovietice, ambasadele si consulatele straine din Kaunas urmau sa fie inchise. In vara lui 1940, a lucrat 18 – 20 de ore pe zi pentru a scrie vizele, a continuat sa emita vize chiar si in trenul cu care urma sa paraseasca Kaunasul si, cand trenul s-a pus in miscare, a aruncat stampila in multime pentru a o putea utiliza. 6.000 de evrei au reusit astfel de scape de Holocaust, ajungand in Japonia, iar astazi, zeci de mii de evrei traiesc datorita lui.

Sugihara a deservit apoi Japonia la Konigsberg, Praga si apoi la Bucuresti. Dupa 23 August, a fost arestat de sovietici si a fost prizonier de razboi pana in 1946, cand a fost repatriat in Japonia. Aici, a fost dat afara, oficial, din cauza restructurarilor, neoficial, din cauza vizelor. A avut parte de o viata modesta si chiar saracacioasa, pana cand a fost descoperit de atasatul economic al Israelului la Tokyo, unul dintre beneficiarii acelor vize care au salvat vieti. O placa aflata pe hotelul Metropolis il aminteste pe Sugihara si am vazut cel putin doua grupuri de japonezi care o pozau.

 

Kaunas este un oras micut. Cred ca a fost coplesit de statutul de capitala si se vad destule cladiri mult prea mari pentru oras construite in apropierea urbei vechi, candva prin anii ’20 – ’30 (stilul le tradeaza), pentru a gazdui diverse institutii lituaniene. Acum sunt utilizate sub reputatia lor sau au fost transformate in scoli. Centrul vechi este insa foarte dragut… ca in orice oras polono-lituanian, centrul orbiteaza in jurul bisericilor si al sediului arhiepiscopului de Kaunas, exista si urmele vechii cetati (Kaunas s-a nascut ca o fortareata construita de lituanieni pentru a se apara de atacurile cavalerilor teutoni, implantati de-a lungul Marii Baltice oficial pentru a crestina popoarele pagane ale zonei – prusac, lituanian, leton etc.), dar care si-au format un stat propriu intrat in conflict atat cu pagana Lituanie, cat si cu catolica Polonie), dragute sunt si funicularele istorice cu care poti urca pentru a admira panorama orasului.

Unul din funiculare urca pe dealul Zaliakalnis unde se afla o imensa catedrala moderna, probabil cea mai mare biserica a Lituaniei. Si aceasta are o poveste aparte – dupa obtinerea independentei, Lituania a hotarat sa construiasca o catedrala imensa (deci, nu suntem singuri) pentru a sarbatori nou obtinuta independenta. Evident, locul ales a fost Kaunas, capitala temporara asa ca s-au pus pe construit cu spor. Rezultatul, o cladire gigantica pe care arhitectii o numesc “o minune a arhitecturii religioase modern” (ma rog, nu sunt de acord, dar de gustibus…). In 1940, era aproape gata, in mare parte cu bani proveniti din donatii private. Dar 1940 i-a adus pe sovietici, apoi pe nazisti, si din nou sovietici (ma rog, nici unii nu erau mai buni decat altii). Nazistii au transformat cladirea intr-un depozit, iar sovieticii dupa ce au inlaturat crucea de pe clopotnita, au transformat cladirea intr-o  … fabrica de radiouri ! A fost redeschisa ca biserica in 2004.

Ce mi-a placut in Kaunas a fost atmosfera orasului – una linistita, a unui oras linisit de provincie, sau cum este denumit “eternul oras 2 al Lituaniei”… M-am plimbat de-a lungul strazii pietonale, gardata de o imensa catedrala ortodoxa ridicata de rusi in perioada tarista, intre timp convertita la catolicism (nu prea mai sunt rusi in Kaunas, iar aceia care au ramas au biserica lor langa noua si moderna autogara a orasului), si pur si simplu m-am relaxat…

…pentru ca urma Vilnius, un oras care traieste, un oras unde simti ca pulseaza viata, dar si un oras in care se afla unul dintre cele mai mari centre istorice ale Europei… Un oras plans de polonezi, iubit de lituanieni, un oras-marturie a istoriei complicate a Europei Centrale…

Imagini Kaunas

LuxExpress Varsovia – Kaunas (a mers mai departe spre Vilnius)

Cam asa arata interiorul

Am putut alege dintr-o multime de filme

Prin Polonia, pe drumul spre Kaunas

Hotel Metropolis. Intre cele doua ferestre din stanga se vede si placa dedicata diplomatului japonez

Intrarea retro din Metropolis

Camera de hotel… micuta, dar comfortabila

Lunga strada pietonala Laisves Aleja

In capatul ei, o catedrala ortodoxa rusa convertita in biserica catolica

Biserica catolica Sf. Mihail a fost construita in sec XIX drept biserica ortodoxa Sf. Petru si Pavel. Dupa independenta Lituaniei obtinuta in 1918, a devenit catedrala catolica a Armatei Lituaniene, rol care il joaca si in ziua de azi. In perioada sovietica, a fost muzeu de arta.

Prin orasul vechi

 

Piata centrala a Kaunasului. Ca de obicei, aici se intalnesc biserica cu primaria

Fortareata Kaunas – construita in secolul XIV, a fost motivul fondarii orasului

Prin orasul vechi

 

Arta stradala in Kaunas

Un alt monument haios… monumentul care marcheaza data de 11 mai 2014 cand nu s-a intamplat nimic 🙂

O casa care zambeste

Catedrala Invierii, o catedrala cu o istorie zbuciumata

Funicular spre Aleksotas Hill

De unde poti admira panorama Kaunasului

Gara din Kaunas – arhitectura tipic sovietica. S-a aflat pe prima cale ferata construita vreodata de rusi de la St. Petersburg la Varsovia

Gata de plecare spre Vilnius

Cam asa arata trenul Kaunas – Vilnius. Curat, modern… Faci cam o ora

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii