Etiopia, ireala (ep. 7). Acele manastiri imposibile din Tigray

Gera Alta

Geralta, Tigray, Etiopia

Etiopia a fost crestinata in mai multe valuri. Traditia spune ca Apostolul Matei a fost primul care a propovaduit crestinismul in Etiopia, inca din primul secol dupa Hristos, dar, cert, crestinismul a capatat un statut oficial in 330, odata ce regele Ezana a fost convertit de Frementius la crestinism, declarand religia lui Hristos ca religie de stat (la doar 29 de ani dupa Armenia, prima tara declarata oficial crestina in lume). Dar crestinismul era practicat doar la curtea din Aksum si in zone limitate ale Etiopiei. Restul populatiei continua sa practice religia iudaica sau alte culte mai mult sau mai putin organizate. Cei care au facut ca etiopienii sa imbratiseze cu adevarat crestinismul au fost cei „noua sfinti” veniti din Levant (cam pe unde sunt acum Siria, Liban, Israel si Palestina) si care au convertit cu adevarat masele – au batut tara in lung si-n lat, nu s-au limitat la curtea regala si la marile magistrale strabatute de caravane (crestinismul, la fel ca islamul sau budismul, a fost diseminat si de negustori). Acestia au batut micile comunitati, zonele mai mult sau mai putin populate din nordul actualei Etiopii (zonele nordice, cele care detin puterea politica si economica – Amhra si Tigray sunt profund crestine), au tradus Biblia si alte carti sfinte si au propagat crestinismul. Figurile lor le gasesti pictate pe peretii multor biserici din Etiopia de azi, dar ei sunt creditati si cu deschiderea unor manastiri deseori construite in locuri izolate, aproape imposibil de ajuns. Acestea se afla in muntii Tigray-ului, in nordul Etiopiei, aproape de granita cu Eritreea, iar vizitarea acestor manastiri implica de multe ori calitati de catarator.

Am zburat dimineata din Lalibela spre Aksum, practic o ruta „sacra” intre cei doi poli ai ortodoxiei etiopiene. Aksum a fost centrul unui mare si prosper imperiu, iar crestinismul a radiat practic din acest oras. In consecinta, cel mai important obiect din Etiopia, celebrul „Table ale Legii” se afla aici, in Aksum. Nu am avut prea mult timp de vizitat Aksumul – ne-am oprit la celebrele stele, niste coloane imense (unele, cazute) din perioada de varf a imperiului, am mancat ceva, am participat la o ceremonie a cafelei si am plecat spre Tigray.

Parcurgand Tigray-ul, parca esti intr-o alta tara. Campurile impecabil cultivate, teff-ul, celebra cereala etiopiana cu excedent de fier stralucind in soare, casele mult mai bine puse la punct. Tigray-ul este muntos, destul de stancos, dar are si locuitorii cei mai harnici. Drumul trece prin celebra localitate Adwa. Aici, la 1896, a avut loc celebra batalie in care etiopienii i-au batut pe italieni intr-un razboi care si-a pus pecetea pe psihicul unui intreg continent si a transformat Etiopia intr-o Mecca a africanilor. Pana la acea batalie, indiferent de cat de mica sau de mare a fost lupta, europenii i-au invins pe africani in toate razboaiele, cucerind tot continentul si transformandu-i populatia de facto in sclavi. Oriunde africanii s-au ridicat la lupta si chiar daca erau si de zece ori mai multi decat armata europenilor, au fost mereu invinsi. In consecinta, albii erau priviti ca un soi de supraoameni, aproape zei, carora nu puteai decat sa li te arunci la pamant si sa le pupi picioarele. Asta, pana in anul de gratie 1896, cand la Adwa, in muntii Tigray-ului, armata regelui etiopian Menelik al II-lea a zdrobit armata italiana venita sa transforme Etiopia intr-o colonie italiana. Stirea victoriei etiopiene (care, evident, a luat proportii biblice, inclusiv italienii sustinand ca la lupta a participat insusi Sf. Gheorghe, de partea etiopienilor, evident) a trimis unde de soc peste tot continentul negru – albii au fost invinsi, albii pot fi invinsi! Etiopia, unica tara africana ramasa independenta (a fost doar temporar ocupata de italienii lui Mussolini, veniti sa razbune umilinta din urma cu patru decenii, intre 1936 si 1942), a devenit un simbol, un stindard al credintei ca vreodata Africa va fi din nou libera.

Dupa ce am trecut prin Adwa, o zona cu un peisaj de vis, cu vai pline de holde, inconjurate de stanci spectaculoase, am ajuns spre apus de soare la manastirea Debre Damo, aflata la capatul unui drum serpuind pe munti, la doi pasi de granita cu Eritreea. De fapt, de la picioarele muntelui pe care este construita Debre Damo se poate vedea fara nicio problema tara-sora inamica, Eritreea. Eritreea are o poveste foarte framantata – este o parte din vechea Etiopie ocupata de italieni, dar si influentata de islam, de-a lungul secolelor, fiind de-a lungul Marii Rosii. Arabia islamica, cu Mecca si Medina, sunt practic la doi pasi, dincolo de mare. De altfel, si in Eritreea de azi, majoritatea (desi fragila) este formata din crestini, dar comunitatile sunt impartite – crestinii locuiesc in zonele inalte, iar zonele litorale sunt islamice. Dupa caderea Imperiului de la Aksum, zonele litorale au cazut sub ocupatia diverselor sultanate islamice, iar mai apoi, in mainile italienilor, care au incercat disperati sa puna mana si ei pe niste colonii din ramasitele disponibile la sfarsitul secolului al XIX-lea. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Eritreea pana atunci colonie italiana a fost trecuta sub administratie britanica si apoi data Etiopiei, in ciuda dorintei localnicilor de independenta. Dupa caderea criminalului regim comunist al lui Mengistu (in timpul caruia eritreenii au luptat umar la umar alaturi de tigrini si Amhara), Eritreea a decis sa-si declare independenta. Dupa un referendum dubios, Eritreea si-a declarat independenta, dar relatiile cu Etiopia (care prin pierderea Eritreei si-a pierdut vitala iesire la mare) s-au inrautatit, culminand cu un sangeros razboi in jurul anului 2000. Razboiul s-a terminat in coada de peste, dar de atunci granita a fost ferm inchisa, au continuat lupte sporadice (inclusiv atacuri asupra turistilor straini din Etiopia, in zone precum Danakil), iar Eritreea s-a izolat intr-o dictatura unica in lume. Cand citesti clasamentele libertatii presei in lume, o sa fii surprins ca nu Coreea de Nord se afla pe ultimul loc, ci Eritreea! Da, exista o tara cu o cenzura mai draconica decat Coreea de Nord.

In ultimul an insa, a avut loc o spectaculoasa reluare a relatiilor – dictatorul eritreean Isaias Afewerki (fost comandant al gherilelor din razboiul anti-Mengistu si erou de razboi) s-a intalnit la Asmara cu prim-ministrul etiopian Abiy Ahmed (devenit prim-ministru cu doar cateva luni inainte) si au ingropat securea razboiului. Evenimentului i s-a succedat, cu o viteza neobisnuita, tratatul de pace, care a fost semnat la Jeddah. Granitele s-au deschis, Ethiopian Airlines a inceput sa zboare la Asmara, inclusiv facand escale in zborurile spre Europa. Totul s-a desfasurat intr-o viteza asa de mare, ca nici nu m-am gandit sa includ o vizita la Asmara in turul acesta – poate data viitoare, cand voi merge in Etiopia (tara este mult prea faina sa nu existe si o a treia vizita :)), voi include si Eritreea in circuit. Impactul asupra turismului in zonele de granita, cum este Debre Damo sau Danakil, a fost ca siguranta a crescut foarte mult – acum opt ani, mai erau garzi inarmate in Debre Damo, acum, n-am mai vazut pe nimeni, iar in Danakil mai sunt garzi inarmate, dar chiar si ei spun ca nu mai e nevoie – e pace cu Eritreea!

Debre Damo este una dintre manastirile fondate de cei 9 sfinti, mai precis de Abuna Aregawi. Acesta a primit din partea lui Dumnezeu un sarpe care sa-l ajute sa urce muntele aproape vertical, in varful caruia a construit manastirea. In continuare, zidul este aproape vertical si nu poti urca decat daca te cateri cu ajutorul unor funii, trase inclusiv de calugarii din manastire. Si doar daca esti barbat, femeile neavand dreptul sa intre in sfanta manastire.

Am fost aici si in 2010 si atunci, ca si acum, am decis sa nu ma incumet sa urc. Sincer, nu imi doream sa imi rup vreun picior sau mai stiu eu ce… voiam sa ajung intreg in Danakil, Djibouti si Somaliland, asa ca am decis sa raman la picioarele manastirii. Dintre noi, nu s-a incumetat decat un tip, mult mai tanar si sportiv decat mine, care s-a catarat pana sus de tot, la manastire.

A doua zi dimineata, am plecat spre o alta manastire, din zona Geralta – celebra manastire Abuna Yemata Guh, construita si ea intr-un loc aproape imposibil, tot de unul dintre cei 9 sfinti, prin secolul al VI-lea. Daca la Debre Damo am ajuns pe inserat, la Abuna Yemata Guh am ajuns dimineata, la prima ora. Masina ne-a lasat pe soseaua nationala (Dumnezeule, soselele din Tigray sunt impecabile, spre deosebire de cosmarul din sudul Etiopiei!) si, de acolo, am strabatut un camp, dupa care am inceput sa ne cataram ca veveritele pe stanci. Peisajul era de basm, iar efortul nu as spune ca e din cale-afara. E doar spectaculos.

Si aici era o zona aproape verticala de urcat, dar, spre deosebire de Debre Damo, era obligatoriu sa o faci descult – in bisericile etiopiene se intra descult, ca in moschei, iar muntele acesta parea sa fie considerat o biserica… asa ca iarasi nu am urcat ultimii metri, de frica unei luxatii… parca aveam un presentiment ca o sa calc stramb, asa ca am renuntat… dar si panoramele de aici au fost de vis… ceva de neuitat :).

Pe dupa-amiaza, de-a dreptul noaptea, am ajuns si la manastirea Abraha Atsbeha, o biserica de secol X, cunoscuta ca fiind cea mai frumoasa din acest taram cu sute si sute de manastiri. Nu e construita de vreunul dintre cei 9 sfinti, asa ca nu e suspendata prin cine stie ce varf de munte, ci e pe un delusor, deasupra unui sat. La exterior, nu pot spune ca e vreo nebunie, dar in interior gasesti poate cele mai bogate si bine pastrate fresce din Etiopia sau, cel putin, din Tigray (mi-aduc aminte de biserici din Gonder din tura din 2010 care erau incredibil pictate pe interior). Absolut superb… dar se lasa noaptea, soseaua nu era tocmai asfaltata, iar a doua zi trebuia sa plecam din nou dimineata…

Seara, am petrecut-o la Mekele, cazați fiind la Hatsey Johannes, hotel situat in ceea ce as zice ca e piata centrala din Mekele. Mekele este al cincilea oras ca marime al Etiopiei, dar este unul dintre cele mai ordonate si curate, iar viitorul ii este garantat. Aflat pe drumul spre Eritreea, recent deschis, in mod cert va inflori datorita faptului ca o buna parte din comertul exterior al Etiopiei, care pana acum se desfasura aproape in exclusivitate via Djibouti, o va lua (asa cum s-a intamplat de secole) prin Eritreea. Dar nu am stat in Mekele decat o noapte, sa facem un dus si sa dormim, pentru ca a doua zi urma sa descoperim un alt colt fabulos al Etiopiei – depresiunea Danakil, cel mai fierbinte loc de pe Pamant, o zona cu vulcani si culori halucinante, un desert de piatra, un loc unic. Si unul dintre motivele pentru care am decis sa revin in Etiopia. Dar despre asta, in episodul urmator :).

Nota

Am fost in Etiopia intr-un tur din ciclul „Haideti cu Imperator in …”. Turul a fost organizat impreuna cu Extreme Travel, agentie specializata in turism de aventura. A doua aventura africana organizata impreuna cu ei va fi cea din Namibia – Botswana – Cascada Victoria, despre care puteti citi aici. In caz ca va doriti sa mergeti pe urmele mele in Etiopia, Extreme Travel mai organizeaza doua ture in 2019. Programul il gasiti aici.

Imagini manastiri Etiopia (regiunea Tigray)

. Ceremonia Cafelei

In Etiopia, cafeaua nu se poate consuma asa oricum … ci dupa un ceremonial al cafelei 🙂 Poza e din aeroportul Lalibela

. Ethiopian Airlines

Imbarcarea spre Aksum

. Lalibela Aksum

Acei munti din Tigray

Campuri Agricole

Ce campuri bine aranjate in Tigray !

Sosele Tigray

Dar si sosele …

. Aksum

Cele mai impresionante urme ale Imperiului de la Aksum

. Injera

Clasica injera

. Teff Etiopia

Si asa arata teff-ul, cereala bogata in fier care creste doar in Etiopia

Tigray

Zona Adwa, acolo unde o armata africana a infrant pentru prima oara una europeana

Munti Etiopia

Acele stanci din Tigray …

Spre Debre Damo

Am iesit de pe soseaua nationala pentru a purcede spre Debre Damo

Debre Damo

Cam pe aici se urca sus la manastire

Calugar Etiopian

Te mai trage si un calugar de sus, dar in principiu, trebuie sa te cateri singur

Urcare La Debre Damo

Cam asa

Manastire Etiopiana

Daca va uitati pe muntele acesta (e vis-a-vis de Debre Damo), se afla o alta manastire .. se intrevad turlele

Eritreea

Conform GPS-ului, culmea aceea este in Eritreea

Biserica Satului

Biserica satului (pictata in culorile Etiopiei rosu-galben-verde)

Preoti Etiopieni

Calugari etiopieni

Gera Alta

Welcome to Tigray !

Tigray Etiopia

Sa o pornim deci spre Abuna Yemata

Abuna Yemata

Pe stancile acelea se afla manastirea

Copii Etiopieni

Welcome to Tigray 🙂

Pelerinaj Etiopia

Lumea se intoarce deja de la manastire. A fost acolo la rasarit de soare

Panorama Geralta

Iar peisajul din zona e de vis

Gera Alta

 

Catarare Abuna Yemata

Hai, sus, incepe cataratul

Tigray Etiopia Gera Alta

 

Catarare Descult

Iar ultima parte, se catara descult, e deja stanca sacra

Om De Piatra

Parca ar fi figura unui om…

Draga Sorohan

E un loc unde musai se fac poze

Taram De Piatra

 

Microbuz Etiopia

Microbuzul ne astepta cuminte la umbra 🙂

Safari Etiopia

Manastirile nu sunt exact la soseaua nationala …

Preot Etiopia

Se spune ca Abraha Atsbeha este cea mai frumoasa biserica din Tigray

Abraha Atsbeha

Sau cel putin cu cele mai bine pastrate fresce istorice

Fresce Biserica Etiopiana

Culorile continua sa fie extrem de clare

Fresca Abraha Atsbeha

 

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii