Excursie de o zi, obligatorie, din Samos – Efes, unde lumea greco-romană își revine la viață

Efes Turcia

Efes, Turcia

Probabil că știți că îmi place foarte mult istoria. Ori de câte ori mă duc pe undeva, nu vreau să ratez niciun oraș antic, niciun palat cu semnificație istorică, nici o cetate, niciun muzeu. Mă rog, am mai ratat, nu pot zice că nu, dar încerc să văd cât mai multe. Iar când am mers în Samos, am zis că nu se poate să nu ajung și la Efes… vorba’ ceea, e colea, peste gârlă, la doi pași de Samos.

În urma războaielor balcanice și a celor două războaie mondiale, Grecia a reușit să reocupe toate insulele greceșți (au mai „scăpat” câteva minuscule aflate la nici 1 km de coasta turcească, cum este Kecova, de exemplu), întinzându-și teritoriul până la doi pași de Turcia. Evident, în ultimul secol, turcii s-au tot plâns de faptul că vasele lor trebuie să străbată o Mare Egee grecească, dar asta e… nici grecii nu au putut ocupa coasta vestică a Anatoliei, zona care a fost locuită de greci de milenii și unde se află unele dintre cele mai spectaculoase vestigii ale civilizației grecești. Cea mai apropiată insulă grecească de țărmul turcesc este tocmai Samos. Între insula grecească și Turcia sunt doar 1,2 km. Și, evident, aproape de oriunde de pe Samos se poate vedea Turcia.

În dreptul insulei Samos se află orașul Kusadasi, fost sat de pescari care în ultimii 30 de ani a explodat într-o destinație turistică de prim ordin a Turciei – cu hoteluri all inclusive, cu plaje, cu tot ce știți că oferă Turcia la capitolul turism de litoral. Dar nu asta mă interesa pe mine – ci Efes, unul dintre cele mai strălucitoare orașe ale Imperiului Roman (în perioada de aur, Efes ajunsese la 250.000 de locuitori și era al patrulea oraș ca mărime al imperiului), și, aparent, cel mai bine păstrat oraș antic din jurul Mediteranei. Se pare că doar Pompeiul este mai bine păstrat, datorită păturii de cenușă care l-a acoperit. Efes ar fi al doilea. Iar Pompei era un orășel provincial anonim, în timp ce Efes a fost capitala provinciei Asia Minor și unul dintre cele mai mari orașe ale imperiului!

În ciuda diferențelor seculare, atât turcii, cât și grecii sunt niște oameni cu simțul banului și cu businessul în sânge. Așa că nu există agenție de turism din Samos care să nu ofere tururi pentru vizitarea Efesului. Pierderea Efesului (ca și a Izmirului – Smyrna grecească) probabil face ca inima multor greci să sângereze, dar când e vorba de un business mic, de ce nu ar oferi și grecii ture de o zi peste gârlă, la turci? Pentru că au ce vedea. Problema la prima vedere este faptul că Turcia nu este în Uniunea Europeană, nu poți vizita țara cu buletinul, iar unele țări din UE chiar au nevoie de viză (mă rog, se ia ușor, dar trebuie să plătești, să aștepți). Așa că un vaporaș de mărime medie ar trebui să stea la coadă la vamă, probabil, mai bine de o oră. Prin urmare, turcii s-au pregătit și ei să absoarbă cât mai mulți turiști în cel mai eficient mod cu putință – pașapoartele sau buletinele sunt preluate de vameșii turci la punctul de frontieră fără să se mai uite la ele și, în schimbul lor, primești un cartonaș cu un număr de ordine. Când te întorci seara, îți primești documentul neștampilat, probabil scanat, și pleci înapoi. E drept, poți să ai o problemă dacă pierzi vaporul și trebuie să rămâi în Turcia peste noapte… dar cred că și în cazul acesta se rezolvă.

Am plecat spre Kusadasi dis-de-dimineață. Vaporul ridică ancora din portul Pythagoreio pe la 9 dimineața. Sunt mai multe ferry-uri pe zi, unele pleacă și din alte porturi din Samos, dacă vreți toate informațiile, aruncați o privire aici, dar excursia pe care o luasem pleca din Pythagoreio. Am plecat de pe la 7 și un pic din Karlovassi, să fiu sigur că ajung, plus coada de la punctul de frontieră grecesc (grecii nu „închid ochii” precum turcii, chiar verifică toate documentele cu atenție), în fine, la 9 dimineața, am plecat spre Turcia. După vreo două ore pe o mare destul de agitată, aveam să intrăm în portul Kusadasi… chior să fii și să nu-ți dai seama că e Turcia – un steag imens cu imaginea lui Atatürk drapa citadela de lângă mare, iar pe un deal era un semn imens de „Kusadasi” ca la Hollywood. Cum ziceam, formalitățile de trecere a frontierei s-au desfășurat cu viteza luminii, așa că am ajuns în fața portului, unde așteptau ghizii cu numele agenției lor pe o plăcuță, dar și taximetriștii dornici să racoleze foarte puținii turiști veniți pe cont propriu, oferind evident excursia la Efes. Am văzut că unii au refuzat și au rămas în Kusadasi. Dacă mă întrebați pe mine, era pierdere de vreme, poate doar dacă au venit cu scopul să-și cumpere blugi ieftini… că nici măcar pânze cu „Răpirea din Serai” nu am mai văzut de decenii bune.

Ghidul nostru, un tip la a doua tinerețe (semăna cu Jamal Khashoggi, ziaristul saudit ucis din ordinul prințului moștenitor al Arabiei Saudite), părea relaxat și jovial la prima vedere și cam atât. Dar în momentul în care a deschis gura, am rămas și eu cu gura căscată. Omul era o somitate. Îl cheamă Hakan Edirne și e reprezentantul Meander Travel, agenția turcă parteneră a celor care m-au trimis din Samos. Omul este profesor universitar de istorie și arheologie și unul dintre conducătorii șantierelor arheologice de la Efes. Repet, e o somitate. Și, da, există destui oameni de știință care sunt enciclopedii ambulanțe, dar care nu pot să se exprime – Hakan Edirne avea și darul vorbirii, nu numai cunoștințe de neegalat – și știa și ce să povestească, nu s-a încurcat în tot soiul de amănunte fără rost. În turism, se spune că un ghid face diferența. 100% corect. Iar Hakan Edirne a transformat turul de Efes într-o experiență incredibilă.

Efes a fost fondat de greci. A avut de câștigat prin faptul că era port la mare la capătul unui râu care curgea din Anatolia și forma o deltă aici. Tot aici, a apărut cultul zeiței vânătorii, Artemis (inițial, o zeiță a fecundității), iar localnicii i-au construit un lăcaș de cult care atrăgea mii și zeci de mii de pelerini. Templul a fost distrus de câteva ori în istorie, până când a devenit una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, când efesienii au construit cea de-a treia variantă a templului. După căderea imperiului lui Alexandru, a urmat o perioadă de turbulențe și haos până când, într-un final, Imperiul Roman a ocupat Efes și a transformat orașul într-o capitală strălucitoare de provincie. Sărbătorile zeiței Diana (varianta română a lui Artemis) atrăgeau zeci de mii de pelerini din tot imperiul, la fel și numeroase vase comerciale și emigranți ilegal. Printre ei, Sf. Ion (care a scris aici Evanghelia), Fecioara Maria și chiar Sf. Pavel în drum spre Roma. Pe vremea respectivă, autoritățile locale aveau sentimente mai umanitare față de refugiați și n-au expulzat-o pe Mama lui Iisus, care a murit în Efes (mă rog, pe undeva pe lângă).

Declinul lui Efes nu a venit exact din cauze istorice, ci mai degrabă naturale. Cum ziceam, Efes era construit la mare, era port, pe malul râului Cayster (Menderes, în turcă). Acesta aducea aluviuni și, din cauza fluxului nesemnificativ, acestea se depuneau. Portul Efes s-a colmatat, orașul pierzându-și din importanța comercială. Ulterior, din cauza convertirii imperiului la creștinism, cultul lui Artemis a început să decadă, așa că orașul nu mai primea zecile de mii de pelerini de odinioară. Într-un final, templul lui Artemis, minune a lumii, a fost distrus de o invazie gotică. Orașul a decăzut, iar locuitorii săi s-au mutat la Smyrna și, la cererea împăratului, în noua capitală Constantinopole, care trebuia să preia strălucirea și bogăția Efesului. Împărații Bizanțului au încercat să țină orașul pe respirație artificială, unii dintre ei au mai construit biserici și au oferit subsidii, dar, prin secolul al VII-lea, Efesul era dispărut. Când au venit cruciații, au descoperit cu uimire un sat uitat de lume. A dispărut și acesta, Efesul fiind readus la viață, ca multe alte orașe antice uitate de lume, prin grija unor arheologi britanici – în 1863, arhitectul John Turtle Wood, sponsorizat de British Museum, a scos Efesul de sub aluviuni. În urma lui, generații întregi de arheologi au lucrat la renașterea Efesului.

Nu doresc să trec în revistă toate clădirile din sit. Orice clădire din Efes teleportată într-o altă țară ar deveni instantaneu un simbol național. Am umblat pe drumurile de marmură ale orașului, ascultând poveștile lui Hakan, mi-am imaginat cum arăta metropola acum 2000 de ani. Coloane, capiteluri, temple mărețe (aproape fiecare împărat roman din perioada de aur a imperiului s-a simțit obligat să construiască ceva în capitala Asiei Minor), spitale, fântâni (una, construită de „tătuca” Traian), băi, tot ce vrei. Există chiar și o imensă latrină publică (se pare că romanii nu se jenau să-și facă nevoile în grup, dovadă că existau rânduri întregi de WC-uri, cu canalizarea de rigoare. Existau chiar și abonamente, iar oamenii de vază din oraș, chiar dacă aveau WC-uri și acasă, își rezervau un anumit scaun și la toaleta publică). Exista și un bordel sau cel puțin așa zic unii, deși părerea nu e unanimă – nu, nu sunt picturi erotice pe pereți ca la Pompei, unde sunt înfățișate clar serviciile prestate, se presupune de asemenea că era mai degrabă un cămin pentru marinari (evident, fetele trebuia să roiască în jurul lor).

Dar nu pot să nu subliniez două clădiri absolut fundamentale – absolut incredibile.

Una, la capătul bulevardului de marmură principal care coboară de la intrarea principală spre fostul port (acum, marea e la vreo 20 km cum zboară cioara de fostul port), este superba Bibliotecă a lui Celsus… Biblioteca a fost construită de fapt de fiul guvernatorului Celsus (a guvernat Asia Mică în perioada în care Traian cucerea Dacia) în memoria tatălui său (asta da comemorare) și a fost cea de-a treia mare bibliotecă din imperiu, după cele din Alexandria și Pergamon, capabilă să păstreze 12.000 de cărți. Arhitectura este cu adevărat specială – un sistem special de ventilație între două grupuri de ziduri făcea ideală temperatura din interior pentru păstrarea în bune condițiuni ale pergamentelor. Zidurile nu au rezistat însă cutremurului, iar cărțile nu au rezistat focului pus de goți în fix același an de groază 262… fațada s-a prăbușit mai târziu, prin secolul al XI-lea, din cauza unui alt cutremur, dar a fost complet reconstruită de către arheologi austrieci în anii ’70. În consecință, originalele statuilor care împodobesc fațada sunt acum la Viena. Dar foarte puțini își dau seama.

Însă cel mai uluitor monument din Efes este Marele Teatru. Acesta era capabil să găzduiască nu mai puțin de 25.000 de spectatori (pe baza recenzării capacității teatrului, s-a ajuns la concluzia că în perioada sa de vârf, Efes avea 250.000 de locuitori, întrucât, în general, teatrul orașului era gândit să poată găzdui 10% din populația urbei). Nu am numărat locurile, dar este imens. Este incredibil. Colliseumul din Roma avea o  capacitate de circa 70.000 – 80.000 de spectatori, dar era oval, aici e doar o tribună care găzduia 25.000 de suflete. Sincer, nu știu de ce, dar Marele Teatru din Efes mi s-a părut mult mai grandios decât orice alt teatru sau stadion greco-roman pe care l-am văzut – fie că e din Roma, El Jem, Jerash sau din Aspendos. Este uimitor.

Din păcate, într-o excursie de o zi din Samos nu poți vedea mai mult decât Efesul propriu-zis. Nu poți să vezi Casa Fecioarei Maria sau Peștera celor 7 adormiți (nu, nu e vorba despre piticii din povestea ecranizată de Walt Disney, ci despre 7 credincioși creștini care s-au ascuns într-o peșteră în timpul persecuțiilor anticreștine ale împăratului Decius, iar gura peșterii a fost astupată din ordin imperial. Gura peșterii a fost destupată vreo 200 de ani mai târziu, iar adormiții s-au trezit… crezând că au dormit doar o zi, au decis să-l trimită doar pe unul dintre ei care să se strecoare prin mulțimea din Efes să cumpere de mâncare. Acesta a fost șocat să descopere un Efes plin de cruci și de biserici, iar localnicii, șocați să vadă un nene care încearcă să cumpere de mâncare cu bani din vremeea lui Decius !). Adormiții au murit câțiva ani mai târziu și au fost îngropați în peștera lor. În plus, în orășelul Selcuk poți vizita catedrale milenare, dar și singura rămășiță a uneia dintre cele 7 minuni ale lumii – o coloană rămasă miraculos în picioare din impresionantul Templu al Artemisei.

După tur,  ne-am oprit la un restaurant de tip „împinge tava” cu mâncare-gârlă pentru turiștii de o zi de la Efes (mâncarea nu a fost cine știe ce, într-o țară cu o gastronomie grozavă cum e Turcia) și apoi ne-am întors în Kusadasi, unde am mai avut timp vreo oră să mă învârt pe străzile orașului. M-am lămurit că aceia care au venit dimineață cu vaporul din Samos au făcut o mare prostie că au rămas în oraș – bulevarde, o plajă nu cine știe ce, un bazar limitat, probabil cel mai interesant colț văzut a fost piața de pește – Kusadasi, fost sat pescăresc are peștele în ADN :).

A urmat drumul spre Samos. A fost un pic de furtună, greu de ținut în picioare, dar, până la urmă, când am ajuns în dreptul insulei, totul s-a liniștit ca prin farmec. Doamnele s-au dus să-și rearanjeze ținuta deranjată de vânt și să-și dreagă vocea stricată de țipete.

A urmat o masă faină pe malul apei la Pythagoreio. Pentru că bucătăria grecească te face să te lingi pe degete…

 

Cum ajungi în Efes

Cum am zis, am fost in Efes cu o excursie de o zi din insula grecească Samos, iar în Samos am ajuns cu un avion charter al agentiei Paralela 45. Paralela 45 este singura agenție tour operatoare din România care oferă pachete cu zbor direct din București spre Samos. Zborurile sunt operate săptămânal în perioada 15 iunie – 14 septembrie de avioane închiriate de la compania TAROM.

Pretul unei excursii de o zi era de 83 euro anul trecut (transport, ghid, intare, masa)

Toate ofertele le găsiți aici ——-> Pachete Samos

Imagini Efes

Punct control pasapoarte Samos

Dimineata, coada la punctul de control pasapoarte grecesc din port

Ferry Samos Kusadasi

Vasul de Kusadasi

Port Pytagoreio

La revedere, Pytagoreio !

Pitagoreio Samos

 

Ferry spre Turcia

2 ore de plaja pana la Kusadasi 🙂

Cetate Kusadasi

Am ajuns ! Ne intampina cetatea Kusadasi

Ataturk

Si statuia lui Ataturk

Punct control pasapoarte Kusadasi

Punctul de frontiera turcesc – magazine tax free si lipsa control frontiera

Birou informatii turistice

Cum iesi, poti primi toate informatiile si afla toate ofertele

Ghid Efes

Hakan Edirne, ghidul nostru

Sosea Kusadasi Efes

Turcia are autostrazi peste tot !

Ghid Efes

Ghid inclusiv in limba romana

. Tricou Ataturk

Suveniruri turcesti (or fi made in China ?)

Efes

Primii pasi prin metropola antica

Coloane Efes

 

Bulevard Efes

Nu era ingrozitor de cald, dar turistii erau „parcati” tot la umbra

Biblioteca

Jos, in vale, se intrevede libraria

Templu Efes

Fiecare imparat roman a tinut sa lase un templu in urma lui in Efes

Marmura Efes

 

Bulevard marmura Efes

Marele bulevard ce cobora spre port

Statuie decapitata

 

Pisica Efes

Reginele Efesului – pisicile 🙂

Templu grecesc

Arta de acum 2 milenii

Toalete publice

Toaleta publica … locurile se puteau rezerva pe baza de abonament 🙂

Toalete publice Efes

De aceea s-o numi „tron” ? 🙂

Biblioteca Efes

Cea mai frumoasa cladire din Efes – libraria Celsus

Agora Efes

 

Marele Teatru

Teatrul Mare – WOW, cu adevarat magnific

Teatru Efes

 

Marele Teatru Efes

 

Scari Efes

 

Fotomodela Turcia

Si turcoaicele pozeaza 🙂

Tribune Marele Teatru Efes

Cum ar arata plin ?

Drumul spre Marele Teatru

Bulevardul teatrului

Iesire Efes

La plecare, ne-a salutat Ataturk

Restaurant Efes

Pauza de pranz

Centru Kusadasi

Inapoi in Kusadasi … mai aveam vreo ora

Ardei iuti

Pericol de foc 🙂 In gura, desigur

Mana din Kusadasi

„Mana pacii”

Statuia lui Neptun din Kusadasi

Neptun e prezent si aici intr-o piata din Kusadasi

Kusadasi Citadel

La revedere, Turcia !

Pitagoreio Samos Grecia

Welcome to Greece 🙂

. Taverne grecesti

Ce bine a picat o masa aici, in portul Pytagoreio !

Tripsta-logo
Categorii:
Grecia · Paralela 45 · Turcia

Comentarii

  • In ce an ati fost la Efes? Excursia ati luat-o prin agentul de turism roman de pe insula sau de la o agentie locala? Iar cei 83 de euro au inclus si intrarea la Efes si masa acolo?
    Multumesc

    Asgard 12 august 2019 14:16 Răspunde
    • Prin agentul de turism roman. Da, a fost inclusa si intrarea la Efes si masa de pranz.

      Imperator 12 august 2019 15:17 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii