Insulele din Caraibe. Barbados, insula cea mai americanizată din Caraibe

Bridgetown Barbados

Bridgetown, Barbados

Următoarea insulă din turul prin Caraibe pe care am călcat era Barbados. Era și a 122-a țară pe care o vizitam vreodată și tot aici urma să sărbătorim  Anul Nou. Nu pot spune că am vizitat-o prea mult. Sincer, nu păruse ceva wow de descoperit pe acolo și, în plus, ziceam să mai reducem motoarele pentru Anul Nou. Și cred că am avut dreptate – Barbados a fost cea mai americanizată insulă pe care am văzut-o, cea mai turistică (da, există și așa ceva într-o zonă prin excelență turistică) și unde am găsit cea mai faină capitală de până atunci (uitându-mă retrospectiv, cred că cea mai faină capitală din Caraibe este totuși cea a Grenadei, St. George’s, dar mai așteptați un pic, va voi povesti și despre St. George’s).

După zilele prin mult mai autentica și un pic cool-decrepita Dominica, insula naturii cu pădurile sale, cu râurile sale, cu atmosfera sa boemă, cu munții săi, ne-am trezit la realitatea lumii moderne pe aeroportul din Barbados. Un aeroport imens (și, la ora la care am aterizat, pustiu, ATR-ică al nostru era singurul avion de pe țărmac), care ne-a întâmpinat cu drag… Cum am intrat în zona controlului de pașapoarte, am fost întâmpinați cu suc de niște tineri drăguți care ne-au urat „Welcome to Barbados”. Nu erau singurii… în imensa clădire a vămii, postere cu diverse vedete de baseball și fotbal americane provenite din Barbados (inutil să  vă zic că numele nu-mi spuneau nimic) ne urau bun-venit. Ultima, imediat după birourile de ștampilat pașapoarte, era însă celebra Rihanna (celebră și în țările unde baseballul este complet necunoscut). Cum am preluat bagajele, am fost întâmpinați de șoferul de taxi, care ne-a dus direct la hotel.

În Barbados, am ales un hotel care s-a dovedit a fi o alegere excelentă. Se numește Pirate’s Inn, aflat într-o suburbie pur turistică a Bridgetown, capitala țării, la doi pași de plajă și de stația de autobuz spre centrul orașului. Se află la nici 5 km de centrul orașului (la un moment dat, am parcurs distanța pe jos), iar în jur găseai de toate – de la restaurante, fast-food, supermarketuri la o plajă minunată.

 

Barbados este, probabil, țara-etalon pentru turismul caraibean – aici se află toate rețelele de hoteluri nord-americane, dar și rețelele de fast-fooduri mai mult sau mai puțin faimoase, baruri, cluburi și alte localuri au parte de reclame din metru în metru și, da, romul de Barbados este considerat unul dintre cele mai bune din lume (sorry, Cuba). Aici dai de spectacole de calypso (contribuția adusă de Caraibe muzicii mondiale), de concerte ale marilor vedete, de sports bars și de tot ce te aștepți de la o destinație de vacanță. Este, cred,  destinația  de vacanță nr. 1 pentru nord-americani pentru că, peste tot, am avut parte de un flavour de United States of America.

Ca și Antigua, Barbados este o insulă plată, fără munți și înălțimi de luat în considerare. Cea mai înaltă înălțime este chiar inferioară lui Mount Obama din Antigua – se numește Mount Hillaby și are doar 343 de metri. Istoria insulei este relativ similară cu cea a vecinilor ei, dar, spre deosebire de celelalte insule, Barbados era nelocuită când au venit europenii. Caribii trecuseră pe aici, dar ceva nu le plăcuse și părăsiseră insula înainte de apariția europenilor. Chiar și numele e neobișnuit – dacă insulele vecine au nume de inspirație religioasă, Barbados vine de la smochinii cu barbă care în perioada colonizării împânzeau insula. Nu erau singurele lucruri care umpleau Barbadosul – insula era aglomerată de mistreți sălbatici (care au fost decimați, evident) și era o imensă junglă cu multă mlaștină. Primii coloniști au avut mult de lucru și s-au apucat să cultive tutun și bumbac, culturi care nu le-au prea adus fericirea și bogăția. În 1640, au câștigat la loterie – au început să planteze trestie de zahăr și, vorba englezului, they hit the jackpot. Prompt, au fost importați negri din Africa și bogăția a lovit insula. Chiar și în perioada posttrestie de zahăr, bogăția a rămas – Barbados este una dintre insulele prospere ale Caraibelor, cu o infrastructură bine pusă la punct (are chiar și o autostradă în apropierea aeroportului) și cu milioane de turiști (imensa majoritate, nord-americani) care se pogoară anual spre insulă. Spre deosebire de alte insule, unde cei mai mulți turiști vin cu vasul de croazieră, stau câteva ore și apoi pleacă spre insula următoare, în Barbados sunt destui turiști care vin pentru un sejur mai îndelungat (de unde și sutele de hoteluri care împânzesc insula). Revenind la istorie, și în Barbados sclavia a fost abolită în 1843, dar foștii sclavi și urmașii lor au continuat o viață extrem de similară pe plantațiile urmașilor coloniștilor europeni, de data asta, pentru o plată mizeră. Situația a început să se redreseze în secolul XX, când au apărut mai multe oportunități, în special turismul. Astăzi, Barbados este o democrație, are un nivel de alfabetizare de 99,7% (ca idee, România raportează o rată a alfabetizării de 99,0%) și trăiește din turism, imobiliare și off-shore banking (se mai spală niște bani). În mod surprinzător, continuă să cultive trestie de zahăr (e una dintre puținele insule caraibene care mai cultivă fostul aur alb), dar majoritatea producției e folosită pentru rom și nu pentru zahăr. Corect, nu?

Ce am văzut în Barbados? Sincer, doar capitala Bridgetown. Numele orașului vine de la micul pod făcut de indieni care lega cele două maluri ale pârâului Careenage. Și, sincer, orașul mi-a plăcut. Nu este mare (cel puțin, centrul), dar este plin de clădiri colorate care creează bună dispoziție. E drept, clădiri multicolore găsești peste tot în Caraibe, dar aici, în Bridgetown, se află un număr destul de mare, una lângă alta, și sunt chiar bine întreținute. Există chiar și o stradă comercială pietonală, cu tot soiul de magazine locale, dar, de departe, cea mai faină promenadă este cea de pe malul pârâului (hai să-i zicem râu).

Inima orașului este o piață unde se află statuia amiralului Nelson, ridicată înainte ca englezii să îi ofere o recunoaștere similară în Trafalgar Square-ul londonez. În spatele statuii, se află imensa clădire neogotică a parlamentului, construită cândva prin secolul al XIX-lea, cu un mic Big Ben (așa, ca să aducă cât mai mult cu omologul său britanic). Barbadosul, care este o democrație destul de funcțională, se laudă că Parlamentul lui este al treilea ca vechime din emisfera vestică (după cele din Virginia, astăzi SUA, și Bermuda), fiind fondat în 1639. Tot prin zona centrală, am descoperit tot soiul de brăduleți (fiind perioada de sărbători) dedicate fiecărei țări din Commonwealth, apoi fiecărei țări anglofone de pe Pământ… Aproape de Palatul Parlamentului, erau și brazi dedicați altor țări (în bradul Chinei se află, evident, un panda), inclusiv Uniunii Europene – unde, evident, am găsit și steagul României J.

Nu pot spune că am stat extrem de mult prin oraș. Am luat-o la pas spre nord, pe lângă portul de vase de croaziere spre megastarul gustativ al insulei – fabrica de rom Mount Gay (deschisă, hăt, în 1703). Dar nu am avut noroc… am ajuns când se închisese deja (mă rog, era 31 decembrie, s-a închis mai repede decât de obicei). În schimb, am intrat într-un mic laborator unde se producea ciocolată. Și cum pot spune că îmi place mai mult ciocolata decât romul, cred că am fost mai câștigat. În schimb, în drumul spre fabrica de rom, am descoperit și Rihanna Drive, o străduță mică și, aș zice, anonimă care ieșea din bulevardul principal. Verificând pe net mai târziu, presupunerea mi-a fost confirmată – străduța a fost botezată așa în cinstea faimoasei cântărețe originare din Barbados (a fost și ea la „botez”). Doar că mă întreb de ce așa departe…

Am întâmpinat noul an 2019 pe o plajă din Barbados, alături de localnici. Evident, toate restaurantele, barurile și cluburile de pe insulă sărbătoreau Anul Nou, dar peste tot locurile erau de mult vândute. Așa că am preferat să sărbătorim venirea noului an pe plajă, în apropierea hotelului Hilton, adică zona unde localnicii mi-au spus că sunt cele mai spectaculoase artificii de pe insulă. Și așa a fost… am admirat artificiile de pe plajă, am băut șampanie Zarea adusă tocmai din România, alături de sute de localnici veniți aici cu corturi, cu cearșafuri, cu mâncare și băutură…

 

Cum am ajuns în Barbados

Zborul transcontinental l-am efectuat cu Air France până în St. Maarten. De acolo, am zburat cu LIAT, compania națională a câtorva țări din Caraibe, în St. Kitts, apoi în Antigua și, în final, înainte de Barbados, m-am oprit câteva zile și în Dominica.

Unde am stat în Barbados

Pirate’s Inn. Un hotel tare fain, aflat într-o suburbie 100% turistică a Bridgetown. Hotelul a fost liniștit, cu o piscină de obicei goală, cu o cameră mai mult decât amplă, cu toate facilitățile – inclusiv cu bucătărie, care ne-ar fi ajutat dacă am fi stat mai mult. Personalul a fost întotdeauna numai zâmbet și ne-a ajutat extrem de eficient cu orice doream – informații, taxiuri. Micul dejun a fost îndestulător, iar seara, era deschis și un mic bar pentru cine dorea o cinzeacă. Puțin ciudat a fost că numărul camerei nu coincidea cu cel al camerei – de fapt, era pe  dos – camera mea a fost 62 și pe cheie scria 26… cică, din motive de securitate J.

Prețul pentru o cameră dublă fără mic dejun a fost de 145 de dolari americani. Cum am spus, am fost fix în sezonul de megavârf (de Anul Nou) așa că, probabil, la alte date va costa mai puțin.

Transport prin Barbados

Ca peste tot, este asigurat de microbuze care circulă pe diverse rute prestabilite. Spre deosebire de alte insule, se pare că nu oprește la cerere, ci doar în stații clar marcate. Nu vă faceți însă probleme, aceste stații sunt extrem de dese, pe principalele șosele, chiar la 200 – 300 de metri una de alta. Se plătește la șofer fie la urcare, fie când te dai jos din autobuz. În Bridgetown, în centrul orașului există o autogară destul de mare și bine pusă la punct.

Din aeroport, taxiurile au tarife fixe, în funcție de destinație.

Vize Barbados

Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul Barbados.

Cu ce plătești

Barbados are o valută proprie, nu folosește colectivul dolar est-caraibean. Dolarul de Barbados este legat de dolar la rata fixă de 1 dolar american = 2 dolari Barbados. Se poate plăti peste tot cu cărți de debit sau credit (datorită americanizării insulei), mai puțin transportul în comun. Se poate plăti, de data asta, inclusiv la WC-ul public cu dolari americani, dar primești rest în dolari Barbados.

Imagini Barbados

Bridgetown

Primele imagini cu Barbados (din avion). Pe fundal, capitala Bridgetown, iar cladirea iesita cumva in mijlocul marii este hotelul Hilton

Barbados din avion

Coasta Barbados – plaja si hoteluri 🙂

Primire cu suc

O intampinare faina chiar la intrarea in aeroport 🙂

Welcome to Barbados

Welcome to Barbados 😉

Rihanna Barbados

Asta imi ureaza si Rihanna

Restaurant Barbados

Aceste colorate cladiri ale Barbadosului

Sports Bar Barbados

Sports bar – europenii se uitau la fotbal, americanii la baseball 🙂

Supermarket Barbados

Pe langa hotel aveam si supermarket si tot ce voiam 🙂

Pirates Inn Barbados

Pirate’s Inn – unul din locurile foarte faine in care am stat in Caraibe

Pirates Inn Bridgetown

 

Camera Pirates Inn

Cam asa arata camera

Pat Pirates Inn

 

Cheie si usa

Masuri de securitate – stau in camera 62, dar pe cheie scrie 26 🙂

Magazin Bridgetown

La pas, prin Bridgetown

Big Ben Barbados

Parlamentul din Barbados si al sau „Big Ben”

Romania in Barbados

Cladire din culorile Romaniei 🙂

Poarta intrare oras

Intrarea spre oras

Brazi Barbados

Pomi de Craciun dedicati tuturor tarilor lumii

Bradul Uniunii Europene

Iata si pomul Uniunii Europene

Romania

E si Romania reprezentata in Barbados 🙂

Centru Bridgetown

Prin centrul orasului

Strada comerciala Bridgetown

Strada comerciala pietonala

Broadstreet Bridgetown

Si inca o strada plina de magazine (dar si de masini)

Pe malul paraului

Partea cea mai faina a orasului

Cladire albastra

 

Bridgetown Barbados

 

Cladire galbena

Culorile orasului

Agapey Bridgetown

Cum sa nu intru ?

Ciocolata Barbados

Dintre cele mai bune produse din Barbados 🙂

Rihanna Drive Bridgetown

Nu e centrala, nu e o strada prea importanta, dar Rihanna are strada in Bridgetown 🙂

Fabrica rom Barbados

Am ajuns si la fabrica de rom, din pacate a fost inchisa

Mount Gay Barbados

Dar produsele lor erau peste tot 🙂

Revelion in Barbados

Revelion in Barbados ! Happy New Year !

Alee pe malul marii

Si totusi plajele sunt minunate

Mare Barbados

Iar culoare marii de nedescris

Plaja Barbados

 

Plaja Bridgetown

 

Hoteluri pe plaja

Sunt si hoteluri direct la plaje – dar plajele sunt toate publice

Palmieri pe malul marii

 

Flori Barbados

Acele minunate flori ale Caraibelor

Barbados Airport

La revedere, Barbados… urma, tara urmatoare – St. Vincent & the Grenadines !

Air France logo

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii