M-am trezit dimineata la ora la care trebuia. Se pare ca reusisem sa-mi potrivesc bine ceasul biologic. Prima grija, sa ma uit pe geam. Este soare! Bun, fain. Micul dejun repede, o plimbare pe malul piscinei (care era goala, apa nu pare sa fie prea calda sau poate lumea nu vine la Havana pentru un mojito pe plaja, ci, mai degraba, pentru o plimbare prin orasul vechi). In fine, se face ora, ne strangem toti si, cuminti, ne urcam in Yutong-ul care ne va fi casa pentru mai multe zile. Trecem pe langa sediul pe vremuri futuristic al Ambasadei Rusiei si, in fine, ajungem pe malul Oceanului Atlantic.

Cea mai cunoscuta sosea din Havana este cea care serpuieste pe malul Oceanului. Se numeste Malecon si, ca multe alte locuri si gusturi din Cuba, este legendara. Construita in perioada lui „la belle epoque”, a cam fost lasata de izbeliste in anii socialismului. Si oricat de puternice ar fi cladirile, fara un minim de mentenanta rezista greu uraganelor si valurilor care le lovesc. In 2005, cele mai multe erau cel mult la stadiu de ruina. Dar aici, seara, se strangeau ad hoc tinerii si cantau in jurul unui chitarist, beau rom ieftin si se distrau. Cluburile, barurile si cabareturile sunt pentru turistii straini. Care au bani.

Ajungem in dreptul Ambasadei SUA, care a fost parasita din anii ’60 si redeschisa ca „American Interests Section”, sub auspiciile Ambasadei Elvetiene, in 1977. In 2005, locul era intesat de sloganuri in care il faceau pe George W. Bush criminal (well, fair point), cereau eliberarea patriotilor cubanezi ostatici in State, caricaturizau „Imperiul Raului”. Intre timp, Ambasada SUA s-a redeschis, au disparut posterele si graffitiurile antiamericane, doar ca au ramas cele 138 de steaguri. Acestea reprezinta cei 138 de cubanezi ucisi de catre teroristii SUA in perioada socialista, inclusiv cei 73 de cubanezi care au murit in urma unui atentat asupra unui avion Cubana, executat de agentul CIA Carilles. Acum, steaguri nu mai sunt, Piata Antiimperialista nu stiu daca mai poarta acest nume, dar cele 138 de bete de steag sunt la locul lor :).

Dupa ce incheiem turul cu autocarul pe Malecon, oprim in final langa Havana Vieja, vechiul oras colonial, unul dintre cele mai bogate din intreaga America spaniola. Sunt curios cum mai arata. In 2005, exceptand poate piata din fata Catedralei, era aproape o ruina. Si, evident, surpriza apare. In piateta in care ne oprim, nimic nu iti spune ca pe aici erau niste cladiri gata sa se prabuseasca, acum un deceniu si mai bine. Totul este restaurat impecabil, ai putea zice ca esti oriunde in Europa. Ghida ne pomeneste de Eusebio Leal, oficial – „Istoric al Orasului Vechi”, in realitate, cel care conduce efortul de restaurare a Havanei Vechi. Se pare ca tipul, care e un manager foarte bun, a reusit sa faca rost de numeroase fonduri – de la UNESCO, de la Uniunea Europeana, de unde si mai unde, dar si din inchirierea de spatii comerciale catre restaurante, magazine si hoteluri si, din banii obtinuti, restaureaza cladire cu cladire, strada cu strada. E un efort de regenerare extraordinar si pentru care merita toate laudele (si ploaia de distinctii cubaneze si straine). Luam Havana Vieja la pas, aici, Slava Domnului, s-au interzis masinile. In ultimii ani, Havana Vieja s-a umplut de hoteluri boutique in stil colonial. Intram in cateva. Mi-as fi dorit sa dormim aici, nu tocmai in Vedado, dar sunt rezervate si cu 9–12 luni in avans. Desi marele val american inca nu a lovit insula, numarul de turisti a crescut spectaculos – poate si datorita faptului ca multi vor sa vada Cuba inainte de a fi americanizata. Evident, numarul de hoteluri si de spatii de cazare nu a crescut peste noapte (desi numarul de casa particular este intr-o crestere exploziva), dar numarul limitat de camere nu poate sa faca fata. Iar hotelurile din Havana Vieja sunt, evident, cele mai dorite.

Ajungem in Plaza Vieja. Totul e impecabil. Magazine „ca in Vest”, cafenele, chiar si o statuie indrazneata – un nud de femeie calare pe un cocos gigantic, cu o furca in mana. Havana Veche s-a umplut cu statui, insa, probabil, asta este cea mai stranie. Nu prea inteleg semnificatia, dar, ma rog, ce mai conteaza… Prin multe locuri, exista statui carora nu le intelegi semnificatia, dar atrag prin faptul ca sunt ciudate.

Incep sa apara cucoanele imbracate in haine traditionale, cu trabuce imense in mana, dornice sa se pozeze cu turistii pentru 3 sau 5 cuci (adica, dolari). Poti negocia daca vrei un selfie, sigur mai lasa la pret. Mai incolo, un negru, imbracat in alb, canta jazz. Havana Vieja are magia ei, schimbata fata de 2005, dar neschimbata. E liniste, inca nu sunt milioane de turisti, cubanezii zambesc, mai impusca vreun euro. Apar si desenatorii de caricaturi. Greu sa scapi de ei, dar dau peste o tipa intr-adevar talentata, care imi face o caricatura chiar haioasa. Este, totusi, o amintire placuta din Havana. Evident, daca rostesti cuvantul „cigar”, trei insi vor aparea din asfalt oferindu-ti Romeo y Julieta 100% autentice, la preturi minuscule. Toti spun ca cei care lucreaza la fabrica de trabuce primesc un numar de trabuce gratuit lunar si le vand. Banuiesc, pentru ca toate trabucele de vanzare prin Havana Vieja sa fie autentice, atunci astfel de fabrici ar trebui sa aiba sute de mii de angajati. Evident, ca si in Romania socialista din vremea lui Ceausescu, toata lumea fura din fabricile de stat, dar nici chiar asa. Prin urmare, cei care chiar vreti trabuce adevarate la preturi la jumatate fata de magazinele de trabuce „oficiale”, mai bine vorbiti cu proprietarul casei particular in care stati sau cu ghidul grupului… sigur stie o sursa de incredere.

Havana si Cuba, in general, au multe locuri si produse legendare. De aici si magia Cubei. Unul dintre produsele legendare este romul, de unde si cocktailul mojito, devenit faimos (si preparat) in intreaga lume. Si unde altundeva sa bei un mojito decat pe terasa hotelului in care a locuit Hemingway timp de sapte ani – hotelul Ambos Mundos? .

Ambos Mundos este un hotel construit acum circa 100 de ani si inca pastreaza patina epocii. Asta, pentru ca nu e greu sa-ti dai seama de cum calci inauntru ca este un hotel de stat – are atmosfera aceea inconfundabila a hotelurilor de stat din regimuri socialiste, desi nu pare deloc rau. Lifturi din alta epoca (un Otis din acela tip-cusca), liftieri, luminile difuze, dar care merita, merita, merita sa il vizitezi. Liftierul te urca pana pe terasa, unde am baut un mojito admirand (si fotografiind) panorama Havanei Vechi, pentru ca este una dintre cele mai inalte cladiri din centrul colonial. La unul dintre etaje, se afla si camera in care a locuit Hemingway timp de sapte ani, dar trebuie sa platesti suplimentar pentru a o vizita.

Dupa un pranz pe terasa unei cladiri din centrul vechi (un restaurant tip paladar, adica privat, detinut de o familie, mancare foarte faina, dar unde platesti cam cat salariul mediu lunar pe economie in Cuba), am mers sa vizitam un alt loc legendar din Havana – fabrica istorica a romului Havana Club, aflat pe marginea cartierului vechi, spre port. Actualmente, Havana Club nu se mai produce in buricul targului, ci intr-o fabrica pe soseaua dintre Varadero si Havana, dar in vechea fabrica poti vizita un muzeu facut dupa toate regulile. Se vede ca sunt francezii implicati in business :). Si dupa ce vedem hale, butoaie, vechi sticle si o macheta foarte faina a vechii fabrici, finalul apoteotic din magazinul Havana Club te face sa cumperi, cumperi, cumperi.

Mai erau doua obiective turistice de vazut… unul e Capitoliul, fostul Parlament, construit ca o replica a Capitoliului din Washington, care a gazduit parlamentul in timpul dictaturii lui Batista si, dupa ce regimul a picat, Fidel l-a donat stiintei, aici fiind Ministerul Stiintei si Tehnologiei, dar si sediul Academiei de Stiinte. Initial, cand am vazut programul propus de agentia partenera din Cuba, am cerut sa includem si vizitarea lui, pentru ca este o cladire care merita vizitata. M-am linistit cu primul mail de raspuns (ma rog, venit dupa o saptamana). Capitoliul este inchis pentru renovare, urmeaza sa redevina sediul Parlamentului Cubei… un nou simbol al intoarcerii la capitalism? Si, intr-adevar, erau niste garduri metalice in jurul cladirii si era inchisa. Credeti ca era cineva sa construiasca ceva? Evident ca nu. Fiesta, mai rar trabajo.

Desi cam toata ziua am avut parte de o vreme senina si de mult soare, dintr-odata, dinspre ocean au inceput sa se stranga nori grosi. Asa ca ne-am grabit sa vizitam si Plaza de la Revolucion, piata in care aveau loc imensele mitinguri din perioada Fidel (sau, mai recent, slujbe tinute de papii Ioan Paul al II-lea si Francis, ultima chiar in 2015), flancata de monumentul lui Marti si de diverse ministere pe care se afla statuile imense ale lui Che Guevara si Camillo Cienfuegos (unii il confunda cu Fidel), unul dintre cei trei lideri majori ai Revolutiei Cubaneze, dar care nu este faimos la nivel international, ca a murit imediat dupa victoria Revolutiei, intr-un suspect accident de avion. Evident, nimeni nu rateaza ocazia sa se pozeze cu imensul Che si celebrul sau citat „Hasta la Victoria, siempre”. Lucru pe care l-am facut si noi, cu doar cateva minute inainte de declansarea unei ploi din acelea tropicale. Taman bine sa ajungi ud leoarca la autocar, dupa vreo doua minute de fuga.

Am avut si niste momente la liber… asa ca m-am platit pe langa Muzeul Revolutiei, fostul Palat Prezidential al lui Batista. L-am vazut acum 10 ani si acum nu aveam timp de vizitare, dar m-am invartit in jurul lui. Un negru din fata muzeului ma intreaba de unde sunt. Ii raspund ca din Romania. Ma astept sa imi zica Ceausescu, Hagi, poate Brancusi, mai stiu eu ce. “Aha, Romania… Ati avut recent un incendiu foarte mare intr-un club numit Colectiv, nu-I asa ? Da, si au murit multi tineri, canta o formatie numita Goodbye to Gravity. Stiu, a fost o mare tragedie, inclusiv presedintele nostru, Raul Castro a trasnmis condoleante si a trimis o coroana de flori”. Am ramas interzis. Tragedia #Colectiv avusese loc cu vreo luna inainte. Omul asta stia atatea amanunte… Colectiv a ajuns pana si in Cuba !

Seara am petrecut-o la un cabaret in stil cubanez. Nu, nu la foarte celebra Tropicana, aceasta era inchisa, ci la Cabaret Parisien gazduit de istoricul hotel Nacional (fostul Intercontinental in perioada pre-Castro). Ne-am asezat cuminti la coada, dar a inceput o ploaie d-aia tropicala J. Eram sub un soi de paravan, dar pana la urma am intrat unde ne astepta o atmosfera de la belle epoque, cu negrii in costume negre si fete frumoase. Spectacolul in sine mi-a placut (la altii, nu), dar trebuie sa recunosc ca la un moment dat devenise cam repetitiv. Costume frumoase, colorate, corpuri superbe, muzica de cele mai multe ori ritmata… Una peste alta, o seara agreabila.

A doua zi, aveam doua optiuni – fie sa mergem spre Pinar del Rio, provincie aflata la vest de Havana cunoscuta pentru peisajele sale extrem de pitoresti, fie sa mai ramanem o zi prin Havana. In unanimitate, s-a votat Pinar del Rio. Si la Pinar del Rio am mers… dar despre asta, in episodul urmator.

Imagini Havana. Cuba

Primii pasi in orasul vechi – Havana s-a schimbat enorm !

Pe strazi, totul pare ca nou

Unul din hotelurile din cladirile istorice ale centrului

Nud de femeie calare pe cocos cu o furca in mana 🙂

Vrei sa te pozezi cu baba ?

Hai sa-ti vrajesc de deochi, manca-ti-as !

Singing….

Istoricul lift pe care il lua si Hemingway

Mojito… unde altundeva decat in Havana ?

Camera lui Hemingway a devenit un mini-muzeu

In caz ca vreti sa cititi cate ceva

Paradisul fumatorilor

Sunt incantatoare !

Catedrala in inima vechii Havane

La fabrica Havana Club

Produsele Havana Club

Havana – un oras plin de culoare !

La plimbare

Hasta la victoria siempre

Muzeul Revolutiei

Tancul manevrat de Fidel in timpul invaziei din Golful Porcilor

Tipul asta stia de Colectiv, de Goodbye to Gravity

Hotelul Nacional din Havana – cel mai cel hotel din urbe

Cabaretul Parisienne