Litoralul bulgăresc – weekend la Nisipurile de Aur (ep. 1) – Nisipurile, după 16 ani

Pe plaja la Nisipuri

Am ajuns pentru prima oară la Nisipurile de Aur în 2002. Era o perioadă în care dacă îi spuneai unui român să se ducă pe litoralul bulgăresc, riscai și o palmă că faci mișto de el. „Cum să merg eu la desculții aia?”. Nici eu nu m-am dus că am vrut, ci fiindcă acolo se organiza o întâlnire anuală pentru compania la care lucram. Când am auzit de Nisipurile de Aur, mi-aduc aminte, unii au strâmbat din nas, dar, până la urmă, ce aveai să zici – era sarcină de serviciu și oricum totul era plătit de ei. Așa că ne-am îmbarcat în trei autocare spre Nisipurile de Aur. Primul autocar a capotat imediat după Ruse, iar al doilea și-a dat obștescul sfârșit înainte de Varna. Ne-am înghesuit oamenii din trei autocare într-unul și, când într-un final glorios am debarcat (de fapt, aproape că am fost ejectați din autocarul arhiaglomerat) în Nisipurile de Aur, am auzit un cuplu de englezi octogenari – „Iubito, crezi că oamenii ăștia sunt refugiați din Kosovo?”. „Nu”, am intervenit eu, „suntem manageri de vârf de la o corporație multinațională de succes.”

Dar odată coborâți din autobuzul de România, am rămas cu gura larg deschisă. Asta e Bulgaria? Desculții aia unde, cu cinci ani în urmă, salariul mediu pe economie era de 5 mărci germane (2,5 euro) ? Păi, Nisipurile de Aur era la ani-lumină de litoralul românesc – curat, îngrijit, hoteluri moderne „ca în Occident”, restaurante cu chelneri zâmbitori, tot soiul de atracții – mi-aduc aminte că am văzut pentru prima oară în viață parasailing în Nisipurile de Aur. Dar pe lângă parasailing, mai erau sute și zeci de alte atracții de care nu auzisem în viața mea.

Am mai ajuns și anul următor, în 2003, pentru același eveniment, și, de atunci, nu am mai călcat pe plajele bulgare. Nu că s-ar fi stricat ceva, dar n-a fost să fie. Nu sunt exact interesat să zac pe vreo plajă, viața m-a dus prin alte colțuri de Planetă, dar n-am mai ajuns pe litoralul bulgăresc. Da, am mai fost acum trei ani prin Balcic, dar într-o excursie de o zi venind din România. Așa că atunci când am primit o invitație de un weekend un pic mai lung (vineri – duminică) la Nisipurile de Aur, la hotelul Prestige De Luxe Hotel Aquapark Club (da, recunosc, un nume incredibil de lung, o să-i zic, mai simplu, Prestige), am zis: hei, e timpul să revin în Nisipurile de Aur, să văd ce s-a mai întâmplat.

Nu o să scriu ce mișto e la bulgari și ce nașpa e la români. Asta, pentru simplul motiv că nici pe litoralul românesc nu am mai călcat de ani buni și, dacă e să fac o comparație, atunci să compar mere cu mere și pere cu pere, nu litoralul românesc de acum șapte ani cu cel bulgăresc de săptămâna trecută. Așa că o să mă limitez să vă povestesc ce am văzut pe la Nisipurile de Aur.

Am ajuns după un drum destul de lung (am fost într-un grup de jurnaliști, pe unii i-am ridicat de pe drum din Cernavodă, Constanța sau Eforie Sud), cu pauze lungi și dese (știți, cheia marilor succese). Probabil ,dacă mergi întins pe autostradă și ai noroc că e liberă vama (da, am avut noroc, era gol), faci cam vreo trei – patru ore de mers așa, degajat fără să te stresezi sau să îți joci viața la ruleta rusească. Da, autostrada spre Constanța începe dur cu valuri-valuri (logic, suntem pe drumul spre mare), dar apoi e OK. Așa că am ajuns în cursul după-amiezii la hotel și, după ce am luat camerele în primire, țuști, am fugit prin oraș.

Ce pot să spun de Nisipurile de Aur. Mi s-a părut foarte îngrijit și bine pus la punct. Zone verzi, restaurante faine, plaje curate, măturate și aranjate cu mii de șezlonguri și umbreluțe. E drept, am fost la mijloc de septembrie, când valul masiv de vizitatori s-a dus și s-a para-dus, așa că atmosfera era relaxantă și deloc aglomerată, cum presupun că e vara, în plin sezon. E drept, nu era nici pustiu, era exact ce trebuie. În schimb, ce am remarcat este că bulgarii țin sezonul oficial până la 1 octombrie și totul, absolut totul funcționa ca în sezon de vârf – hoteluri deschise, toate restaurantele și barurile deschise, toate magazinele deschise, excursii de se puteau face, plajele impecabile… probabil, erau cam 50% sau mai puțini din numărul celor care vin în plină vară, dar am avut și noroc de o vreme excelență – ziua, erau cam 28 – 30 grade, iar apa marii, deși agitată, era super-caldă. Pe mai bine de 4 km (zic eu), erau salteluțe, șezlonguri și umbreluțe), iar pentru doritori, la capătul nordic al stațiunii, dincolo de port (care era cam gol), se află și plajă de nudiști – tot bine organizată, cu șezlonguri și umbreluțe, jumătate din ea era de textiliști și jumătate de nudiști :). Nu pot spune că era prea multă lume.

M-am plimbat pe strada principală, de-a lungul marii. O zona pedestră, liniștită, curată, pe care nu treceau mașini – doar un trenuleț care se plimbă de la un capăt la altul al stațiunii. Numeroase baruri și restaurante drăguțe – unele, cu piscine, muzichie și dans. Ceea ce nu am văzut niciodată pe litoralul românesc și acum presupun că apar, dar foarte timid, erau oferte de tururi de o zi – la Nesebar, la Balcic, chiar și riviera românească. De altfel, prețurile pentru taxi spre diverse destinații erau stabilitate și expuse public prin toată stațiunea. Numeroase case de schimb valutar (evident, era stațiune, ratele erau mai proaste decât în Varna, de exemplu) și numeroase ATM-uri – atenție, toate pe care le-am văzut erau de la companii de ATM-uri gen Euronet, deci luau un comision suplimentar dacă scoteai cash de acolo. Dar nu era realmente nevoie – peste tot, am văzut că e posibilă plata cu cardul, iar în locurile unde cardul nu era folosit, puteai plăti în lei. Românii , reprezentând cel mai mare grup de turiști din Nisipurile de Aur, aveau anumite facilități – meniurile erau în românește, unii vânzători și ospătari vorbeau românește (nu chiar ca la Balcic, unde cu greu găsești pe cineva care să nu vorbească românește, dar orișicât), iar plățile le puteai efectua inclusiv în lei. Bulgarii sunt mai negustori decât noi, așa că sunt mult mai flexibili. Banul să iasă, că și leul e bun și se schimbă imediat la toate casele de schimb valutar din Nisipurile de Aur.

Despre hotel – cum ziceam, am stat la Prestige. Sunt practic două hoteluri ambele all inclusive – unul este Prestige Deluxe (mai în deal) și celălat Prestige este Hotel & Aquapark. Da, pare la un moment dat confuz, dar în curând n-o să mai fie.  Cele două hoteluri au fost preluate în ultimii doi ani de aceeași companie, care are în plan ca până în 2020 să le unifice într-un soi de miniresort. Nu l-am văzut pe cel care nu e deluxe (cel din vale), dar ce am înțeles de la gazdele mele este că, cel puțin în sezonul 2019, a fost o diferență – Deluxe-ul a fost refăcut, iar cel simplu urmează să intre în renovare în iarna aceasta, pentru ca în 2020 să funcționeze ca un tot, la același standard. Bănuiesc că, înainte de achiziție, au fost chiar două hoteluri complet diferite, iar acum vor fi aduse la același nivel.

De altfel, Deluxe se vedea că trecuse recent prin renovări și modernizări – camerele largi și curate, mobilierul era nou, totul era la standarde foarte ok. Înainte de a merge, am studiat comentariile de pe booking și le-am dat dreptate – în principiu, marea plângere a fost cu privire că nu era loc destul în restaurant. Da, managementul a recunoscut, nu e loc în restaurant, iar în iarna aceasta, va fi construit un restaurant amplu în actualul Prestige simplu, care să deservească ambele clădiri, în timp ce actualul restaurant (e drept, cam mic) va deveni sală de conferință. A doua problemă pe care am sesizat-o a fost faptul că orarul piscinei interioare (plus spa) este mult prea scurt: de la 9 la 18. Da, e foarte fain că au piscină interioară și e destul de mare (perfectă în zile ploioase sau dacă vii la începutul verii, când îndeobște Marea Neagră este destul de rece), dar orarul mi se pare mult prea scurt. Managementul a promis că la anul o să-l extindă.

În schimb, unul dintre punctele forte este parcarea – Prestige-ul are vreo 220 de locuri de parcare gratuită și păzită 24 de ore din 24. Da, românii au avut probleme cu mașinile furate în Bulgaria (deși anul acesta nu am mai văzut nicio știre, dar asta nu înseamnă că nu s-o fi întâmplat), așa că, cel puțin la Prestige, hotelierii au decis ca clienții lor să fie siguri că nu rămân fără mașini. De altfel, la intrare, fix în buza hotelului, din 10 locuri de parcare, 9 locuri erau ocupate de mașini cu numere românești.

Și că vorbeam de români: am aflat că românii au trecut, cel puțin în 2019, pe locul 1 ca număr de turiști – mult peste nemți, ruși, israelieni și ce alte nații vin la mare în Bulgaria. În Prestige, în 2018, 50% dintre turiști au fost români, iar în 2019, se așteptau ca proporția să fie peste 50%. Am auzit că prin Nisipurile de Aur se gătește deja românește și că există personal vorbitor de limba română. La Prestige, cam 30% din personal nu era bulgar – erau angajați din Ucraina și din Republica Moldova, care, evident, vorbeau românește. De altfel, și la bulgari, ca și la noi și ca peste tot în Europa de Est (am auzit aceleași probleme și în Polonia, și în Ungaria), industria hotelieră duce lipsă de angajați, așa că sunt importați angajați sezonieri din Est – în cazul lui Prestige, de aproape, din Ucraina și din Moldova, dar alții aduceau și asiatici sau din Rusia.

Există evident și program de distracție (party-urile era la Prestige-ul simplu, la Prestige Deluxe am văzut doar o trupă de dansatori seara, dar în noaptea respectivă urma să fie un White Party în vale), animație la piscine, angajați care au grijă de copii în Kids Club și câțiva „salvamari” plictisiți pe la piscine. În curte, era și un mic aquapark cu tobogane cu apă, un jacuzzi și alte câteva „jucării”, dar înțeleg că în vale e unul mai mare – și cum de la anul cele două hoteluri vor fi „unificate”, vor fi mai multe opțiuni pentru clienții Prestige.

Că veni vorba de piscină, am aflat la miniconferința de presă că, tot anul următor, Prestige va închiria o plajă la mare (hotelul nu este fix pe malul mării, sunt 450 de metri din momentul în care ieși pe ușa Prestige-ului Deluxe), dar de la anul, avantajul va fi că nu se vor mai plăti șezlonguri și umbrele pe plajă – pentru clienții Prestige, vor fi gratuite. Am fost și eu până la plajă și înapoi de cel puțin 10 ori în 2 zile (hotelul e central, pe drumul spre plajă se trece fix prin buricul târgului), așa că are încă o bilă albă.

Mâncarea mi s-a părut destulă – există multă mâncare și pentru vegetarieni (deh, bulgarii sunt cunoscuți ca zarzavagii și asta s-a reflectat și prin bufet), prăjituri bune, iar meniurile de prânz și de seară s-au schimbat în fiecare zi (mă rog, eu am stat vreo două zile, efectiv, nu știu cât de mari sunt schimbările în decursul unui sejur „normal”, de șapte zile), cert este că pentru mine oferta a fost destul de variată și neplictisitoare.

Pentru mai multe informații urmărește și pagina lor de Facebook (in limba română) –––> Facebook.

Cum ziceam, au fost câteva zile foarte faine, care mi-au confirmat încă o dată, chiar și la 16 ani distanță, că la bulgari (cel puțin, la Nisipurile de Aur), există o strategie și o grijă ca turiștii să fie mulțumiți. Din nou, mergând în septembrie, nu am prins sezonul de vârf, așa că nu am simțit nicio aglomerație, în condițiile în care tot ce ținea de turiști funcționa din plin – nu ratați să vă urcați în roata din centru – e o panoramă foarte faină…  în plus, nu costă decât 5 euro (circa 2,60 euro) !

Dar, evident, după cum mă știu, nu am putut să stau prea mult în stațiune, în mare sau la piscină, așa că am fost și prin jur – în cele două zile și un pic, pe la Varna, la mănăstirea Aladja și, evident, la Balcic. Da, mai fusesem de două ori în viață la Balcic, dar locul acela e așa de fain … că merită să merg și a treia oară :).

Imagini Nisipurile de Aur

Prestige Nisipurile de Aur

Welcome to Prestige Deluxe Hotel Aquapark Club (sau Prestige-ul din deal ;))

Program masa Prestige Hotel

Un oras care trebuie memorat 🙂

Camera Prestige Nisipurile de Aur

Camera mea – ampla, aerisita, curata

Pat Prestige Nisipurile de Aur

Celebra arta a prosoapelor te imtampina si la Nisipurile de Aur 🙂

Welcome kit

Si nu numai prosoape, ci si diverse d-ale gurii

Piscina aer liber

Piscina de sub balcon

Aqua Park Prestige Nisipurile de Aur

Sus pe tobogan

Piscina acoperita

Ploua sau e frig ? Exista piscina interioara

Spa Prestige

Si tot soiul de facilitati la spa – nu stiu cum sunt, nu le-am incercat

Spa Prestige Nisipurile de Aur

Dar camera de masaj arata interesant 🙂

Dansuri exotice

Seara, spectacol de dans in receptie

Strip tease Nisipurile de Aur

 

Piscina noaptea

Seara la piscina

Restaurant Hotel Prestige Deluxe Nisipurile de Aur

Restaurantul arata bine, dar e cam mic si inghesuit. De la anul se va muta intr-0 incapere mai spatioasa

Bufet Hotel Prestige Nisipurile de Aur

Cate ceva din bufet

Bufet

 

Humus Nisipurile de Aur

Humus, mon amour

Prajituri Hotel Prestige Deluxe Nisipurile de Aur

Nu poate lipsi desertul 🙂

Branza

Branzeturi la mic dejun

Fructe

Chiar era bun si fresh

Hotel Prestige Deluxe Nisipurile de Aur

Prestige by night

Management Hotel Prestige

Am avut parte si de o conferinta de presa

. Roata Nisipurile de Aur

La pas prin Nisipurile de Aur… un soi de London Eye

Turnul Eiffel Nisipurile de Aur

Iar la 2 pasi e Parisul 🙂

Plaja Nisipurile de Aur

Evident ca m-am urcat in roata si cam asa arata plajele din Nisipurile de Aur

Plaje Nisipurile de Aur

 

Turnul Eiffel

Centrul statiunii

Nisipurile de Aur

Confirm, la mijloc de septembrie, apa e calda 🙂

Plaja cu sezlong

 

Plaja in septembrie

Plaja cu nisip fin… e normal sa ai plaja de nisip la .. Nisipurile de Aur 🙂

Valuri

Valurile sunt insa spectaculoase, marea a fost agitata

Pe plaja la Nisipuri

la pas, prin mare spre nordul statiunii

Plaja Nirvana Nisipurile de Aur

La capatul nordic – plaja Nirvana, partial de nudisti

Apart hoteluri Nisipurile de Aur

Centrul pietonal – curat, civilizat, linistit

Strada pietonala

 

La plaja

Din nou, pe plaja

Corona la caruta

La caruta cu bere Corona

Restaurant Tbilisi

Ahh, am gasit restaurantul Tbilisi prea tarziu (la jumatate de ora inainte de a pleca spre casa). Altfel, as fi sarit peste  o masa la hotel doar de dragul unui khachapuri 🙂

Trabant Bulgaria

Cine iubeste Trabi ?

ATM Nisipurile de Aur

ATM-uri sunt peste tot, dar nu am vazut a vreunei banci bulgaresti, ci a companiilor de ATM-uri

Taxi Nisipurile de Aur

Preturi fixe pentru taxi… poti merge si la Bucuresti 🙂

Masaj Nisipurile de Aur

Mama, ce ar fi mers un masaj… dar nu am prea avut timp 🙁

Excursii Nisipurile de aur

Excursii, excursii – inclusiv la Mamaia 🙂

Porumb

Fierbinte porumb. Porumbatata 🙂

Fotbal romanesc

Prima oara cand am vazut in programul unui bar din strainatate transmisia unui meci din campionatul Romaniei – in seara in care m-am intors acasa se transmitea U Craiova – Steaua !

Roata din Nisipurile de Aur

Nisipurile de Aur by night

Noaptea Nisipurile de Aur

Promenada de noapte

Strip tease Nisipurile de Aur

Pentru o distractie mai … fierbinte

Gimnastica

Si una mai sportiva – daca reusesti sa stai pe bara asta spanzurat de maini, castigi 200 leva. Nu a reusit nimeni 🙂

 

Categorii:
Bulgaria

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest