Prin Insulele Ionice (ep. 4). Cum m-am indragostit de Kefalonia. Iremediabil

Asos Kefalonia

Sincer, nu auzisem prea multe despre Kefalonia inainte de a ajunge acolo. Nu a fost niciodata promovata in Romania, nu mi-aduc aminte sa fi fost zboruri charter desi are un aeroport unde pot ateriza avioane de tip B737 sau A320, intr-un cuvant, mare lucru nu stiam. De fapt, am ajuns din cauza ca Wizz Air nu avea locuri pe avionul de retur din Zakynthos spre Bucuresti. Planul initial a fost sa stau 4 zile in insulele ionice si sa stau doar in Zakynthos, dar cum nu am gasit bilete la zborul de 4 zile mai tarziu (Wizz zboara sezonul asta de 2 ori pe saptamana, poate suplimenteaza la anul), iaca am zis ca daca e sa stau o saptamana prin zona sa mai sar si intr-o alta insula. Am aruncat un ochi pe o harta si am vazut ca imediat langa Zakynthos e Kefalonia. Perfect, am decis sa merg si in Kefalonia. Si nu am regretat nici o secunda. Este o insula superba !

Am luat ferry-ul din Zakynthos dintr-un mic port destul de obscur – nu este cel principal de unde debarci daca vii din Peloponez, este un port mic la nord numit Agios Nikolaos. Sunt cateva baruri si restaurante acolo si un debarcader cu barci. Cred ca ferry-ul Zakynthos – Kefalonia este unicul care opereaza aici. Dar ferry-ul a venit la timp, era mare, frumos, totul a fost ok. O ora si jumatate mai tarziu cand am debarcat in hai sa-I zic portul Pessada, aveam sa descopar ca Agios Nikolaos este imens comparativ cu locul unde am debarcat. In Pessada erau trase cateva barci si nu exista nici macar vreun chiosc sa vanda apa. In schimb, erau destule taxiuri si masini sa transporte calatorii. Cei de la hotel au trimis un taxi, asa ca la nici doua minute dupa ce am coborat din vapor eram in masina cu aer conditionat dat la maximum…

Nu stiu de ce si cum, dar din prima, am simtit ceva magic despre Kefalonia. Flori, cativa oameni pe strazi, dar care zambeau si apoi dupa cateva minute, a aparut in fata mea o cetate falnica cocotata in varful unui deal. Pasionatul de istorie din mine a inceput sa simta adrenalina descoperirii noilor locuri. Am ajuns dupa nu foarte multe minute in statiunea Lassi, principala statiune turistica a insulei. Spre deosebire de multe alte statiuni turistice grecesti unde magazinele, restaurantele, barurile, cofetariile sunt lipite una langa alta, Lassi este complet relaxat si se labarteaza pe distante destul de mari. Rezultatul ? Mult spatiu verde intre diversele stabilimente. Kefalonia a inceput mai tarziu decat altii dezvoltarea turismului si nu traieste neaparat din turism precum Santorini, Zakynthos sau Mykonos. Este o insula mult mai chill, verde, relaxata si cu mult spatiu … distantarea sociala este aici un fenomenal normal

Am stat in hotelul Lassi, un hotel dragut de 3 stele aflat destul de aproape de cateva plaje micute. Nu se afla la strada principala, deci este linistit si pentru cei care vor sa stea la piscina, ei bine, exista o piscina in spatele hotelului. Am avut camera la etajul 1 (cred ca hotelul nu are mai mult de 3 niveluri) cu privire la apus care este magnific ca in orice insula greceasca de altfel. Oamenii care lucrau la hotel erau extrem de prietenosi… aproape ca m-am simtit ca sunt in vizita la niste amici sau rude indepartate, nu ca sunt la un hotel. Masurile de protectie anti-COVID respectate cu delicatete, dar strictete.

 

Nu am stat prea mult la hotel, nu e felul meu de a calatori, asa ca dupa ce mi-am lasat bagajele si un dus rapid, am fost gata de plecare. Masina am luat-o de la CBR Rent-a-car, una dintre agentiile locale de inchiriat masini, dar care e in business de 40 ani. Cred ca este si una dintre cele mai mari din Kefalonia ca peste tot am vazut masini cu stickere de CBR rent-a-car. Eu am avut o Kia Picanto – nu am avut nici cea mai mica problema. In sezonul de varf, costa 45 euro / zi, dar in extra-sezon, preturile scad in mod normal spectaculos. Dupa ce am verificat schimbatorul de viteze, luminile, stergatoarele (desi sansele de a ploua erau mai mici decat cele de a ma intalni cu un extraterestru), am pornit la drum. Prima destinatie ? Pai cetatea aceea care m-a impresionat cand veneam cu taxiul din port.

Povestea Kefaloniei este foarte similara cu cea a Zakynthosului. Si ea a fost posesiune romana, bizantina, pentru a ajunge in mainile venetienilor pentru cateva sute de ani (la fel ca si Zakynthos, Corfu, Budva, Split sau Zadar). Impactul asupra arhitecturii insulei de azi ar fi fost mai pregnant daca Kefalonia nu ar fi pe o falie tectonica pacatoasa care distruge cam toate cladirile in mod frecvent. Ultimul cutremur, cel din 1953 a ras cam toate cladirile de pe fata pamantului, cu exceptia a doua orasele – Asos si Fiskardo unde au rezistat mai multe exemple de arhitectura venetiana, iar Fiskardo continua sa aibe o infatisare destul de italiana.

Am pornit deci spre cetate care m-a impresionat asa de mult pe drumul dinspre ferry. Citadela a fost construita de bizantini, dar intarita si refacuta de venetieni. Timp de sute de ani, aici a fost capitala insulei datorita faptului ca era aproape inexpugnabila. Domina complet tot sudul insulei, ai o vizibilitate perfecta in toate directiile, poti observa fara probleme orice miscare inclusiv pe Zakynthos. In plus, nu este pe malul marii, ci la vreo 10 – 15 km in interior, asa ca aparatorii nu puteau fi luati prin surprindere de vreo flota aparuta peste noapte. Pozitia perfecta. Astazi cetatea este la fel de impresionanta, dar nu este la fel de fioroasa. Intrarea se face printr-un sat (cu un nume italienesc “Borgo”), plin de mici taverne, restaurante si magazine peste care se revarsa rauri de flori. Acele colturi de Grecie care le iubesc la nebunie !

Cetatea ca atare este o ruina, nu mai exista decat falnicele sale ziduri si urme de cladiri din interior. Nu este nici pe departe la fel de ampla ca cea din Zakynthos, dar in caz de pericol, cum necum intreaga populatie a insulei se putea ingramadi aici. Privelistea este insa fascinanta si cu greu m-am putut desparti de ea. Voi descoperi ca a fost doar un aperitiv pentru ca muntoasa Kefalonie ofera sute si mii de panorame de neuitat. Si pentru ca tot imi plac panoramele, nu pot spune ca nu mi-a facut cu ochiul falnicul munte care domina coasta sudica si care face Kefalonia vizibila din aproape orice colt al invecinatului Zakynthos. Muntele Ainos este cel mai inalt munte din insulele ionice, iar cel mai inalt varf, Megas Soros (aha, deci aici isi ascunde banii unul dintre cei mai cunoscuti oameni de afaceri din lume) are cam 1600 metri. M-am urcat pe varful Zas in Naxos (are circa 1000 metri) pe jos, m-am dus la biserica Pantocrator pe cel mai inalt varf din Corfu (are circa 900 metri, se ajunge cu masina), am inceput sa-mi fac planuri si pentru Soros. Dar din pacate, timpul era limitat … asa ca am descoperit ca exista o sosea destul de bine pusa la punct pana in varf. Mi-ar fi placut un pic de trekking, dar fiind si singur si fara prea mult timp la dispozitie, am decis ca mai bine o sa ma catar cu Picanta mea 😉

Dar inainte de munte, am trecut pe la manastirea Agios Gerasimos care aparea pe lista de “locuri obligatorii” pe toate listele. Poate am nimerit eu prost, dar nici pe departe. Totul era incuiat, vreo doua maicute bantuiau pe acolo, manastirea efectiva era dupa un gard metalic pe care trona un mare lacat, iar principalul lacas de cult, o biserica care se distingea prin dimensiunile ei putin obisnuite pentru o biserica ortodoxa era ferm ferecata. Departe de acele frumoase manastiri si bisericute cocotate pe varfuri, pe stanci, pe malul marii cum am vazut prin multe alte colturi de Elada. Am sarit in Picanto si la drum.

Drumul spre Megas Soros este pur si simplu uimitor. Greu sa nu te opresti la fiecare 200 metri. La picioarele muntelui, o vale fertila, sate bine organizate si marea care face cu ochiul din toate partile. Absolut fenomenal. Cu chiu si vai (nu datorita drumului, drumul chiar e bun, ci datorita peisajelor) am ajuns in varf. Varful nu e ceva prea inspirational. Sunt vreo duzina de antene imense, aparent lasate de izbeliste (inteleg ca a fost un post semnificativ al NATO la un moment dat), dar panoramele sunt exceptionale. Parca zbori deasupra insulei, poti descoperi toate amanuntele tarmurilor si culoarea intotdeauna fascinanta a Marii Ionice. Inutil sa spun ca se vede si Zakynthos, perfect intr-o zi clara. Greu, greu de plecat de acolo.

Ziua era insa spre sfarsite si nu puteam rata o baie. Asa ca am pus mana pe harta si pe lista de plaje recomandate, asa ca am decis sa merg la cea mai apropiata, nu la cele mai faimoase. Asa ca am coborat incet incet prin acelasi peisaj de basm pana jos, la mare la plaja Lourdas, o plaja draguta, amenajata, cu nisip fin, mare verde si intrare extrem de lina… perfecta pentru cei care nu stiu sa inoate ca mine… si in plus taverne cu mancare excelenta J. Locul perfect de a incheia o zi minunata. Kefalonia mi se strecurase la corazon, dar s-a dovedit ca asta a fost doar inceputul.

 

Ziua 2 am inceput-o dimineata cu un mic dejun cu adevarat imbelsugat la hotelul Lassi. Oficial este hotel de 3 stele (nu ma pricep la stele), dar micul dejun a fost cu adevarat bogat. Si in plus, aceeasi atmosfera de prietenie, ca si cum ai fi in sanul unei familii sau la niste prieteni pe care nu i-ai mai vazut demult. Trebuie sa recunosc ca nu am avut timp sa sar in piscina (deh, as fi vrut), dar ma asteptau niste minuni ale insulei care nu puteam sa le ratez pentru nimic in lume).

Atat de la hotel, cat si de la agentia de inchirieri masini mi s-a recomandat sa o iau pe drumul de-a lungul marii spre nord. Este mult mai pitoresc mi s-a spus. Si m-au mintit rau de tot. Nu era pitoresc. Este EXTRAORDINAR. Tipul de peisaj in care injuri ca esti sofer si trebuie sa stai cu un ochi pe drum. Mergeam pe buza muntelui, cu o mare verde, albastruie, azura langa tine, culmi fotogenice si sate din mijlocul carora rasar clopotnite care imi aduc aminte cumva de Campanilele lui San Marco din Venetia. Sau o fi din cauza ca stiam ca pe aici venetienii au fost stapani timp de sute de ani. Oricum, nu sunt tipic grec-ortodoxe deloc (desi bisericile, sunt, astazi, evident, ortodoxe). Nu va zic de cate ori am oprit pentru poze si admirarea peisajului… fara numar, fara numar.

 

Drumul ducea inexorabil spre o plaja despre care am citit ca este cea mai frumoasa din Grecia. Nu am vazut toate plajele din Grecia, nu le-am vazut nici pe toate cele catalogate “cele mai frumoase din Grecia”, dar primul impact vizual cu plaja Myrtos este de nedescris… mi-a aparut brusc in fata si nu am putut sa nu trag violent de volan… noroc ca CNAIR-ul grec stie ce inseamna drumuri turistice, asa ca au construit o parcare de acolo de unde se vede panorama plajei Myrtos… La picioarele unui munte, o plaja stralucitoare, dar mai ales cu o culoare incredibila a marii – acel azur fosforescent care atrage milioane pe plaja Navagio din Zakynthos. Doar ca aici poti ajunge si cu masina, poti sa stai pe plaja cat vrei tu, si poti sa capturezi pe retina acele culori absolut fantastice ale marii. Atat de fantastice incat am ratat si destul de obscurul drumeag care duce spre plaja. Dupa ce m-am prins eu ca nu e asta drumul, dar am putut descoperi o alta bijuterie a insulei – oraselul Asos caruia i-am dat un rendez vous mai tarziu, am intors. Am coborat serpentinele cu grija si am gasit cu un pic de noroc un loc de parcare. Desi plaja pare vasta, nu sunt chiar atatea locuri de parcare. In schimb, este o plaja neamenajata – nu exista umbrelute, nu exista sezlonguri si nici macar vreun loc de unde sa iti iei apa – vara, soarele e nemilos asa ca e obligatoriu sa vii cu apa la tine, eventual si mancare.

Dupa baia de rigoare (atentie, sunt valuri destul de mari), am plecat mai departe, spre coltul nordic al insulei, in oraselul Fiskardo, trecand pe langa Asos pe care l-am lasat pentru intoarcere. Practic, Fiskardo este punctul cel mai indepartat atins, este si aproape de extremitatea nordica a insulei. Fiskardo a devenit unul din starurile insulei pentru ca a supravietuit … cutremurului. In consecinta, au supravietuit mai multe cladiri de inspiratie venetiana (in restul insulei, s-au facut praf si pulbere), iar oraselul aflat pe malul marii are un aer vesel de oras Italian – colorat, vesel, pastelat, cu milioane de flori. De fapt, Fiskardo este aproape la o mare interioara, deoarece aici Kefalonia este la doi pasi de insula Ithaka, insula faimosului Ulise (in caz ca ati citit calatoriile lui Ulise din Odiseea lui Homer in copilarie). In consecinta, stransa intre munti, insule si peninsula, aici, marea este extrem de linistita, asa ca portul era plin cu vase ancorate unde aveau loc party-uri zgomotoase (pigmentate desigur cu sarituri in mare !).

Cu parcatul mai greu, dar am gasit pana la urma si m-am plimbat pe promenada micului oras de-a lungul tarmului – cum era de asteptat, pline de terase in aer liber, restaurante, magazine de tot soiul. La un moment dat au aparut doua vase de croaziera – unuia chiar ii retin numele – 7 Islands Cruise, un vas destul de mare, arhi-aglomerat care aparent face tururi zilnice prin insulele din jur – Lefkada, Ithaka, Kefalonia. Adevarul este cand 7 Islands a oprit la mal (cel de-al doilea vas similar a oprit la cateva minute mai tarziu), dragutul Fiskardo s-a umplut practic la refuz. Ma mir ca nu a cazut cineva in apa la cat de aglomerata a devenit relativ ingusta promenada de pe malul apei. Si cum era ora pranzului, oamenii pareau lihniti si au luat cu asalt terasele … nici gand sa fie loc pentru toti. In fata puhoiului, decizia a fost instantanee – am sters putina. Bucuros insa ca am prins un Fiskardo cu putini turisti J.

 

Urmatoarea oprire – celalalt orasel istoric al insulei – Asos. Aici, sincer nu am vazut prea mult amprenta venetiana, in schimb pozitia este fantastica… ganditi-va la un pod de stanca care leaga continentul de o insula care fara acest “pod” ar fi fost chiar o insula, In varful insulei, se afla o citadela la care n-am mai ajuns, probabil din sistemul de aparare venetian. De departe, Asos mi-a adus aminte de Ponte Vecchio din Florenta si casutele sale cocotate pe pod… Privelistea de sus de la soseaua nationala era absolut fantastica.  Fantastica ! Am coborat pe serpentine pana in oras, parcarea publica era arhiplina, asa ca am reusit cu noroc sa gasesc un loc in partea superioara a orasului si l-am luat la picior… aici se afla o plaja foarte faina chiar in centru si o ruta de promenada care duce sus, in varf, la citadela, unde, cum am zis nu am mai ajuns. M-am jucat un picut cu drona, mi-am bagat picioarele in apa fresh si am luat un pranz intarziat pe o terasa, departe de hoardele de la Fiskardo in bazait de cicade. Unul din acele sate pentru care iubesc Grecia…

 

As fi vrut sa ma intorc acasa, dar Facebook-ul m-a hotarat sa deturnez… Tocmai postasem o poza cu Myrtos spunand ca am citit ca ar fi cea mai frumoasa din Grecia, dar mai multi cititori au comentat ca plaja Petani ar fi mult mai frumoasa. Am aruncat un ochi pe harta si am vazut ca trebuia sa fac o ocolire pe peninsula Paliki (apropos, unii cercetatori sustin ca de fapt Ulise era de pe Paliki care in perioada respectiva era insula, nu peninsula si nu de pe Ithaka). Asa ca pe drumul spre Lassi am carmit-o la dreapta spre Petani.

Concluzia – la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Ma rog, m-am dus cu un sac mai mic si bine am facut. Nu ma intelegeti gresit, Petani este de asemenea o plaja extrem de spectaculoasa, o bucata de nisip (dar si pietre) intre munte si mare, o priveliste nemaipomenita (dar doar dintr-un singur punct pe care l-am gasit la oha sau din drona), dar nu, Myrtos a ramas number 1 pentru mine. Cel putin pe Kefalonia, nu am fost pe toate plajele Greciei :). Spre deosebire de Myrtos, Petani este organizata – are baruri, restaurante, sezlonguri si umbrelute (exista si un colt mai salbatic), apa marii este smarald pur, iar privelistile sunt de neuitat. Cred ca am facut o eroare – daca mergeam mai intai la Petani, ar fi fost clar mult mai wow, dar cum ziceam, trebuie sa faci un ocol si eu am vrut sa merg glont spre cele mai frumoase colturi de pe Kefalonia.

 

Am ajuns acasa la hotelul Lassi complet ametit. Cum poate fi inglobata atat de multa frumusete intr-o singura insulita… mare, munte, orase, paduri si mai ales acele privelisti absolut fenomenale. Am adormit cu gandul ca de abia asteptam sa se faca zi si sa pornesc din nou. Mai ales ca era ultima zi !

 

Nota

Am fost si am vizitat Kefalonia cu sprijinul Wizz Air cu care am zburat in insula invecinata Zakynthos, a hotelului Lassi si CBR Rent-a-Car .

Imagini Kefalonia

Kefalonia din Zakynthos

Kefalonia, here I come !

Ne apropiem de Kefalonia

Nu a trecut mult pana sa ajung langa insula

Ferry Zakynthos Kefalonia

Hmm… nici nu as fi stiuta ca e port aici 🙂

Pessada

Ba da, dar de vase mici. Oricum, am debarcat la Pessada

Roads of Kefalonia

Nu stiu, din prima clipa, am avut ceva cu Kefalonia. Ceva incantator

Hotel Lassi

Prima oprire – sigur, la hotel Lassi

Receptie hotel Lassi

O parte din receptie 🙂

Camera Hotel Lassi

Asa a aratat camera mea

Balcon Hotel Lassi

Iar terasa ampla, cu privirea spre apus

CBR rent a car Kefalonia

Nu am stat prea mult la hotel, m-am dus sa-mi iau masina in primire

Spre cetate Burgo

Borgo, simpaticul satuc de langa cetate

Cetate Kefalonia

Au ramas ziduri

Panorama de la cetate

Panorama e insa wow

Argostoli

Actuala capitala a insulei Kefalonia, Argostoli se vede de pe citadela

I love Kefalonia

Mai ca n-as pleca de aici 🙂

Muntele Ainos

Dar ce se fac… ma atrage muntele 🙂

Sat Kefalonia

Pitorestile sate de la picioarele muntelui Ainos

Sat sub Ainos

Foarte ordonate si organizate

Megas Soros

Sus pe Megas Soros, la circa 1600 metri altitudine, nu as putea spune ca peisajul este prea inspirational

Coasta Kefalonia

Dar cand ignori antenele, o particica din insula iti apare intr-un mod spectaculos

Coasta

 

Coasta Marea Ionica

 

Megas Soros Kefalonia

Inca un loc de unde n-as mai fi plecat 🙂

Drum de munte

Dar voiam si un pic de plaja, asa ca am coborat… apropos, cam asa arata soseaua spre varf, poti urca usor chiar si cu o Kia Picanto

Plaja Lourdas

Baia de seara la Plaja Lourdas

Lourdas Kefalonia

Si a sa mare verde

Kefalonia sunset

Nici o seara greceasca fara un apus de senzatie (poza e din balconul hotelului Lassi)

Piscina hotel Lassi

A doua zi dimineata – mama, ce as fi stat la piscina

Argostoli

Dar ma astepta Kefalonia 🙂 Aici, panorama orasului Argostoli, capitala insulei

Argostolion

Si podul construit in 1813 imediat dupa ce englezii au preluat conducerea insulelor ionice, inclusiv a Kefaloniei

Coasta Kefaloniei

Si cateva poze de pe drumul spre nordul insulei. Fara cuvinte

Panorama Kefalonia

 

Golf

Stanci

Asos

Initial nu mi-am dat seama, dar acela este oraselul Asos vazut de departe cu mai multi zoomi 🙂

Myrtos

Dumnezeule, plaja Myrtos !

Plaja Myrtos

Ce culori !

Myrtos beach

 

Myrtos Kefalonia

Pozata din toate unghiurile

Plaja Myrtos Kefalonia

 

Pe Myrtos

Si de jos, din apa 🙂

O alta plaja

O alta plaja „anonima” ceva mai la nord

Sosele Kefalonia

Soseaua spectaculoasa spre nord

Fiskardo

Fiskardo, oraselul italienesc al Kefaloniei

Case italienesti in Kefalonia

Fiskardo Kefalonia

Cu pitoreasca promenada de-a lungul apei

Supermarket Fiskardo

Acele flori ale Greciei…

Fiskardo Kefalonia

 

Party boat in Kefalonia

Party boats

Flori Grecia

 

Seven Islands Cruise

ALARMA ! Vin vase de croaziera !

Croaziera Insulele Ionice

Si inca unul ! Arhipline ! E timpul sa sterg putina !

Aglomeratie

Pentru ca Fiskardo este literalmente luat cu asalt

Panorama Asos

Si am unde ! In Asos !

Asos Kefalonia

 

Flori Asos

Pe stradutele din Asos

Plaja Asos

Plaja fix in centru

Plaja Asos

Cu locuri de plimbare

Flor Kefalonia

Flori, multe flori

Terasa Asos

Si terase

Asos beach

Plaja de langa terasa de unde am mancat

Petani Kefalonia

Si am fost si la Petani 🙂

Petani beach

Nu zic nu, este extrem de spectaculoasa

Plaja Petani

Exista o zona neamenajata

Munti si mare

Un colt oarecare din Kefalonia 🙂

Sunset Hotel Lassi

Si apusul de la mine de pe balcon 🙂

Comentarii

  • Salut,

    Vin cu o mică precizare. Vîrful cel mai înalt din Kefalonia nu se află în zona cu antenele. Acolo doar se termină asfaltul și începe un drum forestier. Se coboară cam 1km pe acest drum forestier apoi se urcă destul pe abrupt pînă pe vîrf. Durează cam o oră și jumătate și merită efortul. În fapt este vorba de o creastă pietroasă și golașă de unde vezi si Ithaka și Zakynthos. E un obiectiv ce trebuie să fie lista tuturor celor ce ajung in Kefalonia.

    Bogdan 26 august 2021 15:17 Răspunde
    • Multumesc de completare. Eu intelelesesem ca acele cu antenele e, dar cred ca ai dreptate 🙂

      Imperator 29 august 2021 23:06 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii