Bulgaria de dincolo de Tărnovo (partea a doua). Tryavna, perla Bulgariei și Sevlievo

Tryavna Bridge

Cum ziceam și în articolul de ieri, după primele zile în Bulgaria centrală, urma să ajung în Tryavna. Citisem un pic înainte despre Tryavna ca fiind unul dintre orășelele care păstrează cel mai bine arhitectura tradițională bulgară – așa-numita „arhitectură a Renașterii bulgare”. Și chiar îmi doream de mult să ajung aici – mai auzisem de încă un sat numit Koprivshtica, dar n-a fost să fie să ajung până acum. Așa că atunci când am văzut Tryavna pe listă, am zis: ce bine… în fine ajung într-un orășel cu arhitectură tradițională.

Am ajuns seara în Tryavna. Am tras la hotelul Compliment, fix pe principala stradă a orașului, în inima orașului vechi. Tryavna este într-o zonă foarte pitorească. Înconjurat de dealuri, alungit de-a lungul unui râu, centrul vechi este compact și drăguț. Strada principală este înconjurată doar de case în stil tradițional – albe cu ferestre încadrate de lemn negru sau maroniu închis. Da, e albul acela grecesc, dar ferestrele le poartă într-o altă lume, într-o lume a arhitecturii balcanice. Am văzut ceva similar în spațiul ex-iugoslav și în Albania. După ce ne-am lăsat lucrurile la hotelul Compliment (apropo, e chiar fain și în buricul târgului), am plecat la masă, la un restaurant tradițional, la doi pași, cu niște camere ca de palat 😊. Foarte frumos.

După masă, Boris, ghidul nostru din Tryavna, ne întreabă dacă mai vrem să facem niște pași. Sigur, cum să nu. Așa că, după nici 200 de metri, trecem un pod în stil balcanic și ajungem în piața centrală a orașului vechi. Aici, ca peste tot prin zonă, un turn cu ceas. Nimic neobișnuit – otomanii au avut la un moment dat mania turnurilor cu ceas și găsești foarte multe similare în spațiul ex-otoman (de la Tryavna la Gjirokastra în Albania sau chiar și Jaffo, la sud de Tel Aviv). Dar la un moment dat, într-o piață pustie, dar pitorească, izbucnește muzica… Mă uit stânga, dreapta, aha, de la turn… Este un cântec dedicat Tryavnei și care e cântat de turn fix la ora 22:00… Cam lung, dar fain. Într-adevăr, orășelul ăsta merită un imn 😊.

A doua zi dimineață, cam plouă (după ce vară fusese până cu o zi înainte de a pleca în Bulgaria), dar am făcut câțiva pași pentru a ajunge la Muzeul Etnografic și al sculpturii în lemn. Ca și în cazul vecinilor de la Gabrovo, Tryavna a fost faimos pentru meșteșugarii și artizanii săi, dar dacă Gabrovo a luat calea industrializării, Tryavna a rămas așa, încremenit în timp, cu căsuțele și artizanii săi. Muzeul Etnografic este găzduit de un frumos minipalat al familiei Daskalov. Daskalov a fost un negustor bogat (de mătase și trandafiri) și care a construit această vilă somptuoasă pentru cei doi fii ai săi – de aceea, casa are două părți, destul de similare. Povestea cea mai frumoasă este a celor doi sori sculptați pe tavan. Se spune că un meșter bătrân a fost chemat să orneze casa, dar a fost provocat de ucenicul său care se considera deja în stare să sculpteze mai bine. Așa că Daskalov a decis să facă un concurs – meșterul și ucenicul au primit, fiecare, câte o cameră să le decoreze tavanul, dar era interzis să intre unul în camera celuilalt, să vadă ce face. Se spune că fiica lui Daskalov, îndrăgostită de ucenic, i-ar fi spus că meșterul face un soare, așa că un soare a făcut și ucenicul… de aceea acum unul e soarele de iunie, iar altul, soarele de iulie. Ambii sori sunt, pur și simplu, niște bijuterii, dar parcă la meșterul bătrân se văd mai bine experiența și spiritul artistic, în timp ce soarele ucenicului e mai vivid, mai flamboaiant, mai cutezător. Oficial, meșterul a fost declarat învingător, dar și ucenicul a primit recunoașterea localității și a fost promovat la nivelul de meșter.

În spatele acestei case, am fost invitați să participăm la o activitate tipică, ni s-a spus, pentru Tryavna. Femeile din Tryanvna se înfrumusețau purtând niște frunze de iederă pictate și apoi uscate – se pare că și femeile din Gabrovo au fost încântate de noua modă și au vrut și ele frunzele. Așa că ne-am așezat frumos la o masă și ne-am pus pe pictat. Petrus a folosit un model oferit acolo (în formă de fluture), au am ales un simbol mai apropiat inimii mele – emblema echipei Steaua 😊. De fapt, forma frunzei m-a inspirat: semăna perfect cu conturul vechii embleme a Stelei de până acum câțiva ani.

A urmat  o plimbare prin centrul vechi, absolut superb. Dacă noaptea era liniște și pustiu, acum se deschiseseră diverse magazine – atât cele de suvenire, cât și ale artizanilor locali. După pozele de rigoare din piața centrală, am intrat într-o clădire unde parterul mi-a adus aminte de Hanul lui Manuc (care este de asemenea un exemplu de arhitectură balcanică) – Muzeul Vechii Școli din Tryavna. Până prin secolul al XIX-lea, educația în Bulgaria se întâmpla fie în apropierea mănăstirilor și a bisericilor (în cazul bulgarilor ortodocși), fie în școli coranice pentru locuitorii musulmani. Cea de-a doua școală laică din Bulgaria a fost deschisă aici, în această clădire, în 1839, unde se învățau, printre altele, muzica, arta, meșteșugurile și chiar se făcea educație fizică. Cea mai interesantă cameră este cea în care apare o clasă așa ca din vechime… Sunt bănci din acelea de erau și la noi până recent (și probabil or mai fi prin multe locuri), dar în fiecare rând stăteau elevii dintr-o anumită clasă – primul rând, clasa I, al doilea rând, clasa a II-a până la clasa a IV-a. Școlarii din clasa I aveau la dispoziție niște nisip în care puteau să scrie cu degetul. Cei din clasa a II-a erau promovați la a scrie cu un creion, iar cei din clasele mai mari aveau dreptul la lux – pană cu călimară 😊.

Câțiva pași mai încolo, unul dintre cele mai exotice muzee ale Tryavnei și probabil ale Bulgariei – Muzeul de Artă Africană și Asiatică. Ceee? Ei bine, da. Povestea este că un fiu al Tryavnei, Zlatko Paunov, care a scăpat de paradisul comunist ajungând în SUA, s-a îndrăgostit de arta afro-asiatică (se pare că are școli de artă prin Nepal și Tibet – mă rog, am dubii în Tibet, dar sigur în Nepal o avea). După căderea comunismului, Paunov s-a întors acasă și a donat o colecție de artă din Nepal, Tibet, India și Africa orașului sau natal.. care a expus-o într-o vilă foarte faină. Și a creat din acest muzeu un pol de exotism într-un oraș tradițional bulgar… Chiar mi-a plăcut și m-a reintrodus în atmosfera zonei himalayene cu trei săptămâni înainte de a pleca din nou spre Nepal.

Până la căderea nopții, am fost să vizităm probabil cel mai mare hotel din Tryavna – Kalina Palace, un hotel cu una dintre cele mai faine panorame ale orașului (este cățărat pe unul dintre dealuri), un hotel mare – perfect pentru evenimente de companie și team buildinguri, având multe camere și săli de evenimente, și apoi, nu foarte departe, am descoperit un muzeu al icoanelor. Da, sunt icoanele acelea tipic ortodoxe, foarte similare cu ale noastre. Întreb dacă sunt autentice. Da. Păi, de unde le au… am înțeles că multe sate au fost desființate din lipsă de locuitori și că icoanele au fost luate de la biserici și aduse aici… Mă rog, așa să fie… Curios este însă că hotelul datează din perioada comunistă, când religia nu era chiar una dintre activitățile sociale prea acceptate de conducere.

Și cu asta ne-am luat la revedere de la drăguța Tryavna pentru a merge spre ultima noastră oprire – orașul Sevlievo. Aici am stat într-un hotel destul de mare – Sevlievo Plaza, dar a cărui prezență e datorată faptului că aici există mai multe companii străine. Orașul este modern, foarte puține clădiri au rămas din perioada „Renașterii bulgare” – una dintre ele găzduiește Muzeul de Istorie al orașului, un muzeu destul de interesant, care trece în revistă istoria Bulgariei din perioada tracică până la „Renaștere” și independență.

Ce am descoperit aici cu interes (și ulterior am apucat să mai citesc pe net) este importanţa pe care bulgarii au început s-o dea tracilor. Nu de ieri, de azi, ci, mai precis, din perioada comunistă. De-a lungul „Renașterii” lor, bulgarii au pus accentul că sunt slavi care poartă numele de „bulgari” (bulgarii sunt un popor turcic, turanic, provenind din Caucazul de Nord – o parte din ei sub conducerea lui Asparuh). Dețineau un regat întins în actuala Ucraina, până când au fost atacați de khazari (un alt popor turanic, convertit ulterior la iudaism) și au fost împrăștiați – un frate a luat-o spre Caucaz (urmașii lor se numesc balkari și locuiesc într-o republică autonomă din cadrul Federației Ruse, la nord de Georgia), iar alții, conduși de Asparuh, au luat-o spre Balcani, unde, cu sprijinul unor triburi slave, i-au învins pe bizantini și au preluat controlul Moesiei, zona de la sud de Dunăre, formând proto-statul bulgar. Dar bulgarii turanici care s-au așezat în actuala Bulgarie erau puțini – unii cercetători zic că ar fi fost 10.000, alții – 30.000. Față de cele câteva sute de mii de locuitori de atunci ai Peninsulei Balcanice. Așa că istoriografia bulgară a declarat că bulgarii de astăzi sunt bulgari după nume, slavi după limbă și traci din punct de vedere antropologic.

Adevărul este că arheologii bulgari au descoperit zeci și sute de localități și morminte ale regilor traci. Dacă tracii de la nord de Dunăre (cunoscuți sub numele de geto-daci) nu au fost capabili să formeze regate puternice și organizate (poate cu excepția perioadei lui Decebal și, parțial, Burebista), la sud de Dunăre au existat regate înfloritoare, care au lăsat în urma lor numeroase comori – mai ales mormintele subterane ale regilor traci (cum ar fi cele de la Kazanlac sau mormântul presupus al lui Dromihete din Sveshtari). Bulgaria lui Jivkov a investit mulți bani în arheologie și în continuare se pare că se investește mai mult în arheologie în Bulgaria decât în România, iar rezultatele sunt spectaculoase. De fapt, se spune că Bulgaria este țara cu unele dintre cele mai multe situri arheologice antice, după Grecia.

Și evident la ei, ca și la noi, unii susțin că bulgarii sunt puri traci (care și-au pierdut limba), iar tracii sunt  primul popor civilizat din lume, care a descoperit cam totul pe lumea asta (e drept, cel mai vechi tezaur de podoabe de aur din lume a fost descoperit lângă Varna, dar nu e sigur că cei care le-au făcut sunt proto-tracii). Ca și în cazul nostru, și bulgarii au plăcuţe cu cea mai veche scriere din lume (varianta bulgară a Tartariei se numește Gradeshnitsa). Adevărul este că, dacă te duci la bulgari și încerci să înțelegi mai mult despre ei, descoperi că avem atât de multe lucruri în comun… Să fie trecutul comun ca traci?

După vizitarea Muzeului de Istorie și a bisericii de lângă, precum și o oprire rapidă pe la Muzeul de Artă, am mers să vizităm orașul antic Hotalici de lângă Sevlievo. Istoria lui este un pic cam ciudată – nu sunt prea multe informații cu privire la oraș. Arheologii care lucrează aici din anii ’80 (și lucrează în fiecare an) au descoperit că orașul a fost fondat de bizantini drept citadelă și refăcut ulterior ca un oraș în toată regula în perioada Primului Imperiu Bulgar. A rezistat până în perioada cuceririi otomane, când aparent a fost distrus, iar populația a fondat actualul Sevlievo un pic mai încolo. Hotalich a avut 4 cartiere – trei la baza dealului, locuite de oameni obișnuiți: negustori, artizani, preoți etc., iar sus, pe deal, înconjurată de ziduri puternice, se află zona locuită de stăpânii locului: nu li se știe numele, poate o dinastie de boieri locali. Acum printre ruine se organizează un mare festival rock, iar în afara festivalului este un loc foarte liniștit, de-a dreptul pustiu, unde merită să vii cu un ghid pentru a înțelege ceea ce vezi: biserici, case de negustori, zone militare… Să descoperi un oraș medieval abandonat sub presiunea otomană.

Cam asta a fost tura prin Bulgaria la invitația celor patru municipalități grupate într-o zonă de promovare numită Bulgaria Centrală. Am descoperit locuri chiar foarte faine (de departe, printre favorite, orașul Tryavna, Muzeul interactiv din Gabrovo și Muzeul etnografic Etar), dar cred că merită câteva zile… Dacă ați fost sau aveți de gând să vizitați Veliko Tărnovo, să știți că e ceva interesant de văzut și dincolo de Veliko Tărnovo. Nu foarte departe, la 20, 30, 40 km și în care nu ajung prea mulți turiști. Dar care merită.

Imagini Tryavna si Sevlievo

Muzeu de etnografie Tryavna

Muzeul sculpturii in lemn din Tryavna

Icoane

Icoane bulgaresti made in Tryavna

Regi bulgari

Statui ale monarhilor bulgari

Camera muzeu etnografie

Casa traditionala bulgareasca. Mi-a adus aminte de casele din Gjirokastra, Albania

Tavan

Tavanul sculptat de tanarul ucenic

Tavan Tryavna

Si de batranul mester

Bolovani pe casa

Foarte interesantele acoperisuri ale Bulgariei montane – pietre extrem de grele 🙂

Pictez frunze

Leonardo, te provoc 🙂

Steaua Bucuresti

Steaua Bucuresti 🙂

Eu cu frunza mea

Si opera mea

Piata centrala Tryavna

Piata centrala a orasului vechi cu nelipsitul turn

Black cat white cat

Aproape ca in Kusturica 🙂

Vanatoare

Hunting mode: ON

Muzeul scolii

Vechea scoala din Tryavna

clasa scoala

Si asa arata clasa de scoala acum mai bine de un secol

Muzeul Scolii Tryavna

M-am inscris in clasa a III-a 🙂 Pot scrie cu pana 🙂

Casa Renasterea bulgara

Cladire tipica Renasterii bulgare

Muzeul artei asiatice si africane

Neasteptatul Muzeu al Artei Asiatice si Africane

Pictura tibetana

Arta asiatica

Tryavna

Vechiul pod din Tryavna

Pod Tryavna

 

Hotel Compliment Tryavna

Hotel Compliment din centrul Tryavnei

Panorama Tryavna

Sus, de pe dealuri, panorama orasului vechi

Sala sare

Sala de sare din Kalina Palace 🙂

Muzeul icoanelor

Muzeul Icoanelor

Hotel Sevlievo Plaza

Si iata-ma si in Sevlievo, in hotel Sevlievo Plaza

Biserica Sevlievo

Din Muzeul de Istorie, deschid geamul spre biserica veche

Muzeu istorie Sevlievo Bulgaria

Muzeul este gazduit de o cladire traditionala

Muzeu istorie

De prin interior

Muzeu istorie Sevlievo

Exagion – cu asta se cantarea acum mai bine de un mileniu

Casa veche Sevlievo

O alta casa traditionala in Sevlievo

Sevlievo camera

Camera de burghez urban

Bostan Sevlievo

Sevlievo – orasul bostanilor

Hotalich

Cetatea Hotalich

Biserica Hotalich

Urmele uneia dintre biserici

Bloggeri de travel Romania

Trei bloggeri de la nord – cu ghidusa bulgaroaica

Atacator bulgar

O sa vedeti voi !

Muzeul de Arta Sevlievo

Muzeul de Arta din Sevlievo

Statuia Libertatii

In piata centrala din Sevlievo, se afla o statuie a Libertatii, ridicata in onoarea celor executati in Revolta din 1876

Statuia Asanestilor

In drumul spre casa, ne-am oprit la monumentul Asanestilor din Veliko Tarnovo. Unul dintre cele mai frumoase panorame ale orasului 🙂

Categorii:
Bulgaria

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii