Orientul apropiat este locul de unde au emanat o buna parte din religiile importante ale lumii – de aici au aparut zoroastrianismul, iudaismul, crestinismul si islamul in toate formele si sub-formele sale (mai putin protestantismul care a aparut in Germania), dar si niste religii mai obscure si mai putin cunoscute cum sunt baha’I, druzii si yazidi. Yazidi ar fi ramas probabil o religie obscura si necunoscuta pentru o multime de pamanteni, daca in august 2014, maleficul Califat Islamic (cunoscut si sub numele de ISIS sau Daesh) nu ataca zona Srinjar din Kurdistanul irakian, o zona locuita de o mare concentratie de yazidi (nu stiu daca sunt numeric majoritari in Srinjar, dar acolo este centrul unei comunitati care numara conform unor estimari intre 1 si 1,5 milioane oameni raspanditi in jurul lumii). Mai bine de jumatate dintre ei locuiesc in regiunea ancestrala din Kurdistan, restul prin diverse tari (cea mai mare comunitate yazidi din afara Irakului se afla in Germania – circa 2 – 300.000 oameni). Atacul violent al ISIS nu a putut fi oprit de fortele irakiene care s-au retras in deruta, asa ca Srinjar si zona au picat in mana radicalilor islamici in decurs de cateva ore – numerosi yazidi au fost ucisi indiferent de sex sau varsta (de la batrani pana la copii in leagan) si numeroase fete si femei au fost capturate pentru a deveni sclave sexuale pentru luptatorii islamici. Acestea au fost vandute de la un stapan la altul pana in 2017 cand trupele irakiano-kurdo-americane (cu sprijin din partea Siriei) au reusit sa distruga statul Islamic creat in nordul Siriei si Irakului. Dar in acel august 2014 de foc, parea ca trupele ISIS sunt aproape sa omoare intreaga comunitate – circa 50,000 yazidi s-au refugiat pe muntele Sinjar fara apa, mancare sau medicamente, rugandu-se la ingerul-paun pentru salvare. Militiile yazide erau slab inarmate si ar fi putut fi usor invinse de ISIS. La cererea disperata a Emirului Yazidilor, SUA a inceput bombardamentul aerian al fortelor ISIS, iar elicoptere irakiene si americane au parasutat mancare, apa si au evacuat cativa raniti. O saptamana mai tarziu, fortele kurde ale PKK (fortele kurde din Turcia), sprijinita de YPG (fortele kurde din Siria) au securizat un coridor prin care zeci de mii de yazidi epuizati au putut sa fie salvati. Mai multe surse sustin ca trupele de fete ale YPG au jucat un rol vital in infrangerea ISIS in batalia Srinjarului.
Dar cine sunt acesti enigmantici yazidi care de-a lungul secolelor au fost acuzati ca se roaga Diavolului (ca scuza pentru masacrarea, jefuirea si transformarea lor in sclavi) ? Yazidi sunt kurzi, iar religia a aparut undeva in jurul anilor 1100 cand Seicul Adi ibn Musafir, un invatat arab de la Bagdad a fondat un nou ordin initial Islamic. Seicul Adi s-a mutat in valea Lalish (unde acum se afla templul sacru al tuturor yazidilor, un soi de Vatican yazid ca sa zic asa) unde locuia o populatie kurda care urma un soi de Zoroastrianism, rezistand islamizarii Mesopotamiei. Seicul Adi i-a impresionat pe localnicii din Ladish asa de mult inca a devenit un avatar al Ingerului-Paun, divinitatea suprema. Dupa moartea Seicului Adi, urmasii acestuia au mixat credintele si ritualurile zoroastriane, crestine (mai ales ale Bisericilor Estului) cu cele islamice, iar rezultatul acestui sincretism religios a fost religia yazidi.
Timp de secole, yazidi nu au avut nici o carte sfanta, nu au avut nici un soi de Koran, Torah sau Evanghelie, acestea fie au fost ascunse extrem de bine pentru ca yazidii au suferit numeroase masacre, fie pur si simplu nu a existat, religia fiind transmisa oral din generatie in generatie. Cartile sfinte ale yazidismului de astazi provin de undeva din secolul XIX.
Pentru Yazidi (o credinta totusi monoteista, provenind din sincretismul a trei religii monoteiste), Dumnezeu a creat o perla si o pasare pe spatele careia a pus perla, creand astfel lumea. Ingerul-Paun, Melek Taws a fost primul inger creat, iar dupa el au fost creati alti 7 ingeri ca sa ii aibe in subordine. Pe pamant era un soi de haos, asa ca Ingerul-Paun a pogorat pe Pamant sa faca ordine si si-a ales taman aceasta Vale Lalish ca loc de pogorare. In credinta yazidi, Ingerul-Paun si cei sapte ingeri sunt simboluri ale luminii si trimisi ai lui Dumnezeu pentru ca sa-I apere, in timp ce in credinta islamica, Ingerul-Paun este asimilat cu Seitan, diavolul, iar cei sapte ingeri sunt de fapt niste creature demonice, de unde si legenda ca yazidi sunt “adoratorii Diavolului”.
Cum a ajuns Ingerul-Paun in religiile crestine si musulmane si de unde a aparut contradictia ? Simplu – traditiile tuturor religiilor asa-zis “abrahamice” sustin ca Dumnezeu i-a cerut ingerului (care evident, are diverse nume in diverse religii) sa i se inchine lui Adam. Acesta a refuzat. In consecinta, la musulmani si crestini, el a devenit Diavolul alaturi de ceilalti ingeri damnati care l-au urmat, in cazul yazidilor, interpretarea momentului a fost mai subtila – daca Dumnezeu chiar ar fi dorit cu adevarat ca Ingerul sa i se inchine lui Adam, acesta s-ar fi inchinat, ca, deh, era porunca lui Dumnezeu si aceasta se executa, vrei, nu vrei. Dar de fapt Dumnezeu nu voia asta, dovada ca Ingerul nu s-a inchinat, a fost de fapt o incercare a credintei si in consecinta, Ingerul a devenit un soi de reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant pentru ca si-a dovedit credinta suprema – a incalcat porunca lui Dumnezeu, de fapt, indeplinindu-i-o. Iar din aceasta interpretare, milioane de oameni au fost torturati si ucisi de-a lungul ultimului mileniu.
O alta caracteristica a yazidilor este ca ei nu fac prozelitism. Nu vei putea fi yazidi niciodata, orice ai face, doar daca esti nascut dintr-o familie yazidi – daca si mama si tata sunt yazidi. Daca te casatoresti cu oricine altcineva de vreo alta religie, esti automat expulzat din comunitate si familie si iti pierzi complet identitatea, este cel mai grav lucru care se poate intampla unui yazid. Motivul este simplu – inainte ca Adam si Eva sa isi imparte sarcinile de reproducere, atat unul cat si altul voiau sa faca urmasi. Amandoi si-au depus samanta in niste ulcioare, iar cand acestea au fost deschise (inainte de a-si baga sarpele coada), Adam a gasit un baietel si o fetita, iar Eva niste gandaci si fiinte neplacute. Inutil sa va spun ca yazidii sunt urmasii acelui baietel si a fetitei, iar noi, restul lumii, a Evei.
Ca si in cazul crestinilor sau musulmanilor, este obligatoriu pentru orice yazid din orice colt al lumii sa faca in viata cel putin un pelerinaj la Lalish, cum ziceam, Vaticanul yazid. Se numeste Festivalul Adunarii si are loc in general toamna (inutil sa spun ca am vizitat Kurdistanul taman in timpul acestui festival) si pe langa rugaciuni, botezuri, binecuvantari, festivalul are si un obiectiv foarte specific – baietii necasatoriti sa gaseasca fete necasatorite si astfel sa intemeieze noi familii yazide pure. Si cum ziceam, am picat fix in saptamana in care loc acest Festival al Adunarii in care mii si zeci de mii de yazidi de pe tot globul vin la Lalish pentru a se ruga si, evident, pentru a-si gasi jumatatea…
Lalish nu este departe de Erbil. Faci cam 2 ore daca mergi direct, dar noi ne-am oprit pe drum la doua manastiri care s-au aflat pe linia frontului in razboiul contra ISIS (au supravietuit, Peshmerga au reusit sa le protejeze). Apoi am mers la Lalish… desi initial drumul era gol, incepeam sa ma intreb daca chiar vom gasi pe cineva, imediat, asa, deodata au aparut mii si mii de masini parcate in stanga si in dreapta drumului. Intr-adevar era varful pelerinajului yazid. Zona in care se afla complexul de temple de la Lalish, zona sacra este o zona in care este musai sa umbli descult. Nu trebuie sa fi chiar descult, descult, poti sa mergi in ciorapi (si multi yazidi mergeau in ciorapi), dar exclus in orice fel de incaltari. Chiar si soldatii intrau desculti – va inchipuiti fiind o astfel de adunare a “adoratorilor diavolului” potentialul de atentate teroriste era mare – asa ca autoritatile kurde nu lasau nimic la voia soartei – cu cativa ani in urma, niste teroristi musulmani au intrat cu o masina in multime omorand sau ranind mai multi yazidi, asa ca masurile de securitate erau stricte.
Festivalul Adunarii este de asemenea o adevarata parada a modei – fie ca vii imbracat in haine traditionale – in mod normal, nu e voie sa porti albastru care este considerat o culoare atat de frumoasa incat nu poate fi purtata (desi, acest tabu era incalcat destul de des dupa cate am observat). Mai exista si alte tabu-uri cum ar fi interdictia de a manca salata verde sau dovleac, dar nici acest tabu nu este universal urmat, poate doar yazidii cei mai religiosi. De altfel, yazidii par foarte liberali – fetele sunt cochete, multe nu poarta nimic pe cap (e drept, nici musulmancele din Kurdistan nu sunt imbracate prea strict). De altfel, atat baietii, cat si fetele sunt foarte frumosi, unii cu ochi verzi si albastrii, nu foarte obisnuiti prin Mesopotamia (sclavele yazide cu ochi albastrii erau cele mai scumpe in Califatul Islamic, iar daca aveau si vreo 9 – 10 ani si erau virgine, preturile in piata de sclavi din Mosul erau astronomice). Traditia yazida spune ca au trecut prin 72 de masacre (greu de cuantificat daca cifra este exacta sau nu), asa ca de mici se asteapta sa fie victima vreunui genocid de care doar Ingerul-Paun ii poate salva.
Dar acele vremuri crancene au trecut, cel putin acum este o oarecare pace, iar yazidii de la Lalish venisera in cele mai frumoase haine (traditionale sau nu), cu cele mai elaborate coafuri si frizuri (mai ales baietii se vedea ca au petrecut ore in sir la frizer si au folosit cantitati industriale de gel de par) si cu zambetul pe buze.
Am mers asa, descult pana la intrarea in templul principal unde se afla mormantul Seicului Adi. Cu cat ne apropiam de incinta sacra, cu atat devenea mai aglomerat. In stanga si dreapta drumului, ziduri ca de cetate, mii de oameni urmarind fluviul uman care se plimba de jos in sus si de sus in jos. Parea o mare sarbatoare campeneasca si probabil si asta era. Dupa ce am urcat la templu, aici, am fost descoperiti absolut miraculos intre atatia oameni de ghidul nostru Karwan care fusese obligat sa isi parcheze dubita destul de departe. Pana atunci, am avut parte de o mare atentie din partea localnicilor care ne priveau cu extrem de mare interes si curiozitate. La un moment dat, prea mare curiozitate. Un lucru care l-am remarcat, multa lume este disperata sa plece din Kurdistan in Europa. Am primit numeroase intrebari cum pot emigra in Romania – fie ca erau tineri, chiar si militari care erau gata sa lupte in Armata Romana, multi ma intrebau cum ar putea veni in Romania, in Europa. Asta in conditiile in care Kurdistanul o duce semnificativ mai bine ca restul Irakului, dar perspectivele sunt destul de gri, iar somajul ridicat (Irakul raporteaza somaj de 13%, nu stiu cat o fi in Kurdistan, dar probabil cifrele sunt mai mari, iar subocuparea masiva).
Am intrat in templu – nu va ganditi la cine stie ce culme a arhitecturii sau podoabe spectaculoase. Dimpotriva – este extrem de simplu si spartan, frumusetea se afla in sufletele yazidilor. Toti in schimb pareau incantati ca sunt la Lalish, era o atmosfera generala de buna dispozitie si fericire. Oare cati dintre rudele acestor oameni au fost ucisi de ISIS ? Poate printre fetele si femeile acestea imbracate superb si zambitoare se aflau si supravietuitoare ale sclaviei sexuale a ISIS. Cu doar 4 ani in urma, ele erau inca vanate pentru haremurile luptatorilor islamici, iar copiii lor ucisi.
In prima camera, credinciosii yazid dezleaga nodul unei naframe si leaga o alta naframa in loc. Dezlegarea naframei duce la dezlegarea unei dorinte a unei alte persoane, iar naframa legata in loc asteapta sa fie dezlegata de altcineva pentru ca dorinta sa devina realitate. In camera urmatoare, cu ochii inchisi trebuie sa joci un soi de baschet, aruncand o naframa pe o piatra, iar naframa nu trebuie sa cada. Nu multi reusesc. Eu am reusit. Sa inteleg ca o dorinta imi va deveni realitate. Sunt curios care o fi aceea. Dar indeplinirea dorintelor pare sa fie un lucru foarte important in Kurdistan – si in bisericile crestine sau moscheile islamice, trebuie sa indeplinesti niste ritualuri (de obicei de tintire cu ochiii inchisi) pentru indeplinirea dorintelor. Si dorintele multora de aici este sa ajunga in Europa. Apoi, pe langa niste vase negre pline de ulei de masline, pe ziduri pline cu urme de maini (o noua forma de indeplinire a dorintelor), am intrat in camera unde se presupune ca e mormantul Seicului Adi – un mormant simplu, intr-o camera intunecata, taman buna pentru reculegere. Ma rog, istoricii spun ca mormantul nu mai gazduieste ramasitele Seicului care au fost distruse candva in vremea lui Mircea cel Batran, dar asta conteaza mai putin pentru credinciosi – chiar credeti ca moastele de la Iasi ii apartin Paraschivei ?
I-am urmarit pe credinciosi. Nu mi se pareau in transa sau habotnici, dar urmau obiceiurile – nu calcai pragurile dintre camere (pragurile sunt de fapt ingeri), sarutau portile si zidurile si atingand evident zidurile cu mainile … o groaza de noroc se da in Lalish de Sarbatoarea Adunarii.
Am mai bantuit prin zona. Am urcat pentru a vedea acoperisurile conice – conul este un simbol important pentru yazidi – se pare ca si ei sunt ingropati in morminte conice. Apoi, am mai bantuit pe zidurile ca de cetate construite pe dealurile din jur. Aici, grupuri de prieteni, familii stateau pe pleduri si socializau. Un contrast teribil intre cele mai frumoase si pompoase tinute si frizuri si faptul ca erau desculti. La un moment dat, am intalnit echipe intregi de fete si baieti cu maturi in maini, gata sa execute curatenia de seara. “Trupa de soc” a baietilor s-a pozat inainte de lupta cu gunoaiele si apoi s-au pus la treaba. Ca orice minoritate religioasa, yazidii sunt foarte organizati.
Am plecat incantat ca am descoperit aceasta religie in timpul celei mai semnificative perioade a anului – momentul in care are loc Festivalul Intalnirii. Am inteles ca seara erau ceremoniale cu foc si dansuri, dar noi urma sa ajungem la Duhok pentru a dormi acolo. Dar am putut privi in ochiii unor oameni care au trecut prin foc si fum si masacre (ei, dar si stramosii lor) si nu am vazut decat speranta si bucurie. Una din acele vizite si experiente pe care cu greu le uiti.
Nota
Am fost in Kurdistan impreuna cu mai multi calatori intr-o excursie organizata de Explore Travel cu care colaborez de 10 ani in organizarea de excursii pe toate meridianele. Explore Travel planifica o noua excursie in Kurdistan la primavara in mai, asa ca in caz ca sunteti interesati, iata aici toate amanuntele: Excursie Kurdistan primavara 2022.
Imagini Lalish, templul yazidi
Ne apropiem de Lalish
Dupa ce ti-ai parcat masina cine stie unde, incet, incet o iei spre templu
Nu poti sa mergi la festival fara vreo frizura mai deosebita
Multa lume si popor 🙂
Intrarea in templul principal este inconjurta cu ziduri ca de cetate
Hai sa trecem in revista frizurile locale
Sau haine traditionale
Mama cu fiice imbracate traditional
Parea sa fie de-al casei
Un yazid venit tocmai din Franta
E timpul si pentru botez
Intrarea in templu
Piosul nostru ghid din interiorul templului
Dorinte care asteapta sa fie desfacute
Si templul e un pic aglomerat
O alta camera, un alt loc de indeplinit dorinte – daca arunci o naframa care sa stea pe piatra de pe zidul din fundal
Si chiar am reusit 🙂
Alte dorinte de indeplinit ? Dai cativa dinari irakieni si dai foc la un fir
Intrarea in zona sacra – mormantul Seicului Adi bin Musafir
Copii yazidi
Evident, la templu vin si fashionistas
sau persoane imbracate traditional
Acoperisurile conice ale templului
O activitate obisnuita – people watching
Trupa feminina de curatenie gata de a porni „la lupta”
Si voluntarii curateniei se pozeaza inainte de a incepe sa mature prin zona sacra
La revedere, Lalish
Si un pusti foarte simpatic 🙂
Pacatosule, ai sa arzi in focurile iadului pentru eternitate pentru ca ai luat in deradere moastele lui paraschiva!
In’shallah 😉
foarte frumos! multumim!