Ce am vazut si am facut in Insulele Solomon

Distribuie articolul:

Piaru Beach, insulele Solomon

Daca in articolul de ieri, v-am povestit cate ceva despre istoria si actualitatea din Insulele Solomon, in articolul de azi voi trece in revista ce am vazut si ce am experimentat in insulele Solomon. In primul rand, trebuie spus ca insulele Solomon sunt o destinatie complet neturistica. Este una dintre cele mai putin vizitate tari ale lumii. In 2019, doar 19.000 straini au vizitat insulele Solomon, cei mai multi venind probabil cu treaba (33% au fost din Papua Noua Guinee, o tara care nu trimite prea multi turisti in strainatate si aceea putini cati or fi, s-or duce mai degraba in Australia sau Singapore si nu in insulele Solomon). Asa ca este o tara perfecta pentru cei care nu vor turism de masa, nu vor sa fie vazuti ca niste portofele umblatoare si nu vor sa fie asaltati de vanatori de suveniruri.

Sunt insulele Solomon o destinatie sigura ? In principiu, da. Criminalitatea nu este prea ridicata cum e in Papua Noua Guinee, dar, evident, hoti de buzunare si unele atacuri pot exista, in special in Honiara. Principalele riscuri tin insa de elementele naturii – cutremure, tsunami, cicloane. Daca ciclon si tsunami pot fi anuntate cu un pic de timp in avans, cutremurele, nu. Pot aparea lupte politice care trebuie evitate si nu e bine sa ai cazarea in apropiere de supermarketurile chinezesti, in rest e ok. De asemenea, nu e o idee prea buna sa te imbolnavesti in insulele Solomon J. Ca mai greu cu asistenta sanitara…

Am aterizat printre nori pe aeroportul de langa Honiara. Noul terminal facut de japonezi pentru Jocurile Pacificului e chiar OK, iar intrarea in tara a fost destul de rapida. Nici nu eram prea multi. Am luat rapid un SIM de la compania locala “Our Telekom” (foarte haios numele, trebuie sa recunosc) si taman bine ca a inceput o ploaie violenta. Sezonul secetos este vara europeana (adica iarna in Solomon pentru ca ne aflam la sud de Ecuator), dar si in plin sezon secetos, poate ploua si inca zdravan. Asa ca am decis pe loc sa ne concentram pe putinele atractii turistice indoor.

Prima oprire – la Muzeul National. Sa nu va asteptati la o cladire prea somptuoasa. Ca si la Port Moresby, in Papua Noua Guinee, Muzeul de National este mic si cu cateva exponate nu tocmai vechi – barci, sulite. In schimb, exista niste panouri care mi-au atras atentia – cum ziceam si ieri, in insulele Solomon a avut loc una dintre cele mai importante batalii din Pacific – batalia Guadalcanalului, prima in care japonezii au fost invinsi si dati inapoi. Daca solomonezii nu au avut exact trupe combatante, in schimb, dat un ajutor nepretuit trupelor preponderant americane prin formarea asa-numitelor corpuri de coastwatchers – care raportau miscarile trupelor japoneze si chiar si salvau soldati aliati aflati la ananghine. Cel mai faimos caz este celebrul JFK – John F. Kennedy, viitor presedinte al SUA. Acesta a luptat efectiv in al doilea razboi mondial pe frontul din Pacific, iar in august 1943, vasul sau de patrula a fost lovit si distrus de un vas militar japonez. Doi americani au fost ucisi pe loc, iar restul au fost salvati de localnici, inclusiv viitorul presedinte al Statelor Unite. Peste ani, cand JFK a fost ales presedinte, doi solomonezi au fost invitati de Kennedy la evenimentul de inaugurare a presedintiei, au primit bilete de avion cadou (si evident, viza), dar nu au fost lasati de autoritatile din Solomon pentru ca au fost considerati prea needucati – cum puteau insulele Solomon sa fie reprezentate de niste sateni analfabeti ? Asa ca autoritatile coloniale britanice nu i-au lasat sa decoleze spre Washington, acestia ramanand in insulele Solomon, dar intrand in istorie. Astazi, insula langa care era sa moara JFK se numeste Kennedy, dar este o insula nelocuita.

Si ca veni vorba – americanii au fost si sunt foarte iubiti in insulele Solomon inca din timpul razboiului. Japonezii ii considerau pe solomonezi ca pe un soi de maimute mai evoluate, asa ca nu numai ca ii tratau ca pe sclavi, dar si ii foloseau ca tinte pentru antrenamentele lor. In schimb americanii erau mult mai prietenosi, imparteau cu localnicii mancarea, bautura si tigarile, pe multi i-au invatat engleza si aveau comportamentul acela de buddies – tipic americanesc in perioada respectiva. Si-au castigat nu doar respectul, ci si dragostea. Nu sunt convins ca soldatii americani din urmatorul razboi mondial care se prefigureaza vor fi la fel de simpatici si cu picioarele pe pamant ca cei care au cucerit multe inimi in anii 40 in jurul globului.

Un alt subiect care nu este ocolit este cel al “The Tensions” – razboiul civil de la finalul anilor 1990 intre insula Guadalcanal si Malaita (cele doua cele mai mari insule din Solomon). Dar in special povestea narata in muzeu nu este despre razboi, ci despre schimbarea adusa de prezenta RAMSI (Regional Assistance Mission to Solomon Islands) care nu numai ca a oprit razboiul civil si varsarea de sange, ci a contribuit la dezvoltarea sociala si economica a tarii – a fost unul dintre cele mai bune exemple de nation building a unei forte de interventie la nivel mondial.

Urmatoarea oprire a fost la un food court unde a inceput o urgie de ploaie, asa ca am mancat sub niste umbrele foarte eficiente. Sa nu ma intrebati ce specialitati solomoneze am avut, au fost mai degrabe … vietnameze. Am mancat o supa pho J. Langa food court, un mic muzeu de arta care imparte cladire cu … Federatia Solomoneza de Fotbal. Cu cateva zile inainte, presedintele FIFA Gianni Infantino a facut si el o vizita la Honiara spre incantarea localnicilor.

Si apoi, am plecat spre hotelul in care am stat – Hotelul Kitano Mendana

Ziua urmatoare a fost insa cu adevarat memorabila. Una dintre cele mai frumoase zile in Oceania. E drept, si vremea a ajutat. S-a oprit ploaia in timpul noptii, iar dimineata, a aparut un soare minunat. Prefigura o zi faina.

Prima oprire a fost in Piata din Honiara. Cand ma duc intr-o tara straina, imi place sa vizitez pietele si supermarketurile. Pietele iti releva produsele traditionale, in special cele alimentare, in timp ce supermarketurile iti spun cate ceva despre cultura moderna a tarii. Supermarketul pe care l-am vazut in Honiara nu a fost cine stie ce si nu am ajuns la mall-ul unde se afla unica scara rulanta din tara, dar piata a fost interesanta. Multe fructe, o gramada de ananas care imi facea cu ochiul, dar si verzituri si …. maturi de vanzare. In plus, am vazut si cum erau chinuiti niste bieti crabi carora le erau rupte picioarele pe viu…

Apoi am parasit capitala insulelor Solomon pentru a pleca la tara. Mult verde, vegetatie faina, destul de luxurianta. Am urcat incet, incet pe un delusor, incepusera sa apara niste panorame faine pana cand am oprit brusc. Pe strada ne astepta o fatuca zambitoare cu fusta din fibre vegetale si cu un soi de tricou din … frunze de banan. Ea urma sa fie ghida noastra intr-o comunitate traditionala. Aveam sa descopar ca provine din zona, dar era foarte educata – facuse facultatea de drept, profesase si ca avocat, dar a preferat sa revina in zona rurala si sa dezvolte turismul rural-cultural. Sa aduca turisti straini sa viziteze satele si sa le organizeze show-uri traditionale. Aveam sa descopar ca in sat, toate fetele si femeile erau topless, doar doamna (sau dominisoara) avocat a decis sa nu fie chiar 100% traditionala, adica sa nu isi expuna sanii, dar nici sa vina in vreun tricou obisnuit… asa ca si-a confectionat un “tricou” din frunze de bananier. Nu pot sa spun ca era foarte comfortabil, dar era o gaselnita neasteptata si care se potrivea perfect. In schimb, ca toti localnicii, era desculta. In plus, pe sub fusta vegetala se intrezarea un short alb.

Dupa ce s-a pozat cu toata lumea, am pornit-o pe o carare plina de namol spre sat. De altfel, daca nu era nimeni aici, nici n-as fi ghicit ca acela e drumul spre un sat. Atunci mi-am dat seama de ce e mai bine sa fi descult pe drumurile de aici – dupa ploile din ultimele zile, te innamoleai tot.

Dupa cateva sute de metri prin vegetatie, am ajuns pana intr-un punct de unde se vedeau primele colibe de departe. Satul se numeste Hailalua si este un sat autentic – lumea chiar traieste aici. Suntem opriti la intrarea in sat. Hmmm, ni se pregateste vreun ritual de bun venit ? Vad prin vegetatia inalta niste miscari… aha… deci… si ca la un semnal, suntem inconjurati de razboinici care gesticuleaza si tipa destul de amenintatori. Evident, asta pentru show, pentru ca au fost extrem de simpatici si ospitalieri.

Spre deosebire de vizita in satele din Papua Noua Guinee, aici n-am avut parte doar de cantece si dansuri. Intr-o zona amenajata in stil traditional, am trecut in revista cum se gateste (da, am gustat lucruri), ce gust are intr-adevar nuca aceea din care se confectioneaza buai-ul “energizant” care este consumat in cantitati industriale in Papua (in toate celelalte insule am auzit ca nu se consuma chiar asa de mult si nici n-am mai vazut oameni cu gurile inrosite). Moda vestimentara este insa similara – femeile poarta acele fuste din fibre vegetale si cu bustul gol – a-ti expune sanii in public nu este o rusine. In schimb, sunt vopsite pe corp cu diverse desene geometrice.

Trecem pe la bucatarese care coc niste legume, in special cartof dulce, cea mai populara legume a zonei. Apoi, am parte de o prezentare de nuci areca (nu au nici un gust) si evident, nu pot rata sa beau apa de nuca de cocos (nu pot sa zic ca ma dau in vant, dar nici rea nu este. Este foarte fresh, taman buna cand e cald rau si iti e sete). Evident si barbatii au ceva de demonstrat, asa ca ne arata cum se face focul fara brichete si chibrituri. Si evident, multe zambete si mii de poze. O caracteristica interesanta a locuitorilor din insulele Solomon este ca desi sunt negri cu parul exuberant, multi dintre ei sunt blonzi. Nu, nu e o eroare genetica, pur si simplu, la un moment dat, unii au devenit blonzi. Si spre deosebire de albinosii din Africa care sunt ostracizati in comunitatile locale, blonzii solomonezi sunt considerati cei mai frumosi.

Satul era un pic mai incolo, dincolo de rau. Traversam raul (evident, nu exista nici un podet) si descopar ca la fel ca in Papua Noua Guinee, satele arata impecabil – curatenie lucie, iarba tunsa la milimetru si casele de zici ca esti in muzeul satului. Am primit insa asigurari ca nu e nici un muzeu al satului, chiar acolo se locuieste. Si pentru ca am fost oaspeti de seama, ne-am dus si la seful satului care ne-a asteptat in cerdac cu tot familionul. La intrarea in curte (frumos aranjata cu pietre, dar mai dure pentru o talpa goala), doi tineri ne dau onorul – cu o bata din lemn pe care o poarta ca pe o mitraliera. Avem parte si de o ceremonie de bun venit si desigur o vizita prin casa sefului… nu va asteptati la cine stie ce bogatie.

Am plecat incantat din Hailalua. Cum am spus, am mai vizitat sate din Papua Noua Guinee, dar aici parca am avut parte de o experienta mai completa – am trecut in revista mai multe obiceiuri, nu doar cantece si dans. Cred ca a fost cea mai faina experienta din Insulele Solomon.

Si pentru ca insulele din Oceania, inclusiv Solomon sunt de vizitat pentru traditii si frumuseti naturale si mai putin pentru orase (care nu sunt cine stie ce), a urmat o vizita la cea mai frumoasa cascada din insula Guadalcanal – cascada Tenaru. Un drum prin jungla, o traversare prin rau, o expeditie absolut placuta pana am ajuns in fata cascadei – o cadere de apa spectaculoasa, noi fiind undeva in fundul unui mini-canion. Si cum toata ziua a fost soare, am simtit ca a fost o zi excelenta.

In ultima zi am fost la plaja. Pe langa Honiara, capitala Insulelor Solomon se afla numeroase plaje cu un minim de facilitati pentru localnici (adica niste vanzatori ambulanti de snacks-uri). Noi am mers undeva mai departe, spre capatul insulei la plaja Piaru unde nu prea erau localnici, dar se puteau inchiria caiace. Ce sa caiacesti, erau niste valuri super puternice, de abia de am intrat un pic cu picioarele in apa. Baietii care isi primisera banii pe inchiriat caiace se uitau la noi uimiti ca nu incercam, dar sincer, mai ales eu care nu stiu sa inot nu eram chiar doritor. Dar probabil in perioade cu valuri mai putin zbuciumate, ar fi fost o caiaceala pe cinste. Nu am plecat insa fara sa mai beau un pic de apa de nuca de cocos, taiata proaspat acolo de un baiat cu maceta si am plecat spre…

Memorialul Bataliei de la Guadalcanal. Construit pe un deal in zona capitalei Honiara, este un cimitir de razboi tipic american (de fapt a fost construit de americani). Era al treilea pe care l-am vazut in excursia aceasta (celelalte doua le-am vizitat la Manila, Filipine si langa Port Moresby, capitala Papua Noua Guinee), dar acesta desi mai mic iti oferea cea mai frumoasa panorama. Si a fost locul ideal de unde ghidul sa ne explice si sa ne arate locurile unde au avut loc marile lupte.

Am plecat apoi direct la aeroport desi Fiji Airways ne anunta prompt cu e-mailuri ca avionul are intarziere. Acum nu stiam daca in insulele Solomon e ca in Europa – are, n-are intarziere, tu trebuie sa fi la ora care trebuie, asa ca ne-am dus si am petrecut cateva ore bune in goala si spatioasa sala de asteptare. Intr-un final, a sosit si avionul Fiji Airways cu o intarziere de mai bine de 3 ore (compensatii pentru intarzieri se dau doar in Uniunea Europeana, nicaieri altundeva) si am plecat spre Fiji, hub-ul din care urma sa zburam spre Samoa si Vanuatu. Dar despre celelalte insule din Oceania vizitate in niste articole care urmeaza…