Muzeul Haszmann Pal, judetul Covasna

Acum câteva săptămâni, la sfârșit de mai, ajungeam din nou prin județul Covasna. Nu era pentru prima oară, am mai fost de câteva ori prin Covasna, dar, de fiecare dată, a fost o bucurie. Și de data asta a fost o bucurie să descopăr locuri noi, dar să și revăd locuri pe care le-am mai văzut cu mulți ani în urmă și să văd cum au evoluat. Evident, în doar două zile și jumătate nu am avut timp să văd tot ce poți vedea în Covasna. Cred că poți sta și o săptămână și să nu te plictisești, așa că, de la bun început, vă invit să vizitați foarte completul site turistic al județului Covasna: https://visitcovasna.com/ .

Pe lângă atracțiile mai puțin cunoscute, dar multe memorabile, mâncarea excelentă și aerul curat cam de peste tot (inclusiv în Sf. Gheorghe, reședința de județ!), în Covasna încă vei descoperi tradiții ancestrale bine păstrate, meșteșugari de tot felul și urme ale istoriei. Dar hai să vă povestesc despre zilele petrecute în Covasna, cum am spus, e vorba de două zile și jumătate, plecând în ultima zi de dimineață.

Ziua 1

Am plecat din București pe la ora 10:00, când se mai calmează traficul prin Capitală. Cum nu prea folosesc mașina în București, de fiecare dată când ies cu mașina în afara cartierului Titan, mă minunez de câte mașini sunt prin Capitală . Ei, bine, de data asta, am mers destul de bine și în vreo jumătate de oră, eram deja pe autostrada de Ploiești. Fiind joia, nici șoseaua spre munte nu a fost prea aglomerată, așa că am mers destul de bine, luând o pauză binemeritată pe undeva pe la Timișul de Sus. Să inspir un pic de aer de munte! Și să mă pregătesc de minunatul aer al Covasnei.

Ar fi trebuit să o iau pe șoseaua de centură a Brașovului, dar m-am încadrat prost și a trebuit să intru prin oraș, unde sunt mult prea multe sensuri giratorii pentru a crea un trafic fluent, mai ales pe Calea Bucureștilor, dar, într-un final, am scăpat de sarabanda de sensuri giratorii și am ajuns pe șoseaua spre Sighișoara. Prima oprire era prevăzută la Baraolt, așa că drumul cel mai scurt era pe DN-ul de Sighișoara. După Feldioara, la Măieruș, am făcut dreapta și, după un pod, am intrat în… județul Covasna. Sau Kovaszna megye, pe ungurește.

Prima oprire, în vechiul oraș minier Baraolt. Bulevardul central era profund răscolit, și aici se lucrează cu drag și spor la infrastructură, dar nu m-am oprit să-i văd pe drumari la lucru, ci pentru a vizita Muzeul Depresiunii Baraolt. Prima reacție pe care am avut-o acum vreo 10 ani când am fost la acest muzeu a fost… „Baraolt. Baraolt are muzeu? Ce muzeu la Baraolt?”. Ei bine, micuțul oraș Baraolt, cu o populație de 7.700 de locuitori, are un muzeu, și încă unul genial. Nu, nu există nici picturi de Leonardo da Vinci, nici veșminte de aur masiv, dar sunt două puncte forte, unice în România și nu numai.

În primul rând, aici se află cel mai bine păstrat schelet de mastodont din LUME. Da, din lume. Un schelet vechi de vreo 3 milioane de ani, aproape complet, găsit pe undeva pe lângă Baraolt pe când în orice alt colț de planetă se află doar câteva oase. Mastodonții sunt niște rude ale elefanților, familia lor ieșind din trunchiul speciei care a dus la elefanții de azi. Mastodonții au devenit o specie dispărută după ce s-au întâlnit cu primii homo sapiens, care i-au vânat cu mult spor.

Un alt lucru ieșit din comun din Muzeul Baraolt este colecția de diorame – sunt practic câteva mii de soldăței de plumb care înfățișează cât se poate de sugestiv bătălii din istoria Transilvaniei. Cum ziceam, am mai fost în acest muzeu acum vreo 10 ani și atunci am descoperit Muzeul Depresiunii Baraolt. Atunci, nu exista decât o singură dioramă, înfățișând lupta de la Ozun – Chichiș din 1849 dintre secui și ruși. La bătălia reală au participat 18.000 de soldați, iar în dioramă sunt prezenți nu mai puțin de 2.000 de soldăței de plumb. Bătălia este atât de realistic reprezentată, încât îl arată pe un soldat secui făcând pipi în râu . Ei bine, numărul dioramelor a crescut între timp – am remarcat și o bătălie între daci și romani, dar și bătălia de la Chirales din 1068 sau cum arăta Piața Centrală din Cluj-Napoca în 1840!

Încă sunt diorame de construit, soldățeii liliputani de plumb au venit, mai trebuie doar instalați. Din nou, nu este un muzeu mare, dar merită vizitat. Chiar și dacă trebuie să faci un mic ocol de pe Șoseaua Brașov – Sighișoara!

Am ajuns apoi în satul următor, Tălișoara, unde m-am cazat într-unul dintre cele mai dragi hoteluri în care am stat vreodată – Castelul Daniel un loc cu adevărat deosebit, un conac de secol XVII, superb renovat și unde poți trăi o zi, două sau mai multe ca în vremea renascentistă – totul a fost refăcut cu o minuțiozitate puțin găsită în România. Cum am zis, am mai fost la Castel Daniel, aceasta este a treia vizită, și de fiecare dată mă simt minunat. Și promit să revin cu un articol dedicat, pentru că merită. Mai ales că de fiecare dată când ajung aici (nu ajung chiar în fiecare an, ultima oară a fost în 2019), descopăr ceva nou.

În satul Tălișoara, la doi pași de Castel Daniel, poți găsi atelierul fierarului Nagy Gyorgy. Da, un atelier adevărat, d. Nagy continuă să lucreze fierul în mod tradițional, așa cum a făcut și tatăl lui. Aici, Nagy continuă să creeze adevărate opere în stil clasic (poarta de intrare în Castel Daniel a fost făcută tot de el) pentru rezidențe mai mult sau mai puțin nobiliare. Fiecare lucru care iese din forja sa este unic, el se ocupă de la design până la turnare cu o atenție de artizan. Pentru a-l vizita, trebuie să vorbiți cu cei de la Castel Daniel pentru a vă face o programare – atelierul de fierărie nu este un muzeu, este un adevărat atelier unde se lucrează diverse obiecte și trebuie programată vizita…

A urmat prima noapte în Castel Daniel în sala Constantinopole. Poate cea mai frumoasa, din punctul meu de vedere, din castel .

ZIUA 2

Ziua următoare se anunța inițial cam ploioasă, dar am avut noroc cu carul. Nu a plouat decât câteva minute și a fost chiar soare. Așa că eu, Sil și Vic ne-am bucurat de o zi excelentă.

Ziua a fost dedicată unui safari prin județul Covasna. Safari ? Da, se poate face safari și prin Covasna, nu doar prin Tanzania sau Africa de Sud! Woodland Adventures oferă safari off-road prin diverse colțuri ale județului Covasna. O să mă întrebați de unde “Woodland” – simplu, zona prin care operează în general (nu în exclusivitate, ei pot oferi safari prin mai multe zone ale Covasnei și probabil nu numai) se numește Ținutul Pădurenilor. Pădureni… Woodland. Am urcat într-o Lada Niva 4×4, destul de basic echipată, dar perfectă pentru drumurile de pământ să călărim dealurile Covasnei. Șoferul, Balázs Kékesi-Keresztes, bun cunoscător al regiunii, ne-a urcat pe mai multe dealuri de unde ne-am bucurat de panorame superbe. Cum ziceam, am avut noroc că nu a plouat, dar nici nu a fost o vizibilitate deplină, pentru că, așa cum mi-au spus gazdele noastre, în mod normal, într-o zi clară, se pot vedea atât Făgărașii, cât și Piatra Craiului! Dar și așa, acele ore petrecute pe poteci de munte au fost cu adevărat minunate!!! Și, da, ne-am întâlnit pe drum și cu o ursoaică având doi ursuleți, dar fiecare și-a văzut de treaba lui.

Una dintre atracțiile cele mai importante din județul Covasna sunt izvoarele minerale. Zona este vulcanică, peste tot sunt vulcani stinși, dar, în urma activității geologice milenare, aici se află numeroase izvoare minerale. Sigur, cele mai cunoscute sunt cele de la Covasna, Borsec sau Biborțeni, dar sunt și unele mai puțin cunoscute, cum sunt cele de lângă satul Herculian, cunoscute cred că doar de localnici. Care erau prezenți acolo cu PET-uri de 2 și 5 litri să ia apă minerală pentru acasă. Cam toată lumea pare să bea aici în exclusivitate apă minerală din izvoare naturale.

Sfârșitul safariului pe care îl recomand cu toată căldura a fost, de asemenea, un regal. Ne-am dus la o familie extrem de drăguță, care se ocupa cu producerea de brânză artizanală 100% eco, bio, cum vreți voi. Pe un picior de deal, pe o vale de rai, familia crește o cireadă de vaci care mănâncă în exclusivitate iarbă de pe respectivele dealuri și se plimbă în libertate, și și-au construit din fonduri europene și o mică fabrică. Produc doar brânză artizanală, unele cu adaosuri de chilli, lavandă sau chimen, și pot să vă spun că am mâncat de m-am lins pe degete… Firma se numește Uzonka și, pentru că sunt artizani, nu au producție imensă și de masă. Produsele lor se găsesc doar prin câteva magazine din Baraolt și Sf. Gheorghe, dar, ATENȚIE, pot fi comandate și online pe site-ul lor: https://www.uzonka.ro/

Dacă sunteți iubitori de brânză, faceți-vă o dată hatârul să mâncați niște brânză naturală, cu un gust superb, făcută cu dragoste de un cuplu absolut încântător – familia Emilia și Jakob Bodor. Am avut parte și de un mini-safari pe un utilaj folosit de ei prin munți și să mângâi niște viței fătați doar de două zile! Îi puteți vizita, sunt, cum am zis, un cuplu minunat și zâmbăreț, dar doar cu programare. Oamenii lucrează toată ziua, trebuie să se pregătească de oaspeți. Telefonul și mailul îl găsiți pe site-ul de mai sus, dar, atenție, casa lor nu este într-o zonă cu acoperire de telefonie mobilă. Mai bine!

Finalul zilei ne-a prins la Pensiunea Regelui Charles din Valea Zălanului, o altă localitate uitată de lume, încremenită în timp, departe de vreo șosea principală, înconjurată de niște dealuri superbe. Fix pe sufletul regelui. Casele chiar aparțin regelui, iar acesta a stat aici de multe ori în perioada în care a fost prinț moștenitor. De când a devenit rege, nu a mai venit decât o singură dată, iar atunci când el nu este prezent acasă, se poate sta ca în orice altă pensiune din România. Când am ajuns acolo, camerele erau ocupate de niște turiști de unde altundeva decât din Marea Britanie, care păreau să savureze locul la fel de mult ca suveranul lor. Sigur, se pot aranja și alte activități prin zonă, cum ar fi călăria (deh, regelui îi plac caii). Nu am văzut camerele pentru că erau ocupate, doar zona comună, mobilată cu mult gust cu piese tradiționale transilvănene. Foarte aproape de pensiunea regelui se află niște mofete.

Și, astfel, am încheiat o zi foarte lungă, dar imens de frumoasă, una dintre cele mai frumoase care le-am avut anul acesta. Am încheiat-o în forță în spa-ul celor de la Castel Daniel, un spa minunat, amenajat în pivnița castelului…

Ziua 3

După un mic-dejun bogat, în urma căruia am terminat toate proviziile de socată ale Castelului (nicio problemă, până la prânz s-au reaprovizionat, am plecat spre Covasna. Ultima noapte din județul Covasna urma să o petrec în Hotelul Căprioara din orașul-stațiune Covasna. Deși verișoara mea se duce an de an, de vreo 30 de ani, în Covasna, eu nu am ajuns niciodată în orașul balnear, așa că, de acum înainte, înțeleg mult mai bine poveștile ei .

După ce am luat în primire o cameră cu o priveliște de nota 10, m-am întâlnit cu Vic, Sil și Istvan și am plecat mai departe să descopăr și această parte a județului Covasna, zona mai de lângă munte.

Prima oprire, la Muzeul Național al Ceangăilor din Zăbala. Sincer, nu prea am înțeles ce caută un muzeu al ceangăilor aici în Covasna, atâta vreme cât, din câte știu, ceangăii locuiesc în Moldova. O populație maghiară a trecut Carpații în Evul Mediu și s-a stabilit în Moldova, în mod special în zona Bacăului, unde și-a păstrat graiul (foarte similar cu maghiara medievală, zic unii experți) și parțial portul. Cu ocazia vizitei la muzeu, am aflat că ar mai exista niște ceangăi și prin Țara Bârsei, dar, sincer, nu am înțeles prea bine cum au ajuns pe acolo. În schimb, muzeul este mai degrabă unul etnografic și nu istoric – îți prezintă casele tradiționale ale ceangăilor și portul lor. Sincer, eu având bunica din Țara Făgărașului și petrecându-mi mai multe veri acolo în anii ’80, interioarele din muzeu mi-au adus aminte de interioarele caselor din satele de sub Munții Făgărașului. Indiferent de nație, limbă vorbită sau religie, casele arată aproape identic.

Și dacă tot eram prin zonă, nu am putut rata să revin la Muzeul Haszmann Pal din Cernatul de Jos. Un muzeu complex, găzduit de unul dintre conacele din județul Covasna, este un muzeu prezentat ca fiind etnografic, dar este mult mai complex decât atât. Din punctul meu de vedere, este, mai degrabă, un muzeu tehnic – în curte sunt numeroase tractoare, batoze, mașini de treierat și alte invenții folosite în agricultura sfârșitului de veac XIX, început de veac XX. Și, în mod spectaculos, toate sau aproape toate funcționează. M-a impresionat în mod special o cameră care găzduiește zeci și zeci de radiouri, multe înainte de perioada “video killed the radio star”. Dar pe lângă această splendidă colecție tehnică, mai poți găsi și niște case tradiționale secuiești, o serie de porți secuiești teribil de instagramabile și, nu în ultimul rând, misterioasele totemuri secuiești care parcă indică direcția misterioasei origini a secuilor (care, în realitate, nu este cunoscută de nimeni). Probabil, venite din inima Asiei, deși mie îmi aduc aminte de cele văzute în… Canada, ale amerindienilor. În realitate, lumea este așa de mică, iar influențele culturale au călătorit de-a lungul continentelor din cele mai vechi timpuri. Totemurile secuiești (există o colecție într-un colț al pajiștii din Muzeul Haszmann) mi-au adus aminte de Dealul Crucilor din Lituania, de totemurile pe care le-am văzut în muzeul amerindienilor din Vancouver, dar și de diverse totemuri de prin Asia Centrală (e drept, acelea din piatră – în special din Kyrgyzstan și Tajikistan).

Dar, probabil, momentul WOW al zilei a fost vizita la Zabola Estate, un palat nobiliar transformat în hotel de mare lux în ultimii ani. Proprietatea a fost deținută de familia nobiliara Mikes, naționalizată și preluată de urmașii acestei familii – de fapt, noii castelani de la Zăbala sunt urmașii familiei maghiare Mikes, dar și ai familiei nobiliare din Bengal (azi, în Bangladesh) Chowdhuri – atât Mikesii, cât și Chowdurii au fost alungați de pe proprietățile familiilor lor – Mikes, după venirea la putere a comuniștilor în Romania, iar Chowduri, în urma partiției – proprietățile lor au „picat” în ceea ce este astăzi Bangladesh (la partiție, Pakistanul de Est). Proprietatea de la Zăbala pare astăzi ca un palat nobiliar britanic teleportat în Covasna! Grădina în stil englezesc, cu lac, o herghelie de cai de rasă, iarbă tunsă la milimetru și clădiri incredibil restaurate. Ca și la Castel Daniel, odată ce pășești în spatele porților, pășești nu numai într-un alt spatiu, ci și într-o altă epocă. Chiar dacă nu dormiți aici, o parte din proprietate se poate vizita în schimbul unei taxe. Vă recomand să contactați Zabola Estate și să înțelegeți exact ce puteți vizita și la ce preț. Oricum, vizitele se fac doar cu programare. Citește mai multe aici: https://visitcovasna.com/ro/places/zabola-estate-3–5-

Penultima oprire a fost la un artizan popular, numita Bartok Erzsebet. Sincer, am văzut destule doamne care încă țes la războiul de țesut și fac diverse obiecte textile – straie, covoare, alte decorațiuni, așa cum țesea străbunica. Dar doamna Bartok din satul Brateș este cu adevărat specială – ea strânge pulovere, căciuli, plăpumi vechi și le desface, reciclând lâna folosită în adevărate opere de artă! Țese din 1988 și, chiar și în ziua de azi, încearcă să transmită meșteșugul mai departe la copiii din comunitate. Cam greu. Nici măcar fiica ei nu a ales să ducă meșteșugul mai departe.

Și că vorbeam de ceangăi, doamna Bartok chiar e ceangaie. E născută într-o comunitate de ceangăi din județul Bacău, dar s-a măritat în secuime, în Covasna. Am rugat-o să ne dea niște apă. Spre marea mea surprindere, am primit… apă minerală adusă de la unul dintre izvoarele minerale. M-a făcut să realizez că, într-adevăr, oamenii de aici chiar asta consumă zi de zi – apă minerală adusă de la izvoarele amenajate din zonă. Atelierul doamnei Bartok se poate vizita, dar trebuie rezervat în avans. Vedeți în linkul de mai sus telefonul ei și stabiliți o vizită. Merită.

Izvoarele minerale din Covasna. A fost, evident, ultima experiență. Fix în buricul orașului Covasna (să nu credeți că e cine știe ce mega-metropola, are doar 9.000 de locuitori), în parcul central, se află o serie de izvoare minerale captate și de unde localnicii își iau apa de zi cu zi. Izvoarele sunt frumos acoperite de o clădire din lemn în stil tradițional secuiesc – înțeleg că a fost construită undeva după Revoluție de o covăsneancă plecată în străinătate. La doi pași, se află Balta Dracului, vechea mofetă combinată cu ape minerale.

Ziua 4

Sincer, îmi planificasem niște ture prin zonă, în jurul orașului Covasna sunt niște munți absolut minunați, dar ploua rău… așa că m-am trezit târziu. După trei zile intense și după un mic-dejun leneș, am tăiat-o la București…. Cu o oprire la Brașov, să iau masa cu prietena Ana . Cu care ce am putut să discut ? Evident, tot despre Covasna .

Am plecat încântat și cu dorința de a reveni. Dacă încă nu v-ați stabilit unde să vă faceți vacanța de vară, luați Covasna în considerare. Sau măcar pentru un weekend mai mult sau mai puțin lung. Cum ziceam, Covasna este fix în centrul țării și poți ajunge acolo relativ ușor de oriunde. Și dacă mergeți în zona Brașov în vacanță, poate vă rezervați o zi, dacă nu două, și pentru Covasna. Sf. Gheorghe este la 45 de minute de Brașov, cu mașina. Merită.

Pentru mai multe informații și alte locuri faine pe care nu le-am vizitat, aruncați un ochi pe unul dintre site-urile județene de turism cel mai bine făcute, aici –-> https://visitcovasna.com/

Și dacă mergeți în Covasna, descărcați-vă aplicația Visit Covasna, să o aveți la îndemână pe telefon. O găsiți atât pentru Android, cât și pentru Iphone, aici –-> https://visitcovasna.com/ro/places/visit-covasna-county-app

Imagini Covasna

Mastodontul din Baraolt

Batalia de pe Campul Painii dintre transilvaneni si otomani

Armata romana in lupta cu dacii

Trupe romane in lupta la Muzeul Depresiunii Baraolt

Castel Daniel Talisoara

Camera Constantinopole – camera mea

Si o alta camera faina din Castel Daniel

Cu fierarul Nagy Gyorgy din Talisoara

Firma domnului Nagy

De prin fierarie

Woodland Adventures pe dealurile din Tinutul Padurenilor, Covasna

Olarioooooo

Ce simplu, dar ce frumos

Sat transilvanean

O poarta secuiasca la intrarea in satul Herculian, judetul Covasna

Localnicii beau numai apa minerala

Na, poftim am vazut si ursul

Daca era o zi foarte clara, de aici s-ar fi vazut Piatra Craiului si muntii Fagaras

La degustare de branza

Exceptionale branzeturi la Uzonka

Producatoarele principale

Niste vitei fatati de 1-2 zile

Camera de maturare ale acestor branzeturi minunate

Cu familia Bodor, antreprenorii de la Uzonka

Ti-ai fi inchipuit ca asta este o resedinta regala britanica ?

Lounge-ul pensiunii Regelui Charles III

Charles, un mare iubitor al Romaniei

La doi pasi de resedinta regala, o mofeta

Nu mi-aduc aminte sa fi vazut atat de multe berze ca anul asta in Covasna. Doar in Maroc !

Dupa o zi lunga, relaxarea in spa-ul de la Castel Daniel este minunata

Dupa 2 nopti la Castel Daniel, m-am mutat la Hotelul Caprioara din orasul Covasna

Panorama din balcon

Muzeul National al Ceangailor. O casa obisnuita din Ardeal

Interiorul mi-a adus aminte de casele din Tara Fagarasului

Costume populare

Muzeul Haszmann Pal din Cernat

Asa arata tehnologia de varf agrara acum mai bine de 100 ani

Eu am invatat sa scriu la masina de scris !

Video killed the Radio Star, dar nu si la Cernat !

Colectie de porti secuiesti

Totemul secuiesc ma fascineaza

Zabola Estate, o proprietate nobiliara britanica in Covasna !

Cei mai prietenosi caluti

Restaurantul complexului. Aceeasi atmosfera nobiliara

Una din camere

Cu baia de rigoare

Doamna Erzsebet Bartok si pasiunea ei de o viata

V-ati gandi ca aceste lucrari au fost facute din pulovere si caciuli desfacute ?

Izvor de apa minerala in inima orasului Covasna