In spatele Ultimei Cortine de Fier – episodul 3

Dimineata… ma intind lenes si dau perdeaua la o parte. WOW ! Intregul Pyongyang e la picioarele mele. WOW, cum arata ! O padure de blocuri imi apar dincolo de rau. Din mijlocul lor, rasare imensa piramida – un hotel de 100 etaje care a inceput sa fie construit si abandonat… Dar e ridicat la rosu si domina orasul. Putin mai la dreapta, statuia lui Great Leader, palate, sosele… Coreea mai este denumita “tara diminetilor linistite” (de unde si porecla “tara diminetilor lihnite” data de Revista Catavencu cu mult timp in urma) si pe bune ca linistea iti urla in urechi… desi este ziua cand poporul merge la munca, de aici, din turnul meu de nu stiu cate etaje nu vad masini circuland decat sporadic… pare un oras perfect, dar parasit… cand imi bag zoomul de la videocamera in functiune, vad grupuri marsaluind aproape militar pe strazi – par muncitori, nu sunt imbracati in soldati. E totusi ceata, asa ca ma imbrac si o tai la micul dejun… Sala de la micul dejun este imensa, alba si plina de picturi cu frumusetile patriei… Mai urc odata, fac poze fara ceata si o taiem.

Ghizii sunt la partea la datorie. Au sunat la aeroport si cica nu au venit bagajele din Beijing. M-am ciocnit insa de Simon de la Koryo Tours si a promis ca o sa incerca sa contacteze biroul din China (sa dai un telefon in strainatate este o aventura in Coreea de Nord !). In fine, or sa vina ele.

Pana una alta, programul de azi. Constincios, ghidul ne turuie fara posibilitate sa-l oprim: ne vom plimba cu metroul (2 statii, sa nu credeti ca ne vom plimba mai mult), apoi ne vom duce la Mansudae (Lim ne tot povesteste de Manusudae in sus, Mansudae in jos, de abea mai tarziu mi-am dat seama ca e imensa statuie al lui Piti – Great Leader. Apoi, ne ducem la “Grand People Study House” imi spune ghidul in viteza… What, what, ce e aia ?. “La voi, I se spune National Library”… aha…mai zi odata “Marele Palat de Studiu al Poporului”. OK, am inteles. Apoi un shopping mic la libraria in limba engleza, o dezmortire pe dealul Moran, masa la hotel si apoi vizita pe celalalt mal al raului la Stalpul Ideii Ciuce (sau stalpul lu Laca) si inca alte monumente… OK… OK, nu le pot retine, hai s-o luam la picior.

Dar mai intai, cumparam niste flori de la o tanti din fata hotelului… sunt pentru marea statuie al lui Great Leader… OK, scoatem cativa euro si iata-ne gata pentru marea intalnire (“stiti, pentru noi, coreenii, Great Leader este special, ca un fel de sfant la voi”) vine explicatia… Eu zic ca mai repede, e un God… si stiti si voi ce zice Faithless – “God is a DJ”.

Dar mai intai la metro. E cam gol, nu stiu, o fi vreo linie de protocol ? Probabil toata lumea e la munca ca orasul pare gol. In fine… coboram zeci de metri in adanc, e metro din acela anti-atomic cum au rusii la Moscova. Ii zic ghidului ca asta e metro anti-bombardamente… Face niste ochi mari de parca ar fi auzit chestia asta pentru prima data… Ii zic ca e dupa model sovietic, metroul din Moscova a fost folosit la greu in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Statia arata foarte sovietic – candelabre imense, risipa de marmura, mozaicuri, cel mai mare fiind la capatul statiei cu Great Leader razand printre muncitori si vreo doi intelectuali. Ziarul de astazi este afisat in statii si putinii calatori il citesc aparent cu interes. Urcam in metro… e cam gol, dar e ok. Statia urmatoare relativ similara, doar ca mozaicul de la capatul statiei reda un mare lac… Statii spectaculoase, nici nu ma asteptam la altceva. Sunt curios cum or fi restul statiilor pentru ca aparent nici un turist strain nu a mers mai mult de astea 2 statii.

Masina ne asteapta la iesirea din metro. Astazi alaturi de cei trei ghizi, a mai aparut un “businessman de la compania noastra care vrea sa viziteze si el Pyongyang-ul”… misto explicatie… banuiesc ca e tipul vorbitor de romana, asa ca lui ii vorbesc doar in romana… nu reactioneaza :).

Ajungem la imensa statuie al lui Kim Ir Sen. Este singura cladire din Pyongyang care e luminata noaptea (inclusiv stalpul ideii Juche ramane fara luminare de noapte). Pentru cine nu stie, Kim Ir Sen este actualul presedinte al Coreii de Nord. Nu se poate, imi veti spune… tipul a murit mai demult (mai précis in 1994). Ei bine, asta este un detaliu lipsit de importanta. Kim Ir Sen continua sa fie presedintele etern al Coreii, fiul sau este doar secretar al Comisiei de Aparare si Secretar General al Partidului. Cand Kim Ir Sen a dat ortu popii intreaga natiune a plans zile in sir, iar doliul national a durat un an… si pentru ca fiecare coreean sa continue sa-l aibe the Great Leader in inima, cineva i-a venit ideea ca fiecare coreean sa poarte deasupra inimii o insigna cu poza Liderului Etern… nu stiu daca toti il au la inima, dar in mod sigur il au deasupra inimii. Am incercat sa fac si eu rost de o insigna cu poza lui Kim, dar am inteles ca doar coreenii pot sa aibe o astfel de insigna… asa ca mi-am luat una cu steagul Coreii de Nord.

In fine, ajungem la statuia marelui Kim. Depunem florile cumparate la hotel si ne inchinam in fata lui Great Leader… Ghizii rasufla usurati… am fost manierati… Apoi ne facem poze. Ii dau aparatul “businessman”-ului si ii explic in romaneste cum sa-l foloseasca… Pozele ies bine incadrate … cica e interzis sa le incadrezi prost.

Oricum, view-ul este absolut superb asupra orasului… Vis-à-vis e Stalpul Ideii Ciuce, pe langa un alt palat imens… acolo va fi urmatorul obiectiv – “Marele Palat de Studiu al Poporului” sau cum am spune noi astia, mai limitati “Biblioteca Nationala”. Masina ne lasa la intrarea in palat (care e Mare !) si intram in Grand Hall – brusc ma simt teleportat la Bucuresti in Casa Poporului… Doar ca aici sunt scari rulante. Intr-un final, apare si ghida noastra… Pare putin smechera, ne spune ca a trait prin Europa, se vede ca a vazut multe… destul de subtila.

Ne plimbam prin cladire… Oameni peste tot fara sa fie aglomerat (ar fi si culmea la dimensiunile cladirii !). Ne arata sistemul de intranet al bibliotecii, apoi vor sa ne arate cat de cool e sistemul de cautat carti. Ne ducem la o tanti si ii cerem carti in limba romana… I-am prins ! Da de unde… ei ne-au prins pe noi… tipa tasteaza pe un terminal sub tejghea si deodata apare un vagonas cu niste carti in limba romana – “Introducere algebrica in informatica”, “Dinamica atmosferei”, “Echipamente de reglare numerica”… toate de dinainte de 1989…

Mergem mai departe… laboratorul de muzica… o sala plina cu casetofoane cu casti. Scenariul se repeta. Cerem o caseta audio in romaneste si apare fulgerator (banuiesc ca oamenii fusesera preveniti). E o caseta audio cum aveam in anii 80 si inregistram muzica de pe Europa Libera. O punem in casetofon, pun castile la ureche si ma bufneste rasul – sunt la Pyongyang, in mijlocul Coreeii de Nord si ascult la un casetofon cu casti celebrul hit “Ionel, Ionelule…”… S-o fi lasat caseta domnu Iliescu cand a fost aici cu tovarasu Ceausescu in 1971 ?

Urmeaza mega-sala a Palatului. Deasupra prezidiului, poza celor doi… Au cam aceeasi varsta. Asa ca nu ratez o poza oficiala la prezidiu cu cei doi Kim-I veghiind deasupra mea… Dar cea mai tare panorama este din balcon. In fata noastra, se afla cea mai mare piata din oras, numita cum altfel decat Kim Ir Sen in care mii de oameni repeta pentru marea demonstratie de la inceputul lui septembrie, ziua nationala… Toti sunt imbracati la fel – camasi albe, pantaloni lungi negri si sepci portocalii (or fi d-alea cu PDL-ul ?)…

Urmatorul obiectiv este dealul Moran. Sunt niste panorama foarte frumoase asupra orasului, aici e locul in care vin coreenii duminica la picnic. Si cum e zi de lucru, nimeni nu e prea aici – dovada ca toata lumea munceste… doar niste soldati probabil in permisie se hlizesc cu curiozitate la noi. Am luat-o la pas putin mai repede si vad o femeie care vinde inghetata. Scot o hartie de 5 euro si ii cer o inghetata… Femeia ingheata… imediat apare si ghidul in fuga… Ii zic ca vreau o inghetata… Nu, tipa nu e shop pe valuta, asa ca ghidul scoate o bancnota de-a lor si imi cumpara inghetata… are gust de vafe !!! Da, de vafe ca pe vremea lu Impuscatu !

La revenirea in oras, ne oprim in fata librariei de unde ne putem cumpara carti… Dar distractia este asigurata de domnisoara semafor… In Coreea de Nord nu exista semafoare, sau mai précis eu n-am vazut nici unul. In schimb, in intersectii, sunt niste domnisoare cu ochelari de soare care timp de 1 ora pe schimb danseaza un soi de break-dance… este domnisoara semafor care dirijeaza circulatia de multe ori inexistenta… Chiar daca nu e nici o masina pe sosea, domnisoara semafor dirijeaza circulatia cu niste gesture robotizate… curat break-dance ! Am si eu filmat, dar e greu sa editez, asa ca va ofer o imagine sugestiva gasita pe youtube:

Ce credeti ca am gasit prin librarie…? Evident ca “the greatest hits” ale Coreeii de Nord. Carti de genul “Eternal Sun of Mankind” (cin’sa fie, Piti sa fie ?), “Kim Jong Il on the Juche Idea”. “The victory of socialist cause” in mai multe limbi… Cumpar mai multe carti de istorie despre Razboiul Coreeii, dar si amintirile unui sud-coreean refugiat din iadul capitalist.

Gata, s-a facut pranz. Astazi, masa o servim la hotel. Trecem cu masina printre miile de oameni care repeta miscarile pentru demonstratia de Ziua Nationala. Ei or fi avut pranz ? Probabil, ceva orez or fi primit… La hotelul pentru foreigners, mesele sunt intotdeauna pline cat pentru un intreg cartier… Ne trebuie putere… dupa-amiaza continua programul de vizitare… Dar despre ce am facut dupa-amiaza, in articolul de maine.

Good mooooooorning, Korea !

Nu e piramida lui Keops, e una noua, moderna si neterminata

Hotelul Koryo – celalalt hotel pentru straini din Pyongyang

Un ultim view cu Pyongyang

Aici am luat micul dejun… un loc mirific

Metroul din Pyongyang

cu tot cu ctitor

O alta statie

Ghici cine e in spatele meu 🙂

Statui de prin zona

Holul de intrare de la Marele Palat de Studiu al Poporului (uf, am obosit de cat am scris numele…)

Cercul de lectura ciuce

Opere romanesti la Pyongyang !

Ionel, Ionelule, ce mai faci baiatule ?

Stalpul ideii Ciuce, Piata Kim Ir Sen si repetitiile pentru demonstratie

Semaforul din Pyongyang

Remarcati limuzina din fata domnisoarei semafor

De prin librarie

Libraria in limbi straine

Stadionul „Champions League”

Palatul de Studiu al Poporului (vazut din hotel)

Comentarii

  • Imperatore, foarte tare pana acum. Dar lamureste-ma si pe mine te rog cu chestie… magazine cu mancare ai vazut? Oamenii aia ce mananca? Macar cei din capitala gasesc ceva de haleala prin orasul ala? Nu de alta, dar stim cu totii cum a fost inainte de deranjamentul din 1989 pe la noi…

    TravelPouch 9 iunie 2010 21:19 Răspunde
  • Of, Piți… Of, Lăcă… Abia aștept să îi văd și eu!

    Elle 10 iunie 2010 7:43 Răspunde
  • @ TravelPouch – asta am cautat sa inteleg si eu (am scris mai mult in episodul 4). Ghidul a baguit ca sunt magazine prin alta parte a orasului – desi noi am cam batut orasul in lung si lat, dar eu nu prea am vazut. Presupun ca este un sistem de cantine la serviciu.

    Imperator 10 iunie 2010 8:05 Răspunde
  • Ce tara de dobitoci , nu inteleg cum nu au puterea oamenii sa schimbe un regim care si oprima tara. Chiar asa indoctrinati de ideologia lui ,,great lider,,sunt ? Parca ar fi Bucurestiul anilor 80 capitala lor.Ca sa subjugi populatia e suficient sa bagi frica si teroarea in ei apoi bombardati zilnic cu stiri manipulante la tv,radio,presa si ai tara la picioare. De fapt nimeni nu poate face nimik

    yooo 10 iunie 2010 9:32 Răspunde
  • @yooo – nu neg ca m-am simtit teleportat in timp… e drept mult mai extrem decat in Romania anilor 80. Trebuie spus ca exista niste particularitati culturale – in Asia, nevoia de "tatuc" este mult mai acuta decat in Europa (vezi Mao, Lee, Chiang Kai-si, Nehru, Dalai Lama, etc), iar populatia este mult mai supusa. In al doilea rand, tara este ermetic izolata – daca in restul lagarului comunist, datorita ideii internationalismului proletar, erai deschis cel putin catre multe alte tari ex-socialiste (a se exclude Romania anilor 80), filozofia ciuce vorbeste despre "prin noi insine" si exclude orice legatura cu strainatatea.

    Imperator 10 iunie 2010 10:02 Răspunde
  • De fapt, cand a murit Marele Lider, a fost doliu timp de trei ani. Cel putin asa am vazut in doua documentare…

    Stefan114 19 octombrie 2010 20:44 Răspunde
  • Eu stiam doar de unul, dar e posibil sa fi fost vreo 3… De fapt e doliu si acum, toti au o insigna cu Great Leader pe piept

    Imperator 20 octombrie 2010 8:50 Răspunde
  • Sunt nou pe aici, imi place mult stilul tau si chiar o sa-ti citesc toate postarile;))…bvo si tine-o tot asa!

    tibi 29 mai 2011 23:46 Răspunde
  • acum citesc toate posturile despre coreea de nord, dar ce se vede langa femeia semafor… o dacie? 🙂

    imi plac postarile tale.

    alex 4 iunie 2011 15:13 Răspunde
    • Multumesc de aprecieri. Da, e o Dacie, am vazut mai multe Dacii 1300 in Coreea de Nord

      Imperator 4 iunie 2011 15:36 Răspunde
      • Chiar asa multe Dacii 1300 sunt ? Sunt chiar daca exportate de aici sau copii facute acolo ?
        Daca sunt Dacii,cum majoritatea au fost exportate,stiu unde sa le gasesc cand vreau sa restaurez una (din pacate a noastra a avut prea multe probeleme si a fost casata acu 1 saptamana :(( nu inainte insa de a lua multe piese de pe ea 😀 )

        George (Mandru Roman :D) 10 iunie 2014 5:53 Răspunde
        • Nu, nu sunt copii, Romania a exportat Dacii 1300 inainte de 1989. Vezi ca gasesti multe Dacii (dar varianta Renault 12) ceva mai aproape, in Turcia. Acum o luna cand am fost in Cappadocia, am vazut chiar foarte multe (prin unele sate, mi s-a parut modelul majoritar ;))

          Imperator 10 iunie 2014 8:27 Răspunde
          • Dar dar vezi tu,a noastra era varianta 1300 din 1982,modelul cu 4 faruri si stopuri inguste cu becurile de avarie separate,sub ele.Din cate am citit eu prin 79,80 sa oprit productia la astea,le-au modernizat umpic,si stopurile au devenit varianta mai lata (sau inalta,cum vrei) si cu 3 sectuni,insa a noasta a fost cu siguranta,din 82.O sa vad daca mai are actele de la ea si fac o poza,desi fiind casata,ma indoiesc.

            Cum modelul era asta,masina cu care am facut exursii in anii 90 pana prin 2002-2003,masina care a batut tara din lung in lat,a fost reparata pe varf de munte la 12 noaptea in ploaie,sau care a venit din tara cu alternator de tractor (care se pare era identic cu cel de dacie,dupa spuse proprietarului) care a fost transplantat de pe la 10-11 pana pe la 12-1 noaptea,in curtea taranului,as fi vrut sa o repar exact pe asta,dar avea multe probleme,nu a mai primit revizia etc,nu se putea,deaia as vrea un model identic,preferabil si la an,si nu variana cu far oval,care din cate stiu eu a fost DOAR ASAMBLATA IN ROMANIA,cu piese fabricate in Franta,”obicei” care sa oprit prin 75 parca,moment in car,TOT DIN AUZITE,am inteles ca sa trecut si la „dezbracarea” masinii de putinele dotari care le mai avea,aici intrand si radio,oglinda laterala dreapta etc.

            P.S. Nu ma intereseaza modelele cu far oval,care mi se par si cam uratele,ci cele cu 4 faruri,dar fara bara de plastic hidoasa de pe fata,varianta cu bara cromata.Deaia banuiesc ca gasesc doar in Corea,nu ?

            George (Mandru Roman :D) 10 iunie 2014 8:46
          • A noastra a fost varianta http://www.ebursaauto.ro/pozeAuto/_sterse/1321805/DACIA_1300-1.jpg ,cea mai frumoasa parerea mea,si nu cea cu capete de plastic si fata cromata,nici cea doar cu masca de plastic de 2 lei pe fata.

            George (Mandru Roman :D) 10 iunie 2014 8:50
  • Ai un stil de scris remarcabil.Iar faza cu Pitzurca,Ionel Ionelule si great leader,si de unde isi cumpara chilotii..awww:)) Te idolatrizez,great leader

    reed 1 februarie 2013 16:42 Răspunde
  • Salut. Ti-am citit toate impresiile de calatorie. Totusi as avea o intrebare. Se mai pot organiza excursii de acest tip in coreea de nord? Asi fi foarte interesat de o asemenea „aventura” in vaara lui 2015 si cam cat ar costa astel de experienta. Daca poti raspunde-mi te rog! Multumesc anticipat.

    Adi 14 decembrie 2014 12:08 Răspunde
    • Da, se organizeaza fara probleme. Eu am fost cu cei de la Koryo TOurs: http://www.koryogroup.com/
      Sunt pe site toate amanuntele – pret, intinerarii, date. Se pot face si tururi private.

      Imperator 14 decembrie 2014 13:48 Răspunde
  • Cum pot afla mai multe despre aceasta tara si locuitorii ei, care
    presupun ca sant ca niste robotei manipulati de cei care le da papa si ii trimit la munca.Apropo de magazine cu alimente, intr-un alt articol am citit ca salariul unui nord-coreean este egal
    cu un litru de ulei comestibil! Si atunci pentru ce……magazine…?

    aurel 1 ianuarie 2016 11:35 Răspunde
    • Nu prea au salarii pentru ca li se da mancarea de la serviciu.

      Imperator 2 ianuarie 2016 3:33 Răspunde
  • Buna! Felicitari pentru activitate si blog! O intrebare: a fost usor sa faci fotografii in metrou? In unele tari din Asia cu foste / actuale dictaturi nu e posibil … e nevoie de o aprobare speciala. Metroul e considerat obiectiv strategic, e pazit si sunt camere peste tot. Poti incerca, dar daca te vede cineva ti se confisca tot echipamentul. Iar daca esti cu localnici, acestia te informeaza ca nu e voie sa fotografiezi.

    Roxana 10 septembrie 2017 8:11 Răspunde
    • Da, asa e. In Tashkent e interzis, si prin Tbilisi m-au mai intrebat de sanatate. In cazul Coreeii de Nord, poti calatori si face poze doar in 2 statii – cele deschise turistilor

      Imperator 10 septembrie 2017 23:11 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii