Jurnalul unui "analfabet" in Ucraina. Episod 4

A doua zi in Kiev a fost perfecta. Am inceput ziua vizitand fabuloasa Pecherska Lavra. E cel mai important loc din Ucraina si chiar de ar fi sa veniti la Kiev doar pentru asta, tot merita! Mi-e greu sa transmit senzatia pe care ti-o da un astfel de loc. “Comuniune cu divinitatea”, cliseul groaznic, e cea mai buna descriere pe care pot sa o fac. Are o forta din asta magica, transmite o liniste sufleteasca ce te face sa iti pui intrebari despre locuri si lucruri deasupra celor lumesti. Oricum, nu cred ca sunt eu cel care are caderea necesara sa vorbeasca despre un astfel de loc.

Istoria incepe in jurul anului 1000, cand Cuviosul Antonie se intoarce de la muntele Athos. Calugarii de acolo au avut viziunea Domnului atunci cand i-au dat binecuvantarea. Este trimis de ca sa indeplineasca voia lui Dumnezeu pe aceste meleaguri si dupa multe peregrinari prin lume, alege ca loc sfant de rugaciune o pestera izolata pe un deal. Alti calugari i se alatura, se formeaza o comunitate monahala, se construieste o prima manastire langa pestera. Asta si inseamna Pecherska Lavra literal: manastirea de pe langa pesteri. Dar Cuviosul Antonie prefera solitudinea ca forma de comuniune cu Dumnezeu si paraseste comunitatea, se retrage intr-o alta pestera, izolat in rugaciune si moare 10 ani mai tarziu.

Calugarii ramasi il aleg dintre ei pe Teodosie sa le fie parinte conducator. Dupa moartea sa, e ridicat la rang de sfant si patron spiritual al bisericii si aceasta alegere se raspandeste in tot spatiul rus ca regula pentru toate comunitatile monahale. Iar biserica de la Pecherska devine prototipul pentru toate bisericile rusesti. E cea mai veche si de aici isi trag seva si inspiratia arhitecturala toate celelalte. De aici a inceput povestea crestinismului timpuriu in spatiul rus.

Cativa dintre calugari urmeaza exemplul dat de Antonie si duc o viata ascetica de ermiti, de pustnici. Isi sapa fiecare mici pesteri si se roaga in ele cu anii, in izolare, pentru salvarea lumii. La moarte trupul lor nu putrezeste, ei devin sfinti, trupurile lor moaste. Peste 100 de asfel de moaste stau si azi prin galeriile si pesterile de la Lavra. Credinciosii vin sa se roage la ele in pelerinaj.

De-a lungul timpului, o serie intreaga de printi kievieni sau lituanieni sunt inmormantati la Lavra. Aici a luat nastere si medicina in Ucraina, primul spital din Kiev a fost deschis la Lavra prin secolul 12, pe post de vindecatori fiind frati din manastire. Tot aici s-a deschis prima tiparnita pe la 1615.

Cam asta e povestea pe scurt.

Pecherska Lavra e un loc de pelerinaj important al crestinismului, un loc sfant alaturi de Muntele Athos sau Ierusalim. A fost numit un “Vatican al Estului”, formula ce mie mi se pare deplasata in context.

Azi Pecherska Lavra e un ansamblu intins pe 24 de hectare, cuprinzand peste 100 de monumente (biserici, muzee, pesteri, ziduri cu picturi vechi de 1000 de ani) raspandite de-a lungul multor gradini si livezi impecabil intretinute, un colt de rai, un decor paradisiac. Din tot ce am vazut pana acum in viata, Pecherska Lavra e undeva foarte sus ca loc ce m-a impresionat. Trebuie sa faceti un exercitiu de imaginatie in care sa adunati manastirile noastre cele mai importante din Moldova (Voronet, Moldovita, Sucevita, Agapia, Varatec, Putna, Gura Humorului) la un loc, una langa alta, ca sa va faceti o idee despre valoarea Pecherskai Lavra. Conventional, ea e prezentata ca doua zone distincte: zona din susul dealului (“Upper Lavra” in ghidul meu in engleza) si zona de jos (“Lower Lavra”). Una e sub administratia bisericii, celalata sub administratia statului. In Lavra “de sus” se plateste bilet de intrare ca la muzeu, in Lower Lavra “de jos” e liber. Galeriile de prin pesteri cu sfintele moaste sunt in Lavra “de jos”, intrarea in pestera se face printr-una dintre biserici. E o experienta impresionanta.

Un loc pe care nu aveti voie sa il ratati este Muzeul Miniaturii din Lavra “de sus”. Pe mine m-a impresionat de o sa il tin minte toata viata. Tineti minte acest nume: Nikolai Syadristy. Ce a facut acest om pe mine m-a lasat fara glas. E autorul celei mai mici carti din lume. Miniaturile lui sunt ceva ce mintea omeneasca nu poate sa cuprinda: o tabla de sah cu toate piesele mai mica decat gamalia unui ac; un trandafir cu toate detaliile introdus intr-un “recipient” facut dintr-un fir de par polisat pe interior si exterior; o corabie cu panze la care velele sunt de 400 de ori mai subtiri decat firul de par. E musai sa vedeti muzeul asta daca ajungeti la Lavra.

Intrarea in Lavra de Sus

Planul intregului complex

Imensul turn cu clopot din Lavra de sus

Picturi vechi de 1000 de ani

 

Kievul verde

Am parasit Pecherska Lavra zdruncinat de ce am vazut acolo, dar ziua era departe de a se fi sfarsit. Am continuat cu o plimbare printr-un parc tematic de tip stalinist, burdusit cu statui propagandistice imense si grotesti si cu aparatura militara sovietica antica: tancuri, elicoptere, avioane, lansatoare de rachete, masini de teren, tot tacamul revolutionar. Pe aleile parcului rasuna muzica ostaseasca de indemn “la lupta, tovarasi!”. Unul din cantecele pe care le-am recunoscut, cumva diferit de celelalte din repertoriu, era “Barbu Lautarul” cu versuri rusesti. Cantec de demult, daca il stiti. Oricum lugubra senzatia transmisa de parcul stalinist: tot ce e acolo reprezinta o felie de trecut din istoria Ucrainei si o felie de prezent din istoria Coreei de Nord. Aviz amatorilor fascinati de astfel de subiecte.

Statuia Mama Ucraina

Foc !!!

Fratilor, am invins !

Am iesit din parc total dezorientat. Am nimerit intr-o statie de autobuz. Nu stiam unde ma aflu intr-un loc in care daca vrei sa te descurci, ar cam trebui sa vorbesti ruseste fluent. Am abordat cativa localnici care m-ar fi putut ghida catre o statie de metrou. Am inteles din multe gesticulari ca ar fi bine sa iau un autobuz pana la statia de metrou cea mai apropiata. Cursa cu autobuzul a fost o experienta de povestit la nepoti: in Ucraina inca se mai poarta taxatorul uman de bilete, ca pe vremuri la noi. In acest rol era o femeie in varsta cu care evident m-am inteles prin semne si cuvinte scurte cam ce vroiam eu de la viata (“Metro! Metro!”). In autobuz, alaturi de doamna taxatoare in varsta, alte pensionare dulci pe post de pasageri. S-a format ad-hoc un sfat al batranelor cu misunea suprema de a ma livra langa o statie de metrou in siguranta pe mine, extraterestrul strain aterizat cu un OZN intr-un cartier al Kievului. Zarva mare ca la un eveniment monden intre bunicute, devenisem instant si fara voia mea vedeta autobuzului. Taxatoarea m-a luat in fata pe scaun sub aripa ei ocrotitoare, s-a asezat langa mine si nu s-a desprins de langa mine pana langa statia de metrou pe care mi-a aratat-o cu gesturi largi. Deja nu mai era taxatoare pentru clienti, era bodyguard pentru mine. Asta asa, ca sa stiti la ce sa va asteptati cand sunteti un turist strain printr-o zona semicentrala din Kiev.

Am luat metroul pana la catedrala Sf. Mihail, de unde am luat un funicular pana in cartierul Podil. Era al doilea funicular din viata mea dupa cel din Hong Kong de la Victoria Peak, peisaj identic, traseu mai scurt, pret sub 1RON pe calatorie.

Podilul e un cartier select al Kievului, intesat de restaurante si baruri unde se aduna lumea buna, protipendada. Ziua am incheiat-o glorios intru-un restaurant italian mai simandicos, cu servire excelenta in engleza, cu bucate alese, la un pret modic (primo+secundo+un pahar de vin=15 euro). Sfarsitul perfect pentru o zi turistica perfecta.

Concluzia:

Este turismul in Ucraina echivalent cu cel dintr-o tara vestica, se vorbeste peste tot engleza, e usor sa te descurci, e o tara care sa atraga tone de turisti? Este Kievul o capitala copie estica fidela a turismului de masa practicat la Praga, Roma sau Paris?

Categoric, NU!

A fost Ucraina o experienta interesanta, memorabila? Este Kievul un oras monumental ce merita vizitat macar o data in viata?

Categoric, DA!

Si sper ca mi-am adus contributia de a va deschide apetitul sa aruncati o privire si spre partea asta de lume.

Etichete:
· ·

Comentarii

  • Da, ar fi interesant de mers si vazut tot ce ai povestit tu. Oricum, aventura si trairea este alta decat daca te-ai fi dus in anii '70, cu un grup organizat. Lavra ni s-a aratat doar pe dinafara, din autocar. Cu localnicii nu prea interactionam fiindca eram dusi si adusi de la obiective cu autocarul si ghida ne insotea permanent. Ar merita o revizitare 🙂

    Traveling Hawk 16 septembrie 2010 10:30 Răspunde
  • Foarte frumoasa seria de articole!M-ai motivat sa merg si eu, desi tot "analfabeta" sunt, dar poate il induplec pe sotul vorbitor de rusa sa ma insoteasca, caci altfel poate ma vedeti la stiri…"ratacita in Ucraina":)

    VertAnge 16 septembrie 2010 13:32 Răspunde
  • @Hawk
    Tu ai prins felia de istorie trecuta cand turismul in Ucraina era similar celui de azi din Coreea de Nord.
    Azi se platesc bani grei pentru experiente de genul asta.
    🙂

    varu 16 septembrie 2010 17:56 Răspunde
  • Am vizitat si eu Kiev-ul anul acesta in iulie, categoric un loc in care voi reveni, intrucat nu e prea departe de mine, 800 de km din Galati pe sosea. Ai totusi si un sentiment de mandrie prin faptul ca esti printre putinii din Ro care isi aleg o astfel de destinatie relativ "exotica", ca sa nu mai vorbim de prietenii care se mira ca te-ai intors viu acasa.

    Laurentiu 16 septembrie 2010 20:41 Răspunde
  • am vizitat si eu…si chiar m-ai facut curios cu seria asta sa verific pe unde am fost si pe unde nu… era frumoasa si zona centrala unde e maidan mall sub pamant, apoi e o priveliste vorba lor frumoasa sa vezi nipru de acolo de sus.. in zona era si podul ala cu multe lacate unde merg indragostiti…. si ca si consluzie… cred ca mi-a deschis apetitul pentru sankt petersburg si moskova 🙂

    dan 25 martie 2011 20:54 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii