De Ramadan si Eid ul-Fitr in Anatolia Orientala Episodul 2: Drumul spre Ankara.

Obiective turistice Turcia: mausoleu Ataturk Ankara

O prima deviere de la planul initial a fost ca am renuntat la ideea de a mai merge cu trenul din Bucuresti. Prea scump si prea indelungata calatoria. Asa ca am mers cu un autocar din Constanta, foarte confortabil si foarte ieftin, plecarea la ora 15:00 de langa gara si sosirea la Istanbul intr-o autogara mica din Laleli undeva inspre 1 noaptea. Pretul distractiei: 100 de lei un drum, 200 dus-intors. Un mic chilipir.

Calatoria cu autocarul a fost mult mai placuta decat ma asteptam, nu a fost foarte aglomerat, peisajele in Bulgaria sunt foarte frumoase, se merge foarte mult timp pe malul Marii Negre pana cand se intra intr-o padure deasa pe un drum peticit, de se amesteca singura cafeaua in pahare si se ajunge la frontiera cu Turcia: Malko Tarnovo in Bulgaria, Derekoy in Turcia. La turci procedura e complicata, ne-am dat jos din autocar pentru stampilarea pasapoartelor, dupa care toate bagajele au trecut printr-un scanner ca in aeroport dupa care, in fine, s-a mai suit un politai care a verificat ca toate pasapoartele sa aiba stampila de intrare. Oficial, eram in vacanta. In acel moment am simtit ca planul acestei calatorii, care a zacut ingropat intr-un sertar sase ani intregi, iesea incet-incet la lumina. Asa ca am adormit multumit, cuibarit in scaun si cu capul rezemat de geam, in timp ce autocarul nostru gonea in noapte pe autostrada E-80 spre Istanbul.

Aceasta calatorie a fost foarte usor de organizat. De fapt, nu am organizat nimic. Stiam doar ce era musai de vazut, stiam unde trebuia neaparat sa ajung. Aveam luate doar o noapte de cazare la Istanbul si doua la Ankara. Mai departe vazand si facand. De departe, cea mai potrivita reteta de calatorie in estul indepartat al Turciei.

Am ajuns la Istanbul aproape de ora 2 noaptea. Am sarit intr-un taxi si am tras la hotelul Recital, un hotel nou-nout din Sultanahmet, pe care il gasisem pe booking.com la un super-pret, cred ca am platit vreo 50 de euro.

Dupa o noapte scurta, dimineata un mic dejun subtirel la hotel, o prima operatiune de schimb valutar langa Cemberlitas si rapid in port in Eminonu. Cam greu cu ditamai rucsacul prin tramvaiul care serpuieste in jos pe Divanyolu spre port, dar privelistea superba catre moscheea Sultan Ahmed si Hagia Sophia a facut toti banii. M-a trezit din mahmureala.

In Eminonu imbulzeala mare, e una din zonele mele preferate in Istanbul; mi se pare minunat sa stai sa privesti, de la umbra moscheii Yeni Valide, Bosforul, vapoarele, barcile si tot furnicarul de oameni si masini care trec podul Galata peste Cornul de Aur sau care se imbarca in feriboturile catre Asia. Iar pe deal se vede minunat Suleymaniye, cea de a doua mare moschee a Istanbulului. Pe Bosfor nebunia obisnuita, vapoarele plecau si veneau unul dupa altul, pestele prajit in barca se vindea mai bine ca oricand, iar peste tot misuna o masa fluida de oameni. Putina confuzie pana am nimerit barcazul potrivit care sa ne duca la Haydarpasa, gara din partea asiatica a Istanbulului. Nu exista, de fapt, niciun feribot care sa mearga direct la gara, trebuie mers mai intai la Kadikoy dupa care nu exista alta solutie decat mers pe jos aproximativ un sfert de ora. Oricum, in mod sigur asta este cea mai rapida metoda de ajuns in partea cealalta a orasului. Nici sa nu va ganditi sa mergeti cu taxiul peste pod, din cauza traficului cred o astfel de incercare ar dura cateva ore bune.

Traversarea Bosforului cu vaporul m-a umplut de entuziasm. Stiu ca suna a cliseu, dar totusi Istanbulul este singurul oras din lume aflat pe doua continente, asa ca trecerea de colo-colo cu feribotul este un moment special. Plus ca privelistea este nemaipomenita, fie ca te uiti spre Europa sau spre Asia, in jos inspre marea Marmara sau in sus pe Bosfor pana la podul Bogazici, primul pod urias care leaga Estul de Vest. Eu, unul, nu ma mai satur de Istanbul.

Am intrat pentru prima oara in gara Haydarpasa, locul de unde se poate ajunge cu trenul pana la Teheran si, poate, in vremuri ceva mai bune, pana la Alep si Damasc. Deocamdata trebuia insa sa ma multumesc cu Ankara… 45 de lire turcesti costa un bilet de tren Istanbul-Ankara cu schimbare la Eskisehir. Pe prima jumatate a traseului se merge cu un tren normal, iar de la Eskisehir cu un tren rapid care ajunge pana la 250 de kilometri pe ora. Tot drumul dureaza cam 7 ore, trenurile sunt foarte confortabile, curate si civilizate. In primele doua ore calea ferata merge chiar pe tarmul Marii Marmara, numai bine ca sa-ti para rau sa dormi in tren.

In gara la Eskisehir am avut un mic moment de stres pentru ca intarziasem si riscam sa pierdem conexiunea spre Ankara. Pana la urma totul s-a dovedit a fi foarte bine organizat si de indata ce am pus piciorul in trenul rapid am si pornit in ultimele doua ore ale calatoriei. Am gonit printr-un pustiu cu aroma de desert, fara pic de vegetatie si, chiar la apus, am ajuns la Ankara.

Deniz Atlanta hotel – prima experienta hoteliera nasoala. Desi avusesem grija sa cumpar o camera cu fereastra (ca au si fara, mici si inghesuite si aerisite doar prin aerul conditionat), am nimerit o camera murdara si invechita. Dar cina, la o bodeguta alaturata plina de localnici, a fost chiar gustoasa, la o masuta sub un copac racoros.

Aveam de rezolvat trei chestii importante in Ankara: Muzeul Civilizatiilor Anatoliene, Mausoleul lui Ataturk si autogara, pentru ca trebuie sa facem cumva sa plecam in maximum 36 de ore inspre Erzurum, urmatorul stop programat.

Muzeul Civilizatiilor Anatoliene a primit in 1997 premiul pentru cel mai bun muzeu european. Si pe buna dreptate, au piese unice in lume si pastrate nemaipomenit. Cred ca cei de la Luvru mor de ciuda, caci aici sunt expuse obiecte care mai de care apartinand tuturor civilizatiilor care s-au perindat prin Anatolia, de la asirieni, urartieni, hititi, frigieni si lidieni pana la greci si romani. Pe deasupra, cladirea muzeului (un bazar acoperit, construit in secolul 15) este excelent situata pe un deal din centrul orasului, intr-o padurice.

De la muzeu am luat un taxi care ne-a dus pana la poalele dealului unde e cocotat Mausoleul lui Ataturk. Acolo se trece printr-un filtru de securitate, se lasa toate bagajele la garderoba si se urca dealul pe jos printr-un parc imens. La Mausoleu e o atmosfera cam scortoasa, cred ca din cauza numarului exagerat de soldati care misuna prin zona dupa reguli bine stabilite. Am nimerit chiar la schimbarea garzii – a fost foarte haios pentru ca vreo zece plozi ii maimutareau pe soldatii care marsaluiau seriosi, cuprinsi de importanta misiei. Pana la urma Mausoleul merita sa fie vazut pentru ca sunt o groaza de informatii interesante despre Ataturk si un muzeu unde sunt expuse obiectele lui personale. Plus ca, vizitand mausoleul, iti dai seama ca, de fapt, daca nu ar fi fost Ataturk cu viziunea lui despre statul laic, ai fi vizitat Turcia la fel de „usor” cum vizitezi Arabia Saudita, de exemplu.

Fuga la autogara, de data asta cu metroul. Ceva de speriat, curatenia din statiile de metrou din Ankara. Lingi miere. Nu pot sa-mi explic cum de este atat de curat. Autogara este enorma, cat un terminal de aeroport, sunt zeci de companii de transport cu care poti merge, practic, oriunde in Turcia. Si chiar si mai departe. Am avut insa mari probleme sa gasim un autocar care sa plece a doua zi dimineata spre Erzurum, fiind vorba de un drum de 13 ore,  toate erau programate sa plece seara din Ankara pentru a calatori noaptea. Ceea ce ne dadea peste cap tot programul. Am luat toate ghiseele la rand. Fara prea mult succes, plus ca ne era greu sa ne intelegem cu vanzatorii, nu vorbeau decat turceste. Pana la urma, dupa vreo ora de stradanie, un gentleman intolit la patru ace, pe care l-am gasit la ultimul ghiseu, izolat intr-un colt de autogara, a pus mana pe telefon, hotarat sa ne ajute. Si ne-a ajutat, pentru 70 de lire turcesti am primit biletul spre Erzurum cu plecare dimineata la ora 10. Am stat si nitel de vorba cu tipul, discutia clasica, de unde sunteti, din Romania, Hagi, Popescu, Lucescu, dar ce carte interesanta aveti despre Turcia, cat a costat, si tot asa. Biletele au iesit din printer si gata, terminasem cu Ankara. Inapoi la hotel, somn, trezirea, mic dejun, injghebat la loc rucsacul si inapoi la autogara.

Urmeaza 13 ore in autocar, pana la Erzurum. Si primul contact cu coclaurii din Anatolia Orientala.

De la Constanta la Ankara via Istanbul

 

14. autocar Constanta - Istanbul.JPG

Gara din Constanta. Autocarul spre Istanbul.

15. Hotel Recital Istanbul.JPG

Hotel Recital in Istanbul: 50 de euro pentru o camera de patru stele.

16. tramvai Istanbul.JPG

Tramvaiul care coboara pe Divanyolu pana in port la Eminonu

17. moscheea Yeni Valide Istanbul.JPG

Moscheea Yeni Valide

18, moscheea Suleymanie Istanbul.JPG

Moscheea Suleymanie, secolul 16

19. podul Galata.JPG

Bosforul si podul Galata, vazute din Eminonu

20. Bosfor.JPG

La mijlocul drumului dintre Europa si Asia. In zare se vad pilonii podului Bogazici

21. Sfanta Sofia Istanbul.JPG

Hagia Sophia, vazuta din mijlocul Bosforului. Este considerata una dintre cele mai grozave constructii ale omenirii

22. Moscheea Albastra Istanbul.JPG

Moscheea Sultan Ahmed (aka „Moscheea Albastra“)

23. Gara Haydarpasa.JPG

Gara Haydarpasa

24. tren Istanbul - Ankara.JPG

Trenul inspre Ankara

25. gara Ankara.JPG

Gara din Ankara

26. Muzeul Civilizatilor Anatoliene Ankara.JPG

Muzeul Civilizatiilor Anatoliene

Imagini Ankara: cel mai bun muzeu european

Cel mai bun muzeu european in 1997

28. Muzeul Civilizatilor Anatoliene.JPG

Pasionatii de arheologie pot petrece zile in sir in acest muzeu

29. cerbi stilizati din epoca bronzului.JPG

Cerbi stilizati din Epoca Bronzului, unele dintre cele mai valoroase piese ale muzeului

29. panorama Ankara.JPG

Ankara de sus, din orasul vechi

30. mausoleu Ataturk Ankara.JPG

Mausoleul lui Ataturk

31. schimbare garzi Ankara.JPG

Schimbarea garzii e o treaba serioasa

32. mormant Ataturk.JPG

Mormantul lui Mustafa Kemal Ataturk

33. metro Ankara.JPG

In metrou spre ASTI, adica spre autogara

34. autogara Ankara.JPG

Autogara se intinde pe trei niveluri

Comentarii

  • Istanbul nu este singurul oras din lume situat pe doua continente… Mai este si Atyrau – in Kazakhstan aflat de o parte si de alta a fluviului Ural, fluviu ce reprezinta delimitarea intre Europa si Asia.

    Florentin 29 noiembrie 2011 12:34 Răspunde
    • Bine de stiut si, eventual, de vizitat!

      Mihai 30 noiembrie 2011 8:45 Răspunde
      • Stiam de Atyrau, dar din cate stiu, nu e cine stie ce. Sunt alte locuri mult mai interesante in Kazahstan 🙂

        Imperator 30 noiembrie 2011 9:34 Răspunde
  • Sincer iti spun, desi si eu mi-am desenat un traseu prin Turcia (e un pic diferit, include si Amasya, Safranbolu si Capadocia), deci ma atrage puternic zona, nu m-am gandit nici o secunda sa includ si Ankara pe undeva. Parca pozele si spusele tale imi mai schimba din impresie, oricum cel mai nasol atunci cand iti planifici o calatorie e sa tai de pe lista. Astept continuarea:)

    Dudian 29 noiembrie 2011 14:07 Răspunde
  • Istanbulul are o calitate ciudata de a se „lipi” pur si simplu de suflet, nu credeam ca se va intampla chiar asa, dar o data vizitat esti „infectat” cu virusul care ramane :))) citind si vazand pozele mi s-a facut un doooooooor de imi vine sa sar in primul avion

    alice 29 noiembrie 2011 23:46 Răspunde
    • Pai nici nu e greu… Turkish are 3 curse pe zi, Taromul parca 2, iar FlyPegasus una… ai de unde alege :)))

      Imperator 30 noiembrie 2011 9:35 Răspunde
  • Imperator, parca ziceai ca lucrezi in publicitate, atunci poti face rost de pixuri, copiii din Myanmar te asteapta sa-i vizitezi, sa-i vezi ce draguti sunt cu fetisoarele lor vopste cu thanaka, saraci dar cuminti, nu cer bani, doar pixuri, sampon, parfum, bomboane.Mi-e mila de ei, nu au nici o vina ca s-au nascut in tara aceea saraca.La multi ani tuturor de 1 Decembrie.

    Li 1 decembrie 2011 8:41 Răspunde
    • O sa ajung si in Myanmar in mod cert…. dar pana atunci o sa impart pixuri prin Africa. Si o idee excelenta de la cineva care a fost cu mine in Nepal – a acumulat numeroase creioane de la Ikea care le-a impartit in sate de acolo… deci nu e musai sa lucrezi in publicitate (unde apropos, nu prea se mai fac pixuri 🙂

      Imperator 1 decembrie 2011 9:16 Răspunde
  • Salut! Sunt student in Turcia si m-am plimbat ceva prin tara asta dar in est inca nu am ajuns ,tocmai faceam saptamanile trecute un plan de calatorie pt estul tarii si Georgia si serialul asta a picat la fix.Problema ar fi ca as putea doar in ianuarie si banuiesc ca va fi destul de frig si chiar zapada…
    Pacat ca nu ati gasit feribot direct pt haydarpasa pt ca exista unul din eminonu,( nu cel de la compania nationala , ci operat de turyol) pe care eu cel putin l-am folosit mereu.

    Adrian 2 decembrie 2011 21:39 Răspunde
    • Foarte interesant ca studiezi in Turcia! Spune-ne mai multe, ce studiezi si unde? Si de ce ai ales Turcia? Cat despre o calatorie in ianuarie catre est cred ca ar fi foarte aventuros. Chiar acum m-am uitat peste starea vremii la Kars si sunt -11 grade…

      Mihai 2 decembrie 2011 23:21 Răspunde
      • Din pacate studiez aici doar pentru un semestru, din (septembrie pana in ianuarie )mai exact in Adapazari, Sakarya la 120 km de Istanbul spre Ankara. Nu e nimic spectaculos, am doar o bursa Erasmus de care o multime de studenti europeni beneficiaza ( in Romania studiez Administratie Europeana la SNSPA iar aici am avut posibilitatea sa imi aleg dintr-o gama mult mai variata de domenii printre care relatii internationale si relatia UE-Turcia ) Am ales sa vin aici tocmai pt a avea un hub pentru calatorii prin tara asta si pt ca am mai fost acum 2 ani intr-un proiect la Ankara si Turcia imi facuse o impresie buna. Pana acum am vazut Istanbulul, Izmirul,Ephesus, Pamukkale, Troia, Bursa, Ankara, Cappadocia si off the beaten path Karasu (orasel la Marea Neagra) :)) Inainte sa ma intorc as vrea sa fac si calatoria in est + Georgia despre care vorbeam si sper sa si reusesc.Problematic ar fi tronsonul Diyarbakir-Kars dar la ce sosele sunt in Turcia probabil le si dezapezesc fara probleme, plus ca am in minte Karsul ca un oras inzapezit din imaginea data de romanul Zapada al lui Orhan Pamuk si poate si de asta tin neaparat sa il vad.

        Adrian 4 decembrie 2011 22:16 Răspunde
  • Sa iti spun eu un MARE chilipir atunci: 100 lei autocar pana la Istanbul tocmai din Iasi… 🙂

    Ludo 3 decembrie 2011 12:17 Răspunde
    • Pentru a nu crea confuzii precizez ca pretul a fost valabil in vara, nu mai este de actualitate.

      Ludo 3 decembrie 2011 12:57 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii