Cotswolds, the English rose

Casa inclinata Anglia

Sunt Roxana FOGHEL, calatoresc cu mare drag, ori de cate ori am ocazia, iar impresiile mele despre Burford, un satuc tipic englezesc, din apropiere de Oxford, vi le impartasesc la invitatia lui Cezar. Sper sa va bucurati de „povestioara” mea si sa va aduc, macar pentru o clipa, vacanta in suflet.

Intr-o dimineata banala de iarna constat, cu umor, ca-n ziua respectiva ma voi „indragosti puternic”,cel putin, asa ma ameninta horoscopul. Ca de obicei, imi continui ziua presarata cu frustrari mici si cotidiene in rutina obisnuita. Mare avea sa-mi fie mirarea cand, mai pe inserat, aveam sa ma „indragostesc”, si nu era una din experientele obisnuite, ci era ACEA iubire pe care-o recunosti de la prima privire, ce-ti macina intreaga fiinta din interior, pe care o porti pe veci in suflet si care-ti schimba ireversibil viata, dar m-a luat gura pe dinainte…

Asadar, eram in mijlocul definitivarii itinerarului pentru un weekend la Londra, cand ma intersectez cu un blog a carui  poza de pe „homepage” imi trezeste interesul. In urma unei scurte gugaliri, aveam sa aflu ca locul se numea Cotswolds Hills si era situat in Gloucestershire si Oxfordshire. Mai precis, un grup rasfirat de satucuri situate intre Oxford si Gloucester. Era evident, trebuia sa ajung acolo si impotriva ratiunii care-mi spunea ca timpul e limitat, ca din 3 zile la Londra e imposibil sa „sacrific” una pentru niste locuri pierdute-n timp; brusc, scopul weekendului meu devenise Cotsworlds! La prima vedere, singura modalitate de a ajunge acolo era o excursie de o zi din Londra, denumita de agentiile de turism „Lunch in Cotswolds”, excursie care oferea oprirea in doua satucuri din Cotswolds (Burford si Bibury) si in Stratford-upon-Avon, un pranz tipic englezesc si un ceai… sau, cel putin, asta e „rezumatul” meu la prezentarile pline de pasiune care se terminau, apoteotic, cu nota de plata: intre 70 si 80 de lire! In fata unei asemenea propuneri indecente, avand inca vie in memorie amintirea excursiilor cu clasa, in care cea mai mica nesupunere atragea dupa sine oprobriul public, decid rapid sa ma ajut singura, la urma urmei cat de greu putea fi! Experienta mi-a dovedit ca destul de greu, avand in vedere transportul deficitar in zona si informatiile precare ale celor care au ajuns acolo neadusi de masina inchiriata (aceasta ar fi varianta perfecta in cazul in care va incumetati sa conduceti „pe dos”).

Dar, cum toate-n viata sunt trecatoare, asa a fost si research-ul meu si iata-ne, in 10 martie dimineata, intr-o statie de metrou londoneza, incercand sa ma dezmeticesc in timp util pentru a ajunge la gara Paddington (mereu functionez greu dimineata, asta nu e musai sa se intample tuturor). In cele din urma reusim sa ajungem si sa ne luam bilete cu destinatia Oxford, bilete cumparate de la ghiseu dupa o asteptare considerabila (la automate nu am gasit optiunea de bilet simplu dus-intors, ci numai un fel de abonament…cu un pret pe masura). Pret final, 3 bilete Londra Paddington-Oxford, dus-intors, 45 de lire, acesta fiind obtinut in urma unei reduceri de grup (da, ei considera ca trei persoane sunt un grup), care atragea obligatia de a calatori impreuna atat la dus, cat si  la intors. Dupa o ora si trei statii printr-un peisaj predominant industrial, ajungem la Oxford, un orasel fermecator, cu o arhitectura aparte, vibrand de tinerete si dinamism. Aici primul pas a fost sa luam o harta de la ghiseul de unde se vindeau biletele pentru circuitul cu autobuzul turistic prin orasel… tot de aici, am fost indrumati spre statia de autobuz catre Cotswolds, dar, despre frecventa lor, nimeni, de la fata locului, nu stia nimic (noroc cu pregatirea de acasa).

Prin Oxford am „pierdut” vreo doua ore pana sa vina autobuzul spre Burford, timp in care ne-am plimbat pe „strada principala”, intesata de magazinase cochete si de muzicieni  plini de patos. O adevarata surpriza a fost descoperirea unei librarii, care avea un afis mare in geam ce anunta un pret imbatabil… 2 lire (initial am crezut ca doar cartile aflate sub raftul cu afis aveau acest pret, la casa am aflat ca TOATE cartile se dadeau la 2 lire exemplarul, inclusiv albume, almanahuri si enciclopedii). Inutil sa spun ca tot restul timpului l-am petrecut acolo facand „plinul”.

Cand soseste autobuzul spre Gloucester, cu numarul 853, cel pe care urma sa-l luam, simtim o schimbare de atmosfera din secunda in care i se deschide usa. Soferul, un domn de culoare de varsta a doua, ne spune, hlizindu-se, ca n-a auzit in viata lui de Burford, dar ca ne va da bilete oricum. Urmeaza apoi o scurta discutie: am mai fost in Burford, vom mai merge, de unde suntem, cum e vremea etc., conversatie pe care o avea cu toti pasagerii pe diverse teme + complimentarea doamnelor trecute de 50 de ani (complimente cu privire la frumusetea lor rapitoare, evident)! Odata ajunsi acolo, ni se arata statia de unde se ia autobuzul la intoarcere, reamintindu-ne ora de plecare (dar fiind, voalat, sfatuiti sa fim acolo cu 10 minute inaintea orei de plecare… nu de alta, dar era ultimul autobuz pe ziua respectiva). Biletul dus-intors Oxford-Burford a fost un pic sub 6 lire (fara reducere de grup de aceasta data) si se ia direct de la sofer.

Ajunsi in satuc, ni s-a deschis o lume idilica, in care peisajul a ramas neschimbat de sute de ani, iar singurul lucru care aminteste de lumea contemporana este reprezentat de strada intens circulata care strabate satucul de la un capat la altul. In sat este multa lume vorbareata, amabila (un domn ne-a invitat sa-i vedem gradina) si nimeni, dintre localnici, nu s-a aratat deranjat de prezenta vizitatorilor, a noastra cel putin, si toti erau dornici de a schimba o vorba. Dar unicitatea Cotswoldsului e data, printre altele, si de casele construite in intregime din piatra luata de la carierele din zona, nicio casa nu e tencuita, toate au tamplaria din lemn si acoperisurile, de asemenea, din piatra. In Burford toate casele sunt din piatra finisata cu rosturi mici, dar sunt satucuri in care majoritatea caselor sunt construite din piatra bruta (neindreptata) la exterior, cu rosturi mari si inegale, acest lucru aratand pozitia sociala a proprietarului; casele finisate apartinand persoanele „pricopsite”. Noi ne-am continuat plimbarea, abatandu-ne, de pe strada principala, spre un lac populat de rate, lebede si alte lighioane complet indiferente la vederea oricui, unde timpul minim pentru „sedinta foto” e de 20 de minute. Un alt „must see” e biserica St. John the Baptist (vizitarea este gratis, dar sunt incurajate donatiile) si cimitirul, care emana liniste… Stiu, nici mie nu mi-a venit sa cred ca am gasit un cimitir care sa nu fie macabru sau ingrozitor de trist. Am mai facut o pauza de fotografii pe podul de peste rau si pe o straduta laturalnica. Oricum, e o concurenta mare si fiecare metru patrat si fiecare unghi ofera cate o priveliste demna de a fi imortalizata.

In ceea ce priveste preturile, am avut surpriza sa fie similare Londrei, poate putin  sub aceasta: un meniu, in jur de 10 lire, iar o bere mica, 2 lire. Cu toate ca „de acasa” 3-4 ore pareau „timp berechet” pentru a vizita un satuc, experienta ne-a contrazis… Singurele magazine vizitate au fost unul de bucatarie si altul de mici decoratiuni interioare plus un han, unde am baut o bere (si asta pentru ca aveam nevoie sa folosim toaleta). Deci, daca va decideti sa vizitati Burfordul, si sper din suflet ca asta veti hotari, va recomand o „investitie” minima de 6-7 ore pentru a putea savura in tihna şarmantul satuc englezesc si mai putin de 25 de lire (bani de drum) – cu naşul n-am incercat.

Tot ce pot spune, la sfarsitul unui weekend ingrozitor de plin, e ca mi-a ramas amintirea ACELEI iubiri pe care-o recunosti de la prima privire, care-ti macina intreaga fiinta din interior, pe care o porti pe veci in suflet si care-ti schimba ireversibil viata!

P.S. Pozele sunt „realizarea” sotului meu, Ionut BUZA, caruia vreau sa-i multumesc pentru permisiunea de a vi le impartasi!

Orar autobuze Oxford - Burford

Orar autobuze Oxford – Burford

Casa inclinata Oxford

Casa inclinata – Oxford

Imagini Anglia: cladirea unei Scoli Inalte Oxford

Cladirea unei scoli inalte

Oxford

Prin Oxford

Imagini Anglia: Oxfordul verde

Imagini Anglia: cafenea in Oxford

O cafenea

Cotsworlds

Casa in Oxford

Lac in Cotsworlds

Imagini Anglia: la scaldat in Cotsworlds

La scaldat 🙂

Imagini Anglia: cimitirul Burford

Cimitirul Burford

Imagini Cotsworlds: poza de pe pod

Casa tipica englezeasca in Cotsworlds

Imagini Anglia: panorama Cotsworlds

[mwi-product sku=”TA006,TA016,TA014″ img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]

 

Comentarii

  • Foarte frumos articolul, superba zona.
    Un singur amendament – din cate stiu e Cotswolds (fara R)

    Dan 3 aprilie 2012 11:46 Răspunde
  • Merci frumos atat pentru aprecieri cat si pentru „amendament”, in privinta caruia ai dreptate!

    Roxana 3 aprilie 2012 13:13 Răspunde
  • Un big like la articol.

    Florin 3 aprilie 2012 14:15 Răspunde
  • Minunate pozele!

    dB 3 aprilie 2012 20:10 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii