Mai acum vreo luna eram prin China si primesc un mail de Julia de la Biroul de Turism al Ungariei in Romania – ce faci la mijloc de august, ca am vrea sa te invitam la festivalul Sziget, la Budapesta. Sziget? Cool… normal ca am auzit de Sziget, dar nu am fost niciodata. E de ani de zile, mi-aduc aminte eram prin Budapesta in 1993 cand un grup de studenti se gandea sa puna de un festival pe o insula la nord de Budapesta… Dar nu am ajuns niciodata la Sziget, asa ca nu puteam sa fiu decat entuziast. In ultima instanta, calatoriile inseamna o serie de experiente, asa ca experienta Sziget nu strica deloc… asa ca am raspuns pe loc “Da!”… sau mai bine zis “Igen!”.

Fast forward, o luna mai tarziu. Ajung la Otopeni pentru cursa Tarom in directia Budapesta. Cred ca am fost de zeci de ori prin capitala Ungariei. Fie s-o vizitez, fie cu delegatie, fie in tranzit, fie la ceva competitii studentesti. Mi-aduc aminte ca in 1992, cand am iesit din gara Keleti, am ramas cu gura cascata – in fata garii se aliniau cuminti o baterie de fast fooduri: McDonald’s, KFC, Burger King… la noi nu erau nici in visele cele mai erotice… Si dupa ce m-am plimbat prin oras, repetam destul de amar… “astia erau comunisti doar acum 3 ani!”… eram la Budapesta dupa ce traisem un an in Europa Occidentala, cu o bursa, vizitasem vreo 10 tari vest-europene si acolo totul incepuse sa mi se para normal – abundenta, orasele ingrijite, cum era lumea imbracata, normalitatea… dar uite ca Budapesta era si ea deja occidentala la doar 3 ani de la caderea comunismului…. Dincolo de Tisa, in Romania, mai aveam de asteptat.

Am aterizat dupa mai bine de o ora de zbor cu ATR-ul Taromului. Tarom a ramas unicul operator pe ruta Bucuresti – Budapesta dupa ce Malev a incetat tragic din viata asta-iarna, iar Wizz s-a retras, lingandu-si ranile provocate de pierderi. Asa ca nu am avut nicio surpriza ca avionul era plin ochi. Am aterizat pe familiarul aeroport din Budapesta, complet modernizat si marit, taman bine cand a picat Malev. Mi s-a parut trist si gol… Un avion, altul colea, un aeroport mult prea mare pentru un hub fara companie proprie (ar fi Wizz si poate Ryanair, dar, in afara de multimea de pasageri asteptand in soare pe pista venirea avionului Ryanair, nu am vazut niciun aparat. Or fi fost plecate).

Ce mi-a placut intotdeauna la Budapesta este ca poti sa ajungi in oras ieftin si repede. Nu, Budapesta nu are un sistem feroviar ca la Viena, Amsterdam sau Paris, in schimb, are un sistem foarte eficient de microbuze, asa-numitul Airport Minibusz. Pentru o suma prietenoasa (3.200 de forinti, adica 11 euro daca te duci in zona centrala), te transfera impreuna cu alti pasageri exact unde vrei in Budapesta. Te duci la biroul Minibusz, platesti, spui unde vrei sa te duci si computerul face o lista de destinatii, punand diversi calatori impreuna in functie de zona in care vor sa mearga.

Era seara, trafic ca de perioada de vacanta… ce sa mai, o placere. Asa ca, in nici jumatate de ora, eram deja in camera mea de la hotelul Artotel  pe malul Dunarii… Dau draperia la o parte, si in fata ochilor imi apare cladirea Parlamentului, superb luminata, asa ca nu ma pot abtine si trag poza dupa poza si pun una si pe Facebook :). Dar, evident, nu puteam sa stau prea mult prin camera, orasul ma chema.

Cum am scris la inceput, am fost invitat la Budapesta de Oficiul de Turism al Ungariei cu ocazia festivalului Sziget. De fapt, eram invitat la un program alaturi de ziaristi din TV, radio si presa scrisa din mai multe tari europene, asa ca m-am nimerit intr-un grup multinational (eu eram unicul roman), dar extraordinar de haios! Dar, in seara respectiva, restul gastii era deja la festival, eu ajunsesem mai tarziu, asa ca am decis sa ma mai plimb putin prin Budapesta noaptea inainte de a pune capul pe perna.

Budapesta este tipul de oras care iti place ca si cum l-ai vedea prima oara chiar si daca vii aici de zeci de ori ca mine. Cred ca Budapesta este mult mai spectaculoasa noaptea, cand monumentele din jurul Dunarii sunt luminate feeric si te lasa cu gura cascata. E o nebunie, o feerie cum rar gasesti in alte orase – Palatul Buda si complexul din jurul catedralei Matei Corvin plutind parca ireal pe dealuri, podul cu lanturi legand ambele maluri ale Dunarii, dar si hotelurile de pe malul Pestei… o combinatie super.

Nu am mers prea departe in prima seara. Era deja tarziu, eram obosit. Am trecut doar Podul cu Lanturi, am facut niste poze, m-am hlizit ca un copil la palatele luminate ca in povesti si m-am intors la hotel… a doua zi dimineata incepea o zi grea.

Si desi programul de dimineata incepea pe la 11, evident ca nu am putut sa adorm, asa ca, dupa un mic dejun imbelsugat, am luat-o in viteza spre Bastionul Pescarilor, care se afla undeva pe deal, exact deasupra hotelului. Cand am ajuns in varful dealului, tocmai s-a pus un nor greu, am facut niste poze si a trebuit sa plec… trebuia sa ma intalnesc cu grupul.

Am ajuns la timp (majoritatea celor veniti erau din spatiul germanic, asa ca trebuia sa fiu punctual :)). Asa ca, in frunte cu Orsi si Dora de la biroul din Budapesta, am plecat in ceea ce se numeste o “vanatoare de comori” organizata de agentia „Unique Budapest„… Ce e vanatoarea asta? Echipa primeste niste ponturi despre locuri unde trebuia sa se duca si sa indeplineasca niste misiuni… de exemplu, primul nostru stop a fost la funicularul care urca pe Buda langa palat si cineva sa deseneze pe o hartie elementele lipsa din stema Ungariei care se afla fix langa funicular. Si asa am traversat Podul cu Lanturi, strajuit de leii fara limba, ne-am invartit pe malul Dunarii, am ajuns si pe Vaci Utca pe urmele vechii porti de intrare in orasul Pesta. Apoi, top, top, am ajuns si in metro, rezolvand un puzzle cu litere lipsa – intr-una din statiile metroului budapestan sunt scrise niste poezii, pana la urma, am aflat ca trebuie sa ajungem la statia de metro Oktogon. Ei bine, cand rezolvasem enigma, a aparut supracontrolul, o tipa mult prea constiincioasa care ne-a “arestat-o” taman pe ghida care nu avea nu stiu ce cartonas cu poza ei… in fine, dupa niste discutii, a scapat si ghida si am plecat mai departe spre Oktogon unde am descoperit restaurantul in care urma sa luam pranzul.

A fost un exercitiu interesant, mai ales pentru cineva care stia binisor Budapesta, dar cred ca ar fi fost mult mai fain daca eram impartiti in doua echipe… am fost la un exercitiu similar la Roma, cu ani in urma, si a fost foarte tare pentru ca eram patru echipe in competitie. Dar in cazul nostru eram doar 8 oameni, poate doua echipe de patru erau prea putini, dar, oricum, este un mod interesant de a vizita un oras, diferit si poate mult mai angajant decat clasica plimbare cu un ghid care sa-ti povesteasca ce e biserica aceea si cine a construit palatul acela.

Dupa masa si alergatura prin oras, evident, gazdele noastre s-au gandit la un program de cilau – evident, nu ne-au impachetat sa ne culcam de dupa-amiaza la hotel, ci ne-au dus la baile termale. Budapesta este daruita de natura cu o serie de bai termale. De altfel, de aceea romanii au construit aici un oras – Aquincum, ruinele lui se mai pot vedea la nord de oras, pentru a-si vindeca oasele schilodite prin lupte. Chiar viitorul imparat Hadrian, fiul adoptiv al lui Traian a fost guvernator pe aceste meleaguri. Din vremurile romane, Budapesta a fost o statiunea balneara, asa ca e logic sa fie in zilele noastre, prin oras fiind diverse bai termale, unele construite inca de pe vremea Imperiului intr-un stil clasic. Gazdele noastre au ales Baile Szecheny construita in 1913 si una dintre cele mai mari si mai faimoase din Budapesta. De altfel, faima si vremea frumoasa a adus mii de oameni in ziua respectiva, asa ca o coada respectabila astepta la usa.

Dupa ce am intrat, am primit un prosop si o bratara cu ajutorul careia ne era repartizata o cabina in care sa ne schimbam si sa lasam ce aveam de lasat… sistemul era foarte high tech, cabinele nu tocmai, dar se potriveau perfect cu arhitectura retro a bailor! Asa ca am inceput sa sar din bazin in bazin!

Baile Szechenyi au o gramada de bazine. Afara sunt 3 – unul mare, cred ca are dimensiunea unui bazin olimpic (si iata cum ungurii au luat medalii la Olimpiada la inot!), dar este cel mai rece, si intr-o parte si-n cealalta doua bazine calde, calde – unul chiar cald rau in care te balacesti de zor. Orsi ne-a zis ca, de fapt, temperatura izvoarelor de la mama lor e de vreo 70 de grade, dar cum nimeni nu are interesul sa-si fiarba clientii si sa-i faca supa, temperature bazinelor e de maximum 38 de grade daca tin bine minte :). Daca ati vazut imaginile acelea cu niste batranei care joaca sah intr-un strand, cel mai probabil sunt poze de la Szecheny (sau de la celelalte bai arhicunoscute, de la Hotelul Gellert sub dealul omonim).

Dupa ce ne-am balacit in bazinele calde, am intrat si in interior. Baile sunt deschise tot anul si desi am inteles ca poti sa faci baie in exterior in timp ce e zapada prin jur, poate nu tuturor le place extrem, asa ca inauntru sunt o serie de bazine, evident, mai mici decat afara. Intr-unul din bazine se derula si un program de fitness acvatic, cu instructor, cu greutati cu tot ce trebuie. Si desi, la prima vedere, locul parea super aglomerat, odata ajuns in apa nu mi s-a parut separator de plin… a fost chiar super OK. Ce n-a fost OK a fost ca am stat cam putin, dar din pacate ziua are doar 24 de ore (si asta a fost una din acele zile in care ar trebui sa aiba minimum 30 de ore) si trebuia s-o taiem spre festivalul Sziget… evident, cu o oprire la hotel sa ne lasam papucii, costumele de baie etc.

Festivalul Sziget se tine pe o insula la nord de Budapesta. Nu este prima insula, care se vede de pe dealul cetatii, aceea este Sf. Margareta, ci a doua insula, din spatele ei. Se poate ajunge cu masina (orice taximetrist va fi fericit sa te aduca pana acolo), cu trenul HEV (trenul suburban care merge spre Szentendre) sau cu o cursa speciala de vapoare care pleaca din Pesta, de langa Vigado, si apoi Buda, de la Batthyany Ter. In prima zi ne-am deplasat cu microbuzul si eu, care nu fusesem cu o seara inainte, am primit si bratara de intrare. E drept, valabila pentru tot festivalul care tine mai bine de o saptamana.

Si, in fine, iata-ma pe insula… Prima impresie? E unul din acele locuri mai hippy, o atmosfera pe care am vazut-o la Vama Veche sau prin alte cateva locuri cum ar fi Nuweiba sau chiar prin Asia. Dar o atmosfera teribil de pasnica… Desi se consuma alcool la greu si hormonii probabil tropaie la vederea atator fete si baieti despuiati, Sziget nu are parte de incidente majore… Ceilalti din grup, obisnuiti sa mearga pe la diverse festivaluri occidentale, au spus ca sunt uimiti de cat de pasnic e la Sziget… si chiar ca a fost pasnic.

Festivul Sziget se tine dupa cum am spus pe o insula.. este o insula mare, foarte mare, in care te poti pierde usor, dar pana la urma tot dai unul de altul. Asta le permite sa sustina cateva concerte simultan. Evident, sunt destule locuri in care poti sa mananci, Szigetul devenind capitala mondiala a fast foodului – de la kurtos kolacs (cunoscuti si aici ca o specialitate transilvaneana) la mancare indiana, de la orez cu bambus chinezesc la langos si multe altele… Apropo, am gasit si mici! Sub o firma “bucatarie transilvaneana”, iar cei care vindeau vorbeau, evident, romaneste. De altfel, se aude destul de mult romaneste pe insula, am vazut chiar si vreo doua steaguri in mijlocul concertelor, m-am intalnit si cu o cititoare… Yap, Imperator a ajuns si la Sziget.

Multa lume spune ca Szigetul este un festival de pusti. Ai douazeci de ani, pleci cu gasca, dormi la cort si te duci la concerte. Chiar daca nu mai am 20 de ani, sincer, mi-a placut… era o atmosfera faina, gaseai o varietate de manifestari artistice (unele cam bizare, dar asta e arta), chiar si sportive (gen jucat fotbal) sau de aventura (macaralele de bungee jumping lucrau non-stop mai ales spre sfarsitul dupa-amiezii). Interesant era si sistemul de plati… nicaieri nu se folosea cash sau carduri bancare – te duceai la una din numeroasele cabane ale OTP Bank si primeai un card valabil doar in Sziget pe care il incarcai cu cati bani voiai tu! Si puteai plati peste tot – de la mancare si bautura la cumparat de haine si de papuci, de la saritul in cap la bungee jumping la urcatul in Sziget Eye – da, Szigetul si-a tras anul acesta un mare scranciob, de unde aveai o priveliste superba, panoramica a intreg festivalului… pana hat departe vedeai chiar si palatul Buda, mai ales noaptea cand era luminat!

Asa ca am facut primii pasi pe insula (unde era mai bine sa umbli descult sau in papuci pentru ca era un praf imens – adidasii mei negri au devenit albi, albi) si am inceput sa savurez “spiritul Sziget”… dar mai multe despre Sziget si zilele urmatoare prin Budapesta, in episodul urmator!

Imagini Budapesta & Sziget

Camera mea din Artotel

Pe fereastra, pot sa admir Palatul Parlamentului

sau Podul cu Lanturi

Plimbarea noaptea prin Budapesta e o incantare – Podul cu Lanturi mai de aproape

si „la pachet” cu Palatul Buda

A doua zi – Bastionul Pescarilor

Echipa de soc la vanatoare de comori

Catedrala Matei Corvin

Catedrala Matei Corvin

Ricsa pe Vaci Utca 🙂

In metroul din Budapesta (vagoanele sunt in stil sovietic)

Rezolvand puzzle-uri pe zidurile statiilor de metro

Intre timp, ghida negociaza cu supra-controlul 🙂

Poza de grup in Piata Eroilor

Prin jurul nostru, pe o bicicleta de grup 🙂

Dureaza sa intri in Baile Szecheny !

Baile Szecheny – ce faine sunt baile termale !

Water fitness

Si in fine, ajungem la Sziget

Festivalul de sus, in varf de macara

Sau un pic de bungee jumping

Sziget Eye

Mancare romaneasca la Sziget