TRANSNISTRIA - de la baronul de Münchhausen la Harry Potter

Distribuie articolul:

Lenin si guvernul din Transnistria

Am ajuns prima oară în Transnistria în 1997. De fapt, doar am traversat-o, ducându-mă cu trenul de la Chișinău la Odesa, într-o călătorie epică. Absolut întâmplător, povestea acestei călătorii am scris-o pentru primul post de pe blog, în noiembrie 2009. Am fost totuși în Transnistria de două ori, ultima oară în 2018, de fiecare dată în excursii de o zi. Cum ziceam, ultima oară în 2018. De atunci au trecut opt ani. Dar Eugen Jurca a fost recent, așa că îi mulțumesc că mi-a scris un articol cu ultimele amănunte despre Transnistria, țara care nu există. Eugen, ai legătura!

Așa cum povesteam și în alte articole, am fost mereu atras și fascinat de țările liliputane care mi se par foarte interesante și mai ales de cele mai ciudățele. Planificând prima noastră călătorie în Republica Moldova (despre a cărei frumusețe și farmec sper să reușesc să scriu altădată), am considerat că e musai să facem o incursiune în Transnistria, această provincie autodeclarată independentă și recunoscută doar de alte provincii cu statut similar precum Abhazia, Osetia de Sud și Nagorno-Karabah (până la dizolvarea în 2024). Nici măcar Rusia nu recunoaște oficial independența Transnistriei cu toate că o susține politic, economic și militar – doar rușilor le plac exclavele, să fie cât de multe dacă e posibil. Dar scopul acestui reportaj nu este o dezbatere politică pro sau contra ci dimpotrivă, vreau să descriu experiența noastră într-una din cele mai izolate și inedite țări (dacă îî pot spune așa) ale Europei și, de ce nu, și ale lumii.

Despre Transnistria

Numele Transnistria este folosit mai mult de noi românii și de cetățenii Republicii Moldova – de fapt denumirea oficială și completă e Republica Moldovenească Nistreană. În limba rusă, denumirea oficială a țării este Pridnestrovie, ceea ce înseamnă țara sau ținutul de dinaintea Nistrului. In engleza Pridnestrovian Moldavian Republic (de aici și prescurtarea PMR).

Odată cu ruperea URSS după 1989, și Transnistria și-a scos colții și și-a declarat independența chiar în 1990. Apoi a urmat războiul Republicii Moldova cu autodeclarata entitate, finalizat până la urmă cu armistițiul din iulie 1992.

Transnistria se află aproape integral pe partea stângă a Nistrului cu excepția orașului Bender.

Capitala autodeclaratei Republici Transnistriene este Tiraspol, al doilea oraș ca mărime de pe teritoriul Republicii Moldova cu puțin peste 130.000 de locuitori, urmat de orașul Bender cu puțin peste 90.000 de locuitori. Tiraspol provine din limba greacă (Tyraspolis) unde Tyras este numele antic grecesc pentru Nistru iar Polis insemna oraș. Cât despre numele orașului Bender, acesta a alternat de-a lungul istoriei între Tighina și Bender. Dacă în secolul al XII-lea, navigatorii genovezi îl cunoșteau drept Tighina, din 1538 această localitate era cunoscută sub numele de Bender, ceea ce în limba persană înseamnă port. Moldovenilor nu le-a plăcut niciodată să numească orașul Bender, ei îî spuneau și îi spun și acum Tighina.

Transnistria are propria armată (sprijinită de Grupul Operativ al Trupelor Ruse din Transnistria, urmașa Armatei a 14-a) și poliție, are propriul imn, steag și propria bancă centrală, Banca Republicană Transnistriană și evident și propria monedă, Rubla Transnistriană (PRB), încă din august 1994. Rubla Transnistriană (cu subdiviziunea sa, copeica) nu este recunoscută decât pe teritoriul Transnistriei, nu o vei putea folosi în afara autodeclaratei republici. Paritatea era in iulie 2026 de aproximativ 0,91 la 1 cu leul moldovenesc (MDL). Poți merge liniștit cu lei moldovenești, dolari și euro că există plin de case de schimb unde se pot schimba.

Cam tot ce mișcă în Transnistria ține de grupul Sheriff, controlat de un anume Viktor Gușan, cică fost ofițer de poliție – supermarketuri, hipermarketul, benzinării, echipa de fotbal, telecomunicațiile prin JSC Interdnestrcom (aici includ și televiziunea prin cablu și postul Sheriff TV), Agroprombank, principala bancă din regiune, fabrica de vin și divin Kvint, hoteluri, imobiliare, fabrici de panificație și alimente, fermă de caviar și sturiori, dealeri auto… probabil câte și mai câte.

Cum ajungi în Transnistria

Să ajungi în Transnistria nu este deloc ușor dar nici imposibil. În primul rând, nu trebuie să te sperie diferitele recenzii negative pe care le citești pe internet. Întradevăr, ținând cont că această provincie are un statut aparte, în caz de Doamne-ferește, nicio ambasadă a țării noastre nu poate interveni. Dar această provincie nu este deloc un bau-bau, doar că trebuie să respecți anumite reguli și să ai pregătite documentele necesare.

Transnistria nu are niciun aeroport comercial, totuși foarte aproape de Tiraspol este un aerodrom pe care rușii vroiau sa îl modernizeze prin 2012 pentru uz militar dar până la urmă nu s-a mai întâmplat nimic. Deci singurele modalități de a ajunge sunt pe cale feroviară sau rutieră, atât din Republica Moldova cât și din Ucraina.

Poți opta pentru o călătorie ghidată achizițuonând o excursie în „capsula sovietică a timpului” de pe un site specializat, de exemplu viator.com sau getyourguide.com. Dar această variantă este destul de scumpă, poate depăși lejer 100 de euro de persoană pentru câteva ore.

Poți alege „transportul obștesc” cum spun frații noștri de la Chișinău, adică transport public (autogara se află chiar în centrul Chișinăului lângă Piața Centrală), poți opta să călătorești cu mașina proprie (așa cum am făcut noi, chiar dacă are numere românești) sau cu o mașină închiriată.

Cel mai accesibil drum (pe care l-am folosit și noi) este șoseaua de la Chișinău spre Bender (cea care trece pe lângă Aeroportul Chișinău (RMO)), distanța dintre capitala Moldovei și cea a Transnistriei este de aproximativ 60 de kilometri. Calitatea drumului este destul de bună exceptând ultimii 10 kilometri înainte de vama cu Transnistria unde se pare moldovenii nu au avut niciun interes să investească. Nici vorbă însă de tancurile care te întâmpină ostil când te apropii de punctul vamal.

Înainte de a pleca în călătorie am încercat varianta de a merge organizat, cu un ghid local sau cu o agenție de turism. Toți au dat din colț în colț, nimeni nu mi-a transmis o ofertă concretă de preț (doar pe viator.com si getyoutguide.com aș fi putut rezerva dar la aproximativ 100 și ceva de euro de persoană așa cum scriam mai sus). Am încercat să aflu și la Chișinău mai multe detalii despre accesul în această țară autoproclamată dar mi s-a răspuns destul de distant și rece că „nu știu, nu am fost” și că „o să vă zică ei ce aveți nevoie”.

Deci dacă vreți să mergeți nu are rost să îi întrebați. Eu m-am informat de pe diferite bloguri de la turiști români și americani care au fost, cineva chiar a filmat și a postat pe Youtube integral drumul de la Chișinău la Tiraspol.

Așa că și eu am decis la rândul meu să scriu despre călătoria noastră în cea mai ciudată și izolată așa zisă țară din Europa și poate una din cele mai izolate din lume.

Ce trebuie să știi înainte de plecare

Când planifici o călătorie în această țară puțin mai ciudată, trebuie să știi următoarele:

Ai nevoie de pașaport valabil minim 6 luni, ca pentru orice țară care cere acest document
Mașina cu care călătorești trebuie să aibă o asigurare (cartea verde) valabilă pentru Republica Moldova
E de preferat să nu călătorești cu o mașină închiriată deoarece la vamă vor solicita o dovadă că firma de Rent-A-Car este de acord ca această mașină să fie folosită și în Transnistria
Cardurile internaționale înrolate în Visa, Mastercard, American Express nu sunt acceptate în Transnistria, deci nu le vei putea folosi. Ei au propriul lor card numit Klever (și evident și aplicația mobilă aferentă numită KleverPay)
Nu există roaming în Transnistria deoarece telefonie mobilă de aici este in norma CDMA, așa cum era pe vremuri Zapp la noi, tehnologie care nu e compatibilă cu 2G, 3G, 4G sau 5G. Singurul operator de telefonie mobilă este JSC Interdnestrcom, parte a grupului Sheriff, așa cum scriam mai sus. Dacă ai noroc, în Bender mai poți prinde niște semnal firav de la rețelele moldovenești dar în rest intră ceva linuțe de semnal care nu te ajută cu nimic. Deci e bine să ai ca backup un GPS offline care are hărțile necesare pregătite, nemaifiind necesar semnal la telefon ca să descarci hărțile. Aici m-am ajutat de aplicația maps.me, probabil mai sunt și altele
La intrarea în țară vei primi un talon de imigrare unde este afișată durata aprobată pentru ședere, în cazul nostru a fost de 24 de ore. Dacă depășești semnificativ această perioadă, vei fi luat probabil la întrebări dacă nu poți prezenta o dovadă clară. Dacă totuși dorești să stai mai multe zile, atunci va trebui să ai dovada cazării și posibil motivul și poate și o invitație
La intrare, după controlul vamal, va trebui să îți cumperi și o vinietă de Transnistria (da, există și așa ceva), noi pentru 7 zile (că atât e valabilitatea minimă) am plătit cam 5 dolari
Câteva cuvinte simple și de bun simț în limba rusă precum:
- Zdrazvuitei adică bună ziua
- obratno segodnya adică azi înapoi (pentru când te întreabă durata șederii)
- krepost Bendera adică cetatea Bender (când vei fi întrebat despre scopul vizitei)
- besplatnaya parkovka adică parcare gratuită (asta întrebi dacă va fi necesar când ajungi în orașe)
- Do svidaniya adică la revedere (doar ești bine crescut)
- Spasiba adică mulțumesc (doar ai bun simț)

Intrarea în Transnistria

Când am început să ne apropiem de vamă, a apărut un soldat moldovean înarmat dar care ne-a făcut semn să trecem deși aveam pregătite deja actele într-o folie. Atâta vreme cât nu recunosc Transnistria și implicit nici că ar exista acolo o graniță, nu au motiv să îți ceară actele. Evident că am încetinit viteza (și calitatea drumului ne-a pus să facem asta deja cu 10 kilometri înainte) iar înainte de a intra la controlul vamal propriu-zis am oprit în fața unei cașcarabete de la punctul de frontieră așa cum văzusem în filmarea de pe Youtube. În interior un nenea vameș, polițai de froniteră sau whatever. Îl salut cu respect în limba rusă și îi înmânez folia cu documente. S-a uitat prin ele, a scanat pașapoartele, a pus inevitabilele întrebări despre scopul și durata vizitei (mai întâi în rusă iar apoi într-o engleză destul de ok) și a rămas fascinat că i-am răspuns în rusă. Apoi m-a întrebat dacă am țigări, alcool, droguri sau pistoale în mașină. Evident că i-am răspuns negativ, nu e cazul. Apoi mi-a înmânat documentele și taloanele de imigrare, valabile 24 de ore și mi-a spus că vine să verifice mașina. Nu a fost un control sumar, a verificat cu lanterna toate compartimentele – portbagajul inclusiv compartimentul pentru roata de rezerva, sub preșuri, la uși, torpedoul etc. Totul a durat vreo 10 minute. Apoi ne-a spus să mergem la controlul de froniteră. Aici mi s-a făcut semn să trec la controlul vamal unde o tanti blondă polițist de frontieră s-a mai uitat o dată în portbagaj și m-a îndrumat să îmi cumpăr vinieta de Transnistria din cașcarabeta alăturată. Cum spuneam, am cumpărat vinieta pentru 7 zile (o poți achita în lei moldovenești, ruble transnistriene, euro sau dolari ), emiterea se face pe baza talonului mașinii numit de ei „technical passport” adică pașaport tehnic și a pașaportului personal.

Finalizând toate acestea, hey ho let’s go !

Cetatea Tighina (Bender)

Imediat ce am ieșit din vamă, am ajuns în orașul Bender. După ce am reușit să schimbăm niște lei moldovenești în ruble transnistriene (totul era scris cu caractere chirilice dar vazând niște cifre pe perete mi-am dat seama că e vorba de o casă de schimb), ne-am îndreptat spre obiectivul principal al orașului, cetatea. Intrarea costă 100 de ruble transnistriene, la cursul zilei erau vreo 30 de lei românești. Este disponibilă și o parcare gratuită „pe teritoriu”, cum le place celor din Republica Moldova să spună.

Cetatea a fost construită din lemn și pământ în secolul al XV-lea în timpul domniei lui Ștefan Cel Mare iar în anul 1538 a fost cucerită de otomanii conduși de Suleyman Magnificul care a cerut ca această cetate să fie reconstruită din piatră și extinsă.

Cetatea a fost renovată între 2008 și 2012 și arată și acum foarte bine. Nu doar cetatea arată bine ci și biletul de intrare, ca o carte poștală, un suvenir ce merită păstrat. În interior există un muzeu unde pe lângă veșminte tradiționale din perioada războiului Ruso-Turc există și o machetă a cetății dar și o colecție de artefacte din acea perioadă. Curtea muzeului era pregătită cu o scenă și cu locuri de șezut, semn că aici au loc diferite evenimente cu caracter istoric. Există și o caleașcă drăguță în curte. Merită și chiar e musai să vizitezi acest muzeu dar și muzeul de tortură, acesta din urmă nu este modernizat fiind cu atât mai autentic din această cauză. Iintrarea la aceste două muzee este inclusă în prețul biletului.

Pentru mine, una din piesele de rezistență a rămas monumentul baronului de Münchhausen și ghiuleaua, obiective situate la colțul nord-estic al cetății, spre exterior. O sa vă întrebați ce legătură are acest personaj fictiv cu cetatea Bender. Baronul Hieronymus Karl Friedrich von Münchhausen a luptat în Armata Imperială Rusă în timpul Războiului Ruso-Turc din 1735-1740. Imperiul Rus a atacat Cetatea Bender ocupată de otomani iar legenda spune că baronul de Münchhausen a zburat deasupra cetății călare pe o ghiulea de tun trasă de armata imperială rusă pentru a inspecta inamicul aflat în interiorul cetății iar apoi s-a întors înapoi călare pe o ghiulea trasă de otomani. Așa a devenit cetatea Bender sursă de inspirație pentru Rudolf Erich Raspe iar mai târziu pentru Gottfried August Bürger pentru a crea ficțiunea „Peripețiile baronului Münchhausen”.

Chiar lângă cetate se află biserica Alexandr Nevsky, construita în prima parte a secolului al XIX-lea, în care merită să intri dacă tot ești aici.

Cetatea fiind simbolul orașului, este și locul unde au loc photo-shooting-uri pentru nunți sau alte evenimente.

Fiindcă timpul nostru era limitat și vroiam musai să ajungem la Tiraspol, ne-am limitat în Bender doar cu vizitarea cetății.

Ce mai poți vizita în Tighina / Bender

Muzeul de Istorie
Cimitirul Militar Tighina
Memorialul Gloriei Militare
Monumentul Gloriei Ruse dedicat regimentului nr 55
Arcul de Triumf

Tiraspol, capitala Transnistriei

După ce am vizitat cetatea, ne-am pornit spre Tiraspol. Drumurile nu sunt ca în palmă dar nici pline de gropi. În privința parcării mașinii, am plecat de acasă cu tema facută ca să nu mai căutăm loc de parcare în capitala transnistriană. Sunt destul de multe locuri de parcare gratuite, noi am ales parcarea din vecinătatea pieței centrale agroalimentare (pe bulevardul Karl Marx), fiind foarte aproape de bulevardul 25 Octombrie unde se află principalele obiective.

Am citit în nenumărate articole despre faptul că în Transnistria dar mai ales în Tiraspol timpul s-a oprit în loc, că are iz sovietic, că e mai sovietic și mai comunist decât Moscova etc. Din punctul meu de vedere, nimic din acestea nu e adevărat. Da, multe din clădiri în special cele guvernamentale, au clasica arhitectură sovietică cu statuia lui Lenin în față, eventual și cu secera și ciocanul, dar sunt renovate.

Străzile din Tiraspol au nume de rezonanță comunistă: Karl Liebknecht, Karl Marx, 25 Octombrie (ziua Revoluției Bolșevice din 1917), Lenin, Rosa Luxemburg sau nume ale unor personalități sovietice precum Iuri Gagarin.

Am inceput turul cu bulevardul 25 Octombrie, aproape toate obiectivele importante sunt pe această arteră:

clădirea guvernului Transnistriei în fața căruia se înalță maiestos statuia lui Lenin
Memorialul Gloriei care cuprinde monumente dedicate victimelor din cel de-al Doilea Război Mondial, din Războiul din Afganistan, din Războiul cu Republica Moldova, Monumentul Lichidatorilor decedați la Cernobîl dar și Mormântul Ostașului Necunoscut. Tot aici se află și tancul T-34-85, avariat în 1945 lângul lacul Balaton din Ungaria dar și o capelă
Parcul Ecaterina a II-a cu monumentul dedicat fostei împărătese a Rusiei din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Aici există Wifi gratuit (l-am probat, m-am conectat foarte ușor și rapid, a fost ca o gură de oxigen ținând că nu mai era nici urmă de semnal la telefon, deci prin urmare nici internet ca să descarce Google hărțile atât de necesare pentru gps), foarte bine venit în condițiile în care semnalul la telefon era zero. În fața parcului se afla și un automat stradal de ceai și cafea, în formă de ceainic. Iar stațiile de transport public din Tiraspol, mă refer aici la cele din zona parcului, au formă de caleașcă – așa, ca să te aducă puțin în atmosfera din acea perioadă de la curtea imperială a Rusiei
Iar în imediata vecinătate se află Plaja Tiraspolului, o plajă amenajată pe malul Nistrului, pevăzută cu dușuri și cabine de schimbat
Piața Suvorov cu statuia ecvestră dedicată lui Aleksandr Suvorov, ultimul general rus (fără a lua în considerare pe Stalin)
Steagurile districtelor transnistriene, alături de steagul Transnistriei și, evident, de cel al Rusiei
Palatul de Cultură al Tineretului și Casa de Cultură a capitalei
Cinematograful Tiraspol și Fântânile Orașului
Puțin mai încolo, dar pe același bulevard, se află Primăria Orașului Tiraspol
Parcul de distracții, un fel de luna parc, care este chiar drăguț. Noi nu am avut timp dar altfel chiar ar fi fost o provocare să iasă copilul din noi.

Am continuat apoi pe strada Karl Marx, arteră paralelă situată la nord de bulevardul 25 Octombrie. Aici se află Catedrala Nașterii Domnului, cea mai mare și mai nouă biserică ortodoxă din Tiraspol, finalizată în 1999.

Un obiectiv drăguț și interesant este „monumentul lui Harry Potter” situat în curtea Facultății de Fizică și Matematică. Monumentul construit în 2021 înfățișează un student cu ochelari, îmbrăcat cu o mantie, cu o bufniță pe umăr și cu o carte în mână. Deși toată lumea îl asociază datorită asemănării cu Harry Potter, conducerea susține că nici vorbă de așa ceva: este vorba de un tânăr student, bufnița simbolizând înțelepciunea iar cartea dorința de cunoaștere.

Oamenii de aici sunt foarte prietenoși și serviabili, când am avut nevoie de o toaletă am întrebat la un supermarket de electrocasnice și am fost conduși la toaleta folosită de angajați. Ceea ce în alte locuri nu s-ar fi întâmplat.

Ce să mai vezi în Transnistria și ce nu am mai reușit noi să vedem

Dacă ai timp, mai poți vizita mănăstirea Noul Neamț din Chițcani, întemeiată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Deși se află la aproximativ 5 kilometri de Tiraspol dar pe cealaltă parte a Nistrului, ai nevoie de feribot ca să poți ajunge la ea sau poți face un ocol cu mașina aproximativ 30 de kilometri.

Nu foarte departe de Tiraspol, la aproximativ 5 kilometri dacă te abați de la drumul spre Bender, se află Muzeul Sticlei din Târnauca, un muzeu chiar în formă de sticlă, construit pe patru etaje, unde se află peste 20.000 de sticle de băuturi spirtoase din întreaga lume. Și cum unui astfel de muzeu nu îi stătea bine singur, aici se găsește și un restaurant, trei baruri, două săli de degustare și un hotel cu 12 apartamente.

Food, drinks and souvenirs Transnistria

Am ajuns la rubrica atât de dragă mie. Fiind o zi toridă de vară, hidratarea era pe primul loc. Dacă vrei sa bei ceva tradițional, recomand cvasul. Această băutură băutură fermentată produsă din secară sau pâine de secară este specfică țărilor slave precum Rusia, Serbia dar se găsește pe scară largă aproape în toate țările ex-URSS mai puțin în Republica Moldova unde sincer nu am văzut. Se poate cumpăra în Tiraspol aproape peste tot, la colț de stradă dar și în Piața Verde. Iar cvasul transnistrian chiar are gustul autentic, incomparabil cu cei cumperi în supermarket îmbuteliat.

Apropo de Piața Verde, cunoscută și ca Piața Centrală din Tiraspol, o locație cu o vechime de peste 220 de ani, situată în imediata vecinătate a Catedralei Nașterii Domnului, merită să intri. Astăzi este o piață agroalimentară modernă, cu parcare subterană, cu lifturi și scări rulante, cu spații cu aer condiționat, cu pagină web (https://center.market/) și cu live-cam care funcționează între 8.00 și 16.00. Pe lângă legume și fructe, poți găsi aici și preparate tradiționale și diferite articole de uz casnic.

Dacă dorești un loc tradițional de servit masa și ești puțin nostalgic după vremuri demult apuse, ai mai multe opțiuni: în Tiraspol Snova v SSSR (adica Inapoi in URSS) sau Stolovka SSSR (adică Cantina Sovietică), locație existentă atât în Tiraspol cât și în Bender.

Există și o locație La Plăcinte aici în Tiraspol, probabil aparține tot de celebrul lanț moldovenesc. Cum ne spunea cineva în Chișinău, La Plăcinte este „Mc Donald’s-ul moldovenesc”, moldovenii fiind se pare mari amatori de plăcinte.

Dacă cauți un magazin de suveniruri, atunci poți găsi astfel de produse la casieria cetății Bender sau în Tiraspol la „MAK Souvenir Shop”, situat în apropierea Pieței Suvorov iar pentru nostalgicii după comunism, la „Soviet Souvenir Shop”. Iar dacă vrei un suvenir de la echipa de suflet Sheriff Tiraspol, poți vizita FC Sheriff Club Store situat chiar in zona centrală, pe strada Karl Liebknecht.

Daca ai timp și vrei să cumperi un suvenir „de la mama lui”, poți face și o vizită la Fabrica de Vin și Divin „Kvint”, situată în Tiraspol la intersecția străzilor Lenin și Karl Liebknecht. Pe lângă deja celebrul vinars Divin Kvint, fabrica produce și vinuri de înaltă calitate.

Un alt brand transnistrian celebru este Buket Moldavii, produs la fabrica de vinuri aromate de înaltă calitate din Dubăsari, înființată în 1966. La sovhozul vinăriei sunt cultivate plante aromatice și medicinale pe o suprafață de 20 de hectare (sovhozul spre deosebire de colhoz era o organizație care cultiva pământul statului, nu a cetățenilor ca și colhozul). Iar unul din produsele celebre este vermutul, un fel de Martini transnistrian.

Cât despre bere, există multe microberării artizanale dar cea mai mare fabrică de bere se află în Bender și se numește „Staraya Krepost” adică „Cetatea Veche”. Noi nu am găsit deși am fi dorit să o încercăm. Hypermarketul Sheriff avea o varietate mare de beri inclusiv toată gama de bere rusească Baltika, beri din Ucraina, Cehia, bere Timișoreana dar nu și berea dorită de noi.

La plecare din Tiraspol ai pe partea dreaptă, imediat lângă stadionul echipei Sheriff, hypermarketul Sheriff unde poți cheltui ultimele ruble transnistriene, fiindcă dincolo de graniță valuta transnistriană nu mai are nicio valoare.

Epilog

Pe drumul de întoarcere am avut și o surpriză. Într-un sens giratoriu, mașina noastră este oprită de un agent de poliție. Omul foarte amabil mi-a solicitat într-o engleză aproape perfectă „driving license” adică permisul de conducere, „technical passport” adică talonul și „car assurance” adică asigurarea cartea-verde. Cum totul era în regulă și nu am făcut nicio greșeală, am primit verde să pornim mai departe, adică spre vamă. I-am spus tradiționalul „spasiba” și „do svidaniya” iar polițistul m-a salutat într-o engleză aproape perfectă.

Ajunși la punctul de trecere a frontierei în Republica Moldova, de data asta timpul petrecut în vamă a fost de maxim 5 minute, un control sumar al documentelor de către poliția de froniteră transnistriană a fost totul. Iar moldovenii nu ne-au oprit fiindcă ei nu au vamă nerecunoscând această țară autodeclarată independentă.

A fost o experiență nemapomenită, am vizitat o Transnistrie care în afară de cele două statui ale lui Lenin și câteva imagini cu secera și ciocanul pare chiar un loc dintr-o țară occidentală, cu autorități foarte prietenoase, cu oameni faini, nu cu bani mulți dar cu o inimă mare.

Și s-a dovedit încă o dată ca nu trebuie să credem tot ce scrie sau ce se zice în media dar e aproape obligatoriu să citim și să ascultăm experiențele altora care au fost acolo.

Imagini Transnistria

Rubla transnistriana

Singurul roman de pe bancnotele de ruble transnistriene este Dimitrie Cantemir, aliat al lui Petru cel Mare, refugiat dupa ce a fost invins de otomani in Rusia

Aici puteti achizitiona Clever

Cetatea Tighina – a fost unitate militara pana de curand. A fost restaurata si a intrat in circuitul turistic

Biletul de intrare la cetatea Tighinei

Harta istorica a regiunii

Intrarea in cetatea Tighinei

Interior

Suleiman Magnificul, cuceritorul Tighinei

Muzeul Torturii

Si a opulentei 🙂

Statuile diverselor personalitati rusesti sub zidurile cetatii lui Stefan cel Mare

Statuia baronului Munchhausen care a luptat la Tighina

Acesta a sustinut ca s-a catarat pe o bomba sa survoleze cetatea pentru a o spiona

Biserica Aleksandr Nevski din Tighina

Stema (foarte comunista) a republicii transnistriene

Monumentul Gloriei din Tiraspol. In imagine nu e Stalin, ci generalul Frunze (da, a avut un tata roman din Herson) care a ocupat Asia Centrala pentru bolsevici.