Aventura Vivolis (ep. 1) – un weekend plin de mistere in Franta

  Obiective turistice Franta: Turnul Eiffel

Mai acum cateva luni ma intalneam cu Cristi si Raluca de la Ovi Travel la o masa prin Bucuresti (da, in ciuda zvonurilor “rauvoitoare”, petrec destul de mult timp prin Bucuresti :)). Ne cunosteam de ceva timp si de la ei am aflat ca Ovi Travel avea ganduri mari de dezvoltare intr-o piata foarte competitiva cum este cea a turismului. Iar unul dintre planuri era sa puna pe picioare o platforma de rezervari online, unde sa se poata cumpara bilete de avion, rezerva hoteluri etc. etc. Nu au vrut sa intre in amanunte, dar mi-au spus ca vor sa organizeze o tura cu bloggeri prin Franta cu ocazia lansarii… Am discutat si despre o eventuala excursie “misterioasa”, in care bloggerii sa nu stie unde merg decat la aeroport… timpul a trecut si am primit un mail de la Cristi rugandu-ma sa imi rezerv weekendul 20-22 septembrie. Cred ca era cam sfarsitul primaverii… Iata un eveniment planificat cu mult timp in avans, cam neobisnuit la noi. Asa ca am zis ca sigur.

Daca la inceput mi-a spus ca e vorba de Franta, ei bine, ulterior omul a devenit foarte secretos, de-a dreptul secretoman. Cine mai merge, unde mergem etc. etc. Am incercat sa scot de la el, am mai aflat cativa participanti (Adriana de la Viajoa si Simona de la Lipa Lipa), dar cam atat. De fapt, restul lumii nu stia nici macar tara de destinatie… Intre timp, am aflat ca unul dintre parteneri este Air France, m-am gandit sa smulg informatii de la Air France, dar apoi m-am relaxat… La ce ma ajuta sa stiu in avans? Lasa-ma sa fiu si eu surprins, ce Dumnezeu! Surprizele, mai ales cele placute, sunt memorabile si faine. Asa ca m-am relaxat si m-am lasat luat de val.

De pe la inceput de septembrie am inceput sa primim mailuri. Din primul am aflat ca weekendul va purta numele “Aventura Vivolis”. Bon, aventura stiu ce inseamna, dar Vivolis? De data asta n-a fost chiar asa de greu sa smulg informatia. Vivolis este numele platformei lansate de Ovi Travel, platforma online, proiectul misterios. In general, cand am parte de blog tripuri in strainatate, una dintre probleme este accesul la internet (roamingul de date este in general scump) si e foarte fain sa pui poze de pe unde bantui in momentul in care esti acolo. Ei bine, cei de la Ovi Travel s-au gandit si la acest aspect, asa ca a aparut inca un partener – Orange Romania, care ne-a dotat cu telefoane mobile HTC (foarte faine, ecran mare, taman bine ca scapasem de porcaria de Samsung si imi procurasem si eu un HTC cu vreo cateva saptamani in urma si devenisem cat de cat familiar cu comenzile) inzestrate cu minute de roaming si, mai ales, cu trafic de date… Cred ca e primul blog trip de care am auzit care sa se gandeasca si la acest aspect, asa ca totul parea gandit in cele mai mici amanunte. Dar amanuntele continuau sa fie secrete… stiam ca e vorba de Franta, stiam, dar nu eram sigur ca nu ar fi vorba de Paris, habar n-aveam ce o sa facem acolo. Dar zburam la Paris, e singura destinatie Air France spre Franta.

Aeroportul Henri Coanda Intercontinental, dis-de-dimineata. Ne adunam cu totii, vreo 10 bloggeri si ziaristi, cei de la Ovi Travel, Andreea de la Orange. Subsemnatul are card Gold de la Flying Blue (programul de fidelitate al aliantei Sky Team din care fac parte Air France, KLM, Tarom si alte linii aeriene de pe toate meridianele), iar unul dintre avantajele care le apreciez la maximum este ca, desi zbor economy, pot sa fac procedurile de inregistrare (check in) la ghiseul special pentru clasa business si sa scap de cozile uneori mult prea lungi de la birourile de economy. Ei bine, cei de la Air France au aranjat ca toti sa facem inregistrarea la business pe covorul rosu :). Ei, da, calatoream in style. M-am pus ultimul la coada delegatiei Vivolis si am remarcat ca fata de la check in se misca neobisnuit. Cand pui bagajul de cala sus pe banda, niciodata nu se ridica, postul de lucru este gandit ca omul de la check in sa lipeasca eticheta fara a se mai ridica in picioare. Dar, in cazul asta, in mod straniu, bagajul era tras mai in spate, iar tipa de la check se tot ridica sa puna eticheta. Hmmm, banditilor Vivolis, deci nu ne vom opri la Paris… fata aceea cu miscari stranii ascunde destinatia finala. Cand am ajuns sa check in, m-am chinuit sa vad ce scrie pe eticheta, nu am vazut… iar eticheta de bagaje a fost confiscata de Cristi, inclusiv cel de-al doilea boarding pass… Hm. Devenea brusc un challenge. Sa aflu destinatia finala. Noroc cu Simona care a intarziat (evident, ar spune rauvoitorii) si am reusit sa vad ce scria pe eticheta de bagaj… BOD! Bordeaux! Orasul vinurilor! Cu o seara inainte, pe Facebookul Vivolis  aparuse o poza cu Nice si puteam sa jur ca e vorba de Nice. Ei bine, nu era vorba de Coasta de Azur, ci de Coasta Vinurilor. Good! Mandru de mine, am intrat in business lounge-ul din Otopeni (din nou, am intrat pe baza cardului Gold de la Flying Blue si am sarbatorit victoria cu ceva iaurt si inghetata. Vinul si sampania le-am lasat pentru Bordeaux).

Zborul in sine a fost normal. Avionul a plecat la timp, a sosit la timp, am avut chiar si un mic dejun la bord (ultimele zboruri le-am avut cu Lufthansa si deja ma resemnasem cu ideea ca voi primi alune), stewardesele zambarete, totul OK. Cum ziceam mai demult, uram aeroportul din Paris. Pe cat de compact, simplu si rapid este cel din Amsterdam (hubul fratiorilor de la KLM), pe atat de ingrozitor mi se parea cel din Paris. Transferul se facea cu niste autobuze de multe ori super-aglomerate, in frig, in ploaie, in ninsoare si sobolaneam vreo 15-20 de minute prin niste hangare, condusi de niste soferi a caror meserie de baza parea sa fie transportul cartofilor. Am scos Parisul de pe lista aeroporturilor pe care le urasc… a aparut un tren automat, elegant, silentios, ultramodern care te plimba printre diferitele terminale. Am si scris pe Facebook (de, trebuia sa testez roamingul de date :)) si mi s-a raspuns ca trenul exista de mult… Daca n-am mai fost prin aeroportul Charles de Gaulle sa trebuiasca sa schimb terminalele…

Dar sa las aeroportul… La Paris ne astepta o competitie, un soi de quest, de “vanatoare de comori”. Primeam niste indicii, trebuia sa le descoperim (ajutandu-ne eventual si de varul Google cel atotstiutor) si sa purcedem acolo. Sa facem o poza si sa o incarcam rapid pe Facebook. Premiul consta in doua genti Samsonite oferite de cei de la Orange. Pai, pentru niste genti Samsonite, merita sa ne miscam fundul repejor prin Paris. Echipe mici – de 3 – eu, Octavian de la Adevarul si Raluca de la Ovi Travel pe post de supraveghetor, judecator, calauzitor, ma rog, pe post de sefita. Primul indiciu – muzeu in care nu se afla exponate, ci doar poze ale exponatelor… Ce naiba sa fie? Pana la urma, dupa primirea unui indiciu suplimentar, descoperim ca e vorba de Atelierul-muzeu al lui Brancusi de langa centrul Pompidou. Corect, cu vreo saptamana inainte le spusesem celor de la Ovi Travel ca, desi m-am dus acolo cam de fiecare data cand am fost prin Paris, ba era inchis, ba era in renovare, ba era luni, ba altceva, cert este ca nu-l vizitasem. Asa ca am cumparat un bilet de metrou de o zi (23 de euro, eu zic ca merita daca mergeti si reveniti de la aeroport intr-un tranzit lung prin Paris) si am luat-o spre centrul Parisului. Pe RER, trenul suburban parizian, ne-am simtit ca acasa… am calatorit cu o masteranda romanca ce studia de ceva ani in Franta si ne-a povestit despre francezi si am fost insotiti de sansonetele romantice cantate la acordeon de tigani romani… Hauleo, manca-ti-as, dar vreuna romaneasca nu puteati sa cantati, doar de-alea de-ale lu varu’ Aznavour si nehalita aia de Edit a lu’ Piaf? Oricum, m-a reintrodus in dulcea atmosfera pariziana, iar cum afara era un soare superb, incepusem sa torc linistit in RER-ul cam jegos in drum spre orasul pe care unii il socotesc cel mai romantic din Europa (si inclin sa le dau dreptate).

Cum am intrat in subteran, sansonetistii de culoare au disparut si m-am trezit din reverie… Urma batalia pentru geamantane. Iesim la statia Chatelet – Les Halles, acolo, calamitate, se construieste ceva, intreb vreo doi oameni pe strada, risc sa vorbesc frantuzeste (evit sa vorbesc franceza in Franta, unde daca nu vorbesti franceza perfect si cu intonatie adecvata risti niste priviri superioare si intorsul spatelui, de aceea prefer sa-mi exersez cunostintele destul de limitate de franceza in orice alta tara fraconfona cum ar fi Belgia, Mali, Elvetia sau Liban) si, surprinzator, niste localnici ne indica pe unde s-o luam.

Ajungem la Pompidou, facem poza, ajungem la Brancusi si… fatalité, calamité, ghinioané… evident ca atelierul Brancusi era inchis si se deschidea doar dupa-amiaza. Din nou? Oare o sa-l vad vreodata? N-am stat sa cuget prea mult, facut poza, urcat pe Facebook, e timpul pentru indiciul 2. Dar nici nu apuc sa-l citesc ca lumea. Coechipierul Octavian a ghicit ca e biserica Madeleine si Raluca ne-a confirmat. Pe cai! Adica pe metrou!

Dupa o schimbare scurta si o plimbare pe o linie noua a metroului parizian, rasarim langa Madeleine. Facem poza de rigoare, incercam sa postam pe Facebook, injuram Orange-ul francez care merge mult mai greu decat Orange-ul romanesc (intrebati orice calator din orice natie, cand ajunge in Romania, toti raman uimiti de cat de rapid, ieftin si disponibil este internetul romanesc, inclusiv cel online, e turbo-jet, credeti-ma), reusim sa urcam pozele pe blog si descoperim ca suntem primii. Iupiii! Mai urma un indiciu… De gasit un magazin Orange. Octavian se pune pe telefon si cauta prin tot soiul de aplicatii, pe cand eu, mai de scoala veche, iau piata din jurul Madeleinei la picior si, pana la urma, sesizez patratul portocaliu al lui Orange pe un colt de cladire. Asa ca o tulim acolo, facem pozele de rigoare, ne chinuim cu incarcatul pe Facebook. Ei bine, se pare ca suntem primii! E timpul pentru o pauza… pe care o vom petrece in alaturata Place de la Concorde.

Place de la Concorde este unul dintre acele locuri din Paris care, desi nu este binecuvantata cu cine stie ce monumente (exista doar o coloana egipteana smanglita de prin Egipt), panoramele sunt excelente… in fata ai intreg Champs Élysée-ul care urca un mic delusor spre Arcul de Triumf, poti admira si silueta eleganta a turnului Eiffel, dar este si poarta de intrarea la gradinile care duc spre Luvru… Descopar ca Asia a cucerit Europa si ca poti sa te plimbi cu tuk-tukul si prin Paris, nu numai prin Bangkok si Delhi (evident, le touk-touk à la francaise e mult mai elegant, mai curat si mai nepoluant decat cele din Asia) si e timpul de regrupare la Madeleine. Pe spatiul verde din fata bisericii, parizienii s-au descaltat si se bucura de soare… desi e sfarsit de septembrie, Parisul se bucura de ultimele zile de vara si localnicii exploateaza ocazia la maximum… tricouri, fuste scurte sau chiar desculte…

Urmatorul stop, la unul din sediile Orange din Paris. Aici, dl. Yves Martin, vice-presedintele pe roaming pe Europa ne povesteste despre roamingul in Uniune si cum va arata viitorul acestuia. Dupa cum probabil ati mai citit, viziunea Comisiei Europene este ca, pana in 2016, tarifele de roaming in cadrul Uniunii sa fie abolite si astfel sa ai aceleasi tarife ca acasa oriunde te-ai duce in Uniune. Un lucru excelent pentru noi, pentru consumatori, evident, nu la fel de excelent pentru operatori. De ani de zile, tarifele de roaming au tot scazut in urma directivelor Uniunii Europene, de curand operatorii romani oferind niste pachete chiar foarte bune pentru roaming in cadrul Uniunii… Despre Orange, chiar am scris, pentru un euro pe zi, poti activa optiunea Go Europe si sa platesti niste tarife mult reduse. La Vodafone, pentru 4 euro pe zi, ai tarifele de acasa in functie de abonamentul fiecaruia. Dar cum spunea Conexul de demult, “viitorul suna bine”… cum, necum, tarifele de roaming vor scadea cel mai probabil pana la eliminarea completa a tarifelor de roaming… iar asta e minunat, nu? In schimb, tarifele de roaming extra-Uniune nu vor fi reglementate in niciun fel, asa ca vor creste sau chiar daca vor sta pe loc, vor fi diferente imense… Un minut vorbit in Guyana Franceza in America de Sud (teritoriu de peste mari al Frantei, parte a Uniunii Europene) va costa aproape nimic, in timp ce un minut vorbit din Moldova vecina va costa peste 1 euro!).

In fine, dupa discutia de rigoare, mai multe amanunte le puteti afla pe blogul lui Radu, si un pranz servit rapid, a urmat ultimul indiciu… Am primit foaia de la Raluca si am inceput sa sap sa descopar un loc unde a fost o fabrica construita in 1915 si desfiintata prin anii ’60 si transformata in obiectiv turistic. Iar Google nu ma ajuta deloc… pana la urma, dupa numeroase cautari, am descoperit un loc despre care nu auzisem niciodata – parcul A. Citroën. Aici, fusese o fabrica Citroën, iar acum e un parc. Descopar locatia, e undeva la sud de turnul Eiffel, de-a lungul Senei, cam in dreptul terenurilor de la Roland Garros, dar de cealalta parte a Senei. Am configurat traseul cu metroul si am taiat-o intr-acolo.

L-am descoperit cu ajutorul unor localnici (ce s-o fi intamplat cu parizienii de au devenit asa de simpatici si iubitori de turisti? E drept, de ani de zile am citit in presa franceza apeluri ca francezii si parizienii, in mod special, sa nu mai fie asa de intepati, mai ales cand sunt intrebati in engleza, se pare ca functioneaza. Sau criza economica i-a imblanzit si i-a facut sa realizeze ca un zambet in plus poate sa le aduca un turist in plus. Si asa am descoperit un spatiu verde minunat, razand in soarele de toamna, un loc relaxant intr-o metropola plina de trafic si de stres. Dar, de departe, cea mai tare experienta este sa dai 12 euro si sa te urci intr-un balon din care poti admira o buna parte din panorama extraordinara a Parisului… de la turnul Eiffel la Sacré Coeur, de la Rolland Garros la Notre-Dame… o experienta cu adevarat extraordinara. Daca ajungeti la Paris si nu vreti sa stati la coada la turnul Eiffel sau nu ajungeti la turnul Montparnasse, o alternativa de neratat este, desigur, balonul din parcul Citroën.

Pana la returul la aeroport, am vegetat pe iarba de la Trocadero, admirand turnul Eiffel… Cateva zeci de minute de relax si de sarbatorit victoria in cursa. Pentru ca a fost evident ca am fost mai buni si mai rapizi, iar Zuckerberg ne este martor! Odata ajunsi pe esplanada de la Trocadero, Raluca ne da ultimul indiciu cu privire la destinatia noastra finala… Nici n-am ascultat-o, o vazusem la Bucuresti pe eticheta de bagaje – BOD adica Bordeaux…

Asa ca am taiat-o cu metroul, apoi cu RER-ul spre aeroport si, dupa o scurta escala prin business lounge (ca niste oameni Gold adevarati), niste binemeritate sandviciuri si un pic de sampanie, ne-am imbarcat in directia Bordeaux… Urmau doua zile minunate, dar despre asta, in episodul de maine :).

 

Am participat in Aventura Vivolis la invitatia agentiei de turism Ovi Travel. Vivolis va fi o platforma online de pe care va veti putea achizitiona bilete de avion, camere de hotel sau city breakuri, dar care va fi disponibila doar la sfarsitul lunii noiembrie. Pana atunci, puteti sa intrati pe pagina Vivolis de Facebook, unde, daca va inscrieti, primiti automat un voucher in valoare de 10 euro pe care il veti folosi cand Vivolis va fi operational (veti primi mail, nu va speriati :)), sau puteti castiga zilnic un voucher de 50 de euro si saptamanal unul de 100 de euro. In plus, daca va inscrieti intr-o alta aplicatie care o gasiti pe Facebook, puteti castiga o “Aventura Vivolis” pentru doi, o aventura similara cu cea pe care am trait-o in weekendul din Franta… adica frumoasa si plina de mistere :). Ceilalti parteneri au fost Air France, dar si Orange Romania.

Imagini de la Aventura Vivolis – Paris, Franta

Sky Priority - Bucharest airport

Dis-de-dimineata, plecam in necunoscut… ma rog, aproape in necunoscut, cel putin stiam ca luam Air France-ul spre Paris… si ca faceam check in-ul la Sky Priority 🙂

 Business lounge - Bucuresti

Un iaurt si un suculet la business lounge-ul din Otopeni

Zbor spre Franta:  Pe cursa Air France Bucuresti - Paris

Si in fine, gasca vesela in drum spre Franta… sa fie Paris, sa fie Bordeaux ?

Obiective turistice Franta: Aeroport Paris

Aeroportul Charles de Gaulle – Paris. Mi s-a parut muuult mai prietenos

Harta Paris

Ca matza-n calendar… tot mai bun e telefonul mobil cu roaming de date moca

Obiective turistice Franta: Centrul Pompidou

La Centrul Pompidou, tot sa te iei cu mainile de cap

Obiective turistice Franta: Atelier Brancusi

Pentru ca a nu stiu cata oara in viata, atelierul Brancusi este inchis !

Metro parizian

Asa ca hop in metro, baremi sa castig o geanta

Obiective turistice Franta:. Biserica Madeleine

La Madeleine… desi nu e la fel de faimoasa ca altele, este o biserica frumoasa !

Magazin Orange in Paris

Am gasit si magazinul Orange

Obiective turistice Franta: Tuk tuk in Paris

Frate, daca si in Paris, au aparut tuk-tuk-uri !

Obiective turistice Franta: Arcul de Triumf

Din Place de la Concorde, ai o panorama frumoasa a Champs Elysses-ului…

Desculta prin Paris

Prin Paris de Zaharia Stancu 🙂

Obiective turistice Franta: Biserica La Medeleine

Interiorul bisericii Madeleine

Obiective turistice Franta: Prezentare Orange - roaming

Yves Martin, seful roamingului european

Obiective turistice Franta: Parcul Citroen

Parcul Citroen… nu auzisem niciodata de el…

Obiective turistice Franta: Balon pe cerul Parisului

Si cum sa ratez sa ma urc intr-un balon ?

Urcat in balon

Asa ca … hop !

Obiective turistice Franta: Turnul Eiffel

Panorama super faina … turnul Eiffel si in departare, Sacre Coeur

Obiective turistice Franta: Domul Invalizilor

Domul Invalizilor

Obiective turistice Franta: Statuia Libertatii Paris

Madame Libertate, varianta pariziana

Obiective turistice Franta: Balon in Paris

Dar pana la urma, trebuie sa cobor si sa-mi iau au revoir

Obiective turistice Franta:  La picioarele turnului Eiffel

Chiar daca stai doar cateva ore in Paris, nu se poate sa nu-l vad si pe mnealui

Obiective turistice Franta: varful turnului Eiffel

Chiar daca nu ma urc in varf (coada mare, mon’ser)

Obiective turistice Franta: Trocadero

Asa ca mai bine ma arunc pe iarba la Trocadero

RER de aeroport

Inainte de a o tuli inapoi spre aeroport si unde nu se poate sa nu dam si peste o alta echipa

Simona Elena Stanescu

Zborul spre Bordeaux… Simona isi duce flexibilitatea pe noi culmi… Oare de ce nu si-o fi pus celalalt picior la cap sa-l foloseasca ca a doua perna ?

Categorii:
Franta

Comentarii

  • Pe locul parcului Citroen a fost fabrica Citroen . Andre Citroen a donat statului terenul cand s-a mutat cu fabrica in exteriorul Parisului cu conditia sa se faca acolo un parc .

    Andrei 2 octombrie 2013 19:33 Răspunde
  • Nu mine nu se mai vede de ieri varianta pentru mobile. Are telefonul meu o problemă sau situl?

    Maditu 4 octombrie 2013 13:12 Răspunde
    • Multumesc ca mi-ai semnalat. Intr-adevar, e o problema, vorbesc cu cine se ocupa de partea tehnica 🙂 Multumesc inca odata !

      Imperator 4 octombrie 2013 14:11 Răspunde
      • Cu plăcere! Eu îți mulțumesc pentru blog și sper să se rezolve cît mai repede ca să continui lectura!

        Maditu 4 octombrie 2013 20:01 Răspunde
  • Pingback: Despre “Blind Holiday”, vacanta-surpriza, acum si in Romania

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii