Trekking in Muntii Simien din Etiopia (ep. 2)

19. La plimbare prin satul Mekarabya.jpg

Astazi, alaturi de Laura si Mihai, continuam tura prin Muntii Simien din Etiopia. Va invit sa le cititi jurnalul in continuare si daca vreti sa vedeti niste poze minunate din aceasta fascinanta tara, aruncati un ochi pe site-ul lor – Planet in Color

 

Ziua 6: Ambiquo- Sona

Stiam ca va urma un traseu diferit fata de cel de pana acum si asteptam, cu entuziasm si nerabdare, sa descoperim noi peisaje si sate. Dupa un mic dejun cu dulceata de portocale si paine, am plecat la drum la ora 6. Traseul a fost minunat.

Daca pana acum am vazut in fiecare zi peisaje de natura si diferite poteci de-a lungul muntelui, in cursul zilei de azi am trecut prin sate, am vazut multi oameni, multe case, biserici, ba chiar si o piata de animale. Fiind sambata, pe la ora 11 am nimerit la Arwaziye chiar in ziua cand se organizeaza targul de animale. Era un iures de nedescris, pe care Mihai a fost incantat sa-l surprinda in poze. Veneau oameni din toate satele invecinate si noi eram impesionati de atata activitate. Peisajele de asemenea erau minunate, poteca serpuia prin sate si se vedea foarte bine si tot masivul Simien. Am privit varfurile marete din zare si ne aminteam traseul parcurs pana atunci.

Traseul din aceasta zi mi-a placut cel mai mult pentru ca am cunoscut oameni, am facut multe poze, am vorbit cu bucatareasa noastra. La Sona am oprit pe o colina retrasa, izolata de sat. Nu eram decat noi si natura: aveam o panorama superba a muntilor, cortul asezat sub copaci si perspectiva unei nopti calde. Din fericire, soarele nu a batut foarte tare in cursul zilei si poate de aceea ne-a placut si mai mult. Am planuit cu Mihai sa facem poze la apus, iar Mihai voia sa faca si la rasarit.

Seara am facut si foc de tabara cu toata trupa si ne-am simtit minunat! Ne-am incalzit in jurul focului si Mihai a facut ceva poze. Am avut noroc de o luna plina superba!

 

Ziua 7: Sona- Mekarabya

Ne-am trezit dimineata la ora 6 in zgomotul oamenilor care treceau cu animalele in drumul lor catre targul de la Arkwazye. Mihai a mancat portdridge, iar eu am preferat sa mananc paine cu gem. Dupa masa am strans repede cortul si am reusit sa plecam la ora 7. Urma o coborare de 1.000 de metri catre satul unde urma sa dormim penultima noapte la cort. Drumul a fost frumos pentru ca am trecut prin multe sate. Am facut pauze mai dese, am reusit sa facem cateva poze si ne-am simtit minunat impreuna cu localnicii care ne-au insotit timp de 8 zile.

Dupa doua ore de traseu, cand am ajuns in vale am descoperit un rau unde am facut pauza de pranz pentru mai mult de o ora. Am admirat natura, am mancat pachetelul pregatit de Marie si am facut poze. Apoi ne-am preparat apa cu solutie purificatoare pentru ca eram insetati. La Sona nu avusesem decat apa statatoare si am preferat sa nu bem prea multa… Dupa aceasta pauza a urmat un drum prin sate, am intalnit oameni, magarusi, vanzatori ambulanti.

Am ajuns foarte devreme la Mekarabya, in jur de ora 12:00. Nu prea aveam unde sa ne ferim de soare si asteptam cu nerabdare cina si apusul. La ora cinci am primit o supa de rosii foarte gustoasa si spaghete cu sos si garnitura de varza cu cartofi. A fost prima data cand am mancat spaghete atat de bune! Dupa masa am plecat sa facem poze la copiii din sat. Chiar la inceput am dat peste un baietel dragut, cu parul cret si imbracat cu hainute ingrijite. M-a invatat salutul etiopian si ne-a arata clasa in care invata el. Chiar atunci a aparut si invatatoarea din sat, o tanara cu parut lung si foarte amabila. Ne-a vazut interesati sa aflam lucruri noi si de aceea ne-a deschis o alta sala de clasa sa vedem cum invata copiii satului. Ne-a povestit ca in clasa aceea studiau 46 de elevi abecedarul, arta, muzica si faceau sport pe terenul alaturat. Dupa plimbarea prin sat, m-am asezat pe salteluta langa cort, urmarindu-i pe baietii din sat jucand fotbal, iar Mihai a ramas in continuare sa faca poze. Spre incantarea lui, toti copiii din jurul lui erau incantati si nerabdatori sa pozeze, ba chiar faceau coada si asteptau.

Afara era surprinzator de cald pentru ca eram deja la ses si pe deasupra era luna plina.

 

Ziua 8: Mekarabya – Mulit

Ne-am trezit la ora 5 fara 10 ca sa plecam cat mai repede. Aveam de facut un drum lung si cu ceva urcare, si voiam sa evitam cat de mult soarele puternic. Am plecat la ora 6 dupa ce am mancat niste clatite minunate facute de Marie. Eu eram cam obosita pentru ca nu reusisem sa dorm foarte bine. In toiul noptii a fost un vant foarte puternic care ne-a cam speriat si ne-a umplut cortul cu praf. Traseul a inceput printr-o albie de rau si calcam practic pe pietrele aduse de rau in anotimpul ploios.

La pranz am oprit intr-un sat unde am baut toti cate o cola, ne-am mancat pachetele si am baut cafea traditionala etiopiana. Cafeaua lor se face intr-un vas special pe carbuni si se serveste in cescute fara toarta. Am ajuns la Mulit la ora 12:00, ne-am asezat pe prispa casei langa care urma sa asezam cortul si am baut berea lor traditionala din barley. Nu am fost deloc incantati de aceasta, are un gust de ferment, nu este limpede si are un gust acru. Dupa aceea am motait la umbra unui copac din apropiere.

La cina am mancat o supa de cartofi fabulos de buna si orez fiert. Terminasem toate legumele si proviziile, semn ca socotelile noastre de aprovizionare au fost corecte 🙂 Seara am mers sa facem cateva poze in imprejurimi si ne-am bucurat de ultimul apus la cort.

 

Dimineata ne-am indreptat catre Adi Arkai unde urma sa ne astepte un jeep de la o agentie de turism pe care o contactaseram in Gondar. Recomand cu caldura pe domnul de la agentia “Simien Fox” pentru ca ne-a ajutat inainte de plecare cu lista de cumparaturi (habar n-aveam ce se ia pentru 5 oameni timp de 8 zile), ne-a dat un numar de telefon si s-a purtat foarte prietenos cu noi. Nu in ultimul rand, ne-a oferit cel mai bun pret pentru jeep, 250 USD. Am cautat pe la toate agentiile si nu am reusit sa obtinem un pret mai bun.

Asa cum fusese intelegerea, in acest sat, langa politie, ne-a asteptat jeepul care ne-a dus inapoi in Gondar. Drumul a fost plin de praf si aproape impracticabil chiar si pentru o masina de teren. Dar am ajuns cu bine, bronzati si prafuiti dupa 8 zile de trekking, si tot ce ne doream era un dus cald si un pat unde sa dormim dupa 7 nopti de cort…

Asta am si facut, fericiti ca am reusit, ca am facut poze deosebite, ca am trait experiente noi, am cunoscut oameni minunati. Am fost impliniti pentru ca am realizat ceea ce ne propuseseram, ca ne-am intors sanatosi si imbogatiti cu amintiri minunate si poze pe masura 🙂 Cu siguranta vom mai merge in Etiopia pentru ca ne-a placut mancarea lor traditionala ingera, ne-au placut oamenii si peisajele!

Daca va plac pozele, calatoriile si vreti sa descoperiti locuri noi de vizitat si fotografiat, va astept cu drag pe www.planetincolor.com

Laura

Imagini trekking Simien – Etiopia

Trekking Muntii Simien - Etiopia: In drum spre Sona

In drum spre Sona

Trekking Muntii Simien - Etiopia: In jurul focului la Sona sub clar de luna

In jurul focului la Sona sub clar de luna

Trekking Muntii Simien - Etiopia: In drum spre Mekarabya

In drum spre Mekarabya

Trekking Muntii Simien - Etiopia: Un adevarat prieten zambitor din Mekarabya

Se poate zambi la scoala din Mekarabya !

Trekking Muntii Simien - Etiopia: La plimbare prin satul Mekarabya

Promenada prin Mekarabya

Trekking Muntii Simien - Etiopia: Impreuna cu invatatoarea de la scoala din Mekarabya

Cu invatatoarea din Mekarabya

Trekking Muntii Simien - Etiopia: Ultima seara alaturi de scout, muletier si bucatareasa

Ultima seara alaturi de scout, muletier si bucatareasa 🙂

Comentarii

  • Foarte, foarte interesant, felicitari. Se vede ca ati facut o calatorie care cu siguranta v-a imbogatit si v-a adus mai aproape de natura nealterata asa cum probabil se gasea la inceputul timpurilor. Ca sa trec intr-un registru mai pragmatic, ne poti spune si noua cat a costat turul de 8 zile + bucatareasa, scout si muletier? Mersi si la cat mai multe astfel de experiente. Numai bine, Alex.

    Dudian 29 octombrie 2013 15:40 Răspunde
    • Buna,

      Ne-a costat 600 USD (taxa de parc/zi+fiecare om de la parc/zi+mancare pentru toti 5).. Nu uita ca la asta se adauga jeep-ul fara de care nu te poti intoarce in Gondar si pe care nu-l gasesti la mai putin de 200 USD.

      In bugetul alocat trebuie sa incluzi si taxele de viza+vaccinurile+alte costuri adiacente ( de ex crema de soare, pastile de toate felurile, samd). Ca sa nu mai spun de biletele de avion:-).

      Daca mai ai nevoie de alte detalii, nu ezita sa ma intrebi.

      Laura

      Laura 29 octombrie 2013 20:07 Răspunde
      • Mersi frumos pentru detalii. Momentan nu se pune problema sa ajung prin locurile astea, eram curios cam cat ar duce. Oricum ma bucur foarte tare ca exista interes si la noi pentru destinatii deosebite si pentru genul asta de vacanta foarte activa, din care te reintorci probabil foarte obosit fizic, dar cu siguranta implinit. La mai multe astfel de incursiuni, felicitari si pentru poze. Alex

        Dudian 31 octombrie 2013 12:02 Răspunde
  • Acum cateva zile am dat si eu o raita prin gradinitele bucurestene sa fac poze la copii si sa stau de vorba cu educatoarele. Spre dezamagirea mea toti copiii din jurul meu nu erau incantati si nerabdatori sa pozeze, nici nu stateau la coada si nici nu asteptau. Ba chiar am intampinat probleme cu parintii care s-au opus vehement sa le pozez copiii. Voi cum i-am convins?

    Fotograful 29 octombrie 2013 16:49 Răspunde
    • Buna,

      E greu sa faci poze copiilor din Romania si depinde mai ales de varsta. Cei din Etiopia erau incantati sa vada turisti, cei mai mici erau fascinati cand le aratam pozele cu ei si multi dintre ei ne cereau bani. E total diferita situatia…

      Laura

      Laura 29 octombrie 2013 20:13 Răspunde
  • Aveți o memorie fantastică. Eu nu aș fi ținut minte ce am mîncat în fiecare zi! Felicitări și pentru poze. Sînt foarte frumoase!

    Maditu 30 octombrie 2013 10:39 Răspunde
  • Faine aventuri, mulţumim că le-aţi împărtăşit cu noi!

    Marius W. 2 noiembrie 2013 1:08 Răspunde
  • Salut! Vreau si eu sa plec in Ethiopia in februarie, dar sunt foarte dezorientata de unde ar trebui sa imi procur visa. Pe internet nu gasesc exact toate detaliile necesare, si cred ca e mai bine sa intreb pe cineva care a fost deja acolo. Poti sa imi lasi detalii pe mail. Iti multumesc din suflet.

    Ioana 4 ianuarie 2016 8:35 Răspunde
    • Nu e asa usor. Trebuie sa o iei de la ambasada etiopiana din strainatate. Eu am trimis pasaportul cu DHL la ambasada din Roma, dar inteleg ca se poate lua de la Geneva.

      Imperator 5 ianuarie 2016 4:06 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii