Ceasul suna din nou la 7 dimineata. E ora perfecta sa te trezesti in Mauritius, soarele este deja sus pe cer, este cald, dar si un aer fresh, si prin resort nu prea bantuie nimeni :). Ma spal rapid, trag cateva poze si fug la receptie. La ora 8, ma asteapta un taxi sa merg la Chamarel, o zona turistica de prim ordin din Mauritius, pe care am ratat-o cu o zi inainte. Restul trupei s-a dus in club azi-noapte, dar eu am preferat sa ma culc mai devreme si sa o tai spre Chamarel.

Cu o seara inainte, discutasem cu gazda noastra ca vreau ca o masina sa ma ia la ora 8:00 si sa ma aduca inapoi la ora 11:00. Dupa o scurta negociere, pretul este 1.500 de rupee (37,50 euro) pentru taximetrist. Cam mult, dar asta e, am cerut o masina de la un hotel de lux, preturile sunt de lux, mai ales ca masina e un BMW. Cand am fost de capul meu prin Port Louis in ultima zi, am vorbit cu vreo doi taximetristi si am inteles ca pretul pentru o zi ar fi de vreo 1.500-2.500 de rupee, poate si 3.000 daca nu esti negociator prea aprig, pentru o zi intreaga. Dar, evident, asta daca te intelegi cu un taximetrist pe strada, si nu la poarta resortului de lux :).

Oricum, tipul e simpatic, vremea e superba, nu merita sa ma plang… Asa ca ma instalez confortabil, scot aparatura foto-video si o luam la drum… Mai intai, parcurgem o bucata de sosea pe malul oceanului, cu valurile acelea fabuloase care se sparg la doi pasi de plaja si, la un moment dat, o taiem spre interior, urcand un deal spre Chamarel… Soferul imi explica avantajul de a merge sa descoperi insula cu un taxi privat comparativ cu situatia de a fi cu inca cativa intr-un microbuz. Vinzi castraveti gradinarului, amice? Asa ca ne oprim din cand in cand pentru ca, odata ce urcam la deal, descopar niste privelisti din ce in ce mai frumoase! Si in cele din urma intram in zona turistica Chamarel… Biletul costa 150 de rupee (3,75 euro) si acopera atat cascada, cat si “pamanturile colorate”… Mai exista prin zona si un Parc de aventuri cu tiroliana si alte nebunii, sau o fabrica de rom care poate fi vizitata, dar, din pacate, timpul era limitat… trebuia sa ma intorc la 11:00 la hotel si, oricum, in programul zilei de azi aveam o “rhumerie” de vizitat.

In fine, ajung intr-o parcare destul de impresionanta si goala… turistii dau navala mai tarziu de ora 8:30, asa ca cea mai inalta cascada din Chamarel imi apartine in exclusivitate. Exista doua puncte de panorama, frumos amenajate… una fix in parcare (ma rog, pentru pasionatii de “Drive through”, nici nu e nevoie sa te dai jos din masina), dar cea mai frumoasa panorama este de sus, la capatul catorva scari… poti admira toata cascada care cade vreo 100 de metri. Din pacate, punctul de panorama este putin cam departe, daca ar fi mai aproape, ai avea acel “wow factor”… din pacate, fiind cam de departe, daca nu-ti plac cascadele, vei avea parte de o mica dezamagire. Nu a fost cazul meu, mie imi plac cascadele, dar tare as fi vrut sa o fi vazut mai de aproape… oricum, e un cadru natural foarte frumos, jungla… un pic de Indiana Jones daca totul nu ar fi asa de bine organizat!

Urmatorul loc de oprire la celebrele “pamanturi colorate”. M-am distrat ca, in engleza, locul se numeste “Coloured Earths” – pamanturile colorate, in timp ce, pe acelasi indicator, variant franceza este “Terres des 7 couleurs” – “Pamanturile celor 7 culori”… francezii astia par sa fie mai precisi, mai ceva ca nemtii. Asa ca, dupa ce sar din masina, arat biletul din nou la intrare si cobor spre o rapa… si, intr-adevar, vad pamanturile colorate… pe o buza de deal, pamant dezgolit, colorat de diversele minerale din zona – Mauritius este o insula vulcanica, asa ca pamantul este plin cu minerale.. ma rog, asa ar trebui. La intrebarea cuiva din delegatie catre un localnic ce bogatii minerale are tara lui, acesta a raspuns cu un zambet larg “Ahhh, dar avem multe bogatii minerale…” “Cum ar fi?” “Apa minerala” a venit raspunsul fara ezitare”. “Bine si altceva?” “Pai atat!”! Nu stiu ce or fi scuipat vulcanii astia pe aici, ce e cert e ca s-au jucat magnific cu aceste pamanturi colorate. Din cate am citit, mai sunt inca vreo doua locuri similare pe insula, dar aici, la Chamarel sunt cele mai frumoase si datorita faptului ca se afla sus, pe o culme de deal, si de jur imprejur pot admira o panorama plina de verde… Contrastul este cu adevarat remarcabil.

As fi baut ceva de dimineata, dar ora 9:00-9:30 era cam devreme pentru cei de la mica terasa care domina zona colorata, asa ca am mai dat o tura prin zona. Mai erau si cativa arbori endemici care au scapat printr-o minune de topoarele colonistilor si cateva broaste-testoase putin cam plictisite. Nici ele nu se trezisera prea bine.

Se cam facuse ora, asa ca am pornit-o spre hotel. Mi se pare mie, dar soferul o ia pe un alt drum, spre nord, nu spre sud. Ei, nicio problema, poate coboram pe malul Oceanului pe un alt drum, asa ca urmaresc casele din Chamarel – se pare ca satucul este destul de vizitat de turisti, exista cateva restaurante, parca am vazut si un guest house, iar soferul imi spune ca multi mauritieni vin aici pentru picinic, unul dintre sporturile nationale mauritiene. Si cum picoteam linistit pe scaunul din stanga (aici, volanul e pe dreapta), deodata, pe stanga soselei, explodeaza o priveliste incredibila – marea cu cincizeci de nuante de albastru si verde (nu, nu cele ale lui Grey :)), kilometri intregi de coasta imi apar in toata frumusetea… Cred ca este, de departe, cea mai frumoasa panorama din Mauritius! Soferul zambeste pe sub mustata “Stiam ca o sa-ti placa!”. Nu imi place! ESTE INCREDIBIL!

Sar din masina, filmez, fotografiez, admir, ma uit la imbinarea de albastru cu bleu cu verde cu zeci si zeci de culori, este fabulos… se mai opresc si alte masini, se vede ca e un punct forte, obligatoriu de vizitat, dar, oricum, sunt fericit… Cascada a fost asa si asa, pamantul colorat a fost frumos, aici este incredibil!!! Merita sa ma scol la 7 dimineata.

Soferul intoarce masina, m-a dus special sa admir aceasta panorama unica si revenim pe drumul spre casa. Mai luam o pauza de cateva minute in fata unui templu hindus dintr-un sat si ajungem exact la ora 11:00 la hotel! O sincronizare perfecta! Dupa cateva poze cu gazdele noastre, o tulim… avem o zi lunga in fata, dar a mea incepuse deja cu o dimineata extraordinara.

Primul popas este asa-numitul Gris-gris, o platforma naturala de unde poti vedea niste roci negre de care se izbeste marea cu putere. Mauritius este inconjurat de recife de corali, de care se sparg valurile Oceanului Indian, exceptand spre sud, unde valurile destul de nervoase nu mai sunt oprite de niciun recif si se lovesc cu putere de aceste stanci negre… In Mali, gris-gris era numele purtat de fetisuri si se pare ca si aici exista o legatura… stancile astea negre erau privite cu teama de populatia de culoare, crescuta in cultul voodoo sau ceva similar… gris-gris inseamna la fel peste tot. Dar nu negrul m-a speriat aici, ci verdele de smarald m-a incantat, verdele dezvelit al valului care se sparge… am urmarit fascinat minute in sir spectacolul valurilor intunecate, albastru spre negru, care se spargeau si, inainte de a se transforma in alb ca spuma albului, treceau printr-o culoare verde-smarald care dura doar cateva secunde, ca o clipire de ochi… mi-a fost incredibil de greu sa surprind aceasta clipa de smarald cu aparatul foto… si ceva, ceva puteti vedea mai jos in fluxul de fotografii :).

Plecam insa mai departe spre domeniul St Aubin, un fost domeniu colonial care respira atat de multa istorie… Masina ne lasa la intrarea intr-o fosta fabrica procesatoare de ce altceva decat trestie de zahar. Dupa un ochi aruncat prin magazinul de suvenire, suntem luati in primire de un negru simpatic care ne pune un film documentar si apoi ne spune cate lucruri folositoare se face din trestia de zahar – evident romul este nr. 1, dar as mai mentiona zaharul, sucul de trestie de zahar, otetul de trestie, dar si … curent electric!

Suntem apoi preluati de altcineva si ne ducem sa vizitam mica sera a domeniului St Aubin si principala sa productie – vanilia! Ni se explica in viteza cum creste vanilia si cum este apoi uscata pentru a crea un stick de vanilie, care este, ati ghicit … la vanzare! Si pretul nu este deloc simbolic, costa 15 rupee (0,40 euro) per gram! Purcedem mai departe printr-o minigradina botanica si ajungem in fine la locul de degustare de rom… si cand mai pui ca bate pe aici, prin gradina, si un wifi de mare viteza, nu pot decat sa ma declar fericit!

Tot aici, exista si un restaurant intr-o vila coloniala, construita acum peste 100 de ani, coroana unui domeniu care exsuda acolo prin poienita…

Dupa experienta testoaselor, m-am gandit ca nimic nu o sa mai fie la fel de frumos… dar surprizele au continuat… niste maimute care te faceau sa razi incontinuu, mai ales o femela care era la ora de rasfat… alte doua maimute o masau, o scarpinau, iar duduia era intr-un extaz permanent… in timp ce alte maimute se bateau prin apa… cred ca daca ai fi stat ore in sir, nu te-ai fi plictisit… si dupa ce am trecut prin tarcul cu lilieci mauritieni (care cica nu ti se baga cu ghearele in par), am ajuns sa admir cea mai incredibila colectie de fluturi pe care am vazut-o vreodata – o nebunie de culori, de la verdele fistichiu la maroniul serios, trecand prin mii si mii de forme ale picturii de pe aripi… sunt putini pictori care ar putea reproduce tot ce poate face natura… E drept, cam mirosea a formol in cladire, dar ce conteaza acum! O splendoare!

Capacul a venit la final, la micul restaurant „Crocodilul flamand”, unde nu crocodilii erau flamanzi, ci oamenii… mai ales ca in meniu se afla si friptura de crocodil! Am sarit peste acest fel de mancare, am mancat mai demult si mi-a picat foarte rau, asa ca am decis sa nu gust gratarul de crocodil… ce pot sa va spun este ca are un gust ca de pui cu peste. Ma rog, ca si testoasele, crocodilii sunt si ei din Madagascar :).

Am plecat incantat de la Vanilla Park (nu stiu de ce i-au zis Vanilla, ca nu am vazut nicio vanilie, dar, ma rog, ce conteaza, a fost unul dintre locurile care m-au incantat in Mauritius). Si chiar de data asta am stat cam cat voiam, dincolo, la Casela, as mai fi stat cateva ore bune :). Urmatorul obiectiv pe agenda ar fi fost o fabrica de ceai… Cred ca toti ati auzit de ceaiul de Ceylon si de cel indian, ei bine, si Mauritius produce ceai, clima e similara cu cea din Sri Lanka, iar originea ceaiului este tot de la Darjeeling, din nordul Indiei, dar aici, in Mauritius, suprafata pe care este plantat este destul de limitata, de aceea si exporturile sunt foarte mici. Dar va asigur ca e la fel de bun ca si cel de Ceylon, ca am gustat J. Cum ziceam, ar fi trebuit sa vizitam o fabrica de ceai, dar, plecand de la hotel de la 11:00, am ajuns prea tarziu. Oricum, nu pot sa zic ca am regretat prea mult, am vazut cateva fabrici de ceai prin Sri Lanka si nu pot spune ca sunt vreo experienta extraordinara… doar panorama dealurilor verzi cu tufe de ceai este superba!

Si totusi ne-am mai oprit undeva, si anume in cel mai sfant loc hindus de pe toata insula – la lacul Ganga Talao… desi este situat la mii de kilometri de fluviul sfant Gange (sau Ganga), ei bine, hindusii cred ca zeul Shiva a zburat candva prin zona, inainte de a aparea primii indieni hindusi pe insula, si a aruncat niste apa din Gange in acest lac, facand o profetie ca la un moment dat hindusii vor locui aici. De fapt, in 1897, un preot a visat cum ca apa din acest lac provine, ca si Ganga, din Jahnvi, asa ca locul a devenit sfant. In fiecare an, de Maha Shivaratri, sute de mii de pelerini vin din toate colturile insulei (cifrele spun ca aproape 500.000 de oameni, aproape toti hindusii de pe insula!), de cele mai multe ori pe jos, pentru a se ruga. Adevaratii pelerini care merg desculti pe jos timp de saptamani sunt ajutati de localnici cu mancare si un loc unde sa puna capul.

Ei bine, cand am ajuns noi, nu erau decat vreo 10 pelerini din cei 500.000 si o liniste absoluta. Nu am putut sa intram in micul templu al lui Hanuman de pe malul lacului, dar nu am putut sa nu remarc o statuie imensa pe un deal de dincolo de lacul sacru… Si ce m-a frapat este ca, pe langa statuile zeitatilor obisnuite hinduse, se afla si statuia unui guru sikh… in ultima instanta, hinduismul cu zecile lor de mii de zei pot ingloba fara nicio problema si alte religii…

Ultimul popas a fost taman langa marea statuie a lui Shiva, portretizat cam efeminat (ma rog, e o copie a unei statui faimoase din Gujarat, India), cu tridentul in mana si cu o inaltime de 108 picioare (adica vreo 33 de metri)… 108 este o cifra aflata sub bune auspicii atat pentru hindusi, cat si pentru budisti… Iar la doi pasi de Shiva, nu putea sa nu fie si nevasta-sa, Durga, dar statuia acesteia este inca in constructie… normal, mai intai trebuie creat barbatul, apoi nevasta, asa scrie si in Biblie, nu?

In fine, maratonul s-a incheiat la hotelul Le Méridien pe coasta nord-vestica, la doi pasi de La Plantation unde dormisem cu doua nopti inainte, dar si de principala statiune a insulei, Grand Baie… Dar era seara, a doua zi era ultima zi de Mauritius, asa ca, dupa cina, m-am prabusit in vasta camera care mi-a fost oferita…A doua zi, as fi vrut sa merg in Grand Baie, dar nu a fost sa fie… La pranz, urma sa mancam cu insusi ministrul Turismului din Mauritius care incercase sa ne vada de vreo doua ori in Capitala, in Port Louis… iar restul colegilor de infotrip, dupa ce au vazut pozele din Chamarel, au dorit sa mearga si ei. Asa ca si in ultima zi urma sa ma trezesc cu noapte-n cap, sa plec cu restul trupei, dar am decis ca eu voi ramane in Capitala, nu o sa ma mai duc inca 2-3 ore pana la Chamarel si inapoi, pe un drum deja cunoscut, si ne vom regrupa la ora mesei… This is a plan!

Imagini Mauritius (mai ales, prin Sud)

Buna dimineata ! Este ora 7 pe coasta sudica a insulei Mauritius ! Si este o zi minunata !

Un drum minunat… Oceanul la stanga 🙂

Unul din peisajele intalnite in drumul spre Chamarel

Cascada de la Chamarel

Pamanturile colorate … o combinatie unica de culori

Dar la ora aceea, pana si testoasele sunt lenese

Minunata panorama de langa Chamarel

Ce joc de culori !

Si un mic templu hindus din sat… un soi de biserica satului 🙂

Zona Gris – Gris… de ce s-or fi speriat localnicii ?

Cum apa se transforma in smarald

Asist la cum se face o emisiune TV. Ma rog, nu in direct 🙂

Aha, astea sunt pietrele negre 🙂

Mama, cate lucruri se pot face din trestia de zahar

Cam asa arata vanilia la mama ei

Si varianta uscata

Rom ? Bun, bun 🙂

Noroc !

Domeniul St. Aubin

Dar surprizele nu se opresc aici… eu si crocodilul meu de la Vanilla Park

Hai sa hranim si vreo testoasa 🙂

Sa ne pozam cu una mai mica

Testoasa pe post de calut 🙂

Cam asa arata pasarea dodo. Cam uratica

O maimuta mai mult decat rasfatata

Un liliac de Mauritius

Colectia de fluturi este cu adevarat o minune !

Un gratar de crocodil

Ganga Talao, locul cel mai sfant pentru hindusii din Mauritius

Templul lui Shiva

Slava lui Shiva, nu am dat peste 500.000 de pelerini !

Statuia lui Shiva inalta de 108 picioare !

Dupa o zi minunata, un apus exceptional la Hotel Le Meridien

Camera – mare si frumoasa

Si elefantul din prosoape… unde or fi vazut astia elefanti in Mauritius ? 🙂

Ca de obicei, produse ale marii

Noapte buna, Mauritius… era ultima noapte 🙁