Distribuie articolul:

Tsitsikamma, Garden Route

Garden Route este indiscutabil una dintre cele mai faimoase zone turistice ale Africii de Sud. Oficial se intinde de undeva de la Cape Town (chiar mai sus de Cape Town) pana la Port Elizabeth, adunand impreuna rezervatii naturale cu creaturi de la pinguini si balene la lei si elefanti, atractii turistice unele pline de adrenalina (de la scufundatul cu rechinii pana la bungee jumping), atractii naturale absolut fabuloase, apusuri de soare de neuitat, mancare foarte buna (in special, gratarul sud-african numit braai), plaje legendare si multe alte lucruri de vazut si facut. Daca este o regiune in Africa de Sud care mi-a creat asa-numitul “orgasm turistic”, adica mi-a placut la nebunie, a fost Garden Route, mai ales zona Tsitsikamma.

Sincer sa fiu, pana sa ajung in Africa de Sud nu auzisem in viata mea de Tsitsikamma. Intr-o tara dominata de nume de localitati in engleza sau afrikaanse, ei bine, Tsitsikamma este un nume in Khoisan (limba celor cunoscuti mai degraba de bosimani, care nu prea mai e acceptat oficial fiind un cuvant peiorativ) si inseamna “locul cu apa abundenta” sau “multe ape”. Este un sat aproape total turistic plin cu hoteluri, hosteluri, restaurante si agentii de turism, unul din acele locuri care crezi ca au aparut doar pentru turism. Foarte organizat, foarte verde, de o curatenie exemplara, Tsitsikamma este baza de pornire pentru cei care vor sa se avante in natura. Si, oho, cate au de vazut – in primul rand sunt zeci de carari bine semnalizate, dar si posibilitatea de a face o groaza de sporturi – caiac, calarie, mountain biking, dar si lucruri mai pline de adrenalina – tubing, tiroliana si mai ales unul dintre cele mai lungi sfori de bungee jumping din lume de pe unul din podurile din oras.

Zona Tsitsikamma este o zona deluroasa prin care numeroase rauri au taiat canioane. Iar marea majoritate a celor care vin aici vor lua la picior cel putin una sau mai multe carari bine marcate. Cea mai faimoasa (si pentru ca peisajele sunt de vis, dar si e mai simpla de parcurs) este River Mouth Trail (Cararea de Gura Raului). Intreaga zona tine de Tsitsikamma National Park care este ca de obicei, administrat de compania nationala SAN Parks si este la fel de bine intretinuta si organizata ca toate celelalte parcuri pe care le-am vizitat in Africa de Sud. Dupa zona de primire vizitatori, am coborat pana langa ocean pe malul caruia se afla un camping si nu am putut sa nu franam pentru a admira valurile cu adevarat spectaculoase care se opresc violent in tot soiul de stanci. Spectacolul luptei intre mare si stanci este absolut fenomenal, iar mai incolo, de-a lungul coastei, muntii au la picioare un val de ceata permanenta – greu de descris, dar si greu de uitat. Iar acest val de ceata la picioarele muntilor va continua sa fie vizibil pana am ajuns la gura raului, un alt loc incredibil de frumos. Raul spumegand iesit din stransura canionului (valul de ceata continua si pe rau in sus) se uneste cu oceanul care are o culoare de neuitat in lumina soarelui. Trebuie sa spun ca am fost extrem de norocos ca am avut parte de soare – statisticile indica faptul ca in Tsitsikamma ploua mult, extrem de mult, dovada numeroasele rauri, paraie si natura aceasta exuberanta si verde. De altfel, aici cresc si niste arbori imensi multi-seculari care nu s-ar putea dezvolta fara apa din plin.

Cum ziceam, River Mouth Trail este destul de simplut – o plimbare pe deal printre pomi si arbusti, cu panorame de vis si apoi cobori de pe versantul dealului pana jos pentru a trece raul pe o punte de lemn. E simplu sa-l iei la pas, nu e la fel de simplu sa nu te opresti la fiecare cativa pasi pentru a face o poza. Pentru ca fiecare pas este o oportunitate de poza. Pe rau in sus exista o tabara de caiac – poti s-o iei in sus si cred ca experienta era extraordinara, dar nu ai intotdeauna timp de totul… dar daca ajungeti la Tsitsikamma sa nu o ratati.

Dar probabil cea mai solicitanta ruta pe care am luat-o este cea spre Cascada – Waterfall trail. Merge de-a lungul oceanului, daca intarzii prea mult dupa-masa, vine fluxul si trebuie sa o iei pe o alta carare, undeva, mai sus, sapata in stanca. Waterfall Trail incepe destul de “sireata” – e foarte usoara, o carare bucolica care trece prin campuri verzi (care probabil primavara sunt pline de flori). Urci, cobori, dar nu e cine stie ce, cararea este bine amenajata, dar la un moment dat, deodata te trezesti in fata unui camp plin cu bolovani. Si de acolo trebuie sa sari ca veverita, dar nu dintr-un copac intr-altul, ci de pe o stanca pe alta sub privirile uimite si placide ale unor soi de sobolanei simpatici. Daca esti un pic fit, nu este un traseu greu, dar trebuie sa fi atent sa nu-ti luxezi vreo glezna. La finalul turului, ajungi la o cascada impunatoare unde daca ar fi sa te iei dupa numeroasele pliante din oras ar fi trebuit sa fie o tiroliana, dar nu am vazut nici una. Probabil ori o fi la vreo alta cascada, fie nu mai exista – desi am dubii, prea erau pliante peste tot.

La intoarcere, venind fluxul, a trebuit sa ne cataram un pic mai sus pe versant, intersectandu-ne cu niste tineri afrikaaneri veniti sa petreaca noaptea aici la cort. Ma rog, imi e neclar unde, peste tot sunt doar bolovani, greu de pus vreun cort, dar din mosi stramosi, oamenii astia s-au descurcat in cele mai grele conditii, asa ca ma gandesc ca nu s-au lasat dusi prea usor.

Un alt obiectiv turistic important din zona este Bloukrans Bungee, o structura de bungee jumping sub podul Bloukrans care se intinde peste un canion extrem de adanc – haul de dedesupt este de 216 metri si din cate am inteles, aici are loc cea mai lunga saritura in gol legat de picioare din lume. Nu, n-am ajuns, in schimb am ajuns la o alta atractie numita Big Tree, o atractie care m-a lamurit definitiv si iremediabil ca sud-africanii astia pot sa faca o mega-atractie din orice. Ganditi-va ca in zona exista un copac imens, un YellowWood Giant, are aproape 40 metri inaltime si a umbrit zona de circa 800 ani. Ei bine, in jurul acestui copac imens (mai sunt niste juniori prin preajma de doar 20 – 25 metri), s-a construit o intreaga atractie – centru de vizitatori cu cafenea si suveniruri, alei amenajate, un foisor de panorama (nu e cine stie ce) si tot soiul de carari amenajate prin zona. Si, desigur si un bilet de intrare de 12 ranzi (70 euro-centi).

Am pornit apoi pe Garden Route spre vest si urmatoarea oprire a fost la Knysna, un mic orasel pe malul oceanului. Aici se afla o laguna care este inchisa prin doua peninsule si in jurul careia a rasarit o intreaga industrie turistica. E construita si o mare zona de shopping si restaurante (mancarea, jos palaria !), numeroase mici hoteluri, apartamente, chiar si o mica Venetie cu canale. Principala distractie este sa inchiriezi o barca sa te plimbi prin laguna – am avut de optat intre o barca a piratilor si o barca cool moderna – am mers cu cea a piratilor, iar capitanul chiar era haios – imbracat ca un pirat. Ne-am indreptat apoi spre nord, spre Oudtshoorn (pronunta numele, te rog ! J), un oras afrikaaner cunoscut in toata Africa de Sud ca si capitala strutilor – aici sunt numeroase crescatorii de struti, dar despre asta in episodul urmator.

Garden Route este intr-adevar o zona fermecatoare. Aproape fiecare orasel in parte are o groaza de atractii turistice foarte bine puse la punct si impaturite in marketing. Absolut orice poate deveni obiectiv turistic – ca e vreun copac mai mare, o plimbare pe malul oceanului sau chiar si o plantatie de capsuni – din pacate nu am avut timp sa ne oprim, dar tare as fi vrut sa mananc capsuni sud-africane. Este o zona extrem de pitoreasca, de-a lungul marii pe unde se afla niste plaje cu nisip de aur – din pacate am fost in septembrie, adica un soi de inceput de primavara, deci era frig. Dar si asa, valurile sunt destul de puternice – plajele sunt la ocean, la Oceanul Indian. Sunt absolut convins ca poti sa stai si saptamani de-a randul si sa nu te plictisesti, este probabil una dintre cele mai populare zone de vacanta pentru sud-africani, iar in vremurile necovidice pentru calatori din toata lumea.