Istanbul, mon amour (ep. 4). Cu barca pe Bosfor

Podul Bosfor

Ultima zi era, din pacate, mai scurta. Trebuia sa plecam pe la pranz, dar evident ca nu puteam rata sa facem ceva dimineata. Si cei de la Zahir Travel au propus o croaziera pe Bosfor, adica una dintre experientele foarte faine pe care le ai in Istanbul. Cu ani in urma, am luat si eu feribotul public care urca pe Bosfor pana aproape de Marea Neagra, la cetatea Anadolu Kavagi, si a fost una dintre cele mai memorabile experiente pe care le-am avut pe Bosfor. Acuma, nu ajungeam tocmai pana la Anadolu Kavagi care e relativ departe, dar totusi mergeam pana la al doilea pod intercontinental, la Mehmet Fatih Bridge, iar pe drum ai ce vedea!

Ca si cu o zi inainte, ora de plecare era cam tarzie pentru gusturile mele, era stabilita la 10:30, asa ca m-am gandit sa mai dau o raita prin locurile in care n-am ajuns. Cu o zi inainte, turul “oficial” al celor de la Zahir Travel a fost pana la moscheea Suleymaniye, dar noi ne “pierduseram” pe drum pe strada pietonala si am si urcat sus in turnul Galata, asa ca m-am gandit sa nu ratez totusi prilejul de a merge si la aceasta moschee, mai ales ca, desi am vazut-o din departare de zeci de ori (e una dintre cele mai mari moschei din zona veche), nu am vizitat-o niciodata. Si, sincer sa fiu, era destul de aproape de hotelul nostru din Laleli, mai aproape chiar si decat din zona turistica. Asa ca m-am trezit dimineata devreme, am luat rapid micul dejun si am taiat-o spre Suleymanyie… nu cred ca am facut mai mult de un sfert de ora.

Plasata in varful unui deal, vizibila din multe parti ale vechiului oras, am descoperit ca si interiorul este la fel de magnific. E si normal, este construita de sultanul pe care Occidentul l-a denumit “Magnificul” (pentru turci, el este “Legiuitorul”) si acesta nu s-a prea uitat la bani. Este construita pe dealul al treilea din Constantinopole si a fost prima incercare a unui sultan otoman de a construi o moschee mai impresionanta decat Sfanta Sofia. Nu a fost sa fie, Sfanta Sofia este unica, dar nici Suleymaniye nu e de lepadat. Cand am ajuns la moschee, era cam pustiu… ma rog, duminica dimineata la 9, turcii nu prea se inghesuie la moschee, vinerea e ziua sfanta. In fata unei mari intrari apare un semn care directioneaza turistii spre o intrare secundara. Cand sa ma duc in directia indicata, tocmai vad o familie de turci iesind de dupa un mash care masca o usa. Ma descalt, imi pun adidasii intr-o punga de plastic si intru. De fapt, pentru turisti, moscheea se deschide pe la 1, dar daca am intrat, sunt bun intrat. Unii folosesc aspiratorul, altii dau cu mopul pe marmura, dar nimeni nu are nimic de comentat. Este atat de liniste, de pasnic… Ma uit pe tavan… daca arabescurile Sultanahmetului sunt albastre, cele de la Suleymaniye sunt o combinatie de rosu cu negru. Dar la fel de frumoase!

Ma uit la ceas si ma taie un gand. Ce-ar fi totusi sa merg la bazarul egiptean. Conform hartii, nu e foarte departe, trebuie doar sa cobor dealul. Si de acolo pot sa iau tramvaiul direct pana in Laleli, tot mai am jetoane de ieri. Asa ca o iau in graba la picior si, dupa ce ma ratacesc un pic printr-un bazar al saracilor unde se vand pantofi la mana a doua, ajung la intrarea in bazarul egiptean. Fatalitate, portile sunt bine zavorate. O iau pe langa bazar, printr-o piata de alimente care tocmai s-a deschis, si cineva ma lamureste ca bazarul se deschide la 9 jumate. Am timp sa traversez prin pasaj, sa ajung pe malul Cornului de Aur si sa trag niste poze cu cartierul Galatei de unde rasare mandru turnul omonim.

S-a deschis bazarul egiptean. Ca si Marele Bazar, aici e o combinatie de o mie si una de nopti cu pestera lui Aladin…  sute si sute de feluri de mancare, aranjate maiastru cum numai un oriental ar putea s-o faca, o nebunie de mirosuri si culori… micile gramajoare de mirodenii sunt o nebunie coloristica, dar si mozaicurile de rahat, alune, nuci si cate si mai cate… Acum vreo 10 ani, ramas fara bani, m-am plimbat din stand in stand si am gustat de toate, asa ca am plecat satul la aeroport. Acum, am venit sa cumpar niste rahat, drept multumire :).

As mai fi stat mult si bine pe aici, dar se facea ora 10:30, asa ca am rupt-o la fuga si am prins in extremis un tramvai spre Laleli. Cand am ajuns in fata hotelului, toata lumea era prezenta. Ma uit la ceas. 10:28! Wow, chiar sunt punctual.

Autocarul porneste in tromba si, fiind totusi o zi de duminica, traficul este departe de nebunia din zilele de lucru, asa ca ajungem rapid la locul de imbarcare. Costul unei croaziere? 18 euro pana la al doilea pod, cu un ceai inclus!

Si pentru ca e Ziua Nationala a Romaniei, nu puteam sa plec la drum fara sa arborez steagul Tarii, asa ca scot steagul din rucsac spre uimirea, dar pana la urma spre bucuria generala… Ca la un semnal, steagul e dat din mana in mana si toata lumea se pozeaza cu tricolorul batut de vantul destul de aprig al Bosforului. Cel mai fericit a fost chiar parintele Daniel care l-a purtat cam toata tura, aratandu-l turcaletilor care pescuiau pasnic pe malurile stramtorii.

Am pornit de langa Cornul de Aur, am trecut pe sub podul Galatei cel plin de pescari si, dupa o curba rapida, am luat-o de-a lungul malului european… trecem in revista moscheea si palatul Dolmabahce pe langa care am trecut ieri, apoi, mai departe Ciragdan, fost palat otoman, unul dintre cele mai elegante si mai nobile hoteluri ale Istanbulului de astazi, iar apoi am ajuns in dreptul cartierului Ortakoy pe deasupra caruia se arcuieste elegant primul pod de peste Bosfor. Am fost prin cartierul acesta acum cativa ani si ma descoperit un cartier favorit de “ieseala” pentru localnici… peste tot, terasele, restaurantele si cofetariile zumzaiau de turci, eu eram unicul strain (evident, iesisem cu niste amici turci). Si locul era chiar minunat, va recomand sa va duceti prin Ortakoy pe seara, mai ales daca va duceti intr-un anotimp mai cald.

Am trecut pe sub primul pod si, dintr-odata, orasul a cam disparut… departe de frenezia marii metropole, de-a lungul Bosforului se intindeau orase si sate linistite, cu case destul de mandre (nu oricine isi permite o deschidere la Bosfor), vilisoare si blocuri, pescar, etc. etc… Era o duminica linistita in care lumea iesise la plimbare. Intre timp, pe nesimtite, ajungem in dreptul celui de al doilea pod, Mehmet Fatih. Aici, pe malul european, se afla impresionanta cetatea Rumeli Husari, construita de Mahomed Cuceritorul in timp ce pregatea asaltul final pentru a fi sigur ca are stramtoarea Bosfor sub control (a construit si o alta cetate mai mica, dincolo, in Anatolia – Anadolu Hisari).  Facem poze in viteza ca barca noastra a si intors, cap compas, inapoi, Istanbul.

De data asta ne-am apropiat de tarmul celalalt, anatolian, al Bosforului, dar care nu e la fel de spectaculos si plin de monumente precum cel european, dar ma rog… a aparut soarele, Bosforul straluceste, viata e frumoasa, dar trebuie traita cum zice Hagi, unul dintre eroii Istanbulului…! Trecem pe langa Turnul Fecioarei, un soi de far pe o insulita aflata la intrarea in Bosfor dinspre Marea Marmara si imi aduc aminte ca aici, in 2000, cand am venit prima oara la Istanbul, am luat o cina cu colegii de serviciu veniti la o intalnire in Istanbul din toata Europa de Est, iar nota de plata a fost … 10 miliarde de lire turcesti! OK, atunci 1 dolar valora cateva milioane, din cate mi-amintesc, dar si asa imi aduc aminte socul unei note cu atat de multe zerouri!

Am debarcat si m-am uitat la ceas. Intr-adevar, a fost un tur de aproape o ora si jumatate care a trecut pe nesimtite. Ne-am imbarcat in autocar si am taiat-o spre tara. M-am uitat la ceas, era aproape 1. La venire, am facut vreo 12 ore (cu tot cu opriri), oare vom ajunge la Bucuresti la 1 noaptea? Sperante aveam ca ajungem mai repede pentru ca, dupa ce am lasat Istanbulul in urma, traficul pe autostrada s-a rarit, de parca eram in Bulgaria. Granita am trecut-o fluierand, nu era mai nimeni si apoi s-a lasat intunericul. Asa ca George, ghidul, ne-a aratat ce a mesterit la autocar in timp ce noi ne invarteam pe langa Bosfor – a instalat un ecran! Wow… asa ca in timp ce soferul conducea pe sosele bulgaresti pustii, noi ne distram urmarind filme. Cel mai fain film a fost “My life in ruins” un film care, pe langa ca m-a facut sa rad, m-a facut sa-mi doresc asa de mult sa revad Grecia… si sa vad si acele locuri prin care n-am calcat. Probabil, biroul de turism al Greciei a bagat multi bani in filmul asta, dar merita… te face sa visezi la Grecia… Poate la vara, vom vedea…

Aruncati si voi o privire pe trailer 🙂

 

La Giurgiu, era frig rau. Dar eram acasaaaaaa! Si n-am ajuns dupa miezul noptii, ci undeva pe la 11 noaptea. Deci, la retur am facut doar 10 ore. Dar lasam in urma un weekend fain.

 

Istanbul – checklist

 

Cum ajungi acolo

Oricum – cu avionul, cu trenul, cu autobuzul, pe bicicleta, capitala imparatilor bizantini si a sultanilor otomani nu este atat de departe de Bucuresti.

Pentru cei care doresc sa zboare cu avionul, trei companii aeriene conecteaza Bucurestiul direct cu Istanbulul (companiile nationale Tarom si Turkish Airlines care opereaza pe aeroportul Istanbul – Atatürk in zona europeana, iar compania low-cost turceasca Pegasus opereaza pe aeroportul Istanbul – Sabiha Gokcen din zona asiatica). In plus, Turkish Airlines zboara de 3 ori pe saptamana si pe ruta Bucuresti – Constanta si sunt zvonuri ca vor opera si la Cluj-Napoca.

Cu trenul este destul de lent, dar zilnic poti lua trenul din Bucuresti Nord pana la gara Sirkeci (sper ca in curand si mai departe prin tunelul Marmaray).

Cu autocarul, inca mai exista autocare turcesti care fac zilnic legatura dintre diverse orase din tara si Istanbul.

Puteti sa luati si un tur cum este cel de la Zahir Travel http://www.zahirtravel.ro/ , in care cumperi transportul si cazarea si apoi esti liber sa faci ce vrei sau sa te alaturi excursiilor lor optionale (18 euro in Asia si 20 de euro – croaziera pe Bosfor).

 

Cand sa te duci

Nu exista niciun anotimp in care sa zici ca nu e bine sa te duci, dar parca primavara si toamna sunt cele mai bune anotimpuri.

 

Unde sa stai

Sunt sute hoteluri in Istanbul. Incearca sa stai cat mai central, in zona Sultanahmet – Laleli, unde, de altfel, gasesti cazare pentru toate buzunarele. In ultimii ani, preturile la hotelurile in Istanbul au crescut destul de nesimtit, dar in vara asta, in urma rascoalei #occupygezi, hotelierii de pe Bosfor au trebuit sa mai umble serios la preturi.

 

Negocieri

In ciuda legendelor, trebuie sa negociezi doar la bazar. Orasul e plin de malluri, iar o buna parte din locuitori prefera sa-si petreaca timpul si sa-si faca cumparaturile in malluri si hypermarketuri si nu in bazar. Bazarul a ramas doar pentru turisti si „comercianti” est-europeni, iar negocierea a la Turca este evident la ordinea zilei.

 

Intrari muzee

Dolmabahce – 40 lire (14 euro)

Topkapi – 25 lire (9 euro)

Sfanta Sofia – 25 lire (9 euro)

Basilica Cistern – 10 lire (3,60 euro)

Orice moschee operationala – gratis

 

Imagini pe Bosfor

Obiective turistice Istanbul: Moscheea Suleiman Istanbul

In drum spre Suleymaniye

Obiective turistice Istanbul:  Moscheea lui Soliman Magnificul

Interiorul moscheii… linistit

Obiective turistice Istanbul: Moscheea lui Suleyman Magnificul

O combinatie coloristica interesanta

Bazar Istanbul

Un bazar mai putin turistic si mai sarac

Cartierul Galata

Pana se deschide bazarul egiptean, sa mai fac niste poze

Obiective turistice Istanbul:  Bazarul egiptean

Iata si bazarul egiptean, plin cu d-ale gurii

Piata din Istanbul

Mirodenii la Istanbul

Mirodenile arata intr-un mare fel

Magazin din bazerul egiptean Istanbul

Dar poti sa iei si nuci si mai ales rahat 🙂

Tramvaiul din Istanbul

Tramvaiul care leaga Palatul Dolmabahce de centru istoric

Vanzator de covrigi

Asta da, echilibru 🙂

Croaziera pe Bosfor: Steagul Romaniei la Istanbul

Cu parintele Daniel, fluturand steagul Romaniei pe Bosfor

Croaziera pe Bosfor: Sfanta Sofia

Sfanta Sofia in departare

Croaziera pe Bosfor: Popa cu steagul

Este Ziua Nationala a Romaniei !

Croaziera pe Bosfor: Palatul Dolmabahce

Palatul Dolmabahce, ultimul palat al sultanilor otomani

Palatul Ciragan de pe Bosfor

Palatul Ciragan, astazi un hotel de mare lux

Podul Bosfor

Pe sub primul pod peste Bosfor – Bosphorus Bridge

Rumeli Hisari pe Bosfor

Rumeli Hisari, cetatea lui Mohamed Cuceritorul

 Cu steagul Romaniei pe Bosfor

Parintele Daniel cu steagul 🙂

Al doilea pod peste Bosfor

Din departare, podul al doilea peste Bosfor – Fatih Mehmet

Podul Bosfor

Istanbul modern

Istanbul nu inseamna numai palate si moschei, ci si blocuri moderne 🙂

Turnul Fecioarei pe Bosfor

Insula Fecioarei – la intrarea in Bosfor

 Vas de croaziera pe Bosfor

Hop, si un vas de croaziera la intrarea in Bosfor

Croaziera pe Bosfor: Spre Constantinopole

La revedere, Bosfor, ne indreptam spre Cornul de Aur !

Vas de croaziera Bosfor

Gata, debarcarea de pe vas !

Autostrazi din Turcia

si imbarcarea in autocar… Urmeaza lungul drum spre casa

Stop pe autostrada in Turcia

Evident, luam si o pauza

Mititei turcesti

pentru un soi de mititei turcesti

 Televizor in autocar

iar drumul trece mai repede cu muzica si filme pe noul ecran al celor de la Zahir Travel

Popas in Bulgaria

Si o pauza mai lunga, in Bulgaria !

Comentarii

  • Ave Siizar!!!! Ti-am citit si eu articolele despre excursia in C-tinopol.Frumos si folositor blog ai! Multumesc ca m-ai bagat si pe mine in seama pe blogul tau punand poze cu mine! padre Daniel.

    p.Daniel 17 decembrie 2013 17:56 Răspunde
    • Cum sa nu ! Ma bucur ca ne-am cunoscut. Si La Multi Ani, ca azi e Sfantul Prooroc Daniel 😉

      Imperator 17 decembrie 2013 18:13 Răspunde
  • Pingback: ALEGE REVELION 2014 cu ZAHIR travel…si primesti inca o excursie | Piata turistica din Romania by InfoTravelRomania

  • Excelent oras! Ati incercat Gozleme de la Hala Manti din Besiktas?

    Andrei 19 martie 2014 13:48 Răspunde
  • Cum Sizar ce este gozleme? Este clatita traditionala a turcilor, cam in orice local traditional se prepara de niste doamne imbracate in alb, asezate pe perne in fata unor plite uriase. Se baga cam orice bun in ele: branza, dulciuri etc.

    Bob 19 martie 2014 16:18 Răspunde
  • Salut Imperator, o intrebare:
    Incerc sa-mi fac o rezervare la un hotel in Istanbul si imi cere sa-i trimit pe e-mail sau fax datele cardului (numar, data expirarii, security code – cel din 3 cifre de pe spate). Am incercat la mai multe hoteluri si toate cer asta. Care-i smecheria ? E sigur sa trimit, asta-i procedura uzuala ?

    Mersi,

    SC

    Sergiu C 11 iunie 2014 11:20 Răspunde
    • Am mai avut si eu cereri de genul asta, nu neaparat din Istanbul si nu le-am dat datele astea pe email scanate sau fax. Poate or fi cinstiti, dar e un risc mare ca sa ai cardul clonat. Incearca sa iei de pe site-uri gen booking, traveo, agoda, venere, etc. Eu nu le-as da datele astea.

      Imperator 11 iunie 2014 15:50 Răspunde
  • Buna,
    Ai fost vreodata iarna in Istanbul?mai exact in luna decembrie.Imi poti spune daca stii cum se petrece de Anul Nou la ei?
    Multumesc

    Anca 29 octombrie 2014 22:09 Răspunde
    • N-am fost de Anul Nou, dar am fodst in decembrie. Inteleg ca se petrece ca oriunde in Europa

      Imperator 30 octombrie 2014 12:12 Răspunde
  • Buna! Stii cumva unde pot sa gasesc un ghid roman (eventual) care sa imi prezinte împrejurimile in vreo 2-3 zile?

    Diana 12 februarie 2015 23:29 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii