De la Paralela 45 la paralela 25: Jaipur, orasul roz

Imagini India: Elefant colorat la Jaipur.jpg

Era anul 1876 cand intreg orasul Jaipur era in plin freamat. Printul Edward, viitorul rege Edward al VIII-lea, dar in acel moment doar Prince of Wales, mostenitorul Imperiului in care soarele nu apunea niciodata, urma sa viziteze Jaipurul si sa se intalneasca cu maharajahul Ram Singh, conducatorul Jaipurului. Pentru a sarbatori istoricul eveniment britanico-jaipurez, maharaja a ordonat ca intreg orasul sa fie vopsit in roz, o culoare asociata in Rajastan cu ospitalitatea. Si de atunci, Jaipur continua sa fie pana in ziua de azi orasul roz.

Am debarcat in Jaipur venind cu trenul din Delhi, un tren imbacsit, intunecat, dar neobisnuit de putin aglomerat. Haosul din Delhi ma urmarea si in Jaipur. Pe langa obisnuitele vaci din gara (la fel de blande ca si sutele de indieni care dormeau pe dusumele), la iesirea din gara am dat peste acelasi freamat specific Indiei. Eram deja de vreo trei saptamani in India, asa ca stiam la ce ma puteam astepta :). Am luat o ricsa si i-am spus soferului tuciuriu sa ma duca la Sheraton. Ma rog, nu stateam la Sheraton, urma sa stau la Pearl Palace, o pensiune recomandata peste tot, aflata la vreo doua strazi de Sheraton. Ma rog, ma asteptam ca soferul sa nu stie de Pearl Palace, dar aveam o speranta in suflet ca barem o sti unde e Sheraton (pe vremea aceea, unicul hotel de lant international din orasul roz). Soferul da cu convingere din cap, confirmand ca stie unde e Sheraton, demareaza vijelios si de la iesirea din parcarea garii o ia abrupt la stanga (studiasem harta, ca sa ajungi la hotel, trebuia sa o ia fix la dreapta). Baiete, esti idiot, ar fi zis Caragiale. Nu am avut insa rabdare sa fiu plimbat pe toate strazile din Jaipur, asa ca am preluat comanda, ghidandu-ma dupa Lonely Planet – right, straight, right, left, left here, go back, turnaround… am ajuns in timp-record :).

Jaipur se afla pe lista majoritatii turistilor care viziteaza India de Nord, si pe buna dreptate. Pe langa haosul tipic si cladirile roz, aici gasesti niste monumente ametitoare… atat datorita arhitecturii superbe, cat si faptului ca se afla la inaltime… pe diverse dealuri.

Odata ajuns la hotel, cu ajutorul domnului Singh am gasit un ricsa-wallah ceva mai desteptut si am negociat sa ne duca la Amber Fort, impresionantul castel-resedinta de maharajah aflat in afara Jaipurului, cam la 10 km de oras. Asa ca, dupa ce ne-am inghesuit toti trei in ricsa, am tulit-o spre palat… pe drum am descoperit un alt palat – Palatul Apei, construit in mijlocul unui lac, dar care, din cate am inteles, e putin parasit… pentru o vreme mai fructuoasa.

Amber Fort nu inseamna “Fortul de chihlimbar” cum multi s-ar gandi. Se pronunta de fapt “Amer Fort” si in hindi inseamna “Fortul Inalt”. Este cu adevarat impozant, cocotat pe un pinten de deal, practic inexpugnabil. A fost construit de maharajahii de Jaipur care timp de generatii au rezistat atacurilor imparatilor musulmani de la Delhi, construindu-si resedinte greu de cucerit, fortificand muntii si investind masiv in armata. Au avut succes – Jaipurul nu a fost cucerit de moguli.

Ca sa ajungi la fort, trebuie sa te strecori printre picioarelor zecilor de elefanti care urca delusorul pana in curtea interioara a fortului. Plimbarea cu elefantii pictati multicolor nu dureaza mai mult de 10–15 minute, dar se pare ca e o cerere imensa… toti vor sa se urce pe elefant chiar si pentru 10 minute… sau poate sa evite drumul de acces mult prea plin de balega elefantina :).

Odata ajunsi sus, la fort, am descoperit unul dintre cele mai ornate palate ale Indiei… artizanii locali s-au intrecut in arabescuri, oglinzi, sculpturi fine. Ca in cazul tuturor palatelor imperiale sau regale din India, fortul este compus din trei parti – Sala Audientelor Publice in care putea veni orice supus sa se planga sau sa ceara ceva – aici totul e musai sa fie monumental, sa impresioneze prostimea, Sala Audientelor Private, unde nu intrau decat obrazele fine – aici, constructorii s-au intrecut intr-o dantelarie fina a constructiilor si, in fine, zona privata a maharajahului si a familiei sale. Desi maharajahii au ramas hindu, au imprumutat din obiceiurile musulmanilor de la Delhi, iar unul dintre aceste obiceiuri este poligamia – maharajahii de Jaipur (si nu numai) aveau mai multe neveste (si un numar de concubine) care erau tinute strict la ascunzis in harem, aici numit zenana. Maharajahul avea apartamentul sau, dar un coridor discret ii lega apartamentul de zenana pentru a nu fi vazut si deranjat in timpul aventurilor sale nocturne printre neveste.

Ne-am plimbat prin toate curtile interioare si, pe langa arhitectura deosebita, am admirat privelistea de zile mari… un teren accidentat, destul de ars de soare, inchis de munti… Ca si Branul nostru. Amber Fort se afla la capatul unui defileu pentru a stopa atacurile dusmane.

Deasupra lui Amber Fort se mai afla un fort – Jaigarh. Acesta era fortul de ultima salvare in caz ca Amber ar pica in mainile inamicilor. Am urcat si aici pentru o priveliste extraordinara atat a zonei, cat si a Fortului Amber… in plus, aici era mai liniste… imensa majoritate a turistilor se limiteaza sa viziteze Amber Fort. In minus, fortul Jaigarh este mult mai spartan. A fost construit cu un rol strict militar, nu ca resedinta de maharaja, asa ca numarul de dantelarii in piatra este limitat. Dar am stat minute in sir in turnul Diwa Burj pentru a admira minunata panorama.

Mi-aduc aminte ca am petrecut intreaga zi in zona Amber… sa savurez cu adevarat ce vedeam! In plus, era o vreme calduta si insorita, o schimbare atat de placuta dupa griul plin de ceata din Delhi. In decembrie, nordul Indiei este de multe ori invaluit intr-o ceata densa, iar temperaturile scad adeseori si sub zero grade noaptea. Dar la Jaipur, regasisem soarele dupa zile intregi de ceata si intuneric si o temperatura de circa 15 grade… aveam senzatia placuta ca a venit primavara dupa o iarna grea si urata.

Am petrecut o zi intreaga si lunga inclusiv in centrul orasului Jaipur. Dupa ce presiunea mogula s-a redus, maharajahii din Jaipur s-au gandit sa se relaxeze si sa coboare din fortul totusi relativ inconfortabil si sa construiasca niste palate demne de rangul lor la campie, in oras. Asa ca, prin secolul al XVIII-lea, cand fervoarea musulmana s-a redus dupa moartea ultimului imparat zelos in cuceriri Aurangzeb, Jaipurul a inceput sa se umple de palate superbe. Orasul graviteaza in jurul City Palace, unde o parte din complex continua sa fie inchis vizitatorilor – e vorba de Chandra Mahal, un adevarat bloc de 7 etaje unde locuieste actualul maharajah. India si, mai ales, provincia Rajastan unde se afla si orasul Jaipur au fost faramitate in sute de “princely states” , mici state conduse de maharajahi hindusi care au rezistat sau la un moment s-au eliberat de stapanirea de la Delhi. Cand au venit englezii, acestia au ocupat mai multe regiuni ale Indiei, in general cele detinute anterior de Imperiul Marilor Moguli, dar au pastrat “independenta” limitata a acestor ministate… Jaipur, Jodhpur, Gwalior, Jaisalmer si celelalte princely states au devenit protectorate, cu maharajahii stapani absoluti pe statelor lor, dar politica externa si armata fiind in mainile Raj-ului de la Delhi, viceguvernatorul britanic al Indiei. In 1947, cand India a devenit independenta, toti acesti maharajahi au renuntat la putere si autonomie (unii de bunavoie, altii convinsi prin diverse metode), promitandu-li-se in schimb anumite privilegii. Cu ocazia alegerilor libere din India independenta, acesti maharajahi au fost alesi deputati, guvernatori, prim-ministri de provincii etc… Intr-o societate paternalista, indienilor nici macar nu le-a trecut prin minte sa aleaga pe altii decat pe vechii lor stapani… cel putin primul Parlament indian era mai degraba Adunarea Maharajahilor Detronati. In timpul Indirei Gandhi, multi au fost aruncati in inchisori si si-au pierdut proprietati si privilegii. Indira Gandhi a avut o orientare socialista, care nu se prea pupa cu sistemul maharajahilor-deputati si guvernatori, dar, dupa uciderea Indirei, acestiau au fost eliberati si si-au primit multe proprietati inapoi. Unii au decis sa ramana in politica, dar rolul lor si al urmasilor lor s-a diluat, altii in business. Dar toti continuau sa detina palatele regale si teren cat vezi cu ochii. Unii s-au descurcat mai bine ca businessmeni (unii si-au transformat o parte din palate in hoteluri de megalux cum ar fi la Jodhpur sau Udaipur), altii s-au descurcat mai prost si au dat faliment, trebuind sa-si vanda proprietatile. Dar toti continua sa aiba un cuvant greu de spus in afacerile comunitatilor locale.

Maharajahul de Jaipur continua sa traiasca langa City Palace, astazi obiectiv turistic. Din intamplare, ne-am intersectat cu el. Noroc ca ne-a spus ghidul cine e, ca altfel nu mi-as fi dat seama ca nenea cu parul sur si un mers cam sontac era ditamai maharajahul de Jaipur, proprietarul atator frumuseti.

City Palace este palatul tipic de maharajah – bogatii de neinchipuit, arabescuri incredibile, Sala Adunarilor Publice, Sala Adunarilor Private etc. etc. Foarte interesante sunt insa niste vase din argint imense pastrate intr-un pavilion dintr-o curte interioara. Timp de secole, indienii au stat in peninsula lor, speriati sa nu-si piarda casta… conform traditiei, cine trecea Indusul isi pierdea casta, lucru de neconceput pentru orice indian serios. Asa ca negotul international nu a fost efectuat de hindusi cu frica lui Shiva, ci de musulmani. Dar, in secolul al XIX-lea, tot mai multi indieni au emigrat, iar maharajahii doreau sa viziteze atat de exotica si de enigmatica Mare Britanie. Maharajul Madho Singh II, un credincios pios, a dorit totusi sa viziteze Anglia, si, la sfatul unui pundit, a realizat ca poate sa treaca dincolo de Indus, dar cu conditia sa bea si sa se imbaieze in apa de Gange. Asa ca a construit aceste vase-gigant (aparent cele mai mari vase de argint din lume) in care a carat apa de Gange tocmai pana la Londra si inapoi… si asa si-a pastrat casta!

Langa palat se afla un complex astronomic fascinant. Arabii au avut fascinatia astronomiei (tocmai m-am intors din Samarkand, Uzbekistan, unde unul dintre sultanii timurizi a construit un observator imens), care a fost transferata si la unii hindusi. Maharajahul Jai Singh, fondatorul orasului, cel care a decis sa se mute din Amber Fort, a fost un astronom pasionat, asa ca a construit ditamai observatorul la doi pasi de palat. La prima vedere, pare o expozitie de sculpturi bizare gigantice, dar sunt de fapt niste instrumente menite sa urmareasca soarele si sa calculeze zodiacul – se stie ca nu exista prea multe casatorii, afaceri sau orice alte actiuni importante fara ca astrologul sa iti spuna daca stelele aproba mutarea… si, evident, cand este momentul aflat sub cele mai bune auspicii. Daca te afli in Jaipur, poti sa te duci la astrologul oficial al maharajahului care poate sa-ti ghiceasca in palma sau sa-ti ofere un horoscop computerizat (pffff… computerele au patruns si in sfera asta atat de mistica si de misterioasa). Din pacate, astrologul era cateva zile in vacanta, asa ca am ratat ocazia, dar nu am ratat-o in palatul maharajahului din Jodhpur :).

Evident ca nu puteam parasi Jaipur fara sa vizitez Hawa Mahal, Palatul Vanturilor, cladirea-simbol a orasului si probabil una din cladirile-simbol ale Indiei alaturi de Taj Mahal… Hawa Mahal are o fatada roz ca de fagure de albina, construita de un maharajah pentru a permite doamnelor sale sa observe viata de zi cu zi din oras, ascunse insa bine de privirile indecent ale muritorilor de rand. Am urcat in Hawa Mahal… pe cat de frumoasa este fatada, pe atat de searbad este interiorul. Dar poti sa joci rolul unei maharani (sau nevasta de rang doi ori concubine), spionand viermuiala din Jaipur prin gaurile perfect gandite. In plus, am avut parte de o panorama excelenta spre principalele monumente ale orasului – City Palace sau observatorul Jantar Mantar.

Dupa Jaipur, urma sa vizitez celelalte orase ale Rajastanului – Jodhpur, orasul albastru, Jaisalmer, orasul auriu, si Udaipur, orasul alb. Initial ar parea ca sunt “same, same”, dar nu e asa… fiecare oras este diferit, iar arhitectura fiecaruia merita orice efort sa ajungi pana acolo… Pentru ca Rajastanul detine unele dintre cele mai spectaculoase monumente pe care le-am vazut pe vreundeva prin lume, dar si unele dintre cele mai haotice si mai murdare strazi pe care am calcat. India este cu adevarat o tara a contrastelor, iar Rajastanul nu dezminte aceasta afirmatie.

In caz ca luati in considerare sa vizitati India, aruncati o privire pe turul Paralelei 45 care include si vizitarea palatelor atat din oras, cat si a Amber Fortului alaturi de alte cateva nestemate din India si chiar si Nepal. Uitandu-ma pe traseu, sincer, as fi inclus si Fortul Jaigarh, cel de deasupra Amber Fort. Dar in ultima instanta, din punct de vedere arhitectural, este net inferior tuturor celorlalte, diferenta insa vine de la panorama. Orisicum, ce e inclus este cu adevarat „the best” in Jaipur. Aflati mai multe amanunte aici.

Imagini Jaipur

09. Jal Mahal - Jaipur.jpg

Jal Mahal – Palatul Apei

10. Amber Fort Jaipur.jpg

Amber Fort

 Elefant colorat la Jaipur

Elefantii colorati cu care urci la fort

12. Curtea interioara din Amber Fort.jpg

Prima curte a fortului – aici se afla si statia de elefanti

13. Curse cu elefanti.jpg

Strada cu elefanti

14. Amber Fort.jpg

Ca la Taj Mahal 🙂

15. Hawa Mahal Jaipur.jpg

Celebrul Palat al Vanturilor

16. Palatul Vanturilor - Jaipur.jpg

si interiorul lui

17. City Palace - Jaipur.jpg

City Palace – palatul maharajahului din oras

Peacock Gate Jaipur

Celebra poarta cu pauni

Tripsta-logo
Categorii:
India · Paralela 45

Comentarii

  • Foarte frumos scrise poveştile din India, Cezar! Sper că urmează şi altele. O să merg şi eu în noiembrie şi, după mult cumpănit şi citit pe forumuri, am renunţat tocmai la Jaipur. Nu încăpeau toate minunăţiile din Rajastan. Tu la care ai renunţa, dacă ar fi musai ?

    Cristina 17 iulie 2014 10:52 Răspunde
    • E pacat ca nu ai inclus Jaipurul in program. Dar unde altundeva te duci in Rajastan ?

      Imperator 17 iulie 2014 11:10 Răspunde
  • Mergem asa: Varanasi- Aga-Jodhpur-Jaisalmer-Udaipur-Aurangabad-Kochi. Trei saptamani. Stiu ca e cam mult si cam haotic, dar trebuia să impac diverse dorinte ale participantilor. Si mă omoară durata transportului intre ele. Mai ales Aurangabadul (la care nu vreau eu să renunt).

    Cristina 17 iulie 2014 11:19 Răspunde
    • Esti fana Aurangzeb ? Sincer din toata lista aia, tocmai Aurangabad as taia 🙂

      Imperator 17 iulie 2014 13:16 Răspunde
      • Sunt fana pesterile Ajanta si Ellora. Adică mi s-a pus pata să le văd. Dar o să merg şi pe urmele lui Aurangzeb, normal. Deci, din Rajastan la ce ai renunţa, dacă ar fi musai?

        Cristina 17 iulie 2014 14:35 Răspunde
        • As schimba Jodhpur pentru Jaipur. Desi e pacat 🙂

          Imperator 17 iulie 2014 15:08 Răspunde
          • Mersi. Ne mai gândim.

            Cristina 17 iulie 2014 15:36
  • salut sunt pasionat si eu de calatorii…am fost si eu prin 35 de tari….insa mai am mult pana sa te ajung:))…..am o intrebare….anul viitor in martie vreau sa merg in Asia…ma gandeam la HONG-KONG…..SINGAPORE…BANGKOK….BALI….VIETNAM…undeva la 25 de zile….si am gasit bilete f ieftine intre orase din asia cu, compania AirAsia….m-ar interesa daca ai zburat cu ei….si cat sunt de siguri….si daca imi mai poti recomanda cateva companii low-cost in zona respectiva….eventual care fac legatura dintre Dubai si Asia….multumesc anticipat!

    stelian 17 iulie 2014 12:56 Răspunde
  • Pentru India sunt necesare vaccinuri? Hepatita A si B, febra tifoida, malarie?
    Unele site-uri recomanda.

    daniel 22 iulie 2014 21:13 Răspunde
    • Hepatita A si B sunt necesare si daca te duci in Franta. Febra tifoida, da, n-ar fi o idee rea, iar in cazul malariei, in ciuda eforturilor, nu exista vaccin

      Imperator 22 iulie 2014 21:54 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii