In sfarsit, a venit ziua sa plec in Iran. Ma rog, n-a venit inca, vine maine, dar maine decolez spre Teheran (via Viena), ajungand candva poimaine, dupa miezul noptii, pe Imam Khomeini International Airport!
Mi-aduc aminte si acum 5 ani cand am aterizat pe acelasi aeroport, primul lucru de care m-am izbit a fost un panou imens care facea publicitate… berii Bavaria!!! Prima reactie a fost sa ma intreb daca intr-adevar am aterizat pe (repet) IMAM KHOMEINI International Airport din capitala Republicii ISLAMICE Iran. Poate pilotul o fi aterizat aiurea, pe vreun alt aeroport, era o ora la care in mod normal se doarme si, cine stie, abulic fiind, o fi aterizat in alta parte. Evident ca nu aterizase in alta parte. Eram la Teheran. Iar berea era evident o bere islamica, o bere fara alcool.
Nu stiu daca ma voi izbi de aceeasi reclama, eu sper ca da, asa, de distractie, si sa “driblam” cu mai multa viteza procedurile de la granita care se desfasoara cu greutate – pe la 2, 3, 4 noaptea sunt numeroase avioane care aterizeaza pe modernul aeroport IKA.
Ce o sa facem de data asta? In cazul meu, o sa revad foarte multe locuri pe care le-am vazut si in 2009. Dar asta conteaza mai putin, pentru ca sunt curios sa vad cum a evoluat Iranul in acesti cativa ani, sa discut cu oamenii, sa aflu mai multe despre aceasta tara fascinanta. De altfel, in weekend mi-am cumparat Lonely Planet Iran si chiar si celebrul ghid-biblie este pe aceeasi frecventa de unda cu mine, punand pe locul 1 al “atractiilor” din Iran – oamenii. Iranul este tara ce redefineste ospitalitatea. Monumentele (de altfel impresionante) ale Iranului pot fi invidioase, pentru ca sunt permanent in umbra oamenilor – de o ospitalitate incredibila, tot timpul gata sa te faca sa te simti bine, iar cand esti asaltat de clase intregi de copii, pe la diverse muzee sau palate, sau invitat de familiile plecate in vacanta sa mananci alaturi de ei, poate acestea sunt cele mai frumoase amintiri care iti raman. De altfel, in program avem si un picnic in stil iranian pe undeva pe malul raului din Esfahan (unde am si jucat niste volei cu niste baieti si fete veniti dintr-o localitate apropiata in weekend) unde sper sa interactionam cu localnicii.
Iranienilor le place foarte mult sa calatoreasca. Pleaca in city break-uri, se duc sa viziteze moschei, palate, locuri frumoase. Pleaca cu tot neamul, cu bunicii, cu parintii, cu copii de cateva luni si stau la cort. Iranul detine, probabil, recordul mondial de picnicari si turisti la cort. Acestia vin de acasa cu mancare, cu aragaz de voiaj, cu ce le trebuie si mananca fix “ca la mama acasa”. Pentru ca vin si cu mama ;).
Vom ajunge evident in Teheran. Dupa ce ne vom caza, vom incerca sa mai tragem un somn pana pe la mijlocul diminetii si apoi vom lua marea metropola la vizitat. E aproape imposibil sa spui ca “ai vizitat Teheranul”. E un oras cu milioane de locuitori, la picioarele unor munti care ajung la 4.000 de metri. De altfel, in aceeasi zi, te poti duce in nordul Teheranului la schiat sau in sudul capitalei pentru plaja (unde pot fi si 40 de grade).
Din Teheran vom zbura de pe vechiul aeroport aflat acum destul de central (la doi pasi de turnul Azadi) spre Shiraz, orasul poetilor ale caror versuri sunt recitate si azi de milioane de iranieni (am inteles ca greu vei gasi vreun iranian cu mai multa sau mai putina scoala care sa nu fie capabil sa-ti recite poezii intregi de Rumi sau Hafez), al gradinilor si al vinului de Shiraz. Ma rog, n-o sa gasim vin (el se mai face si se consuma pe sub mana), asa ca o sa ne abtinem sa bem un Shiraz pana la intoarcerea acasa.
In schimb, vom vizita minunatele gradini cu micile palate din Shiraz si apoi nu vom rata marea metropola a sahilor ahemenizi, Persepolis, unul dintre cele mai impresionante orase ale lumii antice, din pacate ars de Alexandru Macedon pentru a razbuna arderea Acropolei Atenei din timpul unui atac persan asupra Eladei. Acropola Atenei a fost reconstruita si continua sa dainuiasca dupa destule milenii, dar Persepolisul a fost abandonat. Insa continua sa fie impresionant, nu a fost ras de pe fata pamantului, iar Poarta Natiunilor continua sa impresioneze la fel ca si acum peste 2.000 de ani.
Vom ajunge apoi la Yazd, minunatul oras de pe Drumul Matasii, orasul care a “inghetat” undeva prin secolele trecute, orasul cu ulite meandrate si cu turnuri-badjir, aceste sisteme de aer conditionat ale secolelor trecute. Tot aici, vom dormi intr-un hotel ca un caravanserai istoric… de altfel, marea parte a hotelurilor de aici sunt in stil caravanserai medieval.
Apoi vom continua spre Esfahan – cu impresionantele sale moschei, cu faiantele sale unice stalucind in soare, cu celebra sa Piata a Imamului, una dintre cele mai mari piete din lume. Esfahan este de asemenea si centrul comunitatii armene din Iran. Vom vizita si aceasta enclava armeana din oras, dar si maiestuoasele monumente construite de acestia (armenii erau artizani si constructori cunoscuti, asa ca unul din sahii Iranului a mutat un intreg sat in Esfahan pentru a-i construi moscheile si palatele, oferindu-le libertatea de credinta si un soi de autonomie (armenii pot sa produca alcool pentru consum propriu, dar evident ca mai vand pe sub mana si la altii).
Apoi, pe drumul spre Teheran vom vizita un sat traditional, numit Abyaneh, unde inca se vorbeste persana de Ev Mediu si se pastreaza un port popular foarte colorat si unic in tot Iranul, urmand ca in final sa revenim la Teheran de unde vom pleca spre casa.
De abia astept. Nu am mai ajuns demult in cea mai frumoasa tara a Orientului Mijlociu, cu oamenii cei mai frumos si mai buni. O tara unica, o tara de care nu se poate sa nu te indragostesti… Si, evident, voi incerca sa pun poze “live” de acolo (internetul merge insa prost), dar in mod sigur la intoarcere voi veni cu desaga plina de poze si povesti ;). Stati pe aproape!
Imagini Iran
Welcome to Iran ! Simbolul capitalei iraniene, turnul Azadi (al Libertatii)
Turnul de televiziune cu muntele Tochal pe fundal
Teheran, un oras cu strazi largi si circulatie furibunda
Nici nu va inchipuiti ce dulci pot fi prajiturile astea
Dar sa vedem ce vom vizita – Palatul Golestan
Una dintre cele mai frumoase moschei din Shiraz
De fapt nu e moschee, e un shrine, adica aici se afla moastele vreunei rubedenii a Profetului… toate shrine-urile sunt tapetate cu sticla si creaza o atmosfera incredibila
Imaginati-va o camera inundata in verde
Bazarul din Shiraz
Si faimoasele covoare persane
Shiraz, orasul gradinilor
Unde se afla mausoleele poetilor persani
La mormantul carora recita versuri fanele
Poarta natiunilor din Persepolis
Unul din marile orase ale Antichitatii
Petra ? Nu, Persepolis… mausoleul unui mare sah
Badjirul, acest aer conditionat al antichitatii
In Yazd, e plin de caravanseraie. Unele convertite in hoteluri
Curcubeu in desert ? Ei bine, da, exista 😉
Abyaneh, satul in care se mai vorbeste persana de Evul Mediu
Minunata Piata a Imamului din Esfahan
Si moscheile ei
si faiantele lor uimitoare
Ce frumusete !
Dar lasand uneori monumentele la o parte, parca iti vine sa incingi o partida de volei in parc
Sau sa povestesti cu iranienii de rand
Evident, sub privirile ayatollahului Khomeini, fondatorul Republicii Islamice 🙂
Drum bun pe aceste splendide meleaguri! Sunt curios cum sta treaba cu visa on arrival pentru romani acum in 2014!? Citind diferite surse se pare ca ar fi totusi mai bine sa o ai dinainte ?
E mai bine sa o ai inainte. Eu o am deja in pasaport, am inteles ca si la on-arrival iti trebuie aprobarea autoritatilor iraniene in prealabil
Impulsionati de posturile tale dar si de povestile altor calatori am hotarat sa punem si noi Iranul pe lista si in vara asta am petrecut cateva saptamani minunate intr-o tara care nu are nimic in comun cu ce ni se prezinta la televizor.
Si noi ca si multi altii am ramas cu bunatatea, prietenia si onestitatea oamenilor in gand atunci cand ne gandim la Iran. Si cred cu tarie ca cea mai mare greseala pe care o poti face este sa vizitezi Iranul cu un grup. Pentru ca nu vei avea parte nici de o muca frantura din experienta interactiei cu iranienii. Vei pierde din punctul meu de vedere fix ceea ce face Iranul un loc de neuitat.
Cand ai prieteni fericirea este dubla. Suntem fericiti odata penru noi si a doua pentru ei 🙂 Cand citim bloguri castigul este dublu. Ma bucur pentru bucuria ta, si ma bucur pentru ca acest pretext a fost unul prin care sa aflu atat de multe lucruri despre Iran 🙂
Apropos de aeroport, noi am fost in ianuarie anul asta si am fost uimiti sa vedem emblema Hezbolahului (aia cu mitraliera) alaturi de numele oficial al aeroportului. Sunt curios daca mai apare pe panouri prin aeroport. In rest e ibtradevar o super experienta Iranul