Toamna pe Coasta de Azur (ep. 4). O sambata pe Coasta de Azur

08. St. Jean Cap Ferrat.JPG

Stiti ce ma bucura cel mai mult din ce mi-adus acest blog de cand il am ? Unii ar zice bani, altii excursii. Buni si banii, bune si excursiile. Dar cel mai mult ii datorez faptul ca am cunoscut foarte multi oameni foarte faini, oameni care au dorul de duca in vine, oameni care vor sa descopere, sa caute, sa afle, sa invete, oameni carora le plac calatoriile. Am cunoscut pe foarte multi in tara, dar am avut de cateva ori surpriza si bucuria sa intalnesc astfel de oameni si in strainatate care au dorit sa-mi arate orasul in care locuiesc – primul caz a fost la Vancouver, in indepartata Canada, dar si mai aproape, chiar aici, peste Prut, la Chisinau. Si le multumesc lui Lucian si lui Vitalie ca si-au rupt mai multe ore ca sa-mi arate diverse locuri din orasul lor, sa aflu mai multe despre locul in care locuiesc, dar si despre calatoriile lor. Ei bine, ziua de sambata din prima zi de noiembrie a devenit cu adevarat memorabila datorita lui Florin si Daniel de pe Coasta de Azur.

Cu putin inainte de a pleca de la Monaco, imi intra un mail – cineva imi scria ca a vazut pe net ca sunt in hotel Fairmont din Monaco si ca el lucreaza fix acolo. Si ca ar vrea sa ne vedem daca vreau. Mananci calule ovaz ? Evident si inca cu cea mai mare placere. Ma rog, n-a fost sa fie in Monaco desi am dormit fix in hotelul in care lucra Florin, ci un pic mai incolo, mai précis in Nice… am schimbat niste mailuri, apoi numerele de telefon, ne-am auzit si intr-o sambata dimineata superba de noiembrie (de ziceai ca e septembrie), ma intalneam la doi pasi de gara din Nice cu Florin si cu un prieten de-al lui, tot “localnic”, Daniel… Cum Florin venise cu masina, planurile de sambata au fost schimbate imediat… Initial ma gandisem sa vizitez Nice sambata si eventual duminica sa ma duc undeva cu trenul,  poate la Antibes, poate la Cannes… Dar cum Florin venise cu masina, urma sa explorez cu ajutorul lor Coasta de Azur… pentru ca nu numai ca erau “localnici” de ani de zile, dar fiind calatori pasionati, stiau destule colturi faine din zona.

Mai intai, am vrut sa vad biserica rusa pe care o vizitasem in 1994 si mi-aduceam aminte ca e la doi pasi de gara (hotelul meu era fix pe langa gara). Asa ca am luat-o pe jos si cand am ajuns… ghinion. Desi se pare ca e cea mai falnica biserica ruseasca din afara arealului fostului imperiu tarist, ctitoria executatului tar Nicolae II era infasurata in schele si tot soiul de panze, asa ca nu am vazut nici macar o licarire din auritele turle ale bisericii. Ei, asta e, pacat, data viitoare.

Data trecuta cand eram in Nice, imi aduceam aminte ca exista si o strada Carol de Roumanie sau ceva similar nu foarte departe de biserica rusa. Ii intreb pe baieti, si Daniel imi spune ca ar fi un parc cam prin cartierul lui. Nu pot sa ratez asa ceva… Nu stiu nici daca e vorba de Carol primul sau Carol al II-lea, ce e cert exista un parc care se numeste “Carol de Roumanie” si e musai sa-l vad. Dupa cateva strazi in zig zag, ajungem intr-o zona de case, si deodata apare si placa cu numele parcului. Parcul nu e cine stie ce, o peluza verde, niste palmieri, un loc de joaca pentru copii, asa ca dupa ce am aruncat o privire in jur, ne-am pozat cu placa de la intrare si am plecat.

Anonimul parc nu este singurul loc din oras care aduce aminte de Romania. Daca parcul este cunoscut doar de rezidentii din partea locului, ei bine, hotelul Negresco de pe Promenade des Anglais, fix vis-à-vis de plaja este simbolul Nicei, iar pentru multi este simbolul Coastei de Azur. Construit de, evident, un roman numit Henri Negrescu care s-a apucat sa construiasca aici un hotel-palat care sa fie perla Coastei de Azur… Imbogatit din hotelarie (era fiul unui hotelier, mai degraba hangiu din Bucuresti, deci stia cum e cu industria), Negrescu a bagat o groaza de bani in hotel pe care l-a deschis in perioada de varf a belle époque … adica in 1912. Bietul de el nu intuia ca peste doar 2 ani, belle époque se va termina abrupt in zgomotele de tun ale beligerantilor din primul razboi mondial. Evident, clientii putrezi de bogati au disparut brusc, cladirea a fost rechizitionata ca spital de razboi (desi frontul era hat, departe, in nord-estul Frantei), iar Negrescu a dat faliment. Cladirea a fost cumparata pe nimic de o companie belgiana, iar Negrescu a murit falit dupa cativa ani la Paris… Dar numele i-a supravietuit, devenind un simbol al luxului de pe Coasta de Azur.

Nu aveam insa sa ne oprim la Hotel Negresco, ci am strabatut in viteza Promendas des Anglais spre est… Descopar in viteza portul Nice, ascuns dupa dealul pe care s-a aflat cetatea si ajungem imediat la un loc de panorama de unde revad satul Villefranche-sur-Mer pe care l-am vizitat acum un an, in largul caruia a oprit vasul de croaziera. Atunci, nu am avut parte de panorama de sus, dar acum, da… Si, sincer e superba… La dreapta, vechiul satuc medieval, golful unde a oprit vasul in larg, iar in stanga se afla St. Jean Cap Ferrat, satul unde se afla unele dintre cele mai scumpe vile din lume. Printre rezidenti s-ar afla Paul Allen, co-fondatorul Microsoft, dar printre rezidenti s-au aflat regele Leopold al Belgiei (ala cu genocidul din Congo), printul Rainier III de Monaco, Elizabeth Taylor, Richard Burton si multi altii. Aici, vom bantui si noi, printre garduri care ascund multe milioane si zeci de milioane de euro.

Sincer, parcurgand strazile St. Jean Cap Ferrat, nu pot spune ca simti mirosul miliardelor de euro in aer asa cum il simti in Dubai bunaoara. Aici, intimitatea este o virtute si bogatia nu trebuie etalata. Probabil, nici un seic arab nu ar cumpara aici vreo casa pentru ca gardurile arata uneori cam ca pe la noi la tara. Dar daca urci sus, pe un deal, descoperi vile somptuoase. E timpul sa vizitam una. Din pacate, nici un miliardar de dincolo de Nistru nu e dispus sa-si deschida vila, asa ca mergem direct la principalul obiectiv turistic al zonei – Villa Ephrussi de Rotschild… si in timp ce ne invartim pe strazile din Cap Ferrat, aud amuzat povesti cu baroni din spatiul ex-sovietic si cum arunca cu bancnote de 500 de euro prin Monaco ca bacsis… Pana si cel care spala strazile langa Cazino e blagoslovit cu astfel de bancnote.

Villa Ephrussi de Rotschild a fost construita de Beatrice Ephrussi de Rotschild, o membra a celebrei familii de bancheri. Maritata cu un bancher de origini ruse si cu businessuri zdravene in Azerbaijan. Evident, am aflat din audio ghid ca tipul era cartofor si arunca banii aiurea (deh, asa sunt rusii), dar in mod subtil nicaieri nu am auzit de originile evreiesti ale cuplului. Ce e cert, madame Rotschild a decis sa construiasca o vila in stil italienesc in aceasta zona binecuvantata cu o vreme buna si frumuseti naturale. Constructia supervizata de un arhitect faimos s-a terminat taman in 1912… va aduceti aminte, taman cand s-a terminat si constructia hotelului Negresco, era perioada de varf a Coastei de Azur…

Vizitez pe indelete camerele vilei – palat. Din pacate, prezentarea in audio-ghid este mult prea lunga, prezentand pe indelete fiecare brosa din palat, asa ca incep sa mai sar peste prezentare si sa savurez camerele si coridoarele care mie imi aduc aminte de arta Florentei… In mod cert, asta a fost si modelul. Medici i-a inspirat zdravan pe d-alde Rotschild. Trec prin dormitoare renascentiste, pe culoare pline de tapiterii din aceeasi perioada. Si intr-un final ajung pe terasa sub care se asterne un parc superb… in dreapta, mare, in stanga mare, si intre aceste colturi albastre, o pajiste de un verde crud… Absolut superb.

Nu o sa stau prea mult prin vila si o iau la fuga pe miriste. Ma rog, nu e numai verde, in cel mai bun stil frantuzesc, sunt si fantani arteziene care executa la fiecare 20 de minute un dans al apei… Evident, nu e vorba de impresionantele jocuri de apa de la Dubai sau Las Vegas, dar totul aici este la un nivel redus, mai putin impresionant, dar parca mult mai stylish. Small is beautiful.

Am stat cam mult prin domeniul Rotschild (intre timp a fost donat statului francez), dar mi-a placut sa ma plimb prin gradina frantuzeasca, prin cea japoneza, printre trandafirii un pic cam trecuti (eram totusi la inceput de noiembrie) pentru a admira panorama spre Villefranche ori spre Monaco. Dar totusi mai aveam si alte lucruri de vazut. Cel putin Florin si Daniel se gandisera la un parcurs de vizita.

Am plecat apoi spre Monaco… Cand plecasem cu o zi inainte din Monaco cu elicopterul, ma gandeam cand o sa mai revin in Principat… ei bine, nu mi-a trebuit mai mult de o zi si am revenit :). De data asta, sus, pe dealurile care domina orasul, chiar mai sus decat Jardin Exotique, acolo unde Monaco se invecineaza cu Franta. In dreapta strazii, este Monaco, in stanga Franta… chiria pe partea din dreapta costa de cateva ori mai mult decat pe partea din stanga a strazii :).

Astazi este cu adevarat ziua panoramelor, asa ca dupa ce admir Monaco, pornim spre granita italiana. In afara de marile staruri ale Coastei de Azur gen Monaco, Nice, Cap Ferrat, Cannes, etc, prin zona, dar ceva mai in interior si sus pe dealuri se afla sate de un pitoresc aparte. Eu auzisem de Eze, dar ne ducem spre St. Agnes, un satuc mai putin vizitat deoarece e mai putin promovat in ghidurile straine, e ceva mai in interior si este vizitat mai ales de localnici. Dupa ce urcam pe autostrada de Ventimiglia, aproape de Menton, ultima localitate frantuzeasca de pe Coasta, o carmim sus prin munti… Drumul e pitoresc, cu serpentine, dar la un moment dat nu pot sa-mi stapanesc “wow”-ul. Sus, catarat pe o stanca, descopar un sat ca o cetate, e vorba de pitorescul St. Agnes. Wow ! Stop, sa facem poze !

Ajungem in sat si ne trezim intr-un peisaj de-a dreptul feudal, unul din acele sate care si-au pastrat arhitectura si sufletul de multe sute de ani. Evident, curatenie luna, cladirile in stare foarte buna, dar pastrand patina timpului. Si mai ales o panorama incredibila asupra unei bune parti a Coastei de Azur … de la Monaco pana aproape de Ventimiglia ! Din pacate, restaurantul de la capatul satului de unde poti vedea aceasta panorama nu prea mai are de mancare si suntem un pic nemancati… Asa ca ne asezam la un alt restaurant pe terasa… Suntem in data de 1 noiembrie si stam in tricou pe terasa la aceeasi latitudine cu orasul Giurgiu ! E drept, cum soarele incepe sa se ascunda in spatele muntilor, se face racoare, dar nu foarte :).

Pana terminam mancarea, s-a lasat noaptea peste Coasta de Azur. In departare, Menton a devenit o fasie luminata, asa ca plecam din pitorescul St. Agnes. Planul initial era sa prindem apusul de soare la Tete de Chien, stanca de deasupra orasului Monaco, dar am stat prea mult la vila Rotschild. Asta e, important este sa te simti bine. Din pacate, sunt niste lucrari prin zone si drumul spre Tete de Chien este blocat, dar Florin gaseste un alt drum, si ajugem pe capul cainelui (asta inseamna Tete de Chien). Surprinzator, aici nu e nimic amenajat, nici macar garduri de protectie, nici un bec… Dar in schimb, e luna plina si putem pasi pe jos dupa cateva minute in care ne obisnuim cu lumina… e un pic accidentat, dar ne descurcam, iar privelistea cu Monaco-ul stralucitor cu milioane de lumini este o imagine pe care nu o voi uita curand. E musai sa ajung aici candva si pe zi !

E timpul sa plecam spre Nice. A fost o zi extraordinara, cu adevarat extraordinara, o zi in care m-am simtit minunat si asta datorita celor doi “monegasti”… Surpriza este ca trecem si prin Eze unde pot admira biserica cu turla frumos luminata, plutind parca deasupra satului adormit, ca un adevarat far. Ei bine, inca ceva care trebuie sa vad candva. Cand o fi acel candva ? Nu stiu. Poate in 2016 cand voi veni la Campionatul European de Fotbal acum ca Romania se pare ca se va califica ;).

Am ajuns seara tarziu in Nice. Florin a plecat spre Monaco, dar Daniel a ramas, el locuieste acum in Nice. Desi tarziu nu pot rata prilejul de a ma plimba noaptea pe Promenade des Anglais, de-a lungul palatelor mega-luminate. Intram in hotel Negresco si apoi o luam pe promenada… Nice este o linie de lumini de-a lungul semicercului golfului. Deasupra luna plina… La vie est belle. Ajung la hotel dupa miezul noptii. In general, zonele de langa gara sunt un pic sordide. Nici zona garii Nice nu se dezminte. Din zece metri in zece metri, cate o negresa isi asteapta clientii. Bon chance, mademoiselle.

Imagini Coasta de Azur

  01. Nice langa gara.JPG

Buna dimineata, Nice

02. Parcul Carol de Roumanie.JPG

Intrarea in Parc Carol de Roumanie

03. Promenade des Anglais.JPG

Pe Promenades des Anglais

04. Villefranche.JPG

O priveliste superba la Villefranche

05. Villefranche-sur-Mer Coasta de Azur.JPG

Vechiul sat medieval de la malul Mediteranei

06. Coasta de Azur.JPG

Cap Ferrat – unul dintre cele mai scumpe sate de pe planeta

07. Capul Cainelui - Coasta de Azur.JPG

Tete de Chien domina zona Monaco si adiacenta

08. St. Jean Cap Ferrat.JPG

Multumesc, Florin si Daniel !

09. St. Jean Cap Ferrat.JPG

10. Vila de lux - Coasta de Azur.JPG

Vila din Cap Ferrat

11. Vila Rotschild Cap Ferrat.JPG

Villa Rotschild

12. Vila Rotschild Coasta de Azur.JPG

In interiorul florentin al vilei

13. Villa Rotschild Cap Ferrat Coasta de Azur.JPG

14. Gradini Rotschild.JPG

Superba gradina

15. Golful Villefranche.JPG

Daca deschizi geamul, vezi cam asa ceva 🙂 Tot sa-l deschizi !

16. Vila Villefranche - Coasta de Azur.JPG

Villa Rotschild

17. Marina Militara franceza.JPG

Marina Militara Franceza e la datorie

18. Villefranche - Coasta de Azur.JPG

Villefranche

19. Golful Villefranche.JPG

20. Joc de fantani.JPG

Superbul joc al apei

21. Principatul Monaco.JPG

Welcome to Monaco !

22. Stanca Monaco.JPG

Stanca Monaco-ului cu orasul vechi

23. Port Monaco.JPG

Yahturile din Monaco

24. St. Agnes.JPG

St. Agnes catarat pe munti

25. Cu baietii la St. Agnes.JPG

26. Restaurant la St. Agnes.JPG

Ah, ce loc fain de luat pranzul. Din pacate, nu mai aveau mancare 🙂

27. Flori pe Coasta de Azur.JPG

28, Pisica Coasta de Azur.JPG

Miau !

29. St. Agnes, Coasta de Azur.JPG

30. cu un vin frantuzesc.JPG

Am gasit pana la urma un restaurant cu mancare buna 🙂

31. pe ulitele din St. Agnes.JPG

Pe strazile medievale ale satucului

32. St Agnes noaptea.JPG

St. Agnes pe inserat

33. Monaco by night.JPG

Monaco by night

34. Panorama de noapte - Monaco.JPG

Ce frumos se vede de pe Tete de Chien

35. Portul Monaco noaptea - Coasta de Azur.JPG

36. Hotel Negresco - Nice.JPG

Hotel Negresco, hotelul iconic de pe Coasta de Azur

37. Promenada la Nice.JPG

38. Plaja Nice.JPG

Plaja din Nice

39. Piata din Nice.JPG

Place Masenna cu niste statui in pozitie de Buda

40. Biserica din Nice.JPG

O biserica frumos luminata 🙂

41. Nice by night.JPG

 Noapte buna, Nice !

Comentarii

  • Ceza, eu sunt noua prin lumea ta. Spune-mi te rog pe unde intentionezi sa mergi in viitorul cel mai apropiat ? Am avut pentru scurt timp, citiva ani dorul de duca in afara tarii . Acum am intors macazull : gindesc ca tara noastra are atiteea locuri superbe si nepromovate, de vazut incit mi-am propus sa fiu mai ‘patrioata” si sa nu las sa-mi treaca viata fara sa le cunosc. Ce zici ?

    Mariana 18 noiembrie 2014 3:11 Răspunde
    • Cel mai apropiat, voi merge in Capu Verde. Prin decembrie, s-ar putea sa ajung pe la noi la munte.

      Imperator 18 noiembrie 2014 8:49 Răspunde
  • Multumesc de raspuns Cezar. Capul verde ? Tocmai am vazut un reportaj in seara asta pe Info News. Ce coincidenta ? Sa inteleg ca esti pe drum deja. ? Cum faci sa ajungi in Capul Verde ? Si mai vreau sa te intreb ceva : ieri cind am dat de blogul tau, am aporofundat , scotocit pe culoare si am intrat la o postare despre Iran ( cu trenul ) Acolo am dat de o postare a Mireleii facuta cu 8 luni in urma. Extraordinara relatarea ei. Mai stii ceva de ea ? Pe blogul ala nimeni nu a mai posta de acum 8 luni, doar eu aseara. Poate ai timp sa ma lamuriesti si pe mine cum e cu drumul in Capul Verde ca poate, poate imi vine si mie o idee ? Multumesc inca odata. Mariana

    Mariana 19 noiembrie 2014 1:07 Răspunde
  • Prima dată cînd am ieșit din țară/am zburat cu avionul, am trecut peste Coasta de Azur. Era o zi senină, marea strălucea, bla bla, și nu știu dacă din cauza tuturor informațiilor pe care le aveam despre ea din cărți și filme sau pentru că asta e realitatea, dar mi s-a părut îngrozitor de frumoasă!

    Maditu 24 noiembrie 2014 15:08 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii