Acum dupa o zi intreaga de congres, trebuia sa imi fac timp si sa vizitez si Monaco. Ca ar fi fost pacat sa plec din Principat fara sa-l fi vizitat. Mai ales ca aveam parte de niste zile superbe – soare, cald, lumea era la plaja, chiar se putea face baie in Mediterana. Presa de pe Coasta de Azur proclama ca este cel mai cald octombrie din 1943 incoace. Si eu sa stau in sali de sedinta? Am stat la prima sesiune si apoi, dupa o mica tura pe la cazinou, am revenit in camera, m-am schimbat, am facut check out-ul, m-am programat pentru elicopter si am plecat sa vizitez Monaco.

Cum am mai spus, nu eram pentru prima la Monaco, asta a fost, de fapt, a patra oara. Mai fusesem in 1994, apoi in 1998 cand ma intorceam, cu coada intre picioare, batuti de croati la Bordeaux, de la Campionatul Mondial de Fotbal, apoi in 2013 cu ocazia unei croaziere pe Mediterana. Atunci, vazusem cateva puncte-cheie care nu pot fi ratate, cum ar fi stanca Monaco, inima principatului sau zona din fata cazinoului, dar, in mod cert, mai voiam musai sa vad doua lucruri – Jardin Exotique, gradina exotica cu o panorama extraordinara, si Muzeul Oceanografic pastorit de Cousteau pentru circa trei decenii. Iar la congres, am primit o brosura cu vouchere pentru intrari gratuite la principalele muzee din principat din partea Biroului de Promovare Turistica a Principatului Monaco. Am decis sa vad acele atractii pe care le ratasem datile trecute.

Asa ca am localizat statia de autobuz din zona cazinoului si am plecat direct spre Jardin Exotique. Desi suntem intr-un principat al luxului, exista transport in comun, nu toata lumea are Ferrari, iar pretul biletului este chiar rezonabil (2 euro daca il cumperi la sofer, 1,50 euro daca ti-l cumperi de la automatul din statie). Capatul de linie era taman Jardin Exotique, asa ca nu am avut decat sa ma asez pe scaun si sa ma relaxez.

Vazusem pe net cateva poze cu Jardin Exotique si ceea ce remarcasem este ca se afla undeva sus pe un deal care domina orasul. Si asa si era… Sus, cocotata pe un deal destul de abrupt, de unde ai intreg orasul la picioare. O panorama extraordinara care iti atrage ochii fara sa te mai gandesti la plantele din gradina. Intrarea costa 7,20 euro, iar in acesti bani ti se asigura si intrarea la Muzeul Antropologic… Din pacate, eram foarte din scurt, la 4 trebuia sa revin la hotel pentru ca la 4:30 aveam elicopter spre Nice, asa ca am decis sa sar peste Muzeul Antropologic… dar am savurat la pas Jardin Exotique. Si, datorita numelui, ma asteptam sa dau peste o simfonie coloristica de flori, o orgie tehnicolora vazuta prin tot soiul de gradini botanice din Hong Kong, Singapore, Bagnkok si aiurea. Spre surprinderea mea, la Monaco, “exotique” are un cu tot alt inteles – cactusi, sute si sute de specii de cactusi, care mai de care mai curiosi, unii de-a dreptul contorsionati ca niste circari… nu degeaba Monaco este capitala mondiala a circului! E drept, unii cactusi erau infloriti, si nimeni nu poate nega ca florile de cactus nu ar fi frumoase, dar ma asteptam la altceva… dar si asa, dupa nici cinci minute de plimbare pe aleile serpuite printre cactusi, am ajuns la nivelul de incantare optim… combinatia de tot soiul de stranii de cactusi cu superba panorama a orasului a ajutat… Da-le incolo de orhidee, parca se potrivesc mai bine cactusii cu Monte Carlo :).

Am coborat apoi in graba, folosind savanta retea de lifturi publice pana la baza stancii Monaco unde urma sa urc la Palatul Princiar. L-am mai vizitat o data in 1994, imi aduc vag aminte ca imi placuse mult, mai ales ca nu era un colos precum Versailles sau Schönbrunn, cateva camere, dar frumoase si somptuoase. Am dat voucherul de rigoare si am intrat, primind si un audioguide… Il pun la urechi, apas pe buton, aflu pentru a cincea oara ca nu am voie sa fac poze in interiorul palatului si patrund in terasa care domina piateta din mijlocul palatului… Inca de la inceput, suntem anuntati ca suntem intampinati de insusi printul Albert de Monaco. Mi se pare o figura de stil, cand deodata, in difuzoare, aud vocea printului lui Monaco care ne ureaza bun-venit la el acasa. Wow… acum chiar ca ma simt ca si cum Albert ar fi venit in persoana sa ma salute… Si nu spune doar doua vorbe, chiar povesteste despre palat, cred ca vorbeste vreu 5–6 minute. La intrare, erau audio guide-uri in vreo 10 limbi, inclusiv in poloneza… Inteleg ca printul ar povesti in engleza, franceza, italiana si ce o mai stii el, dar oare isi va fi livrat mesajul si in poloneza sau chineza?

Oricum, continui sa vizitez palatul… exista o parte a palatului pentru vizita si o parte unde sunt birourile princiare. Albert nu locuieste exact aici, se pare ca traieste intr-o vila somptuoasa din Franta, la doi pasi de Monaco, dar cel putin aici isi are biroul. Admir o pictura de secol XVIII infatisand palatul… se pare ca nu s-a schimbat mare lucru in ultimii 250 de ani! Palatul a fost jefuit in timpul Revolutiei Franceze cand Monaco a fost ocupat de Franta, dar, dupa restaurarea monarhiei, noul principe Honoré V s-a apucat de restaurarea palatului…

Dupa loggia de la intrare si inca o camera unde remarc statuia printesei Grace, mama lui Albert, ajungem pe un coridor lung, lung care ma duce prin toate camerele… o suita de camere princiare, nu le pot denumi cu adevarat imense, spatiul in Monaco este limitat inclusiv pentru Luminatia Sa, dar foarte frumos decorate… o sarabanda de culori – camera albastra, camera rosie… Ajungem si in sala cea mai mare acolo unde a fost incoronat Albert (si toti predecesorii sai) si gata… Un palat frumos, cochet, placut si, Slava Domnului, nu prea mare. Frumos!

Ma uit la ceas. Mai avem un pic de timp. Ma duc in statia de autobuz de pe Stanca, verific orarul autobuzelor spre Cazinou si decid ora la care trebuie sa plec de pe stanca. Mai am vreo ora si mai bine la dispozitie, asa ca vreau sa vad in viteza si celebrul Muzeu Oceanografic  gazduit intr-o cladire somptuoasa, construita precar pe abruptul stancii de Monaco. Intrarea nu e ieftina, adultii platesc 14 euro, asa ca e bine sa va rezervati mai bine de 2 ore si ceva pentru a-l vizita. Eu l-am vazut cam in viteza, dar am fost peste tot… Mi-ar fi placut insa sa mai am cateva zeci de minute la dispozitie, dar … imi pleca elicopterul!

Muzeul nu este de ieri, de azi, a implinit recent suta de ani, fiind fondat in 1910 de printul reformist Albert I, un print pasionat de secretele marii, dar si de stiinta. Cladirea in care este gazduita este un monument arhitectonic de-a dreptul grandios pentru un Monaco atat de mic si de inghesuit… Construit in epoca de dinaintea aparitiei blocurilor inalte, probabil a fost cea mai mare cladire a Monacoului de atunci si este, de departe, cea mai impresionanta cladire de pe stanca. Am luat-o mai intai cu zona subterana acolo unde se afla acvariile cu pesti… mai mici sau mai mari… cel mare e frumos, sunt si niste rechini, dar daca ai mai vazut si alte oceanarii (cum au fost cele de la Lisabona, Bangkok, Osaka), nu mai e asa impresionant. Dar luminile mi se par cumva mai bune ca in alte parti, geamurile mai putin mate, asa ca pestii par mult, mult mai colorati. Stralucitor de colorati. Si asta imi place.

La un moment dat, sala se goleste brusc. Este ora la care sunt hraniti piranha. Din pacate, se pare ca tot muzeul se inghesuie in fata marelui acvariu cu piranha si renunt sa ma bag si eu. Asa ca imi raman toti ceilalti pesti pentru mine.

Nu pot sa ratez insa sa urc sus pe acoperis unde se afla o mica terasa, dar si o panorama a orasului. Din pacate, zona de unde as vedea tot orasul vechi… in schimb vad cateva testoase simpatice, dintre care doua s-au apucat de o partida de sex… bunicile grijulii isi muta copiii la leagane, ceva mai incolo.

Ma uit pe ceas, nu mai e mult… asa ca vad in viteza etajul 1 unde se afla colectiile initiale ale printului Albert I, fondatorul muzeului, arunc o privire si la imensele schelete de balene spanzurate bine de plafon si chiar trebuie sa fug… Prind autobuzul la mustata si, in cateva minute, ajungem din nou la Cazinou…

De aici, totul se intampla pe fast forward. Bagajul e livrat prompt de bellboy, incarcat in microbuz, in 10 minute suntem la heliport, check-in-ul e o chestiune de 5 minute, sunt in cursa de 16:30, minunat, ajungem pe pista si hopa! in elicopter. Aici, se mai poticneste miscarea asta pe fast forward, ca toti vor sa-si faca poze, iar cei de la heliport sunt chiar simpatici… ne asteapta pe toti, ne facem poze. Desi tot avionul e plin de oameni de la congres, oameni din industria aviatica, sa mergi cu elicopterul este un mega eveniment pentru toti… cu avionul, a devenit deja rutina.

Nimeresc intr-un elicopter mai mare ca la dus… suntem dispusi pe trei randuri in loc de doua, si pe fiecare rand stam cate trei. Tipul de langa mine pare de-a dreptul ingrozit de zborul cu elicopterul. De ce naiba n-o fi optat pentru un transport clasic cu masina, aparent aveai si aceasta optiune. Soarele se indreapta incet spre apus, zborul este lin, plutim peste oameni iesiti cu vele in larg… o placere. Ca si la dus, zborul dureaza putin, doar 7 minute, vad aeroportul Nice Côte d’Azur de departe si de abia fac cateva poze ca si suntem cu picioarele ferm pe pamant. Coboram in viteza, cei de aici ne grabesc, de abia fac vreo doua poze ca elicopterul se ridica in viteza. Astazi pleaca cateva sute de participanti si se zboara non-stop, asa ca nu e timp de ragaz si de stat la poze.

Asa s-a incheiat sejurul meu “high class” in Principatul luxului de la Mediterana. Nu neg, o experienta super pe care v-o urez si voua. Serialul nu se termina insa aici pentru ca era vineri seara si eu nu eram la check-in in aeroport sa iau avionul spre Romania, ci in statia autobuzului care urma sa ma lase in fata garii din Nice. Partea oficiala se incheiase, mai aveam un weekend in fata si am hotarat sa raman pe Coasta de Azur. Si desi nu am mai avut parte de acelasi lux ca in Monaco, am avut parte de doua zile absolut minunate… si asta datorita unor romani…. Dar despre asta, in articolul urmator :).

Am fost la Monaco la invitatia Regional Air Support, reprezentantul in Romania al APG Network, si cu sprijinul Heli Air Monaco.

Imagini Monaco

Pe terasa, langa piscina de la hotelul Fairmont 😉

O mica parte din hotelul care are peste 500 camere

La cazino 🙂

Statia de autobuz. Aha, linia 2, Jardin Exotique !

Jardin Exotique si stanca Monaco-ului

Fontvieille, orasul nou

Jardin exotique = gradina de cactusi

Panorama este insa de nota 10

Intr-un oras in lipsa de spatiu ca Monaco, acoperisurile pot fi parcuri

Ascensoarele publice din Monaco

Gata, hai si pe stanca !

La Maiestatea Sa

Fioroasele garzi ale Palatului

Panorama „standard” a orasului

Sincer, chiar imi plac stradutele orasului vechi. Pacat ca sunt foarte putine

Mai am o ora si un pic. Fuga la Muzeul Oceanografic !

O feerie cu pesti colorati 🙂

Marele acvariu al muzeului

Un rechin cam lenes 🙂

I-ha-ha, calutii de mare 😉

Meduze

Cati de Nemo …. !

Testoaseloooooor 🙂

Colectia lui Albert I, fondatorul muzeului

O experienta wow – sa mangai rechinasii 🙂

Check in… au revoir, Monaco

Ready to go !

Tipul de langa mine era foarte stressat. Sau mi se parea mie ?

Ne apropiem de aterizarea pe aeroportul Nice – Cote d’Azur

Si imediat, elicopterul pleaca intr-o noua cursa

 Urmatoare mea cursa – din statia de autobuz a aeroportului 🙂