De la Paralela 45 la Paralela 32 – Maroc, exoticul pentru începători

14. Moscheea Hasan II

Multă lume mi s-a destăinuit că i-ar plăcea să meargă undeva în țări mai îndepărtate, cu culturi diverse, dar că are un sentiment de teamă. Cei în cauză apreciau că n-o să le placă mâncarea, că n-o să le priască clima, că or să fie jefuiți, omorâți, violați etc. Cel mai exotic loc este Antalya, care, mda, dacă te uiți pe hartă, din punct de vedere geografic, este în… Asia. Oameni buni, hai s-o zic p-a dreaptă. Da, să călătorești în afara Europei (sau America) te scoate un pic din sfera de confort, poate la început vei fi copleșit de oameni, de mișcarea de multe ori haotică, de culori, de mirosuri, eventual de căldură sau de umiditate, depinde pe unde ajungi. Dar vei descoperi o lume necunoscută, foarte diferită de cea pe care o cunoști, vei învăța ceva nou și, de multe ori, de ce nu, vei aprecia că te-ai născut și că trăiești în România. Care a fost prima țară din afara Europei pe care am vizitat-o? Marocul. Cum am ajuns? Cu ferry-ul, trecând din Spania, de la Algeciras, peste strâmtoarea Gibraltar. Mi-aduc aminte că atunci când vaporul a tras în rada portului Tanger și când primii călători au început să coboare, din depărtare, zeci și zeci de oameni îmbrăcați complet în alb, în acele jalabii pe care le știam de la TV, alergau disperați spre vas… N-am înțeles ce voiau. M-am lămurit în câteva minute. Erau hamali dornici să-ți care bagajele și șoferi de taxi disperați să te ducă oriunde voiai tu, nu contează unde. Eram în Africa, eram în Maroc și deci trebuia să mă adaptez. Și am descoperit în următoarele două săptămâni o țară fascinantă.

Marocul m-a cucerit prin arhitectură, prin mâncare, prin oameni și prin ceaiul ăla de mentă puternic rău. Pe vremea aceea, aveam probleme cu stomacul. După două săptămâni și zeci de ceșcuțe cu ceai de mentă à la Maroc, nu am mai avut nimic. În schimb, am fost fermecat de țară și atunci am decis să descopăr noi lumi și noi civilizații… Dar, până una-alta, să vă spun care sunt cele mai faine locuri care mi-au plăcut în Maroc.

 

Marrakech – oooo, orașul ăsta este fabulous! Am stat ore în șir admirând “carnavalul” din piața Jemaa el-Fnaa, o poveste venită din alt timp… Sper că mai sunt acei povestitori înțelepți care strângeau în jurul lor o mulțime de gură-cască, spunându-le numeroase povești cu tâlc. În lumea de azi, a televiziunii și a Internetului, șarmul unui povestitor ar putea să pălească în fața milioanelor de alegeri pe care le ai de făcut, dar sper că acest story teller să nu dispară din piață. Cum sigur nu au dispărut îmblânzitorii de pești, pescarii de Coca-Cola, vânzătorii de apă și câte și mai câte. La căderea serii, piața este luată cu asalt de mirosuri și gusturi exotice. Frigăruile sfârâie, salatele se amestecă, iar sucul de portocale stors fix acolo e de-a dreptul divin. Pierde-te pe străzile medinei, nu e prea mare, sigur nu te rătăcești… și descoperă câte o minunăție arhitecturală aproape la fiecare colț… arabescuri, minarete, ferestre.

 

Dincolo de munții Atlas – atunci, în 1999, când am ajuns în Maroc, am luat o mașină Fiat Palio și am mers dincolo de munții Atlas, afundându-mă în deșert. Era prima oară în deșert și am fost vrăjit… munții golași erodați afișau culori diferite și forme care mai de care mai ciudate… În plus, aveam un sentiment de libertate gonind pe acea șosea îngustă, dar perfect asfaltată (dacă se întâmpla să mă întâlnesc cu vreo mașină rătăcită venind din sens opus, amândoi treceam off-road într-un ritual de curtoazie marocană). Am ajuns în Gorge de Dades, superbele chei ale unui râu care străpungea muntele pentru a se pierde în deșert, am ajuns inclusiv în deșertul nisipos, unde m-am simțit ca un mic participant la raliul Dakar… mda, cu un Fiat Palio n-am putut să merg prea departe, dar și acolo unde am ajuns, am ajuns doar cu un beduin pe post de copilot.

 

Fez – este, probabil, cel mai autentic oraș marocan. Orașul vechi (numit și medină) este o nebunie… nu încerca să afli unde ești, nici cel mai expert GPS nu te va scoate la lumină, doar un localnic va putea. Evident, pentru o sumă îndelung negociată în dirhami. Nu rata nici locul unde se vopsesc produsele de piele, așa-numitele “tanneries”. Miroase îngrozitor (vei primi un pumn de mentă proaspătă să ți-o pui pe nas. Dacă ești mai simțitoriu, pune-o!), dar, partea bună, vei descoperi că jobul tău de acasă nu e chiar așa de nașpa cum ți se pare.

 

Ait Benhaddou – de departe, pare o citadelă dintr-o civilizație arhaică din seria Star Wars. Ziduri de chirpici, turnuri răsărind curios și admirabilele ornamentații berbere. În 1999, era încă un sat locuit cu capre, găini și cocoși care se băteau. În 2009, era deja obiectiv turistic, plin cu magazine de suvenire, supercurat, cu fiecare clădire restaurată cu atenție… și cu câte o capră pierdută printr-o curte. S-a pierdut din naturalețe, s-a câștigat în ceea ce privește spectaculozitatea acestei așezări berbere.

 

Rabat – știu, Casablanca este capitala economică și orașul nr. 1 al Marocului, dar Rabatul este capitala oficială și are mult mai multă clasă. În plus, clădirile construite în stil maur sunt demne de o capitală. Așa că merită să vezi Rabatul mai degrabă, decât Casablanca.

 

Casablanca – nu m-a dat pe spate. Nici prima oară, în 1999, nici a doua oară când am ajuns în Maroc, zece ani mai târziu. E drept, zece ani mai târziu, era mult mai curată și mai aranjată. Există un centru construit de francezi într-un stil colonial, medina nu este cine știe ce (mai ales dacă o vei vedea după Fez sau Marrakech), în schimb, marea moschee Hassan II construită de fostul suveran arată într-un mare fel și cred că merită să dai o fugă prin Casablanca doar pentru acest exemplu triumfal de arhitectură arabă.

 

Cam astea sunt locurile care mi-au plăcut cel mai mult. Aș mai menționa că, de fapt, primul oraș marocan vizitat a fost Meknes, cu niște clădiri impresionante, dar fără farmecul Marrakechului, eleganța Rabatului sau misterul Fezului, și că merită să arunci o privire și prin kasbah-ul din Ouarzazate sau studiourile de film din același oraș. Dacă m-aș întoarce în Maroc, parcă m-aș duce să văd Atlanticul la Essaouira sau orașul albastru al Marocului, Chefchaouen.

 

Excursii organizate în Maroc

Excursiile organizate sunt o modalitate populară de a descoperi Marocul, mai ales când nu ai prea mult timp la dispoziție. În plus, dacă Marocul ar fi o primă destinație exotică și ai încă frica aceea de necunoscut, cred că este soluția ideală. Paralela 45 are două tururi programate pentru toamna acestui an – unul la sfârșit de octombrie (când e o vreme superbă… acasă a venit toamna friguroasă și întunecoasă, în Maroc, mai ales în sud, este o vară plăcută) și unul de Anul Nou. Citește mai multe amănunte aici.

 

Când să te duci în Maroc

Primăvara și toamna. Vara este îngrozitor de cald, mai ales dacă treci de munții Atlas în Sahara (pe munte este însă superfain). Iarna poate fi ploioasă, dar, evident, temperatura este mult mai plăcută decât acasă… Adică, e o primăvară.

 

Viza de Maroc

Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru Maroc, doar de un pașaport valabil.

 

Cum ajungi în Maroc

Ai mai multe opțiuni – se poate și overland (cu trenul, mașina sau autobuzul) până în Spania și apoi să treci cu feribotul de la Algeciras. Poți zbura cu low-cost (în general, cu Wizz sau Blue spre Italia sau Spania, și de acolo cu Ryanair sau Easyjet spre Casablanca ori Marrakech) sau cu companii de linie clasice, cum ar fi Air France (via Paris), TAP (via Lisabona) sau orice altă companie importantă europeană.

 

Siguranța în Maroc

Marocul este o țară sigură, cu foarte puține infracțiuni cu violență. Evident, trebuie să fii atent prin înghesuiala din bazaruri să nu-ți dispară portofelul, dar riscul să rămâi fără portofel sau telefonul mobil este mult mai mic decât în Paris, Barcelona sau Londra. Au existat atentate teroriste izolate, dar situația este ținută ferm sub control de foarte eficienta Direction de la Surveillance du Territoire. Ar fi bine să evitați granița cu Algeria (care este închisă), unde oricum nu ai foarte multe lucruri de văzut, și Sahara Occidentală – regiune aflată sub ocupație marocană nerecunoscută la nivel internațional.

 

Limba vorbită în Maroc

Marocul are două limbi oficiale – araba și berbera, dar peste tot vei găsi inscripții în franceză și majoritatea populației (aproape toți din centrele urbane) vorbesc franceza. Vânzătorii din bazaruri și cei care lucrează în turism vor ști la minimum engleza, dar cel mai probabil și italiana sau germana. Limba română este vorbită în bazarul din Casablanca, cum intri dinspre turnul cu ceas 🙂

Imagini Maroc

02. Minaretul Koutoubia

Minaretul Kotoubia din Marrakech

05. Poza cu maimuta

Ziua, te alearga baiatul cu maimuta

06. Gratare Maroc

Dar seara, sfaraie gratarele

03. Palat Marrakech, Maroc

Unul din minunatele palate ale Marrakechului

04. Bazar Marrakech, Maroc

Bazarul ca in 1001 nopti

10. Sosea Muntii Atlas

Superbul drum spre Sahara peste Atlas, acest Transfagarasan al Atlasului

09. Atlas, Maroc

Pe drum, intalnesti sate traditionale, ramase la fel din vremuri imemoriale

08. Sat in Muntii Atlas

Catarandu-se pe dealuri

07. Muntii Atlas

Sau cautand umbra vailor

11. Ait Benhaddou

Ait Benhaddou, cel mai spectaculos sat-cetate berber de dincolo de Atlas

12. Sat traditional marocan

Devenit o mecca turistica

13. Studio de film

Oare am ajuns in Egipt ? Da de unde, Egiptul din Maroc se afla la studiourile de film din Ouarzazate

14. Moscheea Hasan II

Marea moschee Hassan II

15. Interior Moscheea Hassan II

Si foarte lucratul ei interior

16. Spalator moscheea din Casablanca

Aici, trebuie sa te speli inainte de rugaciune

17. Intrare medina Casablanca

Intrarea in medina – nu e cine stie ce comparat cu Marrakech si Fez

19. Cladiri Casablanca, Maroc

Si asa arata orasul nou

18. Cafe de France Casablanca

Cu cafenele ca in Franta 🙂

Tripsta-logo
Categorii:
Maroc · Paralela 45

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii