La mulţi ani, de Ziua Noastră !

04, Main Street

Hey, azi este 1 Iunie şi azi e ziua noastră, a tuturor. E Ziua Copilului, dar sper că astăzi cât mai mulţi dintre voi să vă simţiţi ca de Ziua Voastră. Cu alte cuvinte, chiar dacă aveţi buletin, joburi sau chiar copii, să fiţi în continuare copii, în sufletul vostru. Şi pentru că acesta e un blog de călătorii, m-am gândit să scriu câte ceva şi despre locurile în care, dacă te duci, chiar dacă ai 80 de ani, e greu, foarte greu să nu te simţi chiar şi un picuţ din nou copil. Şi mă refer la parcurile care te fac să trăieşti poveşti, să joci în filme sau să te întâlneşti cu personaje de desene animate, şi nu numai pe care le îndrăgeşti.

Când te gândeşti la un theme park, un parc de distracţii, cum i-am spune noi, probabil imensa majoritate dintre noi ne gândim la Disneyland şi mai degrabă la cel din Paris, că e şi cel mai aproape. Sincer, şi eu gândesc la fel. Eurodisneyland-ul parizian a fost deschis în aprilie 1992, undeva, în apropierea capitalei Franţei. Mi-aduc aminte că în perioada respectivă eram student la Maastricht, în Olanda şi eram bombardat non-stop cu ştiri şi reclame despre deschiderea Eurodisneyland-ului. Evident, îmi doream foarte mult să ajung, dar n-am ajuns cât timp eram student. Am fost în Paris, dar abia în decembrie 1991, într-o călătorie organizată de o organizaţie studenţească, în care urma să aflăm câte ceva şi despre parc, dar care nu fusese deschis. Ştiam că nu e deschis, aşa că am preferat să chiulesc de la întâlnirea cu managerii parcului şi să “zbor” prin Parisul care mi-a plăcut enorm! Am ajuns la Paris din nou în vara lui 1992, dar, din nou, am avut atât de multe de văzut, că Eurodisneyland-ul nu a intrat în lista priorităţilor… În plus, eram student şi cam împuşcam francul (cel francez), iar intrarea la Eurodisneyland costa de câteva ori peste Versailles, Luvru sau turnul Montparnasse.

Aşa că am ajuns la Eurodisneyland doi ani mai târziu, în 1994, când am primit un cadou frumos de la patronul patiseriei unde mama ţinea contabilitatea – un bilet de intrare la Eurodisneyland. Da, cred că a fost prima atracţie sponsorizată de care am avut vreodată parte J. Şi a fost cu adevărat o zi magică. Când eram mic, eram mort după desene animate şi atunci, deşi eram mare, eram student, ce naiba, m-am simţit cumva extraordinar să mă pot îmbrăţişa cu Mickey, Goofy sau celelalte personaje Disney. Mi-aduc aminte că mi-a plăcut vasul piraţilor, unde Captain Hook se duela cu Peter Pan (interpretat de regretatul Robin Williams. Din păcate, nu văzusem Hook, deşi fusese unul dintre cele mai vizionate filme ale anului 1991 (an pe care parţial l-am trăit în Maastricht) şi am simţit că trebuie să-l văd. Din nefericire, nu l-am văzut nici până acum.

Evident, cea mai puternică impresie mi-a făcut-o Electric Parade-ul de la final, nu mai văzusem vreodată atâtea lumini! Nici măcar de Anul Nou la Maastricht! Cred că şi acum e la fel, de neuitat. Oricum, la plecarea de la Eurodisneyland mi-am promis că voi reveni, cândva. Din păcate, nu am mai revenit până în ziua de azi, dar, cine ştie, poate că într-o zi…

 

A doua experienţă a fost hăt, departe, la Osaka, în Japonia, de data asta în parcul Universal Studios, principalul concurent al lui Disneyland (în America şi Japonia, pentru că nu cred că mai există vreun colţ de lume unde să fie cât de cât apropiate). Eram în Osaka cu ocazia Campionatului Mondial de Atletism şi, fiind acreditat oficial, autorităţile din Osaka au oferit o tonă de gratuităţi – de la transport în comun timp de o săptămână până la intrare la toate obiectivele turistice din oraş, inclusiv la Universal Studios. În plus, cei de la Universal Studios ne-au dat nişte pass-uri de prioritate care, sincer să fiu, au fost excelente. Marea problemă la marile parcuri este dată de aglomeraţie şi de faptul că uneori trebuie să stai cu orele la coadă pentru a intra la vreo atracţie sau alta.

Dacă Eurodisneyland m-a făcut să mă simt din nou copil, trăind basmele copilăriei, Universal Studios m-a transformat mai degrabă în actor la Hollywood. Deşi m-am întâlnit cu Woody, una dintre eroinele copilăriei mele, majoritatea atracţiilor sunt din filme de adulţi – de la ET la Spiderman şi de la Jaws (auci!) la Terminator. E drept, te poţi vedea şi cu Shrek sau cu Pantera Roz J. Evident, a fost o zi superfaină, dar atunci mi-am dat seama că cele două mari parcuri concurente sunt atât de diferite.

Dar, la final, aş vrea să trec în revistă câteva dintre principalele parcuri de distracţie din Europa.

 

Eurodisneyland, probabil cel mai cunoscut parc din Europa (şi cel mai vizitat), se află lângă Paris, în localitatea Marne Le Vallee, fiind legat de capitala Franţei cu un tren suburban sau chiar şi TGV (sunt 32 km din centrul Parisului). Cel mai bine este să te duci vara, pentru că clima Franţei nordice este de tip continental-ploios şi frecvent ai parte de cer acoperit… iar Disneylandul este un loc cu adevărat strălucitor în soare (da, eu am avut mare noroc cu o vreme superba!).

Se poate ajunge cu avionul până la Paris (Air France si Tarom aterizează pe Charles de Gaulle, Wizz Air şi Blue Air la Beauvais), iar un pachet de 2 nopţi cu mic dejun şi intrare 3 zile în parc, la un hotel care ţine de Disneyland, costă de la 347 de euro (gratuit pentru copiii până în 6 ani). Mai multe informatii, aici

 

Legoland se află în mai multe ţări europene, primul fiind deschis, în 1968, în ţara de origine a celebrului Lego, în Danemarca. Unul dintre cele mai vizitate este Legoland din Gunzburg, undeva între München şi Stuttgart într-o zonă în care se află mai multe parcuri de distracţie. Ca şi în cazul Parisului, deşi zona este ceva mai însorită, tot vara e cel mai bine să te duci (oricum, e deschis din aprilie până în noiembrie). Poţi zbura la München (cu Tarom şi Lufthansa), Memmingen (cu WizzAir) sau Stuttgart (cu Blue Air) şi, de acolo, să te deplasezi cu o maşină sau cu trenul până la gara Gunzburg, iar de acolo, cu o cursă-navetă gratuită (dacă ai bilet de intrare). Un pachet care conţine o noapte într-o cameră decorată în stil LEGO şi intrare timp de 2 zile în parc costă de la 75 de euro. Mai multe informaţii, aici

 

Portaventura se află în apropierea Barcelonei, iar povestea lui este strâns legată de cea a Disneyland-ului. Iniţial, când cei de la Disney s-au gândit să deschidă un parc în Europa, au existat două opţiuni – Paris şi Barcelona. După numeroase studii şi negocieri cu autorităţile din cele două oraşe, americanii au optat pentru Paris. Aha, au zis catalanii. O să vedeţi voi pe dracul, că acolo plouă din greu şi nu o să puteţi deschide tot anul (au avut dreptate, în primii ani, parcul de la Paris a fost de câteva ori pe punctul de a se închide, din cauza pierderilor uriaşe). Aşa că au deschis Portaventura, pe mult mai însorita Costa Dorada, la doar trei ani după Disneyland. Şi au avut un succes imens încă de la început, fiind cel mai popular parc de distracţii din sudul Europei. Poţi ajunge la Barcelona cu Wizz Air, Blue Air, Vueling sau Tarom, iar la parc poţi ajunge inclusiv cu trenul, nu numai cu maşina. Un pachet care conţine o noapte în cameră dublă, cu demipensiune şi o zi intrare în parc, costă de la 76 de euro. Atenţie, copiii până la 11 ani – gratuit! Mai multe informatii găsiţi aici.

 

Parc Asterix este răspunsul dat de Franţa imperialismului cultural american. Mi-aduc aminte că în anii ’90, în perioada în care EuroDisneyland-ul era la inaugurare, am întâlnit numeroase familii de francezi care jurau că nu-şi vor duce copiii la Disneyland. “Suntem francezi, avem şi noi eroi de desene animate, Asterix şi Obelix, care sunt francezi, nu Mickey Mouse!”. Mă rog, nu prea înţelegeam ce aveau cu bietul şoricel, dar, în fine, nu te pui cu mândria cocoşului galic. Parcul Asterix se află şi el lângă Paris, mai precis în nordul Parisului, şi a fost deschis cu trei ani înainte de EuroDisneyLand. De la aeroportul Charles de Gaulle, poţi ajunge cu trenul şi cu un autobuz-navetă. Un pachet care conţine o noapte de cazare cu mic dejun şi 1 zi de intrare în parc costă de la 76 de euro. Puteţi găsi mai multe amănunte aici. Şi poate n-ar fi o idee rea să combinaţi EuroDisneyLand-ul cu Parcul Asterix în aceeaşi tură ;).

 04, Main Street

Mainstreet – Disneyland

01. Molly Brown

Faci o croaziera cu Molly Brown

02. Thunder Mountain

Sau mergi cu trenuletul pe Thunder Mountain

03. Corabia Piratilor

Corabia Piratilor

05. Cenusareasa

Iar la parada de zi, o vezi pe Cenusareasa

06. Frumoasa si Bestia

In 1994, era pe val – Frumoasa si Bestia 🙂

07. Woody

Woody… ce mult am indragit-o in copilarie !

08. Shrek

Shrek – unul din vedetele Universal Studios

09. ET

Nemuritorul ET

10. Universal Studios

Si Universal Studios pune accentul de mostenirea americana

12. Jurrasic ParkIn nava care te plimba prin Jurassic Park

Eximtur-logo
Categorii:
Eximtur · Franta · Japonia

Comentarii

  • Cristian spune:

    Ce parere aveti, domnule Cezar , despre promotia la Tarom, cu gratuitatea la copiii pana in 12 ani ?
    Asteptam niste ponturi in acest sens…;)

  • Cristian spune:

    Ce parere aveti, domnule Cezar despre promotia la Tarom pentru copii ?
    Ati avea un pont asa, pentru o tara apropiata de noi… Nu va ascund ca ma atrage coasta Adriatica si imi pare nespus de rau ca nu exista cursa directa din Romania spre Muntenegru…

  • Cristian spune:

    Scuze pentru mesajul dublu ; pana pe 5 iunie au gratuit biletul pentru un copil insotit pana la 12 ani, dar se achita taxele de aeroport 🙁 M-ar fi interesat ceva pe Larnaca, Cipru, in septembrie, dar vad ca taxa e mai mare decat biletul de intoarcere…:(
    Gratuitatea se ofera doar pentru plata in agentie, iar daca esti cu una bucata sotie si ai 2 copii ,al doilea copil nu se pune :(… Mergi cu un copil separat !
    Ce gainari de 2 bani !!! (sa nu-l mai aud pe Moise Guran ca le face reclama aiurea…)
    Trec peste faptul ca orarul de zbor Tarom pe Cipru e cumplit : 3 zile pe saptamana cu sosire la 0.10 si intoarcere la 3.40 din Larnaca 🙁

  • Bitu Mihai spune:

    Sper sa ajung si eu la Disneyland…cu copilul, bineinteles! Sunt super imaginile.

  • paul spune:

    ce zici de mai micul Legolend din Germania, la Günzburg ?
    eu merg cu familia pe 1 iulie… mult mai aproape si mai ieftin (mai ales daca ai neamuri la Munchen)
    iar daca deschis astia si autostrada la Nadlac… in cateva ore esti acolo… (din Timisoara)

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest