Cele 7 minuni ale lumii – Colloseumul din Roma

01. Colliseum - Roma,

Acum vreo 10 ani, lumea a fost pusa in miscare de ideea unei fundatii ca sa alegem care sunt noile minuni ale lumii. Toti am aflat in scoala generala (ma rog, cei care au trecut si pe la scoala la orele de istorie) ca, in vechime, au existat niste cladiri fabuloase, deosebite, pe care anticii le-au desemnat ca fiind cele 7 minuni ale lumii. Din pacate, exceptand una, aproape indestructibilele piramide egiptene de la Giza, nu au supravietuit pana astazi – fie ca a fost vorba de Colosul din Rhodos sau de gradinile suspendate ale Semiramidei. Asa ca cineva a avut ideea sa lanseze un soi de votare globala, chemand populatia Planetei sa se exprime care sunt cele 7 minuni “noi” ale lumii – monumente mai vechi sau mai noi, dar care inca exista. Evident, natiunile care s-au mobilizat mai mult au reusit sa-s voteze favoritii, e vorba, de asemenea, si de dimensiuni, cert este ca de acum 10 ani, avem o lista de minuni “noi” ale lumii. Acestea sunt Colloseumul din Roma, stravechiul oras Petra din Iordania, orasul sacru Machu Picchu din Peru, complexul mayas de la Chichen Itza din Mexic, Taj Mahalul indian, Marele Zid Chinezesc, statuia lui Isus de la Rio si, in mod exceptional, a opta minune a lumii, membru onorific al acestui club select, „special guest star” — Piramidele din Egipt, singurele cladiri care au supravietuit din lista antica. Am avut placerea sa le vad pe toate. Pe unele, de mai multe ori, asa ca pot spune ca mi-am facut si o parere proprie pe care o impartasesc acum. Cred ca 5 minuni din lista noua sunt perfect justificate, sunt niste locuri cu adevarat fabuloase, niste cladiri pe care cu greu le uiti. E vorba de Petra, Marele Zid, Chichen Itza, Taj si Macchu Pichu. Nu cred insa ca singurul reprezentant al Europei, Colloseumul este de anvergura si de impactul celorlalte (probabil, a trebuit si Europa sa fie cumva reprezentata, desi, poate, Catedrala Sf. Sofia, Parthenonul sau chiar siTurnul Eiffel ar fi fost mai indreptatite). De asemenea dupa ce am vizitat anul trecut si ultima minune pe care nu o vazusem – statuia lui Isus din Rio de Janeiro, pot spune ca este adevarat ce am banuit – statuia ca atare nu este o minune, poate, mai degraba, panorama incredibila a metropolei braziliene este o minune, dar nu statuia ca atare. Ce as fi ales in locul acestor doua minuni. Indiscutabil, capitala imperiului khmer ar fi pe lista – fabulosul Angkor Wat, iar pentru a saptea minune (Imperator dixit) inca meditez ce sa aleg intre Bagan, orasul celor nu stiu cate mii de stupa din Myanmar, complexul de biserici sapate in piatra din Lalibela, Etiopia, templul budist de la Bodobudur, Indonezia, si Palatul Potala din Lhasa, Tibet.

 

Dar pana sa se faca o revizie a acestei liste, m-am gandit sa dedic un articol fiecarei dintre cele 7 minuni oficiale, iar monumentele prezentate vor fi in ordinea in care le-am vizitat. Si nu stiu cum se face, dar prima minune pe care am vizitat-o este taman una pe care o contest – Colosseumul din Roma. Nu contest ca este o cladire fabuloasa, spun ca sunt alte locuri prin alte parti care sunt mult, mult peste, din punctul de vedere arhitectural, al impactului pe care il lasa asupra oricarui vizitator, al cantitatii de munca depusa pentru construirea lor si a importantei…

 

Am ajuns pentru prima oara la Roma in fierbintea vara a anului 1994. Visul copilariei mele era sa ajung sa vizitez Italia. La scoala, aflasem ca italienii sunt fratii (sau verisorii) nostri, ca de la „Ram ne tragem”, asa cum sustinea cronicarul din vechime, iar fotbalul (cu campionatul italian) domina lumea. Chiar si muzica italiana era pe val, iar festivalul de la San Remo era, probabil, cel mai asteptat eveniment muzical al anului pentru multi romani. In plus (cu un sprijin cert din partea muzicii lui Toto Cutugno sau Albano, dar si al filmelor lui Fellini), italiana mi se parea o limba atat de frumoasa si de melodioasa, iar imaginile cu Roma, Venetia, Milano sau Florenta din almanahurile Lumea sau Scanteia ma faceau sa visez sa vizitez Italia. Am reusit sa obtin, cu chiu si vai, o viza de tranzit de doua zile si, dupa ce m-am infiltrat in Italia fara sa fiu vazut de vamesi, am decis ca voi sta cel putin trei saptamani sa descopar destinatia visurilor de copilarie. Iar prima oprire era musai sa fie Roma, capitala Italiei, dar si a Imperiului Roman, statul din care ne tragem ca natie.

 

Trebuie sa recunosc ca nu Colosseumul era prima destinatie. Dupa ce ne-am cazat, primul loc in care am vrut sa ma duc a fost, desigur, Columna lui Traian, acest certificat de nastere al poporului roman. Am pus mana pe o harta turistica din gara, dar, surprinzator, aceasta coloana esentiala in istoria noastra nu aparea… In evidenta erau scoase Colosseumul, Vaticanul, Fontana di Trevi si zeci de alte locuri, dar nu Columna. Pana la urma, am aflat tot de la biroul de informatii turistice ca este intr-un colt al Pietei Venetia, langa Altare della Patria, acel monument care de departe seamana cu masina de scris. Evident, m-am dus la coloana, am pozat-o, am admirat-o, m-am uitat cu atentie la cunoscutele scene de lupta dintre romanii lui Traian si dacii lui Decebal.

 

Dar undeva, in departare, la capatul bulevardului construit de Mussolini, care rupsese unitatea zonei antice a Romei (Via dei Fori Imperiali), se profila silueta masiva a Colosseumului. Asa ca pe loc am decis ca urmatorul stop sa fie la Colosseum. Si cu cat ma apropiam mai mult, cu atat aceasta arena gigantica a Antichitatii devenea mai interesanta, mai impunatoare, mai atragatoare.

 

Dupa model grecesc, romanii au decis ca entertainmentul este o parte importanta a vietii cetatenilor. Dar daca oferta culturala a grecilor era ceva mai intelectuala (in urma lor, nu poti gasi decat teatre de diverse dimensiuni in care se jucau, in general, piese), romanii au dus entertainmentul in alta directie… Iar cresterea oraselor (Roma Antica avea peste un milion de locuitori, ceva mai mult decat Dacia, bunaoara) a reclamat construirea unor edificii inca si mai mari. Dar romanii, pe langa teatrele care erau apreciate doar de anumite categorii sociale ceva mai citite, au construit si niste arene masive unde aveau loc spectacole pe care le putea gusta orisicine – lupte de gladiatori, lupte cu animale etc… Colosseumul a fost construit taman pentru acest tip de spectacole de-a dreptul sangeroase. De altfel, se spune ca primii crestini masacrati in Roma au fost ucisi aici (de altfel, in Colosseum se afla o cruce impunatoare, probabil in memoria lor), pentru distractia poporului. Creativitatea in materie de lupte sangeroase nu prea avea limite – luptele intre gladiatori erau condimentate cu tipurile de arme pe care fiecare le primea, uneori erau organizate lupte intre adevarate miniarmate, alteori sclavi sau prizonieri dezarmati erau pusi sa lupte cu mainile goale impotriva unor animale carnivore si, in plus, infometate. Dar Colosseumul a dus aceste tipuri de lupta la un alt nivel, Colosseumul a fost arena cea mai avansata din punct de vedere tehnologic.

 

In 1994, cand am vizitat prima oara Colosseumul (l-am mai vazut a doua oara doar in 1998, de atunci nu am mai intrat, nu stiu ce s-o mai fi schimbat, e drept, speriat si de cozile extrem de stufoase de la intrare), nu avusese loc imensa refacere de la sfarsitul anilor ’90. Poate parea surprinzator pentru unii, dar accesul era gratuit la nivelul inferior, trebuie sa platesti doar cateva mii de lire sa urci „la etaj” pentru a admira o panorama mai buna. Student, venit dintr-o Romanie in care salariul de 50 de dolari pe luna era considerat excelent, am decis sa nu mai urc la etaj, ci sa beneficiez de intrarea moca de la parter, dar de unde puteam descoperi imensa cladire. Era o Arena in toata puterea cuvantului, un stadion care pune in umbra orice constructie moderna, iar povestea canalelor care acum sunt deschise privirilor tuturor este de-a dreptul fascinanta. Arhitectii Colosseumului au creat un intreg sistem subteran de canale si tunele ascunse privirii publicului, prin care puteau patrunde in arena in mod surprinzator luptatori si animale… de unde nu te astepti. Imi si imaginam rumoarea si uralele zecilor de mii de spectatori, cand vreun luptator-vedeta (da, existau si gladiatori faimosi, adevarate vedete ale arenelor, oameni care nu erau faimosi pentru golurile marcate, cum sunt in zilele noastre, ci pentru cate gaturi au taiat) aparea dintr-un colt surprinzator al arenei… De asemenea, spectacolele aveau de multe ori un subiect – nu era doar arena goala, cum ati vazut in „Gladiatorul”, se puteau construi butaforii – dealuri, paduri, forturi etc, etc… De multe ori, nu erau lupte simple, doar carnaj, ci acest carnaj avea o scenografie si o idee. Am citit cu surprindere faptul ca nivelul tehnologic ridicat al Arenei permitea si organizarea de lupte … navale. Da, arena Colosseumului putea fi umpluta cu apa, aduse corabii care se luptau intre ele pana la ultimul om. Asta, da, inginerie!

 

Cum ziceam, nu am mai ajuns in Colossseum. De fiecare data cand am fost la Roma, nu m-am gandit sa vizitez monumentul X sau Y, pur si simplu am luat decizii de vizita absolut spontane – ce-ar fi sa intru si aici, si acolo, si dincolo. Iar ca sa intri la monumentele iconice ale orasului, cum ar fi Muzeul Vaticanului sau Colosseumul, nu mai poti sa te bazezi pe decizii spontane. Trebuie sa-ti planifici din timp vizita, sa cumperi accesul pe Internet, sa fii la ora X… sau sa stai de multe ori ore in sir la coada. Da, turismul a crescut mult in ultimii 20 de ani si vezi asta in cozile de la toate obiectivele istorice. Desi costa uneori si de zeci de ori mai mult decat costau in anii ’90, nu mai ai luxul sa intri la Muzeul Vaticanului dupa o coada de doar 10 minute, ca in 1994, sau sa intri in Colosseum cu dezinvoltura cu care intri intr-un McDonald’s, de exemplu. Dar si asa, nu cred ca Colosseumul si-a pierdut din impactul care poate sa-l aiba asupra vizitatorului care calca aici pentru prima oara. Iar daca asculti povestea show-urilor, cu tehnologia folosita acum aproape 2000 de ani, nu cred ca va lasa pe cineva sa nu fie surprins. Si daca nu veti fi impresionati dupa ce asculti povestile ghizilor (sau dupa ce le citesti in vreo carte), gandeste-te doar atat… aceasta Arena a fost construita acum 2000 de ani!

Imagini Colloseum – Roma

02. Roma Colliseum

Colloseumul in 1994

03. Arena di Roma

Si in zilele noastre, cu bilete de intrare on-line si garduri 🙂

04, Arcul de Triumf al lui Constantin

Arcul lui Constantin aflat la doi pasi… cu statui de daci 🙂

Comentarii

  • Am vazut anul acesta Colosseumul…cu adevarat impresionant.
    Daca Parthenonul ar fi mai indreptatit sa fi fost in locul lui pe liata de minuni, nu stiu…m-au impresionat amandoua.
    Referitor la intrare, se poate intra si acum rapid. Cel putinin luna februarie. Si evident cu skip the line achizitionat online.
    Pentru Colosseum am cumparat un tur cu ghid cu acces in locurile ce nu sunt deschise pentru biletul simplu, iar asta ne-a plasat direct la o coada separata la anumite case de bilete. A durat vreo 6, 7 min.
    Pentru Vatican, biletul online plus skip the line ne-a rezolvat cu toata intrarea in 5 minute, trecand pe lanha coada ce astepta.
    Probabil in lunile de vara dureaza mai mult, fiind si mai multi turisti, dar oricum mai putin decat sa te prezinti direct acolo fara bilet.

    Stefan 17 martie 2018 23:44 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii