Daca, ieri, Nadir a spus cate ceva despre Japonia in general, in articolul de astazi va detalia cate ceva despre destinatiile pe care le-a descoperit in arhipelagul nipon.

Si acum sa va spun orasele vizitate si cate ceva despre fiecare. Eu am fost in Tokyo, Yokohama, Nakamura, Kyoto si Nara.

Tokyo s-a dezvoltat cu incepere din 1603, cand Edo (vechiul nume) a devenit capitala tarii, fiind construit in jurul palatului imperial . Dupa deschiderea tarii, in 1868, a devenit locul de unde cultura si influenta occidentala s-a propagat in toata tara. Orasul a fost distrus de marele cutremur din 1923 si de bombele aruncate de americani in timpul razboiului. Acum, frumusetea orasului apare din viata de zi cu zi a localnicilor si mai putin din nenumaratele muzee si galerii. Uriasii zgarie-nori te fac sa crezi ca, la un moment dat, toate orasele omenirii vor arata ca acesta – vezi pozele din turnurile cu locuri de observare special amenajate.

Ce am vizitat eu:

– gradina Palatului Imperial, doar aceasta fiind deschisa publicului;

– cartierele Ginza, Shibuya, Harajuku, strazile acestora fiind pline de magazine de moda pe care le gasesti peste tot in marile orase ale lumii;

– altarul Meijin Jingu, cel mai mare loc sfant din oras, care il aminteste pe imparatul Meiji, de la a carui domnie Japonia a trecut de la epoca medievala la cea moderna;

– turnurile in care se afla administratia metropolitana, situate in Shinjuku, inalte de 240 m, au una dintre cele mai frumoase privelisti asupra metropolei;

– parcul Ueno, faimos pentru picnicurile sale sub ciresii infloriti, langa el aflandu-se Muzeul National din Tokyo, ce are intre peretii sai cea mai impresionanta colectie de arta nipona;

– „orasul electronicelor”, Akihabara, de unde mi-am si cumparat un frumos aparat de fotografiat Nikon 1 J2. Acest cartier e plin de magazine si de malluri cu reclame atat de tipatoare, incat greu te vei decide in ce magazin sa intri;

– asa-numitul centru al orasului vechi, Asakusa, cu al sau fenomenal Senso-ji;

– Odaiba, la care ajungi traversand Rainbow Bridge, unde am remarcat sediul SF al televiziunii Fuji.

Va recomand calduros sa efectuati cel putin doua day tripuri, spre Yokohama si spre Kamakura – daca ai o masina la dispozitie, le poti cuprinde pe amandoua intr-o zi.

Practic, cele doua mari aglomerari urbane par ca se intrepatrund, Yokohama fiind al doilea oras al tarii si cel mai important port al tarii.

Aici, eu am vizitat orasul chinezesc – cel mai mare din Japonia – si zona Minato Mirai, dominata de nenumarati zgarie-nori. La baza acestora se afla ancorata nava Nippon Maru, construita cu aproximativ 90 de ani in urma.

La Kamakura, vei intalni traditionalul japonez. Oraselul a fost capitala tarii timp de vreo 140 de ani, inainte de Kyoto, deci pana in 1330. Principalul obiectiv este o statuie numita Daibutsu, Marele Buddha, construita in 1252. Daca ai timp si vrei, te sfatuiesc sa mai vizitezi templele Hasedara, Engaku-ji, Toke-ji si Kencho-ji. Acestea par amplasate ca intr-un cerc concentric in jurul garii Japan Railways – JR. Orasul are nu mai putin de 60 de temple, dar numai Engaku ji si Kencho ji isi mai pastreaza cladirile originale.

Unul dintre marile orase ale tarii este Kyoto, care, spre deosebire de Tokyo, are o multitudine de temple si de altare, precum si un cartier care, inainte vreme, era al gheiselor, Gion. Kyoto abunda in temple, altare, fiind vestit insa si pentru Palatul Imperial sau Castelul shogunilor, Nijo-jo. Precum majoritatea artei si arhitecturii asiatice, ele ar tinde spre o uniformizare, insa, cu siguranta, eu, personal, nu impartasesc aceasta idee. Mi-am impartit zilele, 4 la numar, astfel: o zi pentru centru si sudul orasului, o zi pentru templele din est, una pentru vest si pentru suburbia Inari si o zi pentru day trip-ul catre Nara.

Incep cu Nara: cel mai bine e sa alegi varianta de mers cu Kintetsu, o linie ferata privata, a carei gara este cea mai aproape de obiectivele turistice. Orasul este mic, putand parcurge la pas tot ce trebuie sa vezi. Ia o harta de la centrul turistic aflat chiar la iesirea din gara. Apoi, mergi la templul Kofuku – ji, fondat in 669. Aici vei admira Pagoda cu 5 niveluri si o sala aurie cu multe sculpturi, ce acum fac parte din Colectia de Arta a Japoniei. Apoi, daca mergi prin Nara Park, vei trece de muzeu si te vei indrepta catre Templul Todai-ji, ce se faleste cu cea mai mare statuie de bronz a lui Buda din lume, turnata acum 1200 de ani. Am mai remarcat poarta masiva Nandaimon, ce dateaza tot din secolul al VIII-lea. Zeitatile care sunt in lateralele usii sunt remarcabile.

Ultimul templu ce ar merita vizitat ar fi Kasuga Taisha, drumul pana acolo fiind strajuit de felinare pline de muschi ce pare ancestral. Altaruo are 4 sali principale, avand stalpi rosii si acoperisuri ce seamana cu cele ale templelor chinezesti – mai arcuite. Drumul pana la Nara cu trenul costa cam 7$ si dureaza cam o ora.

In ziua dedicata vizitarii templului Fushima din lnari, o suburbie a Kyoto-ului, m-am dat jos din pat devreme, pentru a putea cuprinde cat mai multe obiective. Am fost curios de ce acest templu este obiectivul nr. 1 de pe site-ul Tripadviser, acesta fiind principalul motiv al acestei vizite. Templul are o „infinitate” de torii, porti japoneze de culoare rosu aprins, plantate in pamant la distante de cativa centimetri, care se afla dispuse pe tot muntele sfant Inari, numele unei zeitati locale care protejeaza comertul si agricultura.

Revenind in Kyoto, m-am dus sa fiu „vrajit” de cea mai iconica priveliste a unui templu, Pavilionul de Aur al Templului Kinkaku-ji. Pentru mine, aceasta a fost si va ramane landmarkul orasului Kyoto. Putine privelisti se compara cu aceasta, desi, din pacate, vremea pe care am prins-o nu era tocmai prielnica unei mai lungi stationari…

Un alt templu aflat in apropiere si care mi-a placut aproape la fel de mult este Daikaku-ji, construit in secolul al noualea, initial ca resedinta imperiala, apoi transformat in templul actual. In incinta este si un iaz, mic, locul preferat de delectare al imparatului.

Ziua rezervata vizitarii centrului a inceput la Parcul Imperial, ce cuprinde si palatul, care nu este disponibil pentru vizitatori. Castelul Nijo jo este plin de picturi traditionale, de helesteie si de porti superbe ☺. Apoi, am vizitat cartierul vechi, Gion, plin de case vechi traditionale, multe dintre ele restaurante, ceainarii si magazine. O gramada de lume se plimba ziua si noaptea prin zona, multe fete tinere fiind imbracate in costumele traditionale japoneze. In partea de est, templele sunt mai concentrate, ajungand usor de la unul la celalalt. Incepeti vizitele la templul Ginkaku-ji, apoi o luati spre sud, pe linistita alee a filozofiei, vizitand pe drum templele Eikan si Nanzen ji.

Daca te indrepti spre vest, nu rata Altarul Heian Jingu. Revenind spre est, in cartierul Higshiyama, vei urca dealul spre superbul templu Kiyomizu dera. Oferind o priveliste magnifica catre oras, este considerat unul dintre cele mai apropiate locuri de veneratie din oras. Fiind foarte aglomerat, pregateste-te sa il vizitezi in „coloana”. Pe drumul de intoarcere spre oras, vei fi incantat sa vezi numeroasele magazine de suvenire, sa auzi vanzatoarele cum isi promoveaza produsele, intr-o zi insorita de vara…

Merita atentie si templul Sanjusangen – do, renumit pentru nenumaratele statui ale zeitatii locale Kannon.

Cate nu ar mai fi de spus?!? Am povestit mult despre obiectivele turistice, despre orasele vizitate, despre obiceiurile lor samd. Japonia ar putea reprezenta un ideal al omenirii, din punctul de vedere al organizarii metropolitane, al punctualitatii si al planificarii intregii rutine zilnice, a unei perfecte infrastructuri, a unei politeti extreme, DACA asta ne-am dori?…

Stim din istorie ca nu le plac strainii si s-au comportat odios cu populatiile pe care efemer le-au dominat.

Chiar la ei, in cadrul familiei, femeia joaca un rol primordial, gestionand finantele, insa in viata profesionala femeile inca sunt discriminate.

Cred ca japonezii pot fi un model al intregii umanitati, dar cu rezervele mentionate mai sus. Noi, insa, daca am aduce cativa expati niponi, in foarte scurt timp cred ca am avea si autostrazi, si linie directa de metrou de la Gara de Nord la Otopeni, si sosele negaurite, si multe, foarte multe altele…

Nadir Acmola

 Imagini Japonia