Baku, pentru începători. Partea 1

15. Centrul Heydar Aliyev

Eu am ajuns în Azerbaijan de jure, nu de facto. Adică am ajuns în Nagorno Karabakh, regiune separatistă pe care comunitatea internațională o consideră ca parte din Azerbaijan, dar de facto este o republică armeană puternic susţinută de guvernul de la Erevan. Probabil nu voi ajunge prea curând în cealaltă parte a Azerbaijanului, mai precis în Baku, așa că am primit cu mare bucurie propunerea lui Mircea Trif de a contribui cu un guest post care să vă povestească despre capitala Azerbaijanului – Baku. Mircea, ai legătura!

Deși nu călătoresc nicăieri fără o documentare prealabilă temeinică, capitala Azerbaijanului m-a surprins într-o măsură neașteptată.

M-am așteptat la un soi de Dubai încropit al Caucazului, dar m-a întâmpinat un melanj plin de gust între un Dubai la o scară mult mai umană și o Barcelona fără cusur. E adevărat, comparațiile cu aceste orașe sunt puțin forțate, neexistând nici zgârie-nori colosali, nici palate imperiale grandioase. Însă nici zgârie-norii, nici clădirile vechi cu tentă princiară nu lipsesc, nici măcar imensele blocuri comuniste, nici cele monumentale, mai noi, cu tentă central-asiatică, amestecul trecutului cu viitorul fiind suprinzător de armonios în Baku.

M-am așteptat, de asemenea, la răceala mai mult sau mai puțin tradițional alimentată de suspiciune din spațiul ex-sovietic, însă am fost întâmpinat cu o căldură care a contrastat plăcut cu frigul tăios al sfârșitului de noiembrie. Am întâlnit, de altfel, oameni la fel de prietenoși în întregul Caucaz.

În fine, mă așteptam la un oraș extrem de scump, prin prisma asocierii imaginii sale cu cea a pomenitei metropole de la Golful Persic, însă experiența mea a fost contrară.

Profitând de o combinație de bilete ieftine WizzAir + Ryanair și de o săptămână liberă, suprapuse desigur peste eternul meu dor de ducă, am decis să vizitez capitalele celor trei state caucaziene recunoscute oficial: Azerbaijan, Georgia și Armenia. Am vrut să văd cele mai reprezentative obiective din acestea, să merg cu metroul construit de sovietici în fiecare și, desigur, să mănânc câte ceva din bucătăria specifică celor trei.

Prin urmare, la prima oră a unei dimineți pâcloase și vântoase, stăteam la coadă la controlul pașapoartelor pe modernul aeroport Heydar Aliyev din Baku, luptând cu o ușoară și surprinzătoare formă de jet-lag, și remarcând faptul că majoritatea angajaților sunt femei. În câteva minute, m-am trezit de-a binelea și mi-am amintit că transporturile aeriene din Azerbaijan sunt, ca și alte ramuri ale economiei, o afacere internă, umblă vorba, a familiei Aliyev, prin intermediul lui Arzum Aliyeva, fiica președintelui Ilham Aliyev, la rândul său, fiul întemeietorului statului modern Azerbaijan, Heydar Aliyev. Așa s-o fi explicând proporția mare a angajatelor, mi-am zis, întinzând pașaportul pentru a-mi fi verificată viza.

Aeroportul Heydar Aliyev Baku, deși nu este foarte mare, este unul modern și… invadat de pisici. Așa cum mi s-a spus în scurta mea ședere în această țară, locuitorii din Baku au o relație specială cu acest animal.

Știam de existența unei marșrutka (microbuz) ce făcea legătura între aeroport și centrul orașului, așa că am identificat locul în care soseau mai multe microbuze, acoperit cu o copertină, exact ca în descrierea de pe Internet. După zece minute în care au venit nenumărate marșrutki, însă toate nemarcate, un tânăr s-a apropiat de mine și mi-a spus că acelea erau pentru angajații aeroportului.

A doua variantă era să iau un taxi, însă taximetriștii din Baku sunt țepari notorii. Deoarece păream singurul călător care nu părăsise aeroportul, aveam acum o întreagă cohortă de pețitori agresivi care se țineau scai de mine. Prețurile anunțate au scăzut de la 20 dolari la 10 manat (circa 5.3 Euro), însă știam că o dată ajunși la destinație aș fi avut parte de o surpriză neplăcută, așa că am luat autocarul care pleacă la ore fixe pentru 0,8 Euro, plus 1,1 EU cartela reîncărcabilă pe care aveam s-o folosesc și la metrou.

Capătul liniei de autocar se află în centrul orașului, în zona străzii 28 Mai, însă drumul de la aeroport este reprezentativ pentru a-ți face o imagine despre Azerbaijanul modern. Coline sterpe, pârjolite de soare vara și bătute de vânturile Caspicii iarna, se întind cât vezi cu ochii. Peste tot se văd adevărate păduri de sonde, ruginite și decrepite, de la limita orizontului în puțin adânca Mare Caspică (de fapt, cel mai mare lac al lumii), până la periferia orașului, se întrepătrund cu cartiere mărginașe și localități-satelit și cresc până și în curțile oamenilor.

Petrolul reprezintă 88% din exporturile Azerbaijanului și e sursa unei prosperități aparente, la care însă nu acced toți locuitorii aceste țări. Începuturile exploatării petrolului în regiunea Baku este legată de influența familie Rothschild și de frații Nobel și datează de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, de unde caracterul surprinzător de cosmopolit al orașului, accentuat de investițiile străine și recent descoperitele zăcăminte de hidrocarburi din Marea Caspică.

Pe strada 28 Mai se  află cea mai importantă stație de metrou, pentru marșrutki, dar și gara în renovare. Dacă vizitați Baku și doriți să continuați cu trenul spre Tbilisi, intrarea principală spre piață este închisă, va trebui să urcați scările prin stânga și să traversați apoi spre dreapta, printre grămezile de moloz și muncitorii care lucrează la modernizarea gării.

A fost și punctul din care mi-am început explorarea orașului, pe jos și ajutat uneori de metrou.

Cele mai interesante obiective turistice din Baku se află în Orașul Vechi. Acesta este înscris în patrimoniul UNESCO și cuprinde atât monumente ale perioadei persane, dar mai ales care se suprapun boom-ului petrolier de la mijlocul secolului al XIX-lea. Este posibil să vizitezi cele mai importante obiective din Baku într-o zi, profitând de metrou, dar 2-3 zile este un interval mai realist.

Turnul Fecioarei (Qiz Qalasi, din secolul al XII-lea, dar construit pe o structură mult mai veche) este simbolul orașului și cel mai căutat obiectiv turistic din Baku. Deși nu este deosebit de impozant pe dinafară, înăuntru se află o mică expoziție, iar priveliștea de pe terasa somitală este încântătoare, îndeosebi către Marea Caspică și Turnurile Înflăcărate. Dacă ați remarcat că Orașul Vechi, dar și restul capitalei azere este construit pe terase, rețineți că acestea nu reprezintă nimic altceva decât foste țărmuri ale Mării Caspice, datând din perioade de mii până la câteva zeci de mii de ani, când nivelul acesteia era mult mai ridicat, iar Caspica era o mare în adevăratul sens al cuvântului.

În prezent, nivelul Mării Caspice se află la -28 m, ceea ce din din Baku capitala situată la cea mai joasă altitudine din lume.

Palatul Șirvanșahilor (Șirvanșahlar Saraiy, secolul al XV-lea) a fost reședința șahilor Șirvanului (vechea denumire a regiunii care se suprapune mai mult sau mai puțin peste teritoriul Azerbaijanului de astăzi). La fel ca și Turnul Fecioarei, este un complex care nu impresionează prin grandoare ci prin stilul arhitectonic. Într-un oraș cu valențe europene, prezența acestor obiective care te duc cu gândul la Asia Centrală pare surprinzător, mai ales dacă nu cunoști deloc istoria Azerbaijanului.

Spațiul caucazian a fost și rămâne una dintre cele mai complicate regiuni ale lumii, o adevărată autostradă pentru migrații, juxtapuneri ale sferelor de influență rusă, turcă și iraniană. O istorie nepărtinitoare a celor trei state caucaziene este imposibilă, la fel părând a fi și soluționarea conflictelor înghețate de aici. Este interesant totuși să asculți părerea tuturor celor implicați, pentru a-ți face o idee asupra baletului diplomatic din această regiune.

Filarmonica de Stat Magomayev este un obiectiv de neratat pentru iubitorii muzicii clasice, construit în 1912 în stilul Cazinoului din Monte Carlo de un arhitect armean. Ca peste tot în spațiul fost-sovietic, opera și muzica simfonică se bucură de un interes aparte, mai ales în rândul intelectualilor, iar interiorul filarmonicii și reprezentațiile, mi s-a spus, sunt cu adevărat spectaculoase.

Turnurile Înflăcărate sau Turnurile-Flăcări sunt simbolul noului Baku. Cu o înălțime de 190 m, cele trei turnuri sunt cel mai înalte clădiri din capitala azeră. Noaptea, zgârie-norii beneficiază de un iluminat dinamic, apărând ca niște flăcări colosale, o metaforă facilă a dependenței bunăstării Azerbaijanului modern de resursele sale de hidrocarburi. Ca să ajungi la ele, de la Filarmonică se urmează strada în pantă care trece prin fața Palatului Prezidențial, trece printre blocuri moderne imense care te duc cu gândul la Turkmenistan, apoi printr-un parc unde se află o terasă cu cea mai bună panoramă asupra capitalei azere.

Aici ajunge și telegondola, însă la sfârșitul lui noiembrie, numărul turiștilor este minim, deci nu funționa.

În fața Turnurilor Înflăcărate se află clădirea monumentală a Parlamentului Azerbaijanului și un parc memorial în care se află cimitirul celor care au murit în timpul frământărilor care au precedat independența Azerbaijanului, respectiv pogromurile îndreptate împotriva populației armene, fapt care a atras intervenția (târzie) a trupelor speciale ale Armatei Roșii, dar și a celor care au murit în conflictul deschis cu Armenia, pentru regiunea Nagorno-Karabach.

Pentru mine, este de fiecare dată un moment de meditație felul în care oameni, altminteri blânzi și primitori, prieteni și vecini de-o viață, pot să se transforme în adevărate bestii și să-și facă reciproc lucruri de neînchipuit, la îndemnul liderilor religioși sau politici. Denumit Aleea Martirilor, complexul se extinde între două flăcări eterne și este un obiectiv sumbru care face o introducere ex-abrupto în istoria recentă a Caucazului. Tot aici, se află și una dintre puținele moschei din Baku, Moscheea Turcă.

Piața Drapelului Național (Dövlet Bayragi Meydani) marchează începutul principalei artere din oraș – Bulevardul Baku, dublat de un parc și numeroase obiective, precum Marina și Caspian Mall, o construcție futuristică, neterminată la data vizitei mele. Este al doilea cel mai înalt port-drapel din lume (162 m) pe care flutură cel mai mare steag pe care l-am văzut vreodată: 70 pe 35 m.

O plimbare prin parcul ce flanchează țărmul caspic, din Piața Drapelului Național până în Piața Libertății (fostă Lenin) este una extrem de agreabilă, mai ales când te gândești că te afli la o altitudine negativă, o experiență pe care nu poți s-o repeți în fiecare zi.

Circuitul de Formula 1 începe în Piața Libertății (Azadlig) și se desfășoară, pe cea mai mare parte a sa, prin Orașul Vechi. Este,  poate cel mai potrivit loc în care poți să admiri combinația vechi-nou, care dă farmec orașului. Piața este dominată de Palatul Guvernului și de siluetele unor agârie-nori care aparțin unor mari corporații hoteliere. În apropiere, se află și docurile din care pleacă ferry-boat-urile către Turkmenistan și Kazahstan.

Zidurile Orașului Vechi au fost restaurate complet și, din loc în loc, de-a lungul lor, am găsit restaurante, terase și magazine de suveniruri. Pe lângă rolul lor evident, acestea aveau și funcția de a proteja împotriva vânturilor puternice care se abat frecvent asupra capitalei.

Centrul Heydar Aliyev este cea mai spectaculoasă mostră de arhitectură din Baku. Inaugurat în 2012, este un obiectiv de neratat, de unde se oferă o altă perspectivă către zgârie-norii orașului (inclusiv turnul Trump). Pentru a ajunge aici, trebuie să luați metroul până în stația Nariman Narimanov, de unde mai sunt cam zece minute de mers pe jos. În preajma acestei stații se găsesc numeroase standuri cu mâncare stradală și delicatese locale, la prețuri pentru localnici, nu pentru străini.

În timp ce așteptam provodnița, să-mi permită să urc în trenul Baku – Tbilisi, mi-am promis să mă întorc în acest oraș al contrastelor. După ce am vizitat și celelalte două capitale caucaziene, am început deja să-mi planific viitoarea vizită în acest spațiu fascinant pe care l-am descoperit, dincolo de clișee, bogat și sărac, pașnic și încordat, dar categoric primitor.

Imagini Baku

1. Orasul Vechi

Orasul vechi – Baku

2. Turnul Fecioarei

Turnul fecioarei

3.Palatul Sirvansahilor

Palatul Sirvanshahilor

4. Filarmonica

Filarmonica din Baku

5. Palatul Prezidential

Palatul Prezidential

6. Turnurile Inflacarate

Turnurile inflacarate

8. Baku Promenada

Baku promenada

8. Flacara Eterna, Aleea Martirilor

Flacara eterna de pe Aleea Martirilor

9. Panorama Baku Promenada

Panorama Promenadei Baku

10. Piata Drapelului National

Piata Drapelului National

11. Moscheea Turca si unul dintre Turnurile Inflacarate

Moscheea Turca si unul din turnurile-simbol al Baku

12. Piata Libertatii si startul cursei F1

Piata Libertatii – startul cursei de Formula 1

13. Palatul Guvernului

Palatul Guvernului Azerbaijanului

14. Zidurile Orasului Vechi si una dintre porti

Zidurile Orasului Vechi

15. Centrul Heydar Aliyev

Centrul Heydar Aliev

Categorii:
Azerbaijan

Comentarii

  • excelent ! fain povestit! contrastul nou-vechi imi aminteste de sarajevo un pic… o intrebare totusi: te poti descurca decent cu engleza, fara rusa?

    paul 16 ianuarie 2017 9:07 Răspunde
  • Da, Paul, sigur ca te poti descurca cu limba engleza in toate zonele turistice.

    Trif M. 16 ianuarie 2017 10:06 Răspunde
  • @paul
    am stat 3 luni in Baku..orasul e ok de vizitat daca esti prin zona sau daca il incluzi intr un circuit cum a facut Imperator…in ansamblu nu arata chiar asa grozav cum apare in poze..dar da, sunt cateva bulevarde modernizate si menite sa ia ochii turistilor…vreo 2-3 bulevarde si autostrada care leaga aeroportul de oras…in rest orasul e o ruina si vei vedea o saracie lucie..engleza e o mare problema pentru ei…in zona orasului vechi (zona de bazar si restaurante),poate o mai rup cat de cat cu engleza,in rest…sa fim seriosi..:)…Nu e un oras ieftin… era cam scumput inainte sa cada pretul petrolului…eu am stat februarie-mai 2015 si atunci inca faceau bani frumosi cu petrolul..anul trecut am citit ca manatul ,moneda lor nationala,se devalorizase f mult din cauza prabusirii petrolului…sincer, am vizitat 54 de tari pana acum dar azerii mi s au parut cel mai retardat popor care l am intalnit…stiu ca sunt rau daca afirm asta,dar e parerea mea personala dupa 3 luni de stat acolo…cel mai usor te descurci cu rusa si turca (care e asemanatoare azerei)

    dan 16 ianuarie 2017 20:58 Răspunde
  • Dan de unde esti?….am vizitat si eu 45 de tari…as fi curios sa te intreb cate ceva legat de tarile vizitate

    stelian 17 ianuarie 2017 0:23 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii