De-a latul Africii de Est (ep. 5). Prin Uganda mai mult sau mai putin regala

Uganda este o tara destul de mare, asa ca, uneori, petreci si o zi intreaga pe drum, de la un punct turistic la altul. De exemplu, sa ajungi din Kisoro, de langa zona cu gorile (parcul national se numeste Bwindi National Park), pana in capitala Kampala, faci cam o zi intreaga. Soselele nu sunt rele, dimpotriva, asfaltul e foarte bun, dar treci prin sate; in plus, o buna parte din drum este plină de serpentine. Spectaculoase, nu zic nu, si tentante sa opresti din cand in cand pentru fotografii. Din toate aceste motive, multi care vor sa vina sa vada gorilele aterizeaza mai degraba la Kigali, in Rwanda, si, de acolo, trec in Uganda. Sunt mult mai multe companii aeriene care aterizeaza la Kigali decat la Entebbe (capitala, Kampala, nu are aeroport international; acesta se afla la vreo 100 km, in orasul Entebbe, pe malul lacului Victoria). In plus, Rwanda are o companie aeriana care ofera chiar si zboruri intercontinentale, in timp ce Uganda nu are decat o companie privata, United Airlines, care face doar curse interne. E drept, de cate ori am fost in Uganda, am tot citit ca exista planuri guvernamentale de a crea o companie aeriana cu zboruri internationale, dar, ca peste tot in Africa, lucrurile se misca cu alta viteza decat cea obisnuită pentru europeni.

Am plecat dis-de-dimineata din Kisoro, chiar inainte de rasaritul soarelui. Distanta pana la Kampala este destul de mare. Am si zabovit pe drum, in diverse locuri extrem de pitoresti (vezi fotografiile), ne-am mai oprit prin sate, sa cumparam de-ale gurii. Pepenii de Uganda rivalizeaza cu pepenii de Dabuleni :)… Bine ca nu sunt in competitie directa! Traseul nostru a cuprins si zona prin care trece Ecuatorul. Cred ca este singurul loc din Uganda unde am vazut niște magazine de suvenire. Exista chiar si un semn al Ecuatorului cu care se pozeaza toata lumea care trece pe-acolo. Dar cel mai amuzant loc este un restaurant prin care trece, efectiv, Ecuatorul, acea linie imaginară despre care am invatat la geografie! Poti sa stai la masa si sa mananci, aflandu-te, în acelasi timp, in emisfera nordica si in cea sudica sau in diverse alte ipostaze. Desi am mai trecut dintr-o emisfera in alta de vreo doua ori in excursia aceasta (si in Uganda, si in Kenya), aici este singurul loc unde Ecuatorul apare clar marcat, devenind astfel un motiv de oprire.

In fine, am ajuns seara in Kampala, intr-un trafic de cosmar. Spre deosebire de Kigali, unde nu am vazut prea multe masini, Kampala este supraaglomerata. Aparent, nimeni nu vrea sa stea acasa. Sa mergi, in weekend, spre Entebbe este o mare aventura, ma rog, din punctul de vedere al factorului timp, pentru ca distanta nu e cine stie ce… Dar lacul Victoria este un soi de litoral al Ugandei, asa ca toti cei care au o situatie financiara cat de cat dau fuga la lac…

Am povestit mai multe despre istoria Ugandei intr-un articol de zilele trecute. Puteti sa-l cititi aici: http://www.imperatortravel.ro/2017/08/de-latul-africii-de-est-ep-3-uganda-o-scurta-introducere.html. Daca ma intrebati ce e frumos de vazut in Kampala, aflati ca obiectivele deosebite sunt legate de monarhia Bugandei, cel mai mare dintre regatele africane care formeaza Uganda de azi. De altfel, numele de Uganda provine, dupa cum e lesne de intuit, din numele Buganda, însa, pentru ca englezii au amalgamat mai multe regate africane (Uganda este formata din cinci regate traditionale, Buganda fiind cel mai mare si cel mai important), au hotarat sa nu numeasca noua tara Buganda, fiindca multi ar fi simtit ca au fost cuceriti de bugandezi. In schimb, regele Bugandei a fost primul presedinte al Ugandei, inlaturat printr-o lovitura de stat de prim-ministrul Obote (partizan al socialismului) si de seful armatei, Idi Amin. Regele (purtand titulatura oficiala de Kabaka) a reusit sa fuga din tara, iar Uganda s-a prabusit intr-o epoca neagra, plina de foamete, represiune, razboaie si morti. Obote a fost inlaturat, la randul sau, de Idi Amin, iar Idi Amin a fost inlaturat de Obote. Haosul s-a oprit, totusi, in anul 1986, cand actualul presedinte, Yoweri Museveni, a preluat puterea, dupa un razboi civil. Uf, iar derapez spre povestea Ugandei, am scris-o deja, puteti sa o cititi in linkul de sus.

Una dintre deciziile actualului presedinte, salutata de foarte multi, a fost sa-l readuca pe Kabaka acasa si sa-i redea palatele si o parte din atributii. Buganda are un Parlament al sau, Kabaka continua sa fie rege al celei mai importante regiuni a tarii, dar puterea sa este mai mult spirituala decat efectiva. In schimb, Kabaka are numeroase businessuri: o fabrica de bere, posturi de televiziune, un mall, cladiri de birouri. De asemenea, are un cuvant de spus in afacerile interne ale Bugandei. Si, evident, se abtine sa-l calce pe degete pe presedintele Museveni :).

Trebuie sa spun ca Buganda are, de fapt, doi regi: un rege spiritual, imaterial, reprezentat de Tobele Regale (Mujagozo), care pot fi batute doar la nasterea vreunui membru al familiei regale sau la moartea regelui. Evident, exista si al doilea rege, acest Kabaka, regele-om, regele concret. Conform traditiei, acesta nu moare, doar se pierde prin padure… Si daca nu mai poate fi gasit, tobele-rege vor fi batute din nou de tobosari alesi special dintr-un anumit clan si un nou Kabaka se va urca pe tron. Desi in Africa nu a existat cine stie ce organizare statala locala, Buganda este regat cam de pe la inceputul secolului al XIV-lea (cam din aceeasi perioada în care erau fondate voievodatele romanesti).

Primul popas l-am facut la Palatul Regal. Construit pe un deal care domina Kampala, acesta este dealul sacru, deoarece si Kabaka are un caracter divin. Nu am putut intra in palat (se pare ca trebuie sa te stii bine cu Kabaka pentru a intra acolo), in schimb ne-am plimbat pe deal. Fetele nu puteau sa umble indecent (cu pantaloni sau cu fuste scurte), asa ca au primit niste fuste inflorate si am luat-o la pas prin parcul construit cu o certa influenta englezeasca, incepand de la portile de metal, strajuite de lei de aur, pana la cladirea palatului, ridicata spre sfarsitul secolului al XIX-lea (acum, reconstruit, palatul initial fiind daramat de Idi Amin, in timpul loviturii de stat, cand si tobele-rege au fost distruse). Dar, probabil, cele mai interesante elemente sunt Mercedesul facut praf si pulbere in timpul loviturii de stat Obote – Idi Amin, din 1966, si inchisoarea construita sub dealul de la palat, ale carei ziduri au fost martorii muti ai atrocitatilor savarsite de Obote și, dupa aceea, de Idi Amin.

A doua oprire a fost la Parlamentul Bugandei (numit si Great Lukiiko), o cladire impresionanta (pentru Kampala), aflata la capatul unei sosele drepte, ce o leaga de Palatul Regal. De altfel, de la etajul Parlamentului, poti sa admiri si sa fotografiezi intreaga Cale Regala, de la Palat la Parlament. Evident, in fata Parlamentului, se afla statuia unui Kabaka in imbracamintea traditionala a monarhilor africani. Teoretic, nu am fi putut intra, dar, pana la urma, ne aflam in Africa si, cu cativa silingi ugandezi, am putut patrunde in sala de sedinte (Parlamentul nu era in sesiune, asa ca sala ne primea goala). Parlamentul este, ca si Palatul, o combinatie intre Africa si UK. La un capat, se afla un podium de unde pot lua cuvantul cei alesi (exista un numar de deputati alesi de bugandezi, dar si sefii regionali, cativa membri numiti de Kabaka, direct, si ministrii din guvernul bugandez). Parlamentul Bugandei nu discuta problemele politice ale tarii (acestea sunt dezbatute in Parlamentul Republicii Uganda), ci probleme ale regatului ce tin de cultura si de dezvoltare. Poate suna foarte ciudat ca o monarhie africana are un parlament, dar bugandezii se lauda ca ei au unul dintre cele mai vechi parlamente din lume: Lukiiko s-a reunit, pentru prima oara, prin secolul al XIV-lea, cand regatul a fost fondat, si i-a adus impreuna pe toti sefii de triburi din zona. De atunci, legile regale au fost sanctionate sau elaborate de Lukiiko.

Am intrat in sala Lukiiko fara sa intampinam prea multe oprelisti. Am batut tobele de sub podiumul vorbitorilor, ne-am pozat pe locul pe care se asaza Regele (un soi de piedestal unde el sta turceste, probabil. In fine, eu am urcat la etaj, pentru a fotografia panorama soselei care leaga parlamentul de palat…

Al treilea obiectiv important al Kampalei regale poarta numele Mormintele Kasubi. Este, din cate stiu, singurul sit protejat UNESCO din Uganda construit de mana omului (celelalte doua sunt Bwindi Impenetrable Forest, unde poti vedea gorilele de munte, si Rwenzori Mountains National Park). Mormintele Kasubi sunt sacre pentru multi dintre bugandezi, pentru ca aici se afla ingropati patru Kabaka (ma rog, oficial, ei sunt pierduti prin padure). Aflat undeva, pe un deal din Kampala (evident, toate cladirile legate de regalitate trebuie sa se afle sus, pe vreun deal), aici gasesti adevarata arhitectura africana: cladiri de lemn, cu acoperisuri mari din stuf. Practic, tot „cartierul” sacru este construit din materiale de origine vegetala. Am intrat in incinta sacra printr-un soi de poarta de lemn si de stuf putin inalta (pentru a fi obligati sa ne aplecam). Am vizitat apoi o incinta plina cu tobe mai mult sau mai putin sacre (femeile nu aveau voie sa le vada decat de afara) si cam atat. Principala structura unde se afla mormintele celor patru Kabaka este in reconstructie, pentru ca a fost afectata de un incendiu in anul 2010 si, in Africa, cu exceptia lucrarilor de infrastructura facute de chinezi, totul se misca cu viteza melcului. Desi intreaga Buganda a fost socata de incendiu, cineva acolo, Sus, a avut grija ca mormintele regale sa nu fie afectate, dar cladirea din stuf si lemn care le adaposteste a fost partial arsa.

Un element interesant al zonei il constituie colibele in care locuiesc asa-numitele „vaduve ale lui Kabaka”. Sincer, mi s-au parut extrem de sarace, iar conditiile din colibe nu sunt prea diferite de cele din vreun sat pierdut prin pustietate. Am intrebat de cateva ori daca acele femei sunt cu adevarat „vaduve”. Ultimul Kabaka a murit in 1969 la Londra, deci, acum 48 de ani (cel actual e la putere din 1993) si, chiar daca a fost poligam (actualul Kabaka a renuntat la poligamie), am mari dubii ca acelea erau adevaratele vaduve… Probabil, sunt vaduve „de onoare”, al caror job este sa aiba grija de morminte, pentru ca aici nu sunt ingropati numai Kabaka, ci si diversi printi si printese.

 

Cam asta a fost calatoria prin Kampala. Am vazut si bazarul central, cateva statui prin centru si am dat o fuga sa admiram lacul Victoria, la Entebbe. Tot acolo, am vizitat Uganda Wildlife Education Center, un soi de gradina zoologica cu numeroase animale care fie au fost lasate orfane de braconieri, fie au fost salvate din mainile unor colectionari de animale rare. Iar unul dintre cele mai frumoase momente petrecute in Kampala a fost cand am asistat, seara, la un spectacol de dansuri traditionale, la Ndere Center. Nu trebuie sa repet ca africanii au dansul in sange, in ADN, in Dumnezeu stie ce, iar cand danseaza mai ales o trupa profesionista, ramai cu gura cascata. Si cei care au venit la spectacol chiar au ramas… A meritat pretul: 50.000 de silingi (11 euro). Cu varf si indesat!

Imagini Uganda

Pitoreasca Uganda de Vest

Plina de dealuri …

Unele dintre cele mai apreciate fructe ale Ugandei

🙂

La Ecuator … un picior in emisfera sudica, altul in cea nordica.

Sa bem un suc in cele doua emisfere 🙂

Kampala, capitala Ugandei

Palatul Regal din Kampala

Amintirea loviturii de stat al lui Obote

Urmele dictaturii lui Idi Amin

Parlamentul Regatului Buganda

 

 

unde batem toba

Soseaua ce leaga Palatul Regal de Parlament

Intrarea la Kasubi Tombs

Din pacate, pavilionul cu mormintele regale a ars. Din fericire, doar partial

Tobele sacre

 

Vaduvele regale

Piata centrala din Kampala

 

Soseaua Entebbe – Kampala

Fauna africana la Entebbe

 

Si la final, un spectacol african de zile mari

 

 

 

 

 

Comentarii

  • Foarte frumos, rememorez cu drag, calatoria mea in Uganda, din 2006. Dar parca distanta Entebbe-Kampala, nu e chiar asa de mare…100 km? Parca erau pana in 50 km…Si zoo parkul de pe malul lacului Victoria e superb! Eu am prins Kasubi tombs pana sa ia foc…am intrat chiar cu o printesa de vita nobila, iar ea, spre deosebire de mine, a avut un acces extins acolo si a facut si un ritual specific…nu imi mai aduc prea bine aminte in ce anume a constat acea ceremonie…Foarte frumos!

    Raluca Dragomir 31 august 2017 17:19 Răspunde
    • Era cam la 100 km de unde stateam noi, intr-una din suburbiile Kampalei spre Kigali. Ma bucur ca ti-am adus aminte de lucruri faine

      Imperator 31 august 2017 17:50 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii