Georgia, atat de aproape (ep. 6). Prin tinutul vinului georgian – Kakheti

Khareba. Kakheti Georgia

Khareba, Kakheti, Georgia

Din momentul in care te apuci sa citesti cate ceva despre Georgia, din primele randuri poti afla ca Georgia este tara vinului, iar vinul, acolo, nu e o bautura, ci o adevarata religie. Georgia este primul loc din lume unde s-a facut vin (arheologii sustin ca urmele cele mai vechi de productie a vinului se afla in Georgia, desi, pana mai acum cativa ani, cele mai vechi urme erau cele descoperite in Iran), exista o tehnologie proprie, aparent unica in lume, de producere a vinului (vinul nu fermenteaza in butoaie de stejar, ci in vase de lut ingropate alaturi de pielita strugurelui), 525 din cele 2.000 de soiuri cunoscute in lume sunt de origine georgiana (localnicii o sa-ti spuna ca erau vreo 800 – 900 de soiuri, dar le-au distrus sovieticii in perioada ocupatiei), pana si prima cruce crestina construita de Sfanta Nino, crestinatoarea georgienilor, este facuta din tulpina de vita-de-vie. Vinul in Georgia nu se bea oricum, ci in urma unui toast foarte elaborat, intr-un cadru cu traditii de secole. La fiecare intalnire, exista un tamada, sau toast master, care este responsabil de toasturi. Acesta incepe cu un scurt discurs plin de cuvinte de duh, aproape filozofic, despre prietenie, despre importanta relatiilor de familie, in fine, exista numeroase motive de toast. Si dupa unu-doua minute de introducere, tamada decide sa toasteze pentru sanatate, familie, Georgia, iubire etc. … Intr-o adunare georgiana (noi eram numai romani, cu ghidul georgian care a jucat rolul de tamada in 90% din cazuri), subiectul continua sa fie dezvoltat de alti comeseni, asa ca toastul nu dureaza doar unu-doua minute, poate dura mai mult, cert este ca vinul nu merge asa, doar baut… trebuie baut doar intr-un ritual bine ales. Iar in cazurile speciale, nu este baut din pahare, ci dintr-un corn in care intra, cred, si peste 1 litru de vin (care trebuie baut fara oprire). Traditiile scitilor si ale lor coarne par sa se perpetueze pana in perioada contemporana.

Dupa cum ziceam, vinul georgian are peste 8000 de ani. In general, este un vin sec si rosu, dar exista si vinuri albe. Cel mai cunoscut soi se numeste saperavi, desi se pare ca saperavi sunt strugurii, iar din ei se pot face mai multe soiuri de vin, dar exista si tsindali (asta e alb) si alte cateva. In zilele noastre, vinul georgian se produce folosind metoda europeana (butoaie), dar inca sunt destui fermieri, mai ales in regiunea Kakheti, unde se produce in stilul traditional – qvevri. In perioada sovietica, dupa cum mi-au spus localnicii, vinul georgian a fost stricat de rusi. Ei trebuiau sa produca pentru piata ruseasca, in special, iar rusilor le placea vinul dulce. Conflictele din anii 2000 dintre Rusia si Georgia au dus la un embargo rusesc, la stoparea exporturilor spre Rusia (mi-aduc aminte, in semn de simpatie fata de georgieni, in perioada respectiva am tot mers in Rusia cu serviciul si, la fiecare restaurant, ceream vin georgian, facand pe niznaiul. Ospatarii spuneau intepati ca nu au asa ceva. Apoi ceream vin moldovenesc. Nici din acela nu aveau, ca embargoul vinului se intinsese si peste Moldova. Imi ofereau orice alt vin – francez, italian, chilian. Raspunsul meu era ca vinurile cele mai bune din lume sunt cele din Georgia si din Moldova si ca nu imi stric gustul pe posirci. Daca nu aveti nici macar vin, mai bine apa). Stoparea exporturilor spre Rusia a avut si un efect pozitiv. Georgienii au fost obligati sa iasa pe piata internationala, care nu prea suporta vinul dulce cu o tona de zahar in el… asa ca au fost indrumati sa revina la traditii, sa imbunatateasca in ritm rapid vinul si, in doar cativa ani, vinul georgian a devenit cu adevarat unul dintre cele mai bune vinuri din lume. Fix aceeasi poveste s-a intamplat si cu Moldova. Si acolo se ajunsese in perioada sovietica sa se creasca posirci cu zahar pentru gustul lui Ivan, iar embargoul rusesc i-a obligat pe fratii nostri dintre Prut si Nistru sa revina la vinuri de soi si sa revolutioneze calitatea spre un vin adevarat.

 

Ei bine, in aceasta tara a vinului, exista si o… regiune a vinului – am citit ca 50% din productia nationala de vin vine din Kakheti, o provincie aflata undeva in estul tarii, spre granita cu Azerbaijanul, dar si cu Cecenia (care se afla totusi dincolo de Caucaz). Pe langa ca este tinutul vinului din tara vinului, Kakheti joaca un rol de seama in istoria tarii. Dupa apogeul atins la inceputul celui de-al doilea mileniu al erei noastre, Georgia s-a faramitat in numeroase regate si regatele, care au cazut de multe ori prada celor doua mari imperii din proximitate, imperii aflate intr-un razboi care a durat cateva secole bune – otomanii si persii. Iar Georgia (la fel ca si Armenia, de altfel), a cazut la mijloc, fix cum si noi am cazut la mijloc intre rusi, habsburgi si otomani. Zonele ocupate de turci au fost transformate in pasalac (au existat si acolo zone autonome, din cand in cand), mai ales si pentru ca fetele georgiene erau bine-cunoscute la Istanbul pentru frumusetea lor (cei mai mari bogatani otomani se laudau cu haremuri unde aveau in exclusivitate sclave georgiene, iar multe sultane au fost de origine georgiana), in schimb, in zona dominata de persi, acestia au permis existenta unor state cvasiindependente (cum erau Tara Romaneasca si Moldova), conduse de principi locali, de credinta crestina, dar vasale Persiei. Unul dintre aceste regate a fost Kakheti, care a supravietuit in uniune cu un alt mic regat georgian, unde acum se afla Osetia de Sud, pana cand a fost, intr-un final, inghitit de rusi.

Ca si noi in secolul al XVIII-lea, georgienii au opinat ca e mai bine sub rusi decat sub persi sau otomani, dar istoria le va demonstra ca au cazut din lac in put. De fapt, acordul intre Kakheti si Rusia tarista nu prevedea anexarea regatului Kakheti, ci doar un soi de protectorat, politica interna ramanand apanajul regilor georgieni, dar cand te ia „ursul siberian” in brate, uita de tratate si de intelegeri. Brusc.

Am luat-o spre Kakheti peste un pas montan pe care ghidul ni l-a prezentat ca fiind, poate, cel mai spectaculos din toata tara (mai tare decat Autostrada Militara? WOW! De-abia asteptam sa-l vad), dar am avut ghinion. Dupa cateva zile perfecte din punct de vedere climatic, soare, frumos, ultimele trei zile petrecute in Kakheti au fost gri, cetoase, noroase, uneori nevazand nimic la nici zece metri. Asa s-a intamplat si cand am ajuns in acel pas mult-laudat.

Prima oprire a fost in Telavi, capitala Kakheti. Era cam frig, trebuie sa recunosc, asa ca toata lumea, exceptiile fiind eu si Andreea, au vizitat Telavi intr-o cafenea. In schimb, noi am intrat sa vedem palatul regilor de Kakheti, care se afla de cativa ani in reconstructie. Fostul presedinte Saakashvili, care a trasat ca dezvoltarea turismului este una dintre directiile prioritare ale Georgiei, a investit extrem de mult in refacerea a orice era cat de cat oras istoric. Asa ca inclusiv in Telavi, zona veche a fost superb restaurata, dar palatul regal inca nu e gata. Inca nu e gata in interior, dar era gata la exterior, asa ca ne-am plimbat admirand arhitectura – similara cu cea din Asia Centrala si Iran, cu terase ample, coloane inalte si subtiri si o pasiune pentru geamurile colorate. Palatul regal este undeva in varful unui deal, la picioarele caruia se afla o parte din Telavi, dar, din pacate din nou, ceata ne-a impiedicat sa admiram panorama provinciei Kakheti.

Ne-am oprit apoi la o vinarie deschisa in 2007 si care de la bun-inceput s-a concentrat pe vinuri de calitate, unde gazdele noastre au construit chiar si un mic muzeu (se numeste Shumi, nu are nimic comun nici cu Schumacher, nici cu Sumudica). Aici, am avut parte si de o noua orgie culinara de tip georgian (surprinzator, a fost singurul loc unde am avut peste in meniu) si am gustat din vinurile gazdelor noastre, si am plecat spre locul unde am fost cazati timp de doua nopti. Un loc paradiziac numit Kvareli Lake, pe malul unui lac de altitudine, de unde, in mod normal, ar fi trebuit sa admiram masivul Caucaz. Am zis in mod normal pentru ca, din nefericire, nu am avut nicio clipa de cer senin – ceata, nor, gri… oricum, si ceata are farmecul ei.

A doua zi, am combinat cele doua religii ale Georgiei – crestinismul si vinul. Am vizitat impresionanta biserica–fortareata Gremi. In secolul al XVIII-lea, aici se afla prospera capitala a unui regat georgian care a facut greseala sa devina prea bogat. Persii au atacat, au jefuit si au distrus orasul, au masacrat si au luat o groaza de sclavi, dar familia regala a reusit sa fuga si sa recreeze regatul, cu capitala la Telavi. Din Gremi nu a ramas decat citadela fortificata pe un deal si biserica istorica… un loc din nou cu niste panorame de neuitat, daca nu ar fi fost ceata … dar si asa, a fost o experienta foarte faina.

A urmat din nou mult prea indelungata masa, de data asta in satul Babaneuri. Dupa un sat uitat de lume, la capatul unui drum uitat de asfalt, se afla un complex surprinzator de mare – hotel, restaurant, crama, iar totul, de o calitate de varf. Sincer, nu stiu cine vine aici chiar si in weekend, desi, pentru relaxare si odihna, nu se poate un loc mai bun (exceptand Kvareli Lake, desigur). Aici, ni s-a prezentat si tehnologia qvevri si am si gustat vinuri care nu folosesc doar soiuri georgiene, ci si traditionalul proces de productie. Si aici, ca si la noi, strugurii se strang, fetele cele mai sexy le zdrobesc cu talpile goale, sucul se scurge in aceste vase de lut incastrate in pamant si apoi se asteapta fermentarea … Iar rezultatul este dublu – iese atat vin, cat si chacha (care ramane la fund) sau tuica de struguri a georgienilor.

Am oprit apoi la o alta minune arhitecturala – Biserica Alaverdi, o cladire imensa, care pana de curand a fost cea mai mare biserica din Georgia, pana cand a fost construita varianta georgiana a Catedralei Mantuirii Neamului – Catedrala Sf. Treime din Tbilisi. Dar socant este ca acea cladire masiva, de-a dreptul imensa, numita Alaverdi, are 1000 de ani! Da, a fost construita in urma cu un mileniu. Adevarul este ca se vede, dar, pe de o parte, este o minune ca acum 1000 de ani arhitectii georgieni erau capabili de astfel de constructii, iar pe de alta parte, este tot o minune ca nu a fost distrusa in acest tinut, aflat si el la raspantie de vanturi si de navalitori.

In fine, apogeul zilei a fost vizita la crama Khareba, un soi de Cricova a Georgiei. Dar spre deosebire de Cricova moldoveneasca, unde se intra cu masina in tuneluri care au zeci de kilometri lungime si care are niste sali demne de palate imperiale, aici, la Khareba, doar intrarea a fost spectaculoasa. Da, exista tuneluri si aici, dar nu foarte lungi (o iei pe jos), exista o crama cu vinuri vechi faina si, evident, am avut parte si de o serie de degustari de vin. Insa intreaga proprietate arata excelent, la picioarele unui deal (tunelurile cramei sunt sapate in acest deal), iar ca sa avem experienta completa, am pregatit si niste paine traditionala georgiana (o lipie care se coace lipita de peretii unui cuptor), dar si dulciuri georgiene – facute, cum altfel, pe baza de suc de struguri!

Ultima zi din Georgia am petrecut-o la Sighnaghi, numit si „Orasul Dragostei”. Se spune ca este cel mai romantic oras al Georgiei, perfect restaurat din epoca Sakashvilli, care a transformat un orasel uitat de lume, cu cladiri decrepite, intr-o perla a turismului georgian – mici palate si vile, restaurante si crame, ziduri de aparare care se catara pe ziduri, o atmosfera vag italiana, aici ar fi trebuit sa fie apogeul, dar iar n-a fost sa fie … am avut parte de o ceata s-o tai cu cutitul de cu greu am vazut la trei stalpi de iluminat distanta. Dar e musai sa revin candva, pozele pe care le-am vazut mi-au relevat un oras incantator.

Am plecat din Georgia avand, ca si datile trecute, in minte doar cand sa revin. E o tara absolut superba, este o tara ieftina, mancarea este extraordinara, vinul este un deliciu, oamenii sunt simpatici si ai ce vedea si experimenta chiar si daca stai o luna. Munti spectaculosi, biserici multimilenare, palate, o viata de noapte neasteptat de bogata, o arhitectura exotica, dar familiara, orase istorice perfect restaurate, litoral, cazinouri spectaculoase si o tara care creste, creste, creste. Mergeti in Georgia, e la doi pasi de noi, si veti reveni incantati. Asa cum am revenit cei 148 de romani care am luat loc in charterul Level Tour de Georgia, primul charter romanesc de Georgia …

Imagini Kakheti

. Palatul Telavi

Palatul Regal din Telavi – in curs de restaurare

Telavi

Pe langa zidul regal din Telavi

Telavi Georgia

Telavi, capitala regiunii Kakheti

Telefon Sovietic

Alooo, sunt eu Picasso

Podgoria Shumi

Vinaria Shumi, Kakheti

Istoria Vinului

Drumul vinului … cu Georgia ca punct de plecare 🙂

Shumi Telavi

Crama Shumi

Crama Shumi

 

Palatul Tsinandali

Palatul Tsinandali

Rapirea Din Tsinandali

Familia Chavchavadze a fost rapita de triburi din Daghestan … iar familia ramasa libera a trebuit sa isi ipotecheze palatul pentru a-si rascumpara membrii. Intr-un final, palatul a revenit tarului de la Moscova

Vin Tsinandali

Kakheti, tara vinului

Lacul Kvareli

Pe malul lacului Kvareli. Dincolo de munti, e Cecenia 🙂

Lake Kvareli

 

Gremi

Biserica fortificata Gremi – ce a ramas dintr-un oras infloritor

Gremi Georgia

Gremi

Fresce Gremi

Fresce ca ale noastre

Babaneuri

Babaneuri

Qvevri

Si metoda qvivri

Metoda Qvevri

se practica la Babaneuri

Vinuri Qvevri

Produsul locului

Alaverdi

Imensa biserica milenara Alaverdi

Alaverdi Georgia

 

Alaverdi Kakheti

Si Alaverdi este o biserica fortificata

Khareba

Intrarea in crama subterana de la Khareba – cu tuneluri, e drept nu la fel de lungi ca la Cricova sau Milestii Mici

Khareba Winery

Dar si in Khareba e fain 🙂

Khareba Georgia

 

Crama Georgia

Tezaurul de la Khareba

Fata Georgia

Degustare de vin

Paine Georgiana

Prajim painea pe peretii cuptorului

Sighnaghi

Sighnaghi, orasul dragostei in ceata 🙂

. Sighnaghi Georgia

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii