Chiang Mai, o altfel de Thailanda (ep. 3). Ziua cu elefanti

Patara Cu Elefant

Animalul-simbol al Thailandei este, fara doar si poate, elefantul. Este considerat animal regal, iar daca intrebi orice thailandez ce parere are despre elefanti, o sa zica automat ca il iubeste. Iar cei albi sunt, firesc, ai Regelui. Thailanda (dar si tarile din jur) a avut foarte multi elefanti. Elefantii jucau rolul de azi al tractoarelor, al camioanelor etc., erau animalele de povara, de transport, care ajutau cand trebuia ceva scos din mocirla. Erau si excavator, si camion, si tractor, iar asta, de milenii. Dar procesul tehnologic si interzicerea taierii copacilor din 1989 au aruncat mii de elefanti „in somaj”. Populatia Thailandei a crescut exploziv de la 20 de milioane, in 1950, la 66 de milioane, in 2017, in conditiile in care primul recensamant, din 1911, a relevat existenta a doar 8 milioane de thailandezi. Prin urmare, in doar 100 de ani, populatia Thailandei a crescut de peste opt ori, de la 8 la 66 de milioane de suflete! Ca idee, la recensamantul din 1930, Romania Mare (cu tot cu Bucovina de Nord, Basarabia si Cadrilaterul) avea 18 milioane de locuitori. Azi, avem 19 milioane (cu provinciile pierdute, am fi avut, probabil, in jur de 23 de milioane de locuitori). Deci, o crestere virtuala de la 18 la 23!

Aceasta crestere exploziva in cazul Thailandei a dus la despaduriri masive in favoarea terenului agricol. Cei 58 de milioane de thailandezi in plus au avut nevoie de orez, de mult orez si nu numai. In 1945, 61% din teritoriul Thailandei era acoperit de paduri. In 1989, doar 28%. Interventia guvernului, mai ales dupa inundatiile catastrofale din sudul Thailandei din 1989, a dus la interzicerea taierii copacilor. Astazi, 32% din teritoriul Thailandei este acoperit de paduri (ca idee, proportia in cazul Romaniei este de 30%). Taierea padurilor si extinderea exploziva a habitatului uman au dus la scaderea catastrofala a numarului animalelor salbatice, mai ales al celor de dimensiuni mari, care au nevoie de un habitat generos pentru a putea supravietui. In acest moment, se estimeaza ca mai exista doar 2.500 – 3.000 de elefanti in libertate in Thailanda, iar acesta este maximum posibil. Dar si numarul elefantilor domestici a scazut catastrofal – de la 100.000, in 1850, cand erau folositi din plin in agricultura, la circa 2.700, in prezent. Da, numarul lor a scazut cu 98% in 150 de ani!

Cum ziceam, momentul zero pentru elefantii domestici a fost 1989, cand guvernul a interzis taierea padurilor. In acel moment, 70% din cei aproape 7.000 de elefanti domestici din Thailanda „au ramas someri”! Un elefant nu e foarte usor de intretinut – are nevoie de 200 – 300 kg de mancare pe zi in functie de greutate (un elefant mananca zilnic in mod normal cam 10% din greutatea lui). Unii proprietari de elefanti au continuat taierile ilegale, dar aveau nevoie de elefanti mai rapizi, asa ca i-au umflat cu amfetamine – majoritatea au murit –, dar dupa cativa ani s-au oprit – era prea periculos. Altii le-au dat drumul (si au murit), iar altii i-au dus in orase pentru ca turistii sa dea un ban. Unii pur si simplu le-au dat drumul prin Bangkok. Mi-aduc aminte, in 2003, am vazut elefanti comunitari mergand aiurea prin Bangkok, incurcand circulatia, dar spre amuzamentul atat al strainilor, cat si al thailandezilor.

Deci, pentru a intelege clar problematica elefantilor, sa retinem cateva numere: populatia Thailandei a crescut de la 8 la 66 de milioane in 100 de ani (si continua sa creasca). Suprafata forestiera a Thailandei a scazut de la 61% la 28%, in 45 de ani (dar s-a stabilizat si si-a mai revenit cu inca 4 procente). Numarul elefantilor domestici a scazut de la 100.000 la 2.700 in 150 de ani (si continua sa scada din cauza costurilor). Iar zona nelocuita a Thailandei nu poate sustine mai mult de 2.500 – 3.000 de elefanti. In 1850, erau, probabil, sute de mii.

Ce s-a intamplat cu cei 6.000 de elefanti „ramasi someri” in 1989? Majoritatea au murit, altii (ei si urmasii lor) s-au reconvertit profesional – de la agricultura la turism. Apelurile internationale de a nu mai vizita parcurile turistice cu elefanti vor avea, estimativ, efectul ca populatia de elefanti domestici sa scada in urmatoarele decenii de la 2.700 la circa 500 – 1.000 de exemplare, singurii elefanti domestici care ar mai putea exista in Thailanda fiind elefantii regali, folositi pentru ceremonii. Cresterea populatiei va duce, probabil, ca in libertate sa nu mai existe decat maximum 2.000 de elefanti.

 

Cum ziceam, in ultimii 30 de ani, elefantii au avut parte de o conversie profesionala – de la agricultori (si transportatori) la atractii turistice. La inceput, au fost folositi pentru diverse show-uri in care acestia jucau fotbal, recreau razboaie (care, in ultimele secole si milenii, au fost purtate si de elefanti, aceste adevarate tancuri ale Antichitatii), se dadeau peste cap etc. Dar astea erau activitati destul de stresante. Si elefantii pot fi stresati, deprimati ca noi, bolnavi etc. Iar aceste show-uri (sau circul, de exemplu) sunt stresante. Zona aceasta – fostul regat Lanna (cu capitala Chiang Mai), Burma, Laos – avea numerosi elefanti (Laosul era intitulat, acum cateva secole, „Regatul celor un milion de elefanti”, evident fiind un numar mult mai mare decat in realitate, dar necesar pentru a pune la respect dusmanii), pentru ca, aici, fiind zona deluroasa si montana, existau multe paduri si, deci, extrem de multa hrana. Asa ca zona Chiang Mai a fost si este zona cu cei mai multi elefanti din Thailanda. In brosurile turistice, Chiang Mai chiar se intituleaza „Orasul Elefantilor”. In preajma Chiang Mai-ului, exista numeroase parcuri, sanctuare sau cum vreti sa le numiti, unde turistii pot interactiona cu elefantii.

 

Prima oprire a zilei a fost la una dintre acele atractii turistice care, la prima vedere, ti se pare ca nu pot exista. Se numeste Elephant Poopoopaper, iar aici poti sa vezi ce se poate face cu caca de elefant :). Da, este locul unde stravechea zicala romaneasca „sa faci din rahat bici si sa si pocneasca” are o mare doza de realitate… Faci din rahat hartie si o mai si vinzi.

De fapt, tot parcul este extrem de haios, jucandu-se cu ideea aceasta de excremente de elefant. De la intrare, afli cum se traduce „caca” in nu stiu cate limbi (romana lipsea, dar spaniolii si finlandezii, cu „kaka”, ne suplineau) si, pe ici, pe colo, prin parc, exista cate o balega de elefant mestesugit plasata. Am mai fost odata intr-o astfel de „fabrica” de hartie de balega de elefant, in Sri Lanka, langa orfelinatul de elefanti de la Pinnewala. In Thailanda, mi se pare ca accentul e pus pe haz, acolo, in Sri Lanka, pe explicatii, mai ales ca fabrica este fix langa orfelinatul de elefanti… acolo vedeai producatorii de materie prima la fata, aici nu era nicio trompa de elefant. In Sri Lanka, parca explicatiile au fost mai didactice si mi-au ramas in minte. Ideea este ca stomacul de elefant este un prost procesator (de aceea are si nevoie de 250 – 300 – 350 kg de mancare pe zi). 50 – 60% din hrana nu este procesata deloc, iar restul are parte de o procesare extrem de superficiala. De aceea, balega de elefant este formata in cea mai mare parte din iarba. Aceasta este stransa si procesata … procesul de productie ne-a fost explicat pe indelete, iar la final am fost si invitati sa ne pictam agendele, vederile sau orice ne-ar fi trasnit prin minte pe hartie de „elephant poo poo”. Eu sigur nu am niciun talent, se pare ca nimeni nu a dorit, asa ca, in restul timpului, am facut poze in gradina paradiziaca unde se produce hartie din caca de elefant :). Evident, unii dintre noi si-au cumparat ceva suvenire, eu, in schimb, am savurat niste ceai (nu, nu din caca de elefant, din caca de elefant se produce doar cafea), si m-am distrat cu jocurile de cuvinte de pe un stalp cu destinatii din lume: Poo-ket, Singapoo, Poo York City si altele. Alexandria nu aparea pe lista destinatiilor ;).

Dupa experienta cu fabrica de caca, am mers intr-un loc mult, mult mai frumos – la o sera de orhidee. Dar mie imi plac florile (si orhideele) asa de mult incat nu pot sa le “inserez” in articolul acesta. O sa scriu un post special (mai degraba, un foto-post) cu orhidee. Un post fara informatii, doar cu frumusete.

Asa ca, in a doua parte a zilei, am mers la Patara Elephant Farm, unul dintre numeroasele locuri din apropierea Chiang Maiului, unde poti interactiona cu elefanti. Auzisem, de ani buni, de la Dragos despre Patara si despre programul ei numit „mahout pentru o zi”. Mahout este ingrijitorul de elefanti, este omul care are grija de elefant – poate fi si proprietarul elefantului, dar asta se intampla undeva pana in anii ’90… De atunci, nu prea mai exista elefantul cuiva, ca nu are ce sa faca cu el. În zilele noastre, mahout este, mai degraba, ingrijitorul din parcurile turistice. Este omul care sta cu elefantul zi de zi, o buna parte din timp, este omul pe care elefantul il cunoaste si in care are incredere. Iar cei de la Patara au creat acest program care, pe atunci, a fost revolutionar: „Mahout pentru o zi” – sa ii dai de mancare, sa-l speli, sa-l masezi, sa te joci cu el si, daca vrei, sa-l calaresti. Evident, datorita succesului, am mai vazut niste programe „mahout pentru o zi” oferite si de alte parcuri de elefanti din zona. E drept, programul nostru a fost de „mahout pentru o jumatate de zi”.

Am ajuns la Patara cu dubitele noastre, dar, de aici, a trebuit sa ne imbarcam pentru alti cativa kilometri cu dubele oferite de cei de la Patara. Mi-a fost neclar de ce, dar, ma rog, daca asta este regula, asta e. E inclus in pret :). Dupa nici zece minute, ne-am oprit intr-un loc unde aveam sa ne familiarizam cu elefantii. Aici, erau doua mamici cu pui … unul, mic, mic, altul, ceva mai marisor, iar cealalta elefantita cu inca un pui. Cel mai mic pui a fost, evident, cel mai jucaus… ne alerga, ne alerga… maica-sa nu parea sa fie stresata catusi de putin, frate-su mai mare parea ca vrea sa-l faca mai cuminte, dar fara prea mult succes.

Aici, am primit niste haine similare cu cele de mahout (nu stiu cat de necesare sunt, dar sigur adauga la experienta) si a aparut si un nene care s-a recomandat ca fiind proprietarul fermei, un tip thailandez. Ne-a povestit ca unii elefantii de aici sunt salvati de pe la circuri, ca elefantita cu cei doi pui era, de fapt, extrem de deprimata cand a venit, ca sosise de la un parc de elefanti unde juca fotbal si participa la „lupte”, iar ca elefanteii au fost nascuti in parc. A mai spus ca prin zona sunt tot soiul de parcuri de elefanti – in unele, ii chinuie, in altele, sunt ingrijiti, iar noi sa fim atenti la cele numite „Sanctuary”. Ma rog, poate fi si un discurs de marketing. Cel putin, cei doi elefanti maturi de aici pareau zen (nu tremurau sau sa aiba ticuri, cum am vazut la multi elefanti, pe alte meridiane), iar ala micul… era o dulceata. Mai ales, daca te puneai sa te impingi cu el :).

Am luat-o, apoi, pe jos, pe o poteca pana la elefantii care urmau sa devina elefantii „nostri”. Mai intai, instructajul – sa ne uitam la unghiile lor (un elefant trebuie sa se plimbe zilnic), ca principala lor problema sunt, in general, picioarele, pentru ca trebuie sa care multe kilograme de… elefant. Ne-a povestit si cum afli ca un elefant e trist – un elefant care lacrimeaza nu este neaparat trist, pentru ca nu poate sa-si retina lacrimile, nu are nu stiu ce glanda pe care o avem noi.

A urmat „treaba” efectiva”. Am fost intrebati cum ne putem imprieteni cel mai bine cu un elefant (sau cu un animal, in general)? Ca car, ca mar … dandu-le hrana, asa ca am primit un cos plin cu mancare elefantina – banana si ceva lastari care le placeau la nebunie. Evident, eu fiind cel mai masiv, am primit cel mai mare elefant… care era si cel mai mancacios… Am fost si eu eficient, asa ca am terminat de hranit elefantul in timp record si i-am dat un pont: „Vezi ca Raluca mai are mancare pentru elefantul ei, ia baga-ti trompa si in cosul ei”. Asa ca l-am dus la Raluca si a mai primit un bonus J.

A urmat partea de curatare (elefantilor le place sa se tavaleasca prin noroi, prin apa sau chiar prin colb), asa ca a trebuit sa-l curat exemplar. Parea ca-i place la nebunie, fornaia ca o pisica foarte mare si isi incolacise trompa de-a lungul fildesului. Apoi, un pic de apa din furtun si… gata de plecare.

In program, era „proba” urcatului pe gatul lui, urmata de un traseu prin jungla. M-am uitat de doua ori si am zis pas. Nu mi se parea ca e cel mai confortabil loc cu putinta, in plus, trebuia sa o luam in sus si in jos prin jungla, asa ca i-am zis mahoutului ca ne vom vedea la scalda. Cativa dintre noi s-au catarat, restul am sarit in masina si ne-am dus sa-i asteptam la lac. Nu a trebuit sa-i asteptam prea mult… La inceput, au sosit doi elefanti care, atunci cand au vazut apa, au luat-o literalmente la galop de se cutremura pamantul… Mi-au adus aminte din nou de elefantii de la Pinnewala, cum o luau ei la fuga, plini de energie si bucurie, spre rau. Imediat, au inceput sa se scalde, sa se scarpine, sa-si arunce apa peste ei. A venit si „elefantul meu”, asa ca a venit momentul scaldei.

M-am bagat in apa cu el si, cu o perie, am inceput sa-l frec cu nadejde. Rar am vazut la un animal atata bucurie. Al meu statea ca un pasa in mijlocul apei, iar eu il frecam. Era o incantare. Unul dintre acele momente care iti raman in inima. E drept, apa un pic cam rece, dar cum sa nu imi frichinesc elefantul? A fost absolut superb.

In banii care se platesc pentru experienta (circa 100 de dolari), exista si un fotograf (care, in mod neasteptat, diferit de orice alte atractii, este inclus in pret, iar pozele pot fi descarcate a doua zi de pe site, folosind un cod). Acesta ne-a aranjat cum trebuie, cu elefantii in spate, care ne-au facut un megadus cu trompele lor. A fost o superexperienta.

La hotel, tocmai ne schimbasera camerele, am primit una premium, cu o cada imensa, asa ca m-am frichinit si eu dupa dusul elefantin… Au urmat, evident, cina si inca o tura prin oras, cu stopul obligatoriu la masaj… Unde am avut, drept maseur (sau maseuza?), un ladyboy J. Eram cu amicul Eddie de la Tuktuk, asa ca a fost de la sine inteles ca am revenit la hotel in style. Adica, in tuktuk :).

Imagini elefanti

Elephant PooPooPaper

Bine ati venit la Elephant Poo Poo Paper Park 🙂

Caca In Toate Limbile

In toate limbile

Balega De Elefant

Ici si colo, cate o balega plasata artistic

Diverse Tipuri De Caca

Diferenta intre diversele categorii de poo poo 🙂

Se Fierbe Balega

Mai intai se fierbe

Uscare Balega

Prima uscare

Balega Colorata

Apoi se vopseste

Diverse Culori

Cam asa iese

Hartie De Balega

Se intinde si se lasa la uscat

Culori

Se taie in diverse forme

Do It Yourself

Si aici te poti juca

Preturi Produse

Evident, totul are un pret (1 euro = 38 baht)

Ce Poti Face

Suvenituri din balega de elefant 🙂

Bananier

Asa ca ne-am ascuns intre bananieri

Frunza De Bananier

 

Suvenir Din Hartie De Balega De Elefant

Tot soiul de suveniruri

Balega Elefant

 

Indicator Rutier

Tot soiul de destinatii … pe baza de poo poo, desigur 🙂

Familiei Elefanti

La Patara, la elefanti… iata o familie

Patara

La mancat

Elefantel

Ala micul

Elefant Adolescent

Si fratele mai mare

Joaca De Elefanti

Nu conteaza varsta, ci harjoneala

Elefanti Harjonindu Se

Impingand, jucandu-se cu trompele

Uniforma Mahout

Gata, mi-am tras uniforma de mahout 🙂

Elefanti La Patara

Ce frumoase sunt pachidermele

Patara Elephant Farm

Ne asteapta elefantii 🙂

Elefant Cu Fildes

 

Cosul Cu Bunatati Pentru Elefant

Sa ne imprietenim dara, ba o banana, ba un ghimbir

Hranesc Elefantul

Da, asa e, e timpul sa mananci… Ma rog, nu ti-am dat eu 250 kg de mancare…

Mancare La Elefant

Baga, baiete !

Elefant Cu Mahout

Eu, elefantul „meu” si mahoutul de baza 🙂

Maturare Elefant

L-am luat la maturat 🙂

Elefant La Dus

Ei, un dus este intotdeauna o placere 🙂

Urcatul Pe Elefant

Se vede cine e thailandeza… se urca imediat

Fata In Fata Cu Un Elefant

Ups, e cam mare 🙂

Elefanti In Jungla

Caravana de elefanti pe dealurile de langa Chiang Mai

Elefanti Care Fac Dus

Pfff… baie, ce placere !

Elefanti La Scalda

Ce placuta e scalda ! La elefanti precum la oameni 🙂

Spal Elefantul

E timpul sa punem mana si sa spalam elefantii

Elefant In Apa

 

Spalare De Elefanti

 

Apa Pe Elefant

 

Dusul Final

Iar la final, ei ne duseaza pe noi 🙂

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest