La umbra marelui URS(S). (ep. 1). St Petersburg – catedrale și palate, capodopere ale arhitecturii 

Catedrala Sf. Isaac

Acum vreo 8-10 ani, călătoream destul de des prin Rusia (în general, cu munca, dar evident că rămâneam și „peste program” să vizitez cât puteam – în general, Moscova și St. Petersburg. Dacă rețin bine, am fost ultima oară în Rusia în 2013. Dar amicul Eugen Jurca a fost recent și a revenit cu o corespondență cu opinii și informații nou-nouțe. Eugen, ai legătura !

Am intitulat capitolul dedicat călătoriei noastre în Rusia sugestiv și alegoric, parafrazând celebrul hit al formației Phoenix. Am observat că pe harta noastră Rusia era o suprafață neacoperită de piciorușele noastre, așa că am decis că e momentul să ajungem la umbra marelui URS(S).

 

În Rusia nu te duci că vrei tu și când vrei tu. Dorești să mergi, ai nevoie de invitație. Adică, să te cheme cineva. Dacă te cheamă cineva, doar atunci primești viză. Pe SUA încă le poți duce cu zăhărelul că vrei să ajungi la ei în țară ca să vezi Disneyland-ul sau Marele Canion. Dar Rusia spune „nyet!”. Cel mai indicat în acest sens e să apelezi la o agenție de turism tour-operatoare care se ocupă de toate formalitățile de obținere a prețioasei aprobări de intrare în țară.

Dar iată și câte ceva despre Rusia: cu o suprafață de peste 17 milioane kilometri pătrați și o populație de peste 140 de milioane de locuitori, acest stat este cel mai mare ca suprafață din lume și unul dintre cele mai populate ale planetei. Străbunicul Rusiei este statul medieval Rutenia, apărut în secolul al IX-lea. În secolul al XVIII-lea, sub Petru cel Mare, Rusia a devenit imperiu și a fost recunoscută ca o putere la nivel mondial. Petru cel Mare a înființat un oraș, Sankt Petersburg, care va funcționa drept capitală până la revoluția bolșevică din 1917. În anul 1922, a fost înființată Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), avându-l ca prim premier pe Lenin. După 69 de ani, în anul 1991, URSS s-a destrămat, iar republicile au devenit independente. Rusia a devenit oficial Federația Rusă.

 

După o călătorie cu Lufthansa via München, iată-ne ajunși în vechea capitală Sankt Petersburg, creația lui Petru cel Mare. Acesta a dorit un oraș așa cum văzuse în călătoriile sale europene și a adus aici tot ce e mai frumos din Europa. Și a reușit. A dorit un oraș care să aibă canalele din Amsterdam sau din Veneția. Ce a vrut a și primit, pentru că acolo unde regele poruncește nu-i tocmeală. Și-a adus arhitecți și constructori de pe Bătrânul Continent și a reușit în cele din urmă să construiască această bijuterie arhitecturală care în perioada URSS purta numele mai-marelui „lider maximo” Vladimir Ilici Lenin: Leningrad. Dar după căderea URSS și după un referendum cu un rezultat destul de strâns, populația a hotărât ca urbea să revină la vechiul nume din perioada ante-URSS: Sankt Petersburg.

 

Am ales împreună cu soția special perioada de la mijlocul lunii iunie pentru călătoria noastră în Rusia, deoarece atunci sunt celebrele „Nopți Albe”, adică acea perioadă a anului când e mai mult zi decât noapte, când soarele apune la 23:30 și răsare după ora 3 noaptea. Iar ca să poți vedea Sankt Petersburg by night, trebuie să te trezești la miezul nopții. Și nici măcar atunci nu e beznă totală.

 

Sankt Petersburg e un oraș fondat de Petru cel Mare în anul 1703, ca o „fereastră către Europa”, devenind capitală a Rusiei timp de puțin peste 200 de ani. Dar și astăzi popular, pentru a onora acest oraș, Sankt Petersburg este intitulat „Capitala Nordică”. Se află la estul Golfului Finic și este străbătut de fluviul Neva. Acesta asigură de fapt aprovizionarea cu apă a canalelor care trec prin oraș, idee care i-a venit lui Petru cel Mare după ce a vizitat Amsterdam și Veneția. Cu o populație de aproape 5 milioane de locuitori, este cel de-al doilea oraș al Rusiei, al patrulea al Europei și cel mai nordic oraș al Bătrânului Continent cu peste un milion de locuitori.

 

Sankt Petersburg – catedrale și palate, capodopere ale arhitecturii

Rusia se remarcă prin multe clădiri monumentale, dar catedralele și bisericile au făcut-o faimoasă în întreaga lume. Și aici, în Sankt Petersburg, e plin de catedrale maiestuoase, desigur că nu am reușit să le vedem pe toate. Dar merită amintite Catedrala Sfântului Isaac, Catedrala Mântuitorului pe sângele vărsat, Catedrala Trinității, Catedrala Sfântului Nicolae și Catedrala Sfinților Petru și Pavel, unde se află și mormintele țarilor.

 

Dar hai să povestesc puțin despre câteva dintre catedralele care mi-au mers la suflet:

  • Catedrala Sfântului Isaac, actualmente muzeu, poartă hramul Sfântului Isaac de Dalmația, sfânt care se celebrează chiar în ziua în care s-a născut Petru cel Mare. A fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea, iar din anul 1931 guvernul sovietic a transformat-o în muzeu. Este o clădire gigantică, având fiecare dintre cele trei laturi de aproape 100 de metri. Iar cupola cu un diametru de 25 de metri este cea de-a patra cupolă ca mărime din lume, după cele ale catedralelor din Vatican, Florența, respectiv a Sfântului Paul din Londra. Culoarea gri a pereților e din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost astfel colorată pentru a nu atrage atenția dușmanilor.
  • Catedrala Mântuitorului Pe Sângele Vărsat, situată pe marginea unuia dintre canalele orașului, a fost ridicată între 1883 și 1907 pe locul unde a fost ucis cu o grenadă țarul Alexandru al II-lea în anul 1881. Are un stil arhitectural interesant și neobișnuit față de celelalte clădiri ale orașului. Cu 7.500 de metri pătrați de mozaic, acest lăcaș de cult se încadrează în stilul arhitectural medieval, iar prin asemănarea turlelor cu cele ale catedralei Sfântului Vasile din Moscova s-a dorit un omagiu adus lăcașului de cult moscovit. Catedrala a fost închisă de regimul sovietic în anul 1932. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost puternic afectată de atacurile inamice și a fost folosită ca morgă pentru cei decedați pe câmpul de luptă. După război, acest frumos lăcaș de cult a avut, din păcate, soarta pe care și alte biserici ale Rusiei au avut-o: a devenit depozit de legume și fructe, fiind poreclită batjocoritor: Catedrala Mântuitorului Cartofilor.
  • Catedrala Sfintei Treimi a fost construită la jumătatea secolului al XIX-lea și este puțin mai mică decât cea a Sfântului Isaac: fiecare dintre cele trei laturi are doar 75-80 de metri, iar diametrul cupolei, 30 de metri. Cupola este frumos colorată în albastru cu stele aurii, probabil simbolizând cerul. Aproximativ 3.000 de enoriași pot lua parte la ceremonii. În anul 1886, lângă catedrală a fost ridicată o coloană în onoarea eliberării Bulgariei din timpul Războiului Ruso-Turc. În anul 2006, în timpul restaurării, un incendiu a distrus destul de puternic una dintre cele patru cupole mai mici, precum și interiorul catedralei. Dar iată că lăcașul de cult a renăscut ca Pasărea Phoenix, iar din anul 2010 este redat publicului.
  • La Catedrala Sfântul Nicolae nu am ajuns, dar este cel puțin la fel de spectaculoasă precum celelalte lăcașe de cult. Am văzut-o însă din exterior. Este una dintre cele mai vechi catedrale din Sankt Petersburg. Cele două biserici care compun acest ansamblu au fost ridicate în secolul al XVIII-lea, fiind unele dintre cele mai vechi ale orașului. Catedrala este dedicată marinei ruse, în interior fiind mai multe plăci comemorative dedicate unor marinari uciși în misiune.
  • Tangențial, am trecut pe lângă Fortăreața Sfinților Petru și Pavel. În interior, se află citadela care, împreună cu fortăreața, a fost ridicată odată cu inaugurarea orașului Sankt Petersburg. Situată pe malul fluviului Neva, cel care străbate armonios orașul, această fortăreață a fost edificată cu scopul de a proteja orașul Sankt Petersburg de cotropitorii suedezi. Citadela iese în evidență datorită turlei aurii foarte înalte, de 122 de metri. Se spune că scopul acestei turle foarte înalte era ca Petru cel Mare să poată vedea dacă se apropie vapoare inamice. În interiorul citadelei se află mormintele țarilor Rusiei, de la Petru I la Alexandru al III-lea. În anul 1998, la 80 de ani de la asasinarea familiei și a apropiaților ultimului țar, Nicolae al II-lea, rămășițele pământești ale acestora au fost reînhumate în interiorul citadelei.

Un alt loc plin de istorie în Sankt Petersburg este Palatul Yusupov. Cunoscut și ca Palatul Moika, deoarece este situat pe malul canalului cu același nume, acest palat era reședința familiei nobiliare Yusupov. Construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea cu contribuția arhitecților francezi și italieni, a fost renovat de Andrei Mihailov în anul 1830, primind aspectul pe care îl are astăzi. Familia Yusupov era cunoscută pentru gesturile filantropice, dar și pentru faptul că era colecționară de opere de artă. Picturi de Rembrandt, sculpturi și bijuterii împodobesc încăperile acestui palat, unde există și o sală de operă, la scară doar puțin mai mică față de o operă obișnuită.

Dar acest palat este celebru și prin faptul că aici, în garsoniera din pivnița palatului, a fost asasinat Rasputin, celebrul călugăr rus, de către Felix Yusupov și oamenii săi monarhiști. Se pare că cei de la Boney M aveau doar parțial dreptate: nu, nu se vorbește despre faptul că ar fi fost amantul țarinei (vezi refrenul cu „Ra-Ra-Rasputin, lover of the russian queen”), ci mai degrabă un sfetnic al soției lui Felix Yusupov. Mă rog, sfetnic sau amant, uneori diferența e infimă și poate deveni cu ușurință același lucru. În 17 decembrie 1916, așteptând-o pe  soția lui Felix Yusupov, Grigori Rasputin a fost servit cu vin și prăjituri. Yusupov a „îmbogățit” vinul cu cianură, pentru a rezolva rapid problema. Însă el nu era expert în toxicologie, dulciurile ingerate de Rasputin au neutralizat cianura. Văzând că Rasputin nu moare, Yusupov ia decizia de a aplica planul B: folosește pistolul. Rasputin cade secerat, dar nu moare, așa cum a crezut inițial Yusupov. Rasputin a reușit să fugă, dar mai este împușcat de două ori, până să-și dea obștescul sfârșit. Cadavrul său a fost aruncat în Neva înghețată, unde a fost descoperit a doua zi.

 

Un alt loc unic se găsește tot aici, în Sankt Petersburg. Este vorba de Muzeul Fabergé, situat pe malul canalului Fontanka. Muzeul a fost înființat de omul de afaceri Viktor Vekselberg în anul 2004. Situat în Palatul Șuvalov, acest muzeu conține peste 4.000 de obiecte de aur și argint, tablouri și porțelanuri. Dar cireașa de pe tort sunt cele nouă ouă de Paște create de bijutierul rus Peter Carl Fabergé pentru ultimii doi țari ai Rusiei, Alexandru al III-lea și Nicolae al II-lea. Ideea acestui muzeu i-a venit omului de afaceri în anul 2004, când a răscumpărat cu 100 de milioane de dolari cele 9 capodopere ale lui Fabergé de la magnatul american Malcolm Forbes.

 

Sunt multe de văzut și de făcut în Sankt Petersburg. Merită cu prisosință o plimbare pe malurile canalelor din Sankt Petersburg, pentru a admira frumoasele clădiri. Nu poți pleca însă din Sankt Petersburg fără să străbați marile și aerisitele „prospekte”, adică bulevarde, cum se traduce din limba rusă. Unul dintre principalele prospekte și principala arteră comercială a orașului este Nevski Prospekt, pe care nu te poți pierde deoarece dă direct în piața palatului de vară, actualul Muzeu Ermitage. Bulevardul poartă numele cneazului Alexander Nevski.

Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, situat pe malul Nevei, a fost reședința oficială a țarilor până în anul 1917 când a devenit un simbol al Revoluției Ruse. Ideea de a construi o construcție uriașă a venit cu scopul de a dovedi supremația Imperiului Rus. Fațada clădirii, vopsită în culorile verde și alb are 250 de metri lungime, aproape 2000 de uși și ferestre, 1500 de camere și peste 100 de scări. În anul 1764 împărăteasa Ecaterina cea Mare a înființat Muzeul de Stat Ermitage ca urmare a achiziționării unei colecții impresionante de picturi de la un comerciant berlinez. În anul 1852 se deschide oficial publicului Muzeul de Stat Ermitage iar anual, pe 7 decembrie, de Sf. Ecaterina se celebrează aniversarea acestuia. În încăperile luxoase sunt expuse obiecte din antichitate, bijuterii, sculpturi dar și o mulțime de tablouri a unor pictori celebri precum Raphael, Titian, Van Dyck, Rubens, Rembrandt, Renoir, Monet,Cezanne și Van Gogh. Una dintre cele mai celebre sculpturi găzduite de Ermitage este opera lui Michelangelo „Băiatul Ghemuit”. Sculptura de marmură, în stadiu nefinisat, este singura creație a lui Michelangelo prezentă la Muzeul de Stat Ermitage.Dacă nu ai fost un fan al picturii și sculpturii clasice, îți garantez că dupa ce treci pe la Muzeul de Stat Ermitage vei deveni cu siguranță.

 

Aici, pe Nevski Prospekt, se găsește și un fel de magazin „Harrods” local, Kuptsov yeliseyevykh. Adică, un magazin de lux cu delicatese, unde cei cu dare de mână, cei bogați și frumoși, pot achiziționa vinuri de lux, mezeluri premium, dar și dulciuri produse din marțipan și condiționate sub diferite forme: fructe sau personaje.

Tot aici, pe Nevski Prospekt, se află sediul Kompaniei Singer. Subsidiara locală a celebrului producător de mașini de cusut a dorit să construiască o clădire zgârie-nori, dar fiindcă legislația nu permitea un edificiu mai înalt decât palatul de iarnă (actualmente Muzeul Ermitage), arhitectul a decis ca în vârful clădirii să construiască un turn cu un glob de sticlă, formațiune care dă aspectul unei înălțimi mult mai mari acestui edificiu. Această clădire a fost până la Revoluția Rusă și sediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii, iar astăzi găzduiește mai multe entități, precum Cafe Singer, Casa Cărților, dar și sediul rețelei de socializare ruse nk.

Tot aici pe Nevski Prospekt, se află Catedrala Sfintei Fecioare de la Kazan, construită la începutul secolului al XIX-lea sub directa supraveghere a baronului Stroganov, familie nobiliară care a făcut celebră în întreaga lume rețeta „Vită Stroganoff”. Această catedrală a fost construită ca o replică a Catedralei Sfântului Petru de la Vatican.

 

Ce mai trebuie avut în vedere aici, în Sankt Petersburg… Pisica este un animal adorat la Sankt Petersburg. Și, probabil, nu numai. Dar aici, în Sankt Petersburg, este strict legat de asediul orașului din cel de-al Doilea Război Mondial, când urbea era blocată, iar localnicii ajunseseră în pragul disperării, fiind nevoiți să se hrănească inclusiv cu simpaticele feline. Ulterior însă, au constatat că orașul era invadat de rozătoare – șoareci și șobolani. Prin urmare, Sankt Petersburg a fost nevoit să importe pisici pentru a restabili echilibrul în cadrul lanțului trofic. Azi, pisica e un animal sfânt, aș putea spune, fiind disponibile inclusiv suvenire cu simpatica felină.

 

Împrejurimile Sankt Petersburgului – palatele de la Pavlosvk, Țarskoe Selo și Peterhof

Dacă ai venit la Sankt Petersburg, nu poți să te mulțumești doar cu orașul în sine. Trebuie neapărat să explorezi și împrejurimile. La 30 de kilometri de Sankt Petersburg se află frumoasele palate de la Pavlovsk, Țarskoe Selo și Peterhof pe care nu ai voie să le ratezi fiindcă vizitarea lor și fiecare bănuț plătit merită cu prisosință.

 

  • Palatul de la Pavlovsk a fost construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către țarina Ecaterina a II-a, pe un domeniu de 400 de hectare achiziționat de ea. Palatul a fost cadoul țarinei pentru fiul ei Pavel I și pentru soția acestuia, Maria Feodorovna, odată cu nașterea primului lor copil, viitorul țar Alexandru I.
  • Localitatea Țarskoe Selo (sau Satul Țarului, în limba noastră) găzduiește un complexul de palate din care face parte și Palatul Ecaterina. Acesta a fost construit înaintea celui din Pavlosvsk, fiind un cadou oferit de Petru cel Mare soției sale Ecaterina, la începutul secolului al XVIII-lea, imediat după fondarea orașului Sankt Petersburg. A fost gândit ca reședință de vară a țarului. Redenumit de bolșevici Detskoye Selo (Satul Copiilor), această localitate a devenit orașul Pușkin în anul 1937. Nu, Pușkin nu s-a născut aici, dar a fost printre primii absolvenți ai liceului situat ușă-n-ușă cu Palatul Ecaterina. Ceea ce mulți nu știu este că Pușkin avea rădăcini etiopiene, străbunicul său provenind de acolo, iar aspectul creț al părului său probabil se datorează originii sale africane.
  • Sunt și alte pavilioane în acest ansamblu de palate. Pavilionul Grotto decorat în stil baroc, având ca subiect elementele marine, este astăzi utilizat la diferite evenimente și concerte. Tot aici se află și Pavilionul Ermitage, folosit la petrecerile de curte. Din păcate, noi nu am avut timpul necesar să vizităm această clădire construită în același stil coloristic și baroc cu Palatul Ecaterina. Dar am aflat ceva foarte interesant despre felul cum aveau loc festinurile imperiale ale acelor vremuri. Mesele din sala de ceremonii aveau platouri mecanice pe care oaspeții notau ce doreau să servească din meniul a la carte. Apoi, platourile erau coborâte în cele două niveluri subterane, unde se afla bucătăria. Farfuria cu meniul ales era pusă pe platoul metalic și urcată înapoi spre sala de ceremonii. Un alt aspect interesant pe care l-am văzut este soluția ingenioasă prin care preparatele erau menținute calde. Desigur că nu exista pe vremuri cuptor cu microunde, dar întotdeauna au fost găsite soluții. Farfuria cu bucate era așezată pe un vas cu apă clocotită, astfel încât preparatele să rămână calde o perioadă cât mai îndelungată.

Îmi este deosebit de dificil să descriu stilul arhitectural baroc plin de lux și opulență pe care l-am întâlnit aici, fie că vorbesc de palatele de la Pavlovsk, Țarskoe Selo sau Peterhof. Atât la Pavlovsk, cât și la Țarskoe Selo, aceste construcții-bijuterii în stil baroc se datorează arhitectului scoțian Charles Cameron.

 

Ziua următoare avea să ne poarte la Petergof (nu, nu e greșeală, dar rușii așa numesc localitatea Peterhof și așa apare și pe google maps). Aici, Petru cel Mare a construit un fel de replică a Palatului de la Versailles. Am întâlnit aceleași lux și opulență ca la palatele vizitate în ziua precedentă.

 

Dar pe lângă Marele Palat se află grădinile și fântânile, pe care n-aveam cum să le ratăm. În fața palatului, la ora 11.00, am asistat la pornirea celor 64 de fântâni, moment festiv acompaniat de Imnul Sankt Petersburgului. Trebuie știut faptul că apa care alimentează complexul de fântâni nu este furnizată prin pompare, ci este colectată din diferite izvoare folosind diferența de nivel. Piesa de rezistență este „Grand Cascade” și „Fântâna Lui Samson”, ultima fiind alimentată printr-un apeduct de 4 km având un jet de 20 de metri. „Fântâna Lui Samson” înfățișează celebra scenă mitologică unde Samson, cunoscutul luptător israelit, deschide fălcile unui leu. Monumentul este o alegorie care venerează victoria Rusiei în războiul cu Suedia. Samson reprezintă Rusia, iar leul, Suedia. Probabil, alegoria se referă la faptul că Suedia avea o armată puternică.

 

Dar complexul de la Peterhof conține o multitudine de fântâni. Așa că am luat-o la pas prin grădinile complexului, pentru a descoperi frumusețea acestui loc. Iată câteva dintre fântânile cele mai relevante pe care le-am văzut:

  • Fântâna Tritonului este o alegorie care venerează din nou victoria Rusiei, de această dată în Războiul Baltic. Rusia este reprezentată de Triton, iar monstrul marin este inamicul. Tritonul ține fălcile deschise monstrului marin, iar din gâtul acestuia iese un jet de apă înalt de 8 metri.
  • În partea de est a complexului, se află Muntele de Șah, o fântână realizată pe o colină acoperită cu o tablă de șah.
  • Cea mai faină, dar și haioasă fântână a fost de departe una dintre „Fântânile surprizelor”. Este vorba de o fântână controlată manual, astfel încât jetul să țâșnească în momentul în care trece cineva prin apropiere.
  • Tot aici se află fântânile dedicate lui Adam și Evei.
  • Pe malul Golfului Finic, am văzut și Palatul Monplaisir, clădire construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după planurile, schițele și designul gândit de însuși țarul Petru I. Palatul este cunoscut și sub numele de „Casa Olandeză”, deoarece este decorat într-un stil arhitectural cu puternice influențe olandeze.

Toate palatele, inclusiv Palatul Yusupov din Sankt Petersburg, au suferit avarii severe în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind ulterior reconstruite. Așa cum ne-am obișnuit din călătoriile noastre în Europa de Vest, mai ales în Germania, și aici sunt prezentate imagini cu palatele bombardate de „inamicii nemiloși și cruzi”, doar că în Europa de Vest rușii erau aceia, iar aici sunt germanii. Întâlnim aceeași poveste, cu o abordare „în oglindă”.

Imagini St. Petersburg

St. Petersburg din avion

Aterizare la St. Petersburg

Nopti albe

Noptile albe in nord 🙂

Nopti Albe St. Petersburg

 

St. Petersburg noaptea

 

Catedrala Sf. Isaac

Catedrala Sf. Isaac

Catedrala Sf. Sange Varsat

Catedrala Sf. Sange Varsat

Catedrala Sf. Treimi

Catedrala Sf. Treimi

Catedrala Sf. Petru si Pavel

Catedrala Sf. Petru si Pavel

Muzeul Faberge

Muzeul Faberge

Canale Neva

Canalele Nevei

Muzeul Faberge

Faberge

Canale Neva

Neva – un Amsterdam a Rusiei

. Canale Neva

 

Ermitaj

Fostul Palat de Iarna – actualul Muzeu Ermitaj

Kuptsov

Magazin de lux 🙂

Kuptsov St. Petersburg

 

Statuia Petru cel Mare

Statuia fondatorului – Tarul Petru cel Mare

Peterhof

Peterhof

Peterhof

Fantanile din Peterhof

Tsarskoe Selo

Tsarskoe Selo

Tsarskoe Selo

Palatul imperial de la Tsarskoe Selo

Categorii:
Rusia

Comentarii

  • Un articol scris cu atenţie şi stil. Felicitări!

    Cristina 1 august 2019 23:29 Răspunde
  • ‘In Rusia nu te duci că vrei tu și când vrei tu.’ – ba cam te duci cand vrei tu.
    Invitatia se elibereaza online si in decurs de cateva minute de agentii acreditate de statul rus, iar viza se ia destul de rapid. Actele cerute sunt de bun simt si desi exista birocratie lucrurile se misca destul de repede. Am fost de doua ori cu viza turistica (anul trecut si anul acesta) si am luat viza pe durata de timp pe care am dorit (o saptamana si o luna).

    Marius 2 august 2019 9:39 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii