Remarc, cel puțin în „bula” mea de Facebook, din ce în ce mai multă lume călătorind în America Latină. Știu, e un continent destul de îndepărtat, zbori mult și bine (recordul meu de cel mai lung zbor este tot spre America de Sud, mai precis, un zbor Amsterdam – Santiago de Chile) și până relativ recent, prețurile la avioane erau cu adevărat imense, dar de câțiva ani încoace am început să văd prețuri mai prietenoase, uneori și promoții, mai multe conexiuni. În plus, majoritatea principalelor agenții de turism de la noi oferă circuite prin America de Sud. Însă una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primesc este „unde să mă duc? În Buenos Aires sau în Rio de Janeiro?”. Evident, răspunsul meu este în ambele, dacă tot „ai sărit” Oceanul și ai ajuns, hăt, așa departe, așa că m-am gândit să scriu acest articol – Rio vs Buenos.
Când spui Rio de Janeiro, probabil că primele imagini care îți trec prin fața ochilor sunt plajele acelea nesfârșite, dansatoarele aproape complet despuiate de samba, statuia lui Isus plutind peste munți, fotbaliști pe plajă (deși trebuie să adaug că voleibalistele sunt mult mai sexy).
Când spui Buenos Aires, probabil că primele imagini care îți trec prin fața ochilor sunt acei dansatori supli și eleganți de tango îmbrăcați la patru ace, fotbaliști geniali precum Maradona sau Messi, friptură de vită aburind și niște mari bulevarde a la parisienne.
Imaginile acestea aparent ca de clișeu sunt reale. Sunt, probabil, imaginile reprezentative pentru ambele capitale. Rio de Janeiro este sexy, exuberant, nebun. Buenos Aires este elegant, iubitor de viață și intelectual.
Primul pe care l-am vizitat, dintre cele două orașe, a fost Buenos Aires. E drept, am stat mai mult în el decât în Rio și pot spune că l-am luat la picior cu ceva mai mică grabă. Am ajuns de Crăciun, când capitala argentiniană se topea de căldură la +40 de grade Celsius. Da, vara (care este pe dos față de cum este la noi, fiind în emisfera sudică) este extrem de cald în Buenos. Din cauza căldurii, căzuse furnizarea curentului electric prin mai multe cartiere, iar localnicii apăreau pe străzi mai ales seara, când temperatura scădea spre un 30 de grade. Evident, straie destul de puține, dar la fel de elegante – nimic provocator, nici măcar buricele la vedere ale fetelor, totul îți dădea o idee de eleganță.
După primii pași, am intrat într-un Mc Donald’s – eram curios, în țara cărnii de vacă, să aflu unde se găsește, probabil, cea mai bună carne din lume ce poate oferi rețeaua de hamburger. Ei bine, pe lângă hamburgerii standard pe care îi găsești peste tot în lume (mai puțin în India, unde vaca este un animal sacru), se găseau și niște fripturi de vită mult mai suculentă, din carne „de lux”. La prețuri mai ridicate, desigur.
M-am plimbat apoi prin piața centrală – aici se află Palatul Prezidențial – Casa Rosada, celebru din perioada președinției familiei Peron (imaginea Evitei este încă prezentă peste tot și este încă un model pentru mulți – tânăra fată săracă lipită, lucrând în adolescență că prostituată, care a ajuns prima doamnă a Argentinei – prima poveste telenovelistică a Argentinei a fost reală). În weekend, când nu se lucrează (weekendul e sacrosanct în Argentina), se putea vizita sediul președinției – spre surpriza mea, am putut intra inclusiv în camera de lucru a președintei de atunci, Cristina Kirchner. Da, am atins fix biroul ei de lucru, pavoazat cu pozele copiilor. Cred că așa ceva nu e posibil în nicio țară din lume. Dar cum ziceam, Buenos Aires este un oraș elegant și intelectual – în lumea internetului și a cărților digitale, unele dintre cele mai frumos ornate clădiri din oraș sunt librăriile – iar clădirea-simbol a orașului este un Teatru – Teatrul Colon. Se poate vizita printr-un tur de o oră și, într-adevăr, arată ca un palat imperial. Pe dinăuntru. Pe dinafară, nu pot spune că este ceva wow, dar interiorul este fabulos.
Tot în piața centrală, se află Catedrala Catolică a orașului. Este o catedrală impozantă, ornată, ca orice catedrală catolică importantă, dar cea din Buenos Aires are ceva în plus – aici a ținut slujbe timp de ani buni actualul papă – Papa Francisc, de fapt, Jorge Mario Bergoglio pe numele său „civil”. Și vorbeam de catolicism, într-o suburbie a orașului nu foarte departe de Aeroparque, al doilea aeroport al orașului, se află un parc tematic catolic – un monument de kitsch care reconstituie în clișee mult prea colorate Ierusalimul din perioada răstignirii lui Hristos. Într-un oraș unde cresc palmieri fără probleme, palmierii din parc erau din plastic, iar imaginile cu Isus și diversele personaje biblice – tot manechine din plastic – erau de asemenea un kitsch total – dar unul de care râdeai cu gura până la urechi.
Dar Buenos Aires nu înseamnă doar bulevardele sale centrale ample, bulevarde cu care s-ar mândri chiar și un Paris sau o Vienă, ci și cartierele principale, care au personalitate. Palermo este cartierul chill, cartierul cu cafenele și mici restaurante preferate de tinerii (și mai puțin tinerii) din Buenos. De la căderea serii, terasele zumzăiau și fiecare local avea ceva original și atrăgător – cred că jobul de designer de interior în Buenos Aires este o încântare. La Boca este însă marele magnet turistic. Era (și încă, parțial, este) cartierul pauper al proletariatului, până când cineva s-a gândit că ar fi mult mai distractiv să-l picteze în culori puternice – dacă viața era neagră, barem locul în care să-ți duci viața să fie colorat. Foarte colorat. Așa că după ce La Boca a fost vopsit în culori haioase, vesele și puternice, au început să vină și turiștii – așa că o parte din el s-a transformat într-un cartier 100% turistic – cu magazine de suvenire, baruri, restaurante și dansatori de flamenco gata să se pozeze cu trecătorii cu aparatele de fotografiat atârnate de gât… dar există un soi de graniță invizibilă între La Boca turistică și La Boca neturistica – dacă treci de niște șine rămase pe acolo de prin alt secol, poți să fii jefuit… chiar și zona turistică nu este frecventabilă înainte de 9 – 10 dimineața, când încep să vină mulți turiști, sau după căderea întunericului.
Și că am zis de tango: este o impietate să mergi în Buenos Aires și să nu asiști la un spectacol de tango. Sau să nu dansezi. Am fost într-o milonga, un local unde doritorii vin să danseze (nu e nevoie să vii însoțit, vei descoperi că poți dansa cu oricine acolo într-un ritual senzual, dar nu pervers) sau poți asista la dansul unor profesioniști – fie pe stradă, în zona Florida, străzile comerciale pietonale, fie în localuri care oferă spectacole de tango. Deși, la prima vedere, sună cam derizoriu să te duci să vezi un spectacol pe stradă, pot spune că atât pe stradă, cât și la show am fost uimit să descopăr aceiași dansatori. Mai întâi, dansatorii își demonstrau talentul pe Florida, apoi se duceau la job în localurile cu spectacole de tango. Sincer să fiu, mi-au plăcut toate…
Cred că am scris destul de mult despre Buenos, hai să trec și la Rio. Cum ziceam, Rio este un oraș sexy, exuberant, nebun. Unii îl evită din cauza faimei de oraș periculos. Da, e periculos, nu pot nega asta. Dar poți să eviți neplăceri dacă respecți anumite reguli –nu te plimba pe stradă cu bijuterii la vedere și haine scumpe. Rio nu este elegant că Buenos, Rio este mult mai informal, mai sportiv, mai senzual și chiar mai provocator. În plus, interesează-te unde și când poți să te plimbi – evident, să intri în favelă este clar un NU (exceptând tururile de favelas organizate, însoțit de ghizi care au acceptul seniorilor favelelor), dar fiecare cartier sau zonă are un „orar” de siguranță. De exemplu, în centrul orașului nu e bine să te duci după ora 14:00. În zonă sunt numai birouri guvernamentale, iar slujbașii de la stat își termină programul la ora 14:00 și zona se golește brusc. De asemenea, mi s-a spus că poți să te plimbi seara de-a lungul Copacabanei până la ora 22:00. Atunci este ora la care se închid terasele care se află din 200 în 200 de metri și deodată zona devine periculoasă. Dacă ajungi în Rio, ori te plimbi cu un localnic, ori afli exact orarele, străzile, locurile. Și, în mod normal, nu vei avea nicio problemă.
Ca oraș, Rio nu are eleganța arhitecturală a Buenosului. În schimb, beneficiază de un cadru natural absolut uimitor. Nu cred să fi văzut vreun oraș care să aibă cadrul natural al Rio – dealuri pleșuve „aruncate” la întâmplare pe malul oceanului parcă de un uriaș legendar care s-a jucat cu stânci prin zonă. Plajele sunt absolut incredibile, cu un nisip fin și alb, iar oceanul adaugă așa de mult întregii atmosfere! E musai să te urci pe stânci pentru unele dintre cele mai spectaculoase panorame urbane pe care le poți vedea în întreaga lume – fie că te urci cu telecabina pe Pao de Acucar, fie că te duci la statuia lui Isus pe Corcovado, așteaptă-te la cea mai uimitoare panoramă din lume – blocuri zvelte, unele, foarte înalte, se strecoară că o pădure la picioarele acestor dealuri sterpe, din când în când apar oaze (pare straniu, dar în mijlocul orașului se află și niște parcuri naționale), iar oceanul strălucește literalmente într-o zi însorită. Erau niște panorame de care nu voiam să mă despart.
Rio este sportiv. Nu numai datorită fotbaliștilor lor faimoși (poți vizita stadionul Maracana, o adevărată legendă a sportului cu balonul rotund), ci și pentru că locuitorii fac foarte mult sport. E drept, și cadrul natural parcă te provoacă la alergat. Da, pe Copacabana o să vezi de dimineața până seara joggeri cu mușchi, voleibaliste sexy și fotbaliști fatali. Iar atmosfera parcă te îndeamnă la nebunii. Și, da, am făcut și eu o nebunie. Rio a fost primul loc în care am sărit cu parapanta. Da, la sud de plaja Ipanema, există un adevărat aeroport pentru iubitorii de zbor – un aeroport cu două etaje – de la etajul inferior sar parapantiștii, iar de la etajul superior, deltaplaniștii. Dacă nu ai mai sărit, nu e nicio problemă, poți să sari în tandem cu un pilot profesionist și, după ce te rotești în aer peste un peisaj incredibil, aterizezi pe una dintre acele plaje cu nisip strălucitor.
Și pentru că am spus nebunie, da, am fost și într-o favelă. Mai precis, în favela Santa Marta, una dintre așa-numitele favele pacificate, unde locuitorii au ajuns la o înțelegere cu autoritățile. Favelele au apărut la un moment dat și din spirit de frondă a celor extrem de săraci, care și-au creat, practic, state în state și unde locuitorii se conduc după legi proprii – e drept, legi pline de violență. După perioade de confruntări între locuitorii favelelor și armată (din câte știu, unele favele au fost și bombardate, la un moment dat, de aviația militară), s-a trecut la metoda „cu zăhărelul” – s-au oferit niște înlesniri, s-au introdus niște servicii sociale gratuite (inclusiv un tren montan care urca până în capătul favelei), ajungându-se în schimb la pace. Am vizitat o astfel de favelă, evident, obligatoriu, însoțit de un ghid care are OK-ul. Nu va așteptați la o plimbare însoțită de zâmbete. Localnicii te ignoră. Se uită prin tine de parcă ești transparent. Sau invizibil. La fel trebuie să faci și tu. Dar a intra și a vizita o favelă este o experiență pe care nu o vei uita prea ușor.
Momentul în care favelele cuceresc orașul este „Carnavalul”. Atunci, întreaga populație intră într-o frenezie de neuitat, fetele favelelor se dezbracă (de fapt, se îmbracă, după ce le-am văzut ținutele obișnuite) și dansează pe sambadrom sau în centrul orașelor. Marea majoritate a școlilor de samba care creează acele spectacole unice și incredibile din timpul carnavalului sunt din favele. Am intrat și eu într-una, dar, din păcate, nu se întâmpla mai nimic – nici lecții de samba, nici antrenamente, nici repetiții (un carnaval se pregătește cu cel puțin nouă luni înainte). Poate voi prinde și eu un carnaval la un moment dat, cine știe…
Nu am stat prea mult în Rio. Sincer, aș dori să-l revăd. Este însă un oraș uimitor, un oraș care te face să-l iubești din prima secundă în care iei contact cu el. Un oraș spectaculos, o amintire de neuitat.
Excursii organizate
Cum ziceam, nu cred că trebuie să faci un compromis și să alegi între Buenos Aires și Rio de Janeiro. Poți să mergi să le vizitezi pe amândouă. Și prietenii mei de la Paralela 45 au înțeles asta, creând un program unic în care poți să descoperi atât Rio de Janeiro, cât și Buenos Aires. Și este dedicat călătoriilor din Transilvania, cu precădere, fiind cu plecare din Cluj-Napoca.
Se zboară la Rio de Janeiro, unde, din prima zi, se urcă la statuia lui Isus (nu va speriați, există un tren montan, dar și acces cu mașina, nu se urcă chiar pe jos decât o mică parte, la final) și apoi aveți timp la dispoziție – fie descoperiți Rio pe cont propriu, fie vă alăturați excursiilor opționale oferite în fiecare zi – Centrul Vechi + Pao de Acucar (cealaltă panoramă superbă de pe una dintre stâncile orașului), Petropolis (orașul imperial unde împăratul Braziliei și-a construit un palat, e un soi de Sinaia Braziliei). Apoi, se zboară la Foz de Iguazu, cea mai spectaculoasă cascadă a Americii de Sud, una dintre cele trei mari cascade ale lumii (alături de Niagara și de Victoria) și o veți vedea de pe ambele părți – argentiniană și braziliană. Apoi, se zboară la Buenos Aires, unde după un tur de oraș, aveți două zile la dispoziție – fie aprofundați capitală argentiniană pe cont propriu, fie vă alăturați unor excursii opționale – la o estancia (fermă argentiniană) și la Montevideo, capitala Uruguayului.
Circuitul costă 2305 euro și include zborurile transcontinentale, dar și cele interne din Brazilia și Argentina (cu tot cu taxe aeroportuare, bagaje de cală, mâncare și băutură la bord etc.), cazări în hoteluri de 3 și 4 stele, spectacol de tango (în Buenos), tururi de oraș și intrările la cascadă (atât pe partea braziliană, cât și pe cea argentiniană)
Data plecării în tur: 15 martie 2020
Citiți aici toate amănuntele ––-> Circuit Rio de Janeiro – Cascada Iguazu – Buenos Aires
Imagini Buenos Aires
Casa Rosada, sediul presedintiei argentiniene
Cuplul Peron continua sa fie o legenda
Teatrul Colon
Coloratul cartier Boca
Cimitirul Recoleta zici ca e un oras
Buenos Aires, orasul tangoului – pe strazi
Sau in saloane de dans ori spectacol
Imagini Rio de Janeiro
Simbolul incontestabil al lui Rio de Janeiro
Panorama de sus, de la statuie
Este pur si simplu minunata
Celebra Copacabana
De aici se sare cu parapanta sau deltaplanul 🙂
Favela Santa Marta
Si doua fete ale favelelor 🙂
Greu de zis care dintre cele două orașe este mai frumos: Rio beneficiază de un cadru natural excepțional, de frumuseți naturale cum nu am văzut in alte parti ale lumii. Buenos Aires este un oraș european, cu clădiri și bulevarde ce le depășesc chiar pe cele din Paris, cu dansatori de tango chiar pe strada, cu obiective turistice culturale ce depășesc multe orașe din lume. Chiar trebuiesc văzute „La pachet”🤔