Cred că am mai spus-o de câteva ori, dar eu nu am ieșit niciodată din țară fără asigurare de călătorie. Nici de când suntem în UE, nici înainte, nici să merg la Ruse, niciodată nu am plecat fără asigurare. Nicăieri. Am folosit-o vreodată ? Sincer, am avut noroc, dar absolut niciodată nu a trebuit să văd un doctor. Sigur, am mai fost răcit, am mai avut pusee de febră, am mai tușit (nu de la COVID, când am avut COVID nu am simțit nimic, că eram vaccinat), iar diaree, am de fiecare dată pentru că sunt mai delicat la stomac. Dar niciodată în halul în care să trebuiască să mă duc la un doctor și să îmi folosesc asigurarea de călătorie. Voi continua să îmi cumpăr asigurare ? 100%. Întotdeauna.
După cum unii dintre voi știți, eu mai plec cu grupuri de turiști prin diverse circuite. Uneori în zone dezvoltate cum ar fi Croația sau Țările Baltice, alteori prin lumea a treia. gen Egipt, iar uneori chiar și prin zone foarte puțin dezvoltate, cum ar fi Afganistan sau Socotra în Yemen. Niciodată nu am avut probleme majore cu turiștii cu care am fost de genul să trebuiască să meargă (cu mine sau singuri) la doctor sau prin vreun spital. Am avut noroc. Într-o singură excursie am avut parte de astfel de ghinioane. Și nu oriunde, ci în Afganistan! Și nu o dată, ci de TREI ORI! Da, am avut trei oameni cu diverse probleme care au ajuns la doctor. Sincer, nu știu dacă aveau sau nu asigurare, dar oricum nicio asigurare din România nu acoperă Afganistanul, așa că cel puțin eu aveam încheiată o asigurare la o firmă specializată de destinații, hai să le zic, mai neobișnuite cum e Afganistanul. Și, de fiecare dată, a fost o luptă cu doctorii să primească bani.
PRIMUL CAZ
Eram în orașul Balkh, în nordul Afganistanului, un oraș care a fost o adevărată metropolă a Asiei Centrale timp de mai bine de un mileniu. Aici s-a născut Rumi, celebrul poet Rumi, iar Zoroastru, fondatorul primei religii monoteiste, zoroastrianismul, ar fi murit aici. Din păcate, orașul a fost complet distrus de năvălitorii mongoli, iar supraviețuitorii au fugit, fondând orașul Mazar e-Sharif, care astăzi este o adevărată capitală a nordului Afganistanului. Din vechiul oraș Balkh care l-a cunoscut pe Zoroastru, Alexandru cel Mare, Rumi sau Marco Polo, au mai rămas doar zidurile care înconjoară o suprafață impresionantă. Ne-am cățărat pe aceste ziduri din chirpici, cândva spre sfârșitul după-amiezii, și o doamnă a alunecat și… și-a rupt mâna.
Imediat, am urcat-o într-o mașină și, împreună cu ghidul local, am plecat la Mazar, aflat la vreo 20 km. Pe drum mă gândeam, Doamne, ce ghinion. Nu am avut probleme cu turiștii în China, Singapore sau Thailanda și am probleme în Afganistan. Unde, cine știe ce facilități or avea. În țara asta, probabil 10% din populație a văzut un doctor la față vreodată în viață. Pffff.
Shir Ali, ghidul, îmi zice că ne ducem la un privat. Bănuiesc că spitalele de stat sunt niște lagăre de concentrare. Slavă Domnului că omul este din Mazar, așa că știe tot ce mișcă. Și oprim, surprinzător, în fața unei clădiri cu fațadă de sticlă. Urcăm și găsim mai multe cabinete medicale. Totul este curat și bine pus la punct, seamănă un pic cu Policlinica Globului din București, unde mă duceam când eram mic. Apare și doctorul, care are numeroase diplome și poze de la diverse congrese, vorbește și un pic de engleză. Ne trimite direct la parter la o ecografie. Nu era nimeni, doar doctorul de la eco, face poza, ne arată direct pe poză că este o fractură. Decizia unanimă – gips. Revenim la doctor, acesta își trimite asistentul să cumpere medicamente și gips de la farmacie. În Afganistan, nu primești o rețetă și apoi să te duci tu la farmacie. Asistentul este cel care se duce la farmacie și îți aduce medicamentele.
Mă rog, îi pune gipsul, totul foarte rapid și profesionist (la București, avea să afle că nu l-a pus bine, dar asta e altă poveste), și când să-l întrebăm cât costă, doctorul a refuzat orice plată. Nu, nu se poate, ești oaspetele Afganistanului, nu iau niciun ban. Păi, stai puțin, păi ecografie, păi gips, păi medicamente, păi intervenția propriu-zisă. Îl întreb a doua oară. Nu, nu, nimic, e oaspetele Afganistanului, niciun ban. Îmi trece prin minte că și pe aici o fi obiceiul taroofului ca în Iran – acolo, e de bun-simț să refuzi de trei ori și de abia a patra oară accepți un serviciu, niște mâncare sau niște bani. Până la urmă, aproape băgându-i pe gât, doamna i-a dat 200 de dolari și omul a părut mulțumit. Îl întreb pe Shir Ali după ce am plecat dacă e OK suma. Ohoho, nici în visele lui!
AL DOILEA CAZ
Eram în Kabul, în cimitirul englez. Soare, frumos, o atmosferă teribil de chill într-un oraș mult prea frenetic India-style. Unei alte turiste din grup i se face rău și se așază pe bancă. E albă, tremură, nu știu ce Allah o fi. Îi zic din nou lui Shir Ali. Hai la doctor, că avem treabă. Știi vreun doctor în Kabul? Da, dar aici e mai strict decât în Mazar, aici trebuie să meargă la o doctoriță femeie, nu se poate la un doctor, că ne mănâncă talibanii. Noroc că e un cabinet foarte aproape, la capătul străzii. Ieșim din grădina-cimitir și după vreo 100 de metri, într-adevăr la capătul străzii, este un cabinet de… obstetrică-ginecologie!!! Stai, dar nu asta e problema. În secunda doi, îmi dau seama că probabil este singura specialitate unde sunt doctori-femei în Kabul. Și paciente-femei.
Urcăm la etaj, doamna doctor nu știe engleza, dar îi explică Shir Ali în dari, limba locului. Îi ia tensiunea, pulsul, mai știu eu ce, în spatele unei cortine, trimite asistenta la farmacie și îi aduce un pumn de pilule și, evident, nu vrea bani. Cel puțin asta înțeleg eu din discuția ei cu Shir Ali. Până la urmă, cu chiu și vai, primește 100 de dolari.
CAZUL AL TREILEA
Un tip din grup a avut parte de o, cred eu, toxiinfecție alimentară. Acum, nu mă pricep la medicină, amândoi am băut niște suc de trestie de zahăr din același loc de pe Chicken Street, eu nu am avut nicio problemă, el, din păcate, a ajuns rău de tot. Urma să zburam la Herat de dimineață, dar după ce am trecut prin vreo cinci controale de securitate, am aflat că zborul are întârziere vreo șase ore (nu, Afganistanul nu este membru al Uniunii Europene, deci nu primești nicio compensație!). Toți ne-am dus prin oraș să mai vedem locuri, mai puțin bietul băiat, care a rămas să zacă în aeroport. Ne mai auzeam la telefon din când în când (aveam SIM-uri afgane).
La un moment dat, tot aflând că îi e teribil de rău, îi spun „du-te la spital, nu ne ducem cu tine în halul ăsta la Herat”. L-am rugat să iasă din aeroport (nu e niciun control de securitate la ieșire, doar la intrare), ca Shir Ali să nu mai treacă prin cele cinci controale, și l-am trimis cu taxiul la spital.
Nu știu ce i-au făcut la spital, că s-a dus doar Shir Ali, dar l-au făcut bine în 24 de ore. A mai zăcut o zi prin Herat și apoi a revenit în forță. L-am întrebat. „Ți-au cerut doctorii bani?“. „Nu, ești oaspete al Afganistanului”, nu trebuie să plătești nimic. I-a lăsat el, nu îmi aduc aminte cât, dar probabil nu mare lucru.
Așa e în Afganistan. Ești oaspete al țării, nu plătești nimic. Sau o fi legea taarofului? Ritualul refuzului de trei ori pentru plată să fie parte din eticheta afgană, nu numai iraniană? Nu știu, cert este că, inclusiv în acest caz, tot ce a însemnat act medical, medicamente etc. au fost foarte-foarte ieftine. Eventual, să fie chiar gratis, dar nu se putea. Oamenii ăia sunt așa de faini și atât de săraci… nu poți.
În schimb, dacă te duci în alte părți din lume, te rup… cu zâmbetul pe buze. Am auzit de niște prețuri halucinante pentru frecții intense la picior de lemn, mai ales în destinații megaturistice, precum Egipt sau Turcia. Sau dacă ajungi prin State, păi doar dacă se uită infirmiera la tine și îți zice „how do you do” costă cel puțin 100 de dolari. Așa că, dacă tot dai sute sau mii de euro pentru o vacanță, mai dă acolo câteva zeci de lei pentru o asigurare. Că te poate scăpa de zeci de mii de euro cheltuite pe o fractură întâmplătoare… sau orice altceva.
Și pentru ca prețul asigurării să fie mai mic, iată, am un cod de discount – dacă scrii la „cod discount” cuvântul magic IMPERATOR30, primești 30% reducere din costul asigurării. Unde?
Simplu, aici –-> https://www.eurolife-asigurari.ro/asigurare-calatorie/pasul-1
La amicii de la Eurolife 😊
Policlinica din Mazar e-Sharif
La parter, laboratorul de radiologie
Bine echipat
La doi pasi, farmacia. Nu am intrat in ea ca medicamentele au fost aduse de asistent
In policlinica, existau diverse cabinete – iata-l pe cel de ORL
Cabinetul de ortopedie
Esti femeie si ai probleme de sanatate in Kabul, orice problema. Atunci, te duci la obstetrica-ginecologie 🙂
Afganii împartasesc aceeasi radacina culturala persana (prin limba Dari). In Afganistan, acest comportament este la fel de prezent, fiind vazut ca o dovada de ospitalitate si onoare si demonstreaza statutul de gazda generoasa.