Distribuie articolul:

Dubrovnik

Cine mi-a urmărit chiar și în diagonală articolele știe că, pe lângă călătorii, cealaltă mare pasiune a mea este istoria. De fapt, cele două pasiuni se completează foarte bine pentru că, de cele mai multe ori, prefer să vizitez locuri care au o semnificație istorică. Iar orașele care și-au păstrat arhitectura seculară sau chiar milenară sunt favoritele mele. Brugge, Carcasonne, Segovia, Rothenburg ob der Tauber, Sighișoara, Veliko Târnovo, Prizren, Cracovia, Talinn, Lviv, Khiva, Ghadames, Bagan, Luang Prabang sunt doar câteva dintre orașele pe care le iubesc pentru că au reușit să prezerve atmosfera și clădirile din trecut. Mai există însă un oraș absolut superb, aflat nu foarte departe de România, dar care, din păcate, nu a fost vizitat de atâția români cât merită. Este vorba de antica Ragusa, un oraș-cetate-stat care și-a lăsat pecetea pe istoria spațiului adriatico-mediteraneean și a avut inclusiv relații cu Țările Române. Este vorba de actualul DUBROVNIK.

Situat pe malul Mării Adriatice, destul de aproape atât de granița muntenegreană, cât și de cea bosniacă, orașul istoric Dubrovnik este cu adevărat o bijuterie. Vechea cetate cu ale sale ziduri care se cațără și coboară pe o mică insulă strânge numeroase clădiri și ulițe provenind din secolul al XVIII-lea. Deși când intri ai senzația că orașul este mult mai vechi, de fapt el datează de undeva între 1667 și 1700. Înfloritoarea Ragusa, un oraș comercial, cosmopolit și bogat, a fost lovită de un cutremur devastator în 1667 care a ucis mii de oameni și a distrus mai bine de trei sferturi din oraș. Palatul Sponza și Palatul Rectorului (conducătorul orașului purta titlul de „rector”) au fost singurele clădiri semnificative care au rezistat. Restul a fost transformat în praf și pulbere. Și multe pietre. A fost momentul în care Ragusa și-a pierdut importanța și a decăzut până în 1808, când Republica Ragusa a fost abolită și Dubrovnikul a fost ocupat de francezi. După câțiva ani, orașul a fost ocupat de austrieci (până în 1918), apoi a fost parte a Iugoslaviei (1918 – 1941 și 1945 – 1991) și, în final, parte a Croatiei. Orașul a fost afectat de Războiul Destrămării Iugoslaviei, când flota iugoslavă a bombardat orașul vechi, dar acum nu mai găsești nicio urmă.

Am ajuns prima oară în aprilie 2000. Am stat într-o casă privată (am plătit parcă 15 sau 20 de mărci germane pe o camera mare și frumoasă – știu, acum nici dacă dormi pe strada nu plătești așa de puțin), iar orașul era complet pustiu. Am stat nu mai puțin de 15 minute pe zid să apară un suflet rătăcit să-mi facă și mie o poză (era mult prea frumos să nu-mi fac o poză acolo). Acum, explozia turismului în toată Europa și mai ales celebrul Game of Thrones (multe scene au fost filmate în Dubrovnik) au făcut din oraș unul dintre cele mai aglomerate colțuri ale Europei. Am fost ultima oară în 2021 când, și datorită COVID, nu erau chiar așa de mulți turiști, dar acum cred că este iureș. Cu prețurile de rigoare. Asta nu înseamnă să nu mergeți. Pur și simplu, să evitați lunile de vârf, unde probabil arunci un ac dintr-un turn și nu cade pe stradă. Încercați primăvara și toamna, pentru a vă bucura de unul dintre cele mai frumoase orașe istorice ale lumii!

Când să mergi la Dubrovnik

Cum am spus, cel mai bine este să mergi primăvara și toamna. Hoarde mai subțiri și vreme excelentă de vizitat. Vara este cald, poate nu chiar excesiv, datorită brizei Adriaticii, dar pur și simplu nu poți străbate orașul de atâta lume. Nici iarna nu e un anotimp rău, temperaturile sunt în general destul de prietenoase, dar există riscul unor ploi mai prelungite.

Cum ajungi la Dubrovnik

Cei din vestul țării au posibilitatea de a ajunge destul de repede cu mașina. Evident, după 2027 – 2028, terminarea autostrăzii transcarpatice, va fi mai repede să ajungi și din București, atât datorita șoselei de viteză Pitești – Sibiu, dar și datorită viitoarei autostrăzi Timișoara – Belgrad, care va conecta cu vechea autostradă spre Zagreb (deschisă de Tito în 1950 – om luminat, a construit șosele, spre deosebire de Ceaușescu). Nu există încă autostradă până la Dubrovnik, autostrada care vine de la Zagreb se termină la Ploce, la vreo 100 km de Dubrovnik, dar nodul care crea ambuteiaje imense în timpul verii – cel de la Neum (oraș care ține de Bosnia, așa că trebuia să traversezi granița de două ori pe parcurs de 10 km) s-a rezolvat prin construirea unui mare pod și devierea traficului pentru a evita Bosnia-Herțegovina.

Din păcate, în ciuda unor încercări efemere, nu există zboruri directe între Dubrovnik și România. Au fost și niște chartere, dar s-a renunțat. Opțiunea cea mai bună este să zbori cu Ryanair de la București la Zadar și de acolo mai ai 350 km până la Dubrovnik. Nu există nici tren (acesta merge doar până la Split), așa că ai la îndemână doar transport rutier (fie închiriezi mașina sau iei autobuzul).

Alte opțiuni este să combini low costuri, la Dubrovnik zburând Ryanair, EasyJet și Volotea (Bergamo, Roma și Napoli ar putea fi niște opțiuni).

Asigurare Croația

Deși Croația este în Uniunea Europeană, întotdeauna e mai de ajutor să îți iei o asigurare privată de călătorie. Nici nu costă mult, cam cât jumătate de pizza în centrul vechi al Dubrovnikului – dacă folosești codul de reducere IMPERATOR30, pentru o săptămână vei da doar 32,90 lei pentru asigurare de călătorie, iar dacă vrei să îți asiguri și bagajele, prețul este de doar 39,20 lei.

Vă recomand să vă faceți asigurarea aici, repet, folosind codul IMPERATOR30 –> https://www.eurolife-asigurari.ro/asigurare-calatorie

Ce să faci în Dubrovnik

Plimbă-te pe zidurile orașului. Am menționat mai sus de zidurile orașului. Sunt complete, înconjoară tot orașul vechi, urci și cobori, dar mai ales te bucuri de niște panorame de neuitat. Zidurile datează aparent din secolul al IX-lea, au fost refăcute de mai multe ori (inclusiv după 1992) și merită luate la pas cu vârf și îndesat! Nu încerca să te grăbești… mergi încet și savurează fiecare pas, pentru că ai ce savura. Nu costă puțin (40 de euro pentru ziduri și fortăreața Lovrijenac, iar în sezonul de vârf, recomand să le cumperi on-line în avans de aici: https://shop.citywallsdubrovnik.hr/en/webshop?location=7f0be387-d451-4417-9525-ac70d54fd2f9
Ia telecabina până pe Muntele Srd. Nu e cine știe ce altitudine, „muntele” are 412 metri, poți să o iei pe jos, dar dacă ajungi vara, așteaptă-te să fie foarte, foarte cald. Telecabina datează din 1969, a fost bombardată în 1991 – 1992 și reconstruită acum vreo 10 – 15 ani. Iar panorama orașului, a insulelor din jur și albastrul Adriaticii sunt incredibile. Pentru un apus de soare care ar transforma orice brută într-un romantic, nu rata să mergi la ora potrivită (atenție, cozile pot fi extrem de lungi). Telecabina funcționează până la miezul nopții în sezonul de vârf.
Ia la pas Stradun. Stradun este principala stradă a orașului vechi, unde, pe vremuri, trăiau notabilitățile orașului, iar astăzi este o uliță 100% comercială, plină cu magazine și restaurante. Vara, este aproape imposibil să faci mai mult de trei pași și să nu te oprești, dar chiar și atunci, dacă o iei la pas noaptea târziu, vei simți pulsul istoriei. La un capăt se află una dintre porțile de intrare în orașul vechi, la celălalt capăt se află Loggia Square cu o frumoasă biserică în stil venețian. Tot aici se află un turn cu ceas și statuia unui cavaler medieval numit Orlando (este un punct de întâlnire popular). Legenda spune că acest Orlando ar fi salvat orașul de un asediu al arabilor care ar fi durat 15 luni, cândva prin anii 800. În realitate, este un simbol că orașul se afla sub protecția Regatului Ungariei și a fost ridicat în secolul al XV-lea, când Ungaria era chiar o mare putere în Europa Centrala și de Sud.
Vizitează catedrala. Dedicată Sfintei Maria. Orice oraș cât de cât important, și Ragusa a fost o mare putere comercială, nu putea să nu aibă o biserică somptuoasă. Și cea din Dubrovnik este pur și simplu fabuloasă. Nu o ratați.
Biserica ortodoxă. Parcă stingheră pe o stradă secundară, paralelă cu Stradun, se află în mod neașteptat o biserică ortodoxă. Existența ei aici se datorează faptului că la doar vreo 20 – 30 km sunt teritorii locuite de sârbi și muntenegreni ortodocși, care evident că veneau adeseori în metropolă cu treburi în general comerciale. În 1867, un negustor sârb bogat a cumpărat trei case de la un baron ragusan, le-a demolat și în 1877 a terminat de construit biserica. Aceasta a fost puternic afectată în timpul bombardamentului marinei iugoslave în 1991 – 1992, dar refăcută după anii 2000.
Dă o fugă în Insula Lokrum. Se află la doi pași de Dubrovnik și este un mic paradis natural. După paradisul urban, merită și un pic de natură. Lokrum a fost folosit timp de secole drept carantină pentru marinarii ragusani veniți de peste mări și țări, pentru a preveni epidemiile de ciumă în oraș. Ulterior, Napoleon a construit aici un fort cu scop de apărare alături de o mănăstire benedictină. Rezidenții permanenți ai insulei nu mai sunt călugării, ci niște păuni, iar Lokrum este de asemenea faimoasă pentru plajele sale pentru nudiști. Dacă vrei să-ți ții textilele pe tine, să știi că există și alte câteva plaje și o pădure extrem de răcoroasă!
Vizitează Palatul Rectorului. Am scris mai sus că Palatul Rectorului este unul dintre puținele clădiri care au supraviețuit cutremurului din 1677. Este un mix de arhitectură renascentistă și gotică și, timp de secole, aici se luau toate deciziile cele mai importante pentru Ragusa. Astăzi este un muzeu istoric care îți redă un pic din povestea și atmofera Ragusei medievale și are o grădină interioară absolut superbă și neașteptată într-un oraș unde fiecare metru pătrat este folosit. Uneori, vara, aici au loc concerte.
Plimbă-te pe mare la bordul unei ambarcațiuni. Fie pentru un apus de soare romantic sau pentru a admira splendida Coastă Dalmată din larg, merită să închiriezi o barcă sau să alegi din una dintre numeroasele croaziere oferite de agențiile de turism locale.