Distribuie articolul:

Myra, Antalya

Am fost acum câteva zile în Antalya. Mai precis, într-un weekend, să-i zicem city-break în Antalya. O să-mi spuneți că nu ați auzit de city-break în Antalya, pentru că Antalya este zona aceea în care să zaci la soare pe plajă și să mănânci la all-inclusive. Da, așa e, sunt sute și sute de hoteluri all-inclusive în Antalya de toate stelele și calitățile, iar marea majoritate a turiștilor fix pentru asta se duc – să zacă la plaje (sau piscine) și să mănânce bine. Dar e păcat, pentru că Antalya este o regiune absolut superbă, cu numeroase atracții istorice de clasă, peisaje absolut superbe, restaurante faine, fenomene naturale deosebite. Antalya nu este doar all-inclusive, poți sta nu doar un weekend, ci și o săptămână sau două, să bântui prin toată regiunea și să nu te plictisești. Și să știți că sunt astfel de turiști, altfel nu ar fi atât de multe hoteluri care nu sunt all-inclusive. Că sunt destule.

Antalya are o poveste străveche. Pe aici s-au aflat hitiții, licienii, grecii, romanii, bizantinii (care tot romani sunt, dar, la un moment dat, limba greacă s-a generalizat ca limbă de comunicație, înlocuind latina), niște turci (regatul Seljuk) și, în fine, otomanii care au controlat regiunea timp de secole. Orașul a fost fondat de regele Attalus al II-lea al Pergamonului, un stat grecesc din Asia Mică extins dintr-un oraș-stat aflat pe malul răsăritean al Mării Egee. Numele inițial a fost Attalia (de la Attalus) și, încet, încet, a evoluat în Antalya. În 1391, a căzut în mâinile otomanilor și au urmat secole de liniște. Antalya nu a fost un oraș prea important din Imperiu, a fost un orășel mic, liniștit, unde nu se întâmplau prea multe. Comunitatea greacă a devenit minoritară și până la schimbul de populație din 1923 nu reprezenta mai mult de 10% din populație. Orașul avea o majoritate fermă de turci. Ce e puțin cunoscut, după Primul Război Mondial, Antalya a trecut sub suzeranitate… italiană. Italienii cuceriseră Insulele Dodecanezului în 1913, în urma războiului turco-italian, și după Primul Război Mondial se gândeau să-și extindă teritoriul prin zonă și a ales Antalya, care era adiacentă.

După Primul Război Mondial, în proximitatea Parisului au avut loc toate negocierile cu țările învinse. Tratatele de pace au fost semnate în tot soiul de localități de lângă Versailles (de aceea, sistemul postbelic a fost numit „sistemul de la Versailles”. Românii au auzit mai mult de tratatul de la Trianon, care a reglementat pacea cu Ungaria, dar a existat și o pace semnată cu Imperiul Otoman la Sèvres. Spre deosebire de Trianon, unde au avut loc schimbări de teritorii ferme, tratatul de la Sèvres era un pic cam dubios – a consemnat pierderi de teritorii ferme – era cazul Arabiei, Siriei, Iordaniei, Irakului sau Palestinei (care treceau sub „mandate” francez ori englez), dar și zona europeană a Turciei de azi (granița cu Grecia era la câțiva kilometri de Istanbul). Smyrna (Izmirul de azi) devenea însă o regiune administrată de Grecia, unde urma să fie un referendum peste câțiva ani să-i întrebe pe locuitori în ce an și-ar dori să locuiască (vă dați seama care ar fi fost rezultatul), Kurdistanul urma de asemenea să decidă ce și cum printr-un referendum, iar Armenia, care se desprinsese din Imperiul Rus, ar fi urmat să obțină teritorii masive în zona locuită de armeni din nord-estul Turciei. Pe lângă aceste cedări teritoriale, o bună parte din ce urma să rămână din Imperiul Otoman urma să fie administrată de state aliate – iar Italia, care primise Insulele Dodecanezului până la Castelorizo primea, de asemenea, o bună parte din Anatolia, inclusiv Antalya. Se numeau „zone de influență”. Războiul victorios al trupelor lui Atatürk asupra Armatei Greciei, dar și prăbușirea Armeniei în mâinile sovieticilor și indecizia kurzilor care s-au certat între ei ca dracii au dus la anularea Tratatului de la Sèvres și semnarea unui nou tratat la Lausanne, în Elveția, care a definit granițele contemporane ale Turciei. Antalya redevenea teritoriu turc, iar trupele italiene se retrăgeau pe insule.

Populația Antalyei a crescut brusc odată cu refugiații veniți din Balcani și Caucaz, dar acest oraș liniștit și complet adormit a început să crească exponențial odată cu anii ’80, când guvernul Turciei a decis să facă din turism o industrie extrem de importantă pentru economia țării. Iar Antalya a fost aleasă drept viitoarea regiune turistică nr. 1 a Turciei. Restul au fost investiții și o creștere spectaculoasa.

Când să mergi în Antalya

Practic, oricând. Probabil, iarna nu este o idee chiar bună. Deși vremea este cert mai prietenoasă decât în România, uneori poate ploua mult prea mult. Dar de prin aprilie – mai până prin noiembrie e o perioadă optimă. Vara este foarte cald, dar pe malul mării căldura este temperată de briză, iar în zona de la vest de Antalya City sunt munți, unii care chiar sar de 2.000 de metri, așa că nu va fi chiar înăbușitor de cald. Apa mării se încălzește serios de undeva din iunie, dar pentru vizitare și chiar și plajă, vremea era deja superbă în prima jumătate a lui mai, când am fost acolo.

Cum ajungi în Antalya

Marea majoritate a turiștilor români ajung cu zboruri charter ale agențiilor de turism din România, dar, în cazul lor, de cele mai multe ori, turiștii trebuie să își cumpere un pachet complet: zbor + transfer + cazare. Există însă opțiuni și de a călători pe cont propriu. Compania low-cost SunExpress (deținută de Turkish Airlines și Lufthansa) are zboruri directe între București și Antalya și între Chișinău și Antalya. Și acolo alegi ce cazare vrei – de la camping și Airbnb la hoteluri de multe stele.

Evident, se poate și cu mașina, dar trebuie să conduci destul de mult, minimum 2 zile. În ultimii ani, accesul a devenit un pic mai rapid datorită intrării României și Bulgariei în zona Schengen, deci nu mai ai de așteptat la granița romano-bulgară, și a construirii podului de peste Strâmtoarea Dardanele, așa că nu mai ai de luat ferry-ul.

Asigurare Turcia

Cum am zis de multe ori – din 1991, de când am ieșit prima oară din țară, nu a fost ieșire, și Slavă Domnului că au fost o grămadă, nici măcar până la Ruse fără să am asigurare de călătorie. Am folosit-o vreodată? Nu, Slavă Domnului, nu am avut niciun accident, niciun incident și nici nu m-am îmbolnăvit vreodată în străinătate. Da, am mai avut probleme cu stomacul, am mai răcit, dar nimic serios. Dar asta nu înseamnă că nu ți se poate întâmpla și, crede-mă, nu vrei să ți se întâmple în Turcia.

Nu, nu pentru că asistența sanitară este proastă. Dimpotrivă, Turcia este una dintre principalele destinații din zona de turism medical, au spitale „extraterestre” și o mulțime de cabinete și policlinici de vârf. Mi-aduc aminte, mă uitam din autobuzul care mă ducea la hotel și vedeam spital după spital, policlinică după policlinică arătând extraordinar. Dar problema este că acest tratament de 5 stele costă. Și nu costă puțin. Dimpotrivă. Iar asigurarea asta îți face – te scutește să scoți sute sau chiar mii de euro din buzunar.

Așa că recomandarea mea pentru toți este să vă faceți o asigurare când plecați la drum. Una recomandată este de la Eurolife FFH – dacă folosești codul de reducere IMPERATOR30, pentru o săptămână de asigurare vei plăti doar 37,60 lei pentru asigurarea de călătorie, iar dacă vrei să-ți asiguri și bagajele, vei da 44,80 lei.

Repet, nu uita codul de reducere IMPERATOR30.

Asigurarea o poți face ușor on-line aici –-> https://www.eurolife-asigurari.ro/asigurare-calatorie

Ce să faci în Antalya

Orașul vechi – Antalya City. Cocoțat pe un deal fix deasupra portului vechi, orașul vechi este o încântare. Covoare florale curg pe ziduri, casele perfect restaurate adăpostesc magazine, restaurante și cafenele, iar panoramele sunt excepționale. Din portul vechi, poți să achiziționezi pe loc o croazieră care să te plimbe de-a lungul coastei orașului. Recomandarea mea este să te plimbi molcom și să lenevești pe vreo terasă. Este minunat.

Muzeul de Arheologie – pare surprinzător, dar să știți că cel de-al doilea cel mai bogat muzeu de artă antică grecească pe care l-am văzut este în Antalya! Da, în spatele marelui Muzeu din Atena, aflat în proximitatea Parthenonului. În regiunea Antalya, s-au aflat numeroase orașe greco-romane care s-au întrecut în frumusețea arhitecturii și a operelor de artă, și multe dintre aceste comori au fost descoperite în pământul Antalyei și sunt expuse aici. Pare un pic surprinzător să găsești un astfel de muzeu în această zonă pe care mulți o cred doar all-inclusive.

Termessos – un alt oraș antic grec pomenit chiar și de Homer în Iliada. L-aș putea compara cu Machu Picchu. Da, este un Machu Picchu al Antalyei! Cocoțat pe un munte care domină coasta, principalul monument rămas aici este un amfiteatru incredibil plasat: dacă te uiți într-o parte, vezi zona litorală cu marea cea albastră strălucitoare, uneori fosforescentă, de cealaltă parte se află munții pleșuvi. Este o priveliște de care cu greu te poți rupe.

Arykanda – de data asta, avem de-a face cu un oraș lician, nu cu unul grecesc, dar civilizația liciană a fost puternic influențată de cea grecească. Aryanda este un oraș special în virtutea faptului că era un party-town, un soi de Ibiza sau Mykonos a lumii antice. Aici veneau mii de doritori de petreceri din tot arealul grecesc pentru a se distra. Orașul era permanent în pragul falimentului, abonat la împrumuturi de la toate orașele-stat grecești, dar dacă ar fi închis discotecile, întreaga populație a Magna Grecia ar fi fost disperată și deprimată. Așa că închideau ochii și mai tăiau din datorii.

Aspendos – din vechiul oraș a rămas aproape neatins de trecerea vremii un singur monument, dar ce monument! E vorba de mărețul teatru greco-roman, atât de bine prezervat, încât și astăzi sunt organizate aici mari spectacole. Evident, cu iluminație și sonorizare moderne.

Perge – cred că este orașul din lume cu cele mai multe coloane grecești încă în picioare. Principalul bulevard din Perge a fost străjuit de sute de coloane pe care un tavan apără de soare lumea bună a urbei – atât greci, cât și, mai târziu, romani. Astăzi, o bună parte din coloane au supraviețuit și sunt absolut fantastice.

Side – astăzi, una dintre marile stațiuni de mare, soare, waterparkuri și all-inclusive din regiunea Antalya, este un vechi oraș maritim greco-roman. La intrarea în oraș dinspre autostrada Antalya – Alanya, poți descoperi numeroase urme ale orașului antic, dar punctul de forță îl reprezintă coloanele templului lui Apollo, Zeul Luminii, unde te poți bucura de unul dintre cele mai frumoase apusuri de soare de pe Riviera.

Myra – orașul-fagure, vechi oraș lician unde localnicii investeau enorm în mormintele spectaculoase săpate în stânci. Astăzi, zona mortuară arată ca un oraș-fagure, cu nișele sculptate pentru monumentele funerare încă vizibile. Dacă ați fost la Petra, în Iordania, o să regăsiți stilul. Myra este o Petra a Antalyei. Tot aici se află Biserica Sf. Nicolae, foarte simpaticul sfânt aducător de cadouri copiilor. Nicolae nu a fost un apostol, a fost un episcop din zona care a trăit în secolul al IV-lea și tradiția spune că ar fi fost îngropat aici. În anul 1087, la puțin timp după ce zona a fost ocupată pentru prima oară de musulmani (e vorba de turcii selgiucizi), moaștele sfântului ar fi fost furate de niște marinari italieni și duse în Italia, unde și-au găsit adăpostul în Catedrala San Nicola din Bari.

Telecabina de pe muntele Olympos. Știu, toți aveți în minte că Antalya este o zonă de litoral, dar în zona vestică a Litoralului există și munți înalți, unii, de peste 2.000 de metri. Da, poți să vii în Antalya pentru a te cățăra pe munți, sunt numeroase rute marcate. Dacă ești mai puțin sportiv, poți să ai o experiență montană luând telecabina care te urcă până la Tahtali, la 2.345 de metri! Într-o zi senină, te poți bucura de panorama întregii coaste a Antalyei! Și e posibil să urci cu telecabina și să cobori pe jos (sau invers), dar trebuie să îți planifici câteva ore bune!

Yanartas (Chimera) – unul dintre cele mai interesante fenomene naturale din zonă este o zonă de focuri nestinse. Se află tot în zona Olympos și cel mai bine este să le vezi noaptea, când sunt clare, flăcările nestinse „dansează” sub niște stânci. Focul este nestins de cel puțin 2500 de ani și este întreținut de mici rezerve de gaz natural aflate sub pământ. I se mai spune Chimera, datorită unui monstru care respira foc în scrierile lui Homer, mai precis în Iliada.

Olympos – un alt oraș greco-roman antic aflat tot pe malul mării, dar cu totul și cu totul special – aici vei găsi o serie întreagă de sarcofage excelent păstrate din perioada romană. Practic, te plimbi spre plaja pietroasă printr-o colecție de sarcofage, un oraș al morților. Multe dintre aceste sarcofage aflate în aer liber ar putea fi mândria multor muzee de arheologie din lume! Sigur, vei găsi și urmele teatrului și termelor romane, dar sarcofagele sunt wow. În plus, aceasta este zona low-cost a Antalyei, locul unde se strâng puținii backpackeri care ajung în regiunea all-inclusive-urilor de lux. Sunt hosteluri, campinguri, pensiuni ieftine, iar principala distracție este să cânți la chitară sub clar de lună. Nu foarte departe, se află o plajă protejată, unde primăvara își depun ouăle țestoasele caretta-caretta.

Evident, acestea sunt doar câteva dintre atracțiile din Antalya. Mai sunt cascade, ture cu ATV-uri, salturi cu parapanta, o grămadă. Dar, cum ziceam, Antalya nu înseamnă doar vacanță de zăcut, poate fi o vacanță activă de nerefuzat. Și chiar dacă sunteți un hater de all-inclusive, nu evitați Antalya. Este o regiune absolut minunată!