Distribuie articolul:

Tg Secuiesc

In ultimii cativa ani, am fost de cateva ori prin Covasna si Harghita. Am fost prin capitalele de judet – o data, mai demult prin Miercurea Ciuc, dar trebuie sa spun ca nu am vazut mare lucru, si ceva mai des in Sf. Gheorghe. Si mi-as fi dorit sa vad si unele din oraselele mai mici din Secuime, mai ales ca vizitasem si Baraolt si mi s-a parut un orasel chiar dragut. Celelalte 2 ar fi fost Odorheiu Secuiesc si Targu Secuiesc, mai ales pe ultimul pentru ca citisem destul de multe despre importanta acestui oras aflat pe drumul comercial dintre sudul Transilvaniei (Brasov si nu numai) si Moldova prin pasul Oituz. Si iaca, am ajuns in Targu Secuiesc pentru prima oara anul acesta.

Tg. Secuiesc a fost un orasel prosper timp de secole. Motivul tocmai l-am expus – era pe principalul drum comercial dintre sudul Transilvaniei si Moldova. Pe aici, au trecut de-a lungul vremii o gramada de marfuri, dar si hoarde de turci, tatari, moldoveni si secui. Pe aici, s-a spus pentru prima oara “Pe aici nu se trece !” in timpul primului razboi mondial si tot pe aici, au trecut si secuii in drum spre batalia de la Podul Inalt, poate cea mai stralucita victorie al lui Stefan cel Mare, alaturi de care au luptat si 5000 secui si 2000 unguri. Foarte putini dintre ei s-au si intors, multi pierind pe campul de bataie din Vaslui.

Tg. Secuiesc s-a construit pe ruinele unui mic oras roman de granita. Nu cred ca se cunoaste cum se numea, dar au fost gasite ruine. Actuala urbe a fost mentionata pentru prima oara in 1407 ca Turiawasara (Targul Turiei). In 1427, regele Sigismund de Luxemburg i-a dat asezarii dreptul de a organiza targ si astfel a inceput perioada de crestere economica. Cam 100 ani mai tarziu, Targul Turiei si-a schimbat numele in Kezdywasara si ulterior Kezdyvasarhely cum este numit si in ziua de azi in limba maghiara. Kezdy vine de la numele scaunului, acea regiune administrativ-teritoriala tipica pentru secui. In romaneste, avea sa se numeasca Chezdi-Osoreheiu pana in 1920 cand a trebuit sa primeasca un nume romanesc mai simplu. Sa-i spuna Targu Chezdi trebuie sa recunoasteti ca nu ar fi sunat prea bine in limba romana, asa ca a fost tradusa denumirea in limba germana – Szekler Neumarkt (Noul Targ Secuiesc). S-a renuntat la “nou” si a ramas simplu Targu Secuiesc. Sau Kezdyvasarhely.

Datorita faptului ca in imprejurimi erau paduri nesfarsite, Tg. Secuiesc a fost un oras construit in special din lemn. Asta pana in 1834 cand un incendiu devastator a lasat neatinse doar cateva cladiri (una singura a prins si ziua de azi). Supravietuitorii s-au pus pe treaba si au refacut orasul de data asta din piatra, dar pastrand acelasi aspect – cu curti lungi radiind din piata centrala. In 1848 – 1849, Tg. Secuiesc care gazduia una dintre garnizoanele de graniceri de-a lungul Carpatilor a intrat in focul Revolutiei. Granicerii secui s-au revoltat impotriva Imparatului de la Viena si in zona au avut loc niste lupte crancene intre trupele de secui si fortele austriece si ulterior rusesti care au sarit in ajutorul Imparatului de la Viena. Cel mai faimos fiu al orasului este Aron Gabor care a turnat numeroase tunuri folosite de secui in razboiul cu austriecii si rusii. Aron Gabor a murit in lupta cu rusii in 1849, dar memoria sa este prezervata peste tot, inclusiv printr-o statuie din piata centrala a orasului care se numeste, cum altfel decat Gabor Aron.

Dupa 1848, orasul a inflorit din punct de vedere economic si asta se vede in cladirile spectaculoase din piata centrala, unele din ele in stil Art Nouveau, devenit la moda spre finalul secolului XIX. In decembrie 1918, regimentul 1 Vanatori fondat de generalul Rascanu (ucis de comunisti in inchisoarea de la Sighet) a intrat in Tg. Secuiesc.

In acest moment, orasul are oficial 16.000 locuitori in conformitate cu recensamantul din 2021, dar cel mai probabil, nu sunt mai mult de 10 – 12.000 permanenti, unii fiind plecati la munca in strainatate.

Am ajuns aici in ziua in care se terminau cursurile pentru elevii de clasa a XII-a. Toti erau in biserica orasului la o slujba si am inteles ca erau imbracati in costume nationale. Am vrut sa-I vad la iesire, dar nu am prea avut timp, asa ca am vazut doar cativa iesiti cu parintii lor la un pranz de sarbatorire in restaurantele din oras dupa slujba. Probabil insa majoritatea au ales sa manance acasa ca chiar am vazut doar cativa.

Ce am vazut in Tg. Secuiesc

Exista trei lucruri pentru care Tg. Secuiesc iese in evidenta: curtile, breslele si atelierul de facut tunuri din timpul Revolutiei de la 1848. Asta este ce am citit. Dar pentru mine, cu totul iesit din comun mi s-au parut insa Casa Colectiilor si colectia de papusi despre care voi scrie mai jos.

Curtile din Tg. Secuiesc. Orasul are un stil unic in Europa. Tg. Secuiesc a fost construit in jurul unei piete de forma ovala, ulterior si de-a lungul catorva strazi principale. Practic, fiecare familie de negustor sau mestesugar avea o iesire destul de mica la piata, dar nu conta – era musai sa o ai. Si pentru ca in spatele fatadei, fiecare avea loc garla, restul de cladiri pentru alti membrii ai familiei, servitori, camera de oaspeti, etc, au fost construite in spate in jurul unor curti. Prin secolele XIX – XX, aceste curti au fost deschise traficului, si astazi sunt practic niste ulite publice pe care intri dupa ce treci printr-o poarta ca si cum ai intra in curtea unei case. Pentru a-ti da seama exact cum arata orasul, ori iti inchiriezi un elicopter, ori te duci in piata centrala unde se afla o macheta care te lamureste exact.

Muzeul Orasului Tg. Secuiesc. O sa zici ce naiba poti gasi intr-un muzeu dintr-un orasel micut. Doua trei exponate prafuite intr-un dulap construit pe vremea cand Regele Carol era copil. Ei bine, nu e chiar asa. Sigur, nu este un muzeu la fel de high tech ca cel din Tg. Secuiesc, dar are cateva expozitii chiar iesite din comun care sunt cu adevarat memorabile. In primul rand, cum am zis Tg. Secuiesc a fost un mare centru comercial in Carpati, dar si manufacturier. Aici, traiau si produceau olari, cojocari, pantofari, turtari sau palarieri organizati in bresle. In total, 11 bresle. Cu regulile lor transmise din generatie in generatie, cu mestesugari din tata in fiu. Si dupa cum bine stim, nu productia duce la prosperitate, ci comertul, asa ca in Tg. Secuiesc, existau si numerosi comercianti, dar acestia nu aveau o bresla a lor. Ei erau calatorii care nu stateau niciodata intr-un loc. In muzeu, mai multe camere sunt dedicate istoriei breslelor si povestile lor fascinante.

O a doua expozitie este dedicate lui “Zsuzsi si Andris”. In 1969, fabrica Aradeanca lansa pe piata o papusa scumpa numita “Suzana”. Toate fetitele din Romania si-o doreau, dar Suzana era foarte scumpa, costa 160 lei, o suma enorma pentru saracia lucie din epoca Ceausescu, asa ca putini si-o permiteau. Cineva de la Revista Jobarat (varianta in limba maghiara a revistei Cutezatorii, revista pionierilor, dedicata copiilor intre 7 si 14 ani) a venit cu ideea unui concurs – micutii cititori au fost indemnati sa coasa costumase tipice pentru localitatea de unde erau si sa le trimita la redactie. S-au primit sute de astfel de costumase si nu numai costume traditionale maghiare, ci si romanesti si slovace (ca idee, revista in romaneste Cutezatorii nu a avut nici un concurs similar). Costume extrem de bine facute, cu sprijinul mamelor si bunicilor si care i-au surprins pe ziaristii de la Jobarat.

Ei bine, aceste costumase nu s-au pierdut. Ar fi fost pacat. Sunt, aici, in muzeul de la Tg. Secuiesc. 342 dintre ele. Am postat despre ele pe Facebook si a comentat inclusiv una dintre fetitele care i-au cusut haine lui Zsuzsi atunci in anii’70. Si pentru ca s-au primit si haine de baiat, a fost inventat si un baietel care a fost botezat “Andris” adica Andrei.

Si nu in ultimul rand, exista si o camera unde se afla un mic muzeu al farmaciei (din cate stiu eu, in Romania mai e doar unul la Cluj-Napoca, dar poate ma insel). Este practic o farmacie din alte vremuri, mutata in muzeu. Si am prins si eu inca niste farmacii similare in Bucuresti in care farmacistii nu erau doar niste vanzatori de tablete, ci chiar pregateau solutii si crème pe baza unor retete scrise de medici. Asa ca in farmacie, nu gaseai doar pachete de medicamente, ci si substante din care sa creezi acolo niste medicamente. Si in cazul meu, cele mai bune solutii in cazul in care imi apareau bube din cauza tantarilor sau a alergiei nu erau in cutii sau sticlute produse de vreo fabrica de medicamente, ci erau pregatite de farmacisti in laboratorul din farmacie. O astfel de farmacie o poti descoperi in muzeul din Tg. Secuiesc.

Muzeul din Tg. Secuiesc este deschis zilnic exceptand lunea. Biletul de intrare costa 10 lei (20 lei cu tot cu ghid, eu zic ca merita). Exista reduceri pentru copii, studenti, pensionari si grupuri.

Mai multe informatii aici: https://www.kezdi.ro/ro/muzeul-breslelor-incze-laszlo/

Casa Colectiilor – este absolut incredibila. Colectionarii sunt niste pasionati care uneori pot parea trazniti. Si eu am fost si sunt colectionar, dar nu la fel de dedicat. Ma laud cu colectia completa a revistei Magazin Istoric, dar de-a lungul timpului, am fost colectionar de timbre, fanioane si programe de meciuri, reviste de sport, ziare. Nu, nu colectionez magneti, desi am frigiderul plin – cam 80% primiti cadou 😊. Casa Colectiilor este un muzeu privat detinut de d. Erno Beke, un batran plin de povesti. De fapt, ar merita sa mergi la Casa Colectiilor doar pentru d. Beke pentru ca e plin de istorisiri, ghicitori, glume si povete. Si astfel face din colectie o intreaga experienta. De la inceput mi-a zis ca vizitarea muzeului dureaza in mod obisnuit 3 ore si jumatate, dar eu aveam la dispozitie doar 1 ora si ceva, a trebuit sa-l vedem mai pe fuga.

Inceputul este pe un coridor unde se afla poze de demult din Tg. Secuiesc. Recunosc piata centrala. Dar e plina de cai, carute si tarabe. Pe aici, s-au facut multe bogatii. Exista si o camera de istorie – unele exponate sunt de la Revolutia din 1848, dar cele mai memorabile sunt diverse lucruri facute din obuze de catre soldatii care au stat luni in sir in transeele primului razboi mondial. Toti stim despre lupte, despre conditii insalubre, despre bolile din transee, dar foarte putini au povestit despre plictiseala din transee. De multe ori, zile si saptamani in sir nu se intampla absolut nimic. Si soldatii trebuiau sa-si umple timpul…

Jos, in subsol este sala colectiilor – zeci de mii de pixuri, mii de sticlute de parfum, after shave, deodorante, pahare, sticle de bere si de alte bauturi alcoolice, fiecare cu povestea ei. O migala incredibila. De asemenea, o sala dedicata … surprizelor din celebrele oua Kinder cu surprize. Sunt mii de astfel de surprize alaturi de povestea lor – compania Ferrero care produce Kinder cauta o modalitate ca sa produca oua de ciocolata tot anul, nu numai in perioada Pastelui. Asa ca in anii 1970, William Salice, mana dreapta al lui Michelle Ferrero, proprietarul companiei cu acelasi nume care produce branduri mondiale cum ar fi Kinder, Nutella si Raffaelo a venit cu ideea sa introduca o carcasa de plastic cu o jucarie in “banalul” ou de ciocolata. O idee geniala care a dus la acest mega-brand numit Kinder cu surprise. Il intreb pe d. Beke daca a fost in contact cu cei de la Ferrero – e o colectie pur si simplu in-cre-di-bi-la. El zice ca da, dar nu a primit nici un raspuns. Probabil le-a scris celor de la headquarter – sunt sigur ca cei care lucreaza la Ferrero Romania ar fi extrem de interesati.

Ca idee, sunt 24.000 servetele, 40.000 insigne, 1000 lacate, 6000 lingurite, 1500 degetare, 1000 cutii de bijuterii, 2000 de jucarii kinder, 15.000 pixuri si mii si mii de alte obiecte. In total, peste 50.000 obiecte. Si numeroase diplome de la evenimentele colectionarilor. Absolut fascinant. Daca aveti timp doar de un singur lucru de vazut in Covasna, nu ratati, expozitia Casa Colectiilor din Tg. Secuiesc

Casa Colectiilor poate fi vizitata doar in urma unui telefon in prealabil. Sunati la telefoanele 0744 202 702 sau 0743 293 429. Numerele sunt expuse si la intrare. D. Erno nu locuieste in cladirea unde i se gasesc comorile, de multe ori, vine imediat cand este sunat, dar e mai bine sa-l sunati in prealabil. Vizitarea este gratuita.

Mai multe informatii aici –-> https://visitcovasna.com/ro/places/casa-colec-iilor

Casa de cultura Vigado. Citesc uneori ca sunt municipii capitale de judet cu mai bine de 100.000 de locuitori care nu au nici macar un cinematograf. Daca cineva ar pronunta cuvantul “teatru” in orase ca Alexandria, Slobozia sau Vaslui, localnicii ar podidi in ras. Sau in plans. Da, mai vin spectacole de teatru intinerante care monteaza piese in centrele culturale locale, dar nu exista un teatru al orasului. Ei bine, Tg. Secuiesc, oras de 10 – 12.000 locuitori are o sala de teatru chiar frumoasa cu o capacitate de 400 locuri si un teatru al orasului, cu angajati, cu spectacole tot timpul anului. E drept, teatrul ca si acest minunat centru cultural in stil art nouveau au fost construite inainte de primul razboi mondial, dar jos palaria pentru ca autoritatile locale au investit intr-un teatru permanent.

Poti vizita teatrul si interiorul casei de cultura Vigado de luni pana vineri intre orele 8:00 – 19:00. Intrarea este gratuita exceptand cand sunt spectacole – evident trebuie sa platesti bilet sa vezi o piesa de teatru

Mai multe informatii aici –-> https://visitcovasna.com/ro/places/casa-de-cultura-vigado-oyyywu42nkwhlq

Pe langa aceste obiective turistice, cred ca ar merita sa intrati reformata-calvina, una dintre cele mai mari din Transilvania (are peste 1000 locuri) si sa vizitati Muzeul Papusilor. Eu nu le-am vazut, poate, data viitoare 😊.

Unde am dormit in Tg. Secuiesc

Nu am dormit in Tg. Secuiesc, ci in Conacul Gaal din Dalnic despre care voi scrie intr-un alt articol. Este un conac istoric din secolul XIX care a intrat in circuitul hotelier din judetul Covasna. De la Dalnic la Tg. Secuiesc sunt 17 km.

Unde am mancat in Tg. Secuiesc

Dupa cum va imaginati, nu sunt prea multe locuri de mancat in Tg. Secuiesc, dar indiscutabil, un local care ar fi foarte popular si daca ar fi teleportat in orase mai mari este Restaurantul Secuiesc. Nu este un nume prea creativ, dar prezinta ce este cu adevarat – un restaurant cu mancare secuiasca si chiar buna. Este la doi pasi de piata centrala langa o alta intersectie importanta si este destul de mare – pe langa zona de interior si o terasa ampla, prin subsol gasesti si o crama cu vinuri de colectie. Exista de asemenea un salon special cu atmosfera de epoca care poate fi inchiriat pentru mese speciale sau evenimente. Si chiar arata foarte fain. Am mancat ciorba de gulas (normal, nu ?) si nu m-am putut opri sa nu mananc niste galuste somloi, si sincer nu am mai putut niste carnuri care aratau super apetisant. Dar pur si simplu, nu am mai putut. Eram plin pana peste. Daca ajungeti aici, nu ratati platoul secuiesc cu “de toate”.

Mai multe informatii –> https://idolrestaurant.ro/index.php/ro/

In speranta ca aceste randuri va vor ajuta in organizarea unei excursii in judetul Covasna care sa cuprinsa musai si Tg. Secuesc, va recomand sa cititi mai multe informatii aici –-> https://www.kezditour.info/#targu-secuiesc