Ce imi ramane dupa o excursie – in casa sau in memorie?

Suvenire Thailanda: Piata de noapte din Chiang Rai

De multe ori am fost intrebat ce aduc de pe unde ma duc. Unii sunt topiti dupa magneti, altii aduc vederi (he, he, ce vremuri, dom’le), pahare, te miri ce… Eu ce aduc ca amintire si mai ales ce pastrez din calatorii… Pot spune ca, de-a lungul timpului, am colectionat diverse lucruri si am adus destul de multe suvenire si nu numai de unde m-am dus…

Cum spuneam, de-a lungul timpului am renuntat la unele tipuri de lucruri pe care le aduceam acasa si am inceput sa aduc altele, dar in mod cert, in ultimii 21 de ani de calatorii, am adus in permanenta – poze de pe unde am umblat (mai intai, filme sau tiparite, acum, evident, digitale), bilete de intrare la atractii sau de transport si, mai ales, multe amintiri in inima!

In studentie, cand bantuiam cu trenul prin Europa, nu aveam foarte multi bani. In general, nu cheltuiam mai mult de 200-300 de dolari intr-o luna, o suma totusi importanta la acea vreme. Nu imi cumparam decat vederi care sa completeze cele cateva poze pe care le faceam in fiecare loc. Aveam si o norma (pentru a nu ramane fara bani) – 2 vederi dintr-un oras mai mic, 4 vederi dintr-un loc vizitat si doar in cazuri exceptionale luam mai multe vederi. Cazurile acestea erau Paris, Barcelona, Roma sau Venetia, dar si atunci cumparam seturi de vederi care erau mai ieftine.

Ulterior, am inceput sa cumpar niste mici suvenire. O cana. Un tricou. Pozele au ramas insa pe primul loc. Si mai ales amintirile.

In 1999, calcam pentru prima oara in afara Europei. Era un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine. Il faceam peste stramtoarea Gibraltar, treceam din Algeciras, Spania, la Tanger, in Maroc, dar, de fapt, descopeream o cu totul alta lume, o lume cu traditiile, obiceiurile si regulile ei, dar o lume mult mai ieftina decat in Europa. Si o lume unde lucrul de mana continua sa fie la mare pretuire… Nu stiu de ce, dar bantuitul prin bazaruri ma facea cumva mai dispus sa cumpar ceva decat plimbatul prin malluri. Si am venit cu tot soiul de ulcele, strachini. Cea mai importanta achizitie a fost o caseta audio cu Khaled, Rachid Taha si Faudel live in Bercy. A fost singura caseta audio pe care am avut-o cand am inchiriat un Fiat Palio si am condus in desert, la sud de muntii Atlas, intr-un loc unde nici radio nu prindeai…

In decembrie 2002, am ajuns pentru prima oara in Asia. I-am intalnit pe cei mai buni negustori din lume. Pentru care imposibilul nu exista. Si asta la cativa dolari. Mi-aduc aminte de un pusti englez care ii cerea lui taica-sau un tricou cu Barcelona, dar cu numele lui Beckham pe spate. “Beckham nu joaca la Barcelona, joaca la Manchester United” ii spuse taica-sau, intrerupt de tipul care vindea tricouri de fotbal: “No, ploblem, sil… We have tshilt with Beckham”. 10 minute mai tarziu pustiul avea un tricou cu Barcelona cu numele lui Beckham pe spate. Asa a ajuns sa joace Beckham la Barcelona…

Dar, pe langa camasile, tricourile, lampile, seturile de masa si multe alte lucruri pe care mi le-am luat din Thailanda, mi-am descoperit pasiunea de a cumpara carti… si in excursiile mele, incepand de atunci, marea majoritate a lucrurilor pe care le cumpar sunt carti. Carti de calatorii, carti de istorie, memorii sau ghiduri de calatorie. Am plecat atunci cu aproape 80 kg de bagaj spre tara. Noroc ca aveam bilet la business class la Turkish Airlines si aveam dreptul la 30 kg. Mai puteam sa iau 10 kg ca eram Gold member la programul de fidelizare Qualiflyer. Am mutat cartile si pozele (pozele le tipaream la Bangkok unde erau la jumatate de pret si de o calitate net superioara celor facute la Bucuresti) in bagajul de mana. Cand mi-am pus rucsacul in spate, era sa cad pe jos. Dar am supravietuit.

Un an mai tarziu, in India, aceeasi situatie… de data asta, multa matase si inca si mai multe carti. India este cel mai mare producator de carti in limba engleza din lume si cartile costau, in medie, cam 3-4 dolari. Orice carte. Asa ca am luat din greu. Si din India, si din Nepal. In India, plata drepturilor de autor era necunoscuta. A celor din afara tarii, nu a indienilor. Cartile scrise de indieni erau mai scumpe decat cele publicate initial in SUA sau Anglia.

Incet-incet, m-am mai potolit cu cumparatul suvenirelor. Dar aproape din orice loc luam ceva sa inramez si sa expun pe perete… ca era vorba de vreon tanghka din Nepal sau Tibet, o imagine cu un zeu maya fumand pana la un poster cu un atol din Maldive. Am adus statuete cu soldati persi de la Persepolis, dar si masti din Indonezia.

Dar, la un moment dat, m-am oprit. Am ajuns la concluzia ca nu suvenirele imi aduc aminte de locuri, de oameni si trairi, ci ceea ce imi ramane in memorie, in inima. Iar ca sa ma ajute sa imi amintesc tot ce am vazut si am iubit, fotografiez si filmez. Poate, uneori ca un japonez. A, si sa nu uit. Inca mai cumpar carti.

Am fost in jurul Anului Nou vreo trei saptamani si ceva prin Asia de Sud-Est. Cu ce am venit? Cu carti (tocmai citesc o carte despre … Palestina, cumparata la Bangkok), cu bilete de transport/intrari la muzee si cu multe multe poze si aproape 24 de ore de film. Si trei tricouri. Si acum realizez ca e ca la inceput, cand incepeam sa cuceresc, incet-incet, Europa. Acum nu mai cumpar vederi, ci carti. Poate e desuet in epoca iPadurilor, Kindle-urilor si a torrentelor, dar mie imi place sa simt foaia la mana. Old School. In rest, in mod cert, imi raman amintirile…

Si ca veni vorba – voi ce va aduceti din calatorii?

 

Acest articol face parte din seria de articole dedicate amintirilor dragi si suvenirelor aduse din calatorii, scrise de unii dintre cei mai buni bloggeri de travel din Romania. Va invit deci sa cititi si articolele scrise pe Blogul Larisei, Hai la bord, Fun tur, Catherine – Crossroad, 1001 calatorii, Bucketlist, Adriana Cocic, Aliceee Traveler, Airlines Travel, Bialog, Elena Ciric, Paravion, Turist in tara mea, Hai hui, Lucian Hirsu, Tomata cu scufita

 

 Suvenire Thailanda: carti de vanzare in Khao San Road.

Suvenirurile mele favorite … cartile

Suvenire Myanmar: haine cu influente etnice

Cumpar si haine cu motive etnice

Suvenire Iran: statuete persane la Persepolis

Statuete la Persepolis (am cumparat 2)

Cartier turisti straini: Khao San Road Bangkok Thailanda

Locuri de unde am cumparat destule lucruri… Khao San Road in Bangkok

Cartier turisti straini: Thamel Kathmandu Nepal

Thamel din Kathmandu

Cartier turisti straini: Bazarul din Marrakech

sau bazarul din Marrakech

Cartier turisti straini: suvenire din Egipt

suvenire din Egipt nu am prea luat… doar un papirus cu Tutankhamon 🙂

Categorii:
Diverse

Comentarii

  • Vederi, magneti, cani, tricouri, pana la urma cred ca nu conteaza ce aduci acasa.
    Indiferent de obiect, atunci cand il vezi in casa iti aduci aminte cu placere de excursia facuta.

    PS. In ceea ce ma priveste aduc magneti, vederi si INTOTDEAUNA un calendar de perete pentru anul urmator.

    Jerome 22 ianuarie 2013 7:43 Răspunde
  • Pingback: Din călătorii adunate | Bucketlist

  • Hai, ca imi pare rau, ca nu am reusit sa ne mobilizam sa povestim si noi ce avem prin casa…Noi nu aducem ceva in mod deosebit din calatoriile noastre, dar facem multeee fotografii, filmulete pe care le punem pe dvd-uri – avem o colectie tare frumusica cu ele. Apoi, pastram tot de la biletele de avion, bonuri fiscale, rezervari, harti, bilete de intrare la muzeu, bilete de transport, etc.- lucruri pe care le punem in cutii. Am zis ca atunci cand vom fi batrani si nu vom mai fi in stare sa ne deplasam, sa ne uitam pe ele si sa ne amintim de una de alta… In plus, mai luam cate o pietricica sau scoica de la mare, conuri de brad, rareori magneti si doar daca sunt deosebiti. Bineinteles ca avem si multe ghiduri de calatorie si nu, in ultimul rand, blogul unde povestim mai nou, cum si pe unde ne-am plimbat. A, ne mai facem cumparaturi in materie de haine, iar atunci cand ne imbracam cu ele, parca le purtam si cu mai multa placere, ca deh, ne amintesc de vremuri bune si frumoase:)

    wish2go 22 ianuarie 2013 7:53 Răspunde
  • Pingback: Amintiri în casa unui călător – ce păstrezi din visele tale : FUNTUR

  • Pingback: Din casa unui calator pasionat de avioane | Airlines Travel

  • Pingback: Biroul de călătorii | 1001 Călătorii

  • Noi aducem tot felul de lucruri, de la vederi – unele le luam cu noi altele le trimitem pur si simplu prin posta – la pliante, haine, sepci, carpete, sulite, masti, scuturi, pipe de opiu, palarii, scoici , pietricele. Ultima oara am vrut sa aduc din Cambodgia un Jeep Willys, dar noroc cu Vera care m-a oprit la timp. Bineinteles, cu timpul casa s-ar transforma intr-un bazar dcaa nu ar exista cutiile de imprimante unde la stocam pe multe dintre ele. Bineinteles, cele mai valoroase amintiri ramana fotografiile si filmarile facute.

    Nicky 22 ianuarie 2013 9:28 Răspunde
  • Pingback: Cum recunoști casa unui călător… | Bialog

  • Eu colectionez cercei de pe oriunde merg. Ceva care sa fie caracteristic zonei: din Peru mi-am luat niste cercei cu seminte Huayruro, din St. Petersburg chihlimbar evident, din Barcelona ceva cu un model Gaudi, din Laos unii avand ca motiv floarea Dok Phikoun. Si tot asa.

    adela 22 ianuarie 2013 10:20 Răspunde
  • Pingback: Ce se găseşte în casa unui călător?

  • De pe unde merg de obicei cumpar tricouri si magneti, pastrez bilete de tren, vapor sau avion, dar cel mai mandru sunt de colectia mea de steaguri

    Alex_C 22 ianuarie 2013 10:57 Răspunde
  • cand aduc ceva de peste mari, aduc ce e reprezentativ acelei tari , culturi si nu chinezarii. Am adus seminte de plante :), de flori, carpete mici, masti , diverse artizanate de argint, safire brute din India…De regula ghidurile turistice prezinta traseele si obiectivele turistice batute de pantofarii occidentali de zeci de ani si mai rar obiective mai unusuale, dintre ghiduri prefer Footprint .

    din Vancouver 22 ianuarie 2013 11:34 Răspunde
    • Un ghid chiar super fain, dar e doar in franceza si parca si in germana, e Routard.

      Imperator 22 ianuarie 2013 17:56 Răspunde
    • Si daca mergi in China cu ce te intorci? Ca aia n-au decat chestii chinezesti… 🙂

      Pitzifelnic 23 ianuarie 2013 9:31 Răspunde
  • Pingback: Ce-am adus eu din călătorii | Elena Cîrîc Blog

  • Statuetele de la Persepolis sunt foarte interesante, iar papirusul cu Tuthankhamon sigur ar fi preferatul meu, pentru ca ador tot ce tine de Egipt! Sper ca de pe Khao San Road ai luat ceva si de la KFC. Are acelasi gust ca la noi?:)

    Anda 22 ianuarie 2013 13:49 Răspunde
    • Eu nu mananc de la KFC ! Mac-ul e la fel ca la noi 🙂

      Imperator 22 ianuarie 2013 15:34 Răspunde
  • Pingback: Trofee de prin calatorii adunate - miniCalatorii in trei

  • Eu incerc sa ma abtin din cumparat maruntisuri decorative. Am rafturile pline de farfurioare, castronele, vazute si alte chestii care aduna praful si nici macar nu-s prea frumoase. Asa ca de cativa ani cumpar putine suveniruri propriu-zise si mai multe obiecte „utile” – haine, bijuterii, vase care se pot folosi in bucatarie. Nu mai tin minte de unde am cele 2 castronele de pe raft, dar stiu exact de la care stand din Budapesta mi-am cumparat colierul si cerceii 😀 Am si niste chestii pe care NU le cumpar niciodata: magneti si tricouri cu numele orasului. Nu-mi place sa umblu pe strada „branduita” cu Paris sau Londra, prefer sa cumpar o bluza de la C&A din orasul respectiv.

    Jen 22 ianuarie 2013 16:17 Răspunde
    • Culmea, si eu am o tona de haine de la C&A 🙂 Dar tricouri cumpar 🙂 Mi-ar place sa gasesc si in Romania tricouri faine sa merg cu ele cand plec in strainatate, dar ce gasesc la Bran… se sparie gandul !

      Imperator 22 ianuarie 2013 17:55 Răspunde
  • Noi mai nou am capatat obiceiul de a aduce din calatorii alimente traditionale. In special pentru cei de acasa care n-au avut ocazia sa guste ce-am gustat noi. Am luat pana si Pastel de Nata de la Jeronimos in bagaj. Am avut ceva emotii ca o sa se faca praf sau o sa ne faca paf hainele, dar a fost totul ok. Si dupa ne-a parut rau ca am adus doar 6 🙂

    Adriana 22 ianuarie 2013 16:44 Răspunde
    • Am uitaaaaat… am inceput sa aduc fructe, dar le dau cadou. Acum 2 saptamani, la revenirea din Thailanda, am adus un durian la serviciu… cred ca isi vor aduce aminte mult timp 🙂

      Imperator 22 ianuarie 2013 17:54 Răspunde
  • Cele mai faine lucruri cumparate in strainatate au fost doua rice-cooker fabricate in Japonia, nu in China.Toshiba si Panasonic..Le-am luat de la un dutyfree in Tokio.
    .Cele mai inutile suveniruri au fost diapozitivele cumparate din fosta Uniune Sovietica, imi pare foarte rau de banii cheltuiti pe acele prostii.M-am vindecat intre timp, nu mai cumpar lucruri inutile, te trezesti dupa o vreme cu casa plina de suveniruri demodate.
    .Fotografiile inseamna ceva….Bineinteles, mai vin cu o pietricica, un abonament de metro, un pliant, o harta, ghiduri….

    Li 22 ianuarie 2013 16:50 Răspunde
    • Fiind japoneze, cred ca rice-cookerele alea transforma orezul in friptura, nu ? :)))

      Imperator 22 ianuarie 2013 17:53 Răspunde
  • Pingback: În casa călătorului « Catherine's crossroad

  • draga imperatorule….ce m-am mai amuzat cu copilul cu tricoul cu Barcelona si Beckham ;)))) eu din calatorii aduc vederi pe care le daruiesc colegilor de la serviciu/prietenilor cu cate un mesaj pe ele….imi opresc si eu cateva… preferatele mele sunt insa albumele/cartile de arta/arhitectura….uneori aduc si cate o sticla de vin ….;)))) si obligatoriu macar o bombonica sau o ciocolata ;)))) si multe, multe fotografii …si amintiri….nici un lucru material nu se poate compara cu sentimentul pe care l-am avut atunci cand am urcat treptele in cupola lui Bruneleschi…cand am vazut domul din Florenta sau din Orvieto (unde aproape la propriu „am ramas cu gura cascata” ;))) si exemplele pot continua…..eu as spune despre tine ca cele mai frumoase suvenire pe care le aduci sunt amintirile si imaginile pe care le impartasesti cu noi (cititorii tai) aici pe blog si pe facebook….

    una_din_provincie 22 ianuarie 2013 20:43 Răspunde
  • De cativa ani buni m-am oprit la picturi,mai mici sau mai mari.Dar intotdeauna ….sugestive prin redarea unei atractii a locului vizitat……La fel ca o fotografie ! Evident,sute de fotografii,multe ore de filmat.Cam asta este ceea ce-mi place sa aduc din tarile si locurile vizitate…..Anul acesta…….am ….carat si un frumos omulet din lemn,in haine viu colorate…..tocmai de pe la Cape Town ! :)Evident…..nu a mers sa-l pun la bagaje de mana……dar pentru ca imi placea atat de mult…..am gasit,contra cost, solutia de a-l aduce cu mine in tara ! @Imperator: Cat despre tricouri,sepci cu Romania…..iti recomand magazinul de langa Tomis Mall din Constanta….Gasesti tot ce vrei….si orice marime 🙂

    dan 22 ianuarie 2013 21:40 Răspunde
  • Suvenirul de care eu sunt cel mai mândru este o macheta a World Trade Center, cumpărată de la baza ansamblului cu vreo 2 saptămâni înainte de dezastru. Dacă ştiam ce urma să se întâmple aş fi cumpărat mai multe…

    Mario Csipai 22 ianuarie 2013 21:44 Răspunde
  • Nu ai scris nimic despre cartea despre America Centrala primita de curand de la cineva, tocmai din Cambodgia. 🙂 De link nu mai zic nimic… :))

    Razvan Pascu 22 ianuarie 2013 22:25 Răspunde
    • Pai daca nu scrii despre suveniruri… dadeam si link, cum a dat fiecare la fiecare 🙂

      Imperator 22 ianuarie 2013 22:59 Răspunde
  • Am incercat sa fac o lista cu ce am luat de prin calatorii si-mi dau seama ca am cumparat o gramada de nimicuri care-mi sunt extrem de drage: magneti cat mai diversi, brelocuri, portofele, vederi, statuete, fragmente de coral purtate pe plaja de apa oceanului, mici scoici, bratari colorate, inele, cercei din argint sau lemn, semne de carte, mici vasuri cu modele specifice zonei, condimente, cafea, ceai, sapun natural, pashmine, esarfe din matase, incaltaminte, gentute cu motive specifice tarii in care am fost. Tricou ‘branduit’ nu mi-am luat decat din Bali, insa numele e inscriptionat foarte discret, fiind aproape insesizabil. Ca lucruri ciudate as mentiona salam umplut cu nu-mai-stiu-ce din Viena sau fistic si caju din Singapore. Cel mai drag suvenir e un pandantiv pe care l-am facut chiar eu la un curs de creat bijuterii din Bali. La toate astea se adauga miile de poze facute in fiecare calatorie si amintirile create de situatii neprevazute, cum ar fi plecarea subita din Santorini catre Atena, ca urmare a anuntarii grevei pentru a doua zi. Cu toate astea, as zice ca sotul meu a ramas cu cel mai tare suvenir: o cicatrice creata in urma unei muscaturi de maimuta in Monkey Forest din Ubud. :))

    Maria 22 ianuarie 2013 22:50 Răspunde
    • Monkey Forest ? Trebuia sa vorbeasca in prealabil cu un „monkey expert” cum zicea pe panouri 🙂

      Imperator 22 ianuarie 2013 23:00 Răspunde
      • Cu maimutele din Ubud am avut si eu un razboi 🙂
        Citisem descrierile pe net si imi luasem (credeam eu) toate masurile de siguranta sa nu fiu agasata de ele: nu luasem nimic de mancare la noi, nu aveam rucsaci, nu aveam pungi care sa le atraga atentia, nu faceam galagie si nu fugeam si alte chestii recomandate de Lonely Planet .
        Si la un moment dat ma trezesc ca vine o maimuta la mine si incepe sa imi traga de fusta sa o ridice in sus sa vada ce este sub ea. Fusta mea era asa mai infoiata si probabil respectiva maimuta credea ca ascund ceva banane pe acolo. Si ea imi ridica fusta, eu o lasam in jos si tot asa pana cand s-a hotarat ca nu e joaca si a inceput sa isi arate coltii si sa se sasaie la mine si sa traga cu dintii de fusta. Deja ma treceau toate caldurile cand ma gandeam ca o singura zgarietura o sa ma aboneze la una dintre multele clinici din Ubud care ofereau tratament antirabic. Sotul meu, care gandea cam acelasi lucru ca mine, a hotarat sa o ameninte cu un bat parca si a uitat maimuta de fusta mea dar cat ai clipi eram inconjurati de o haita intreaga de maimute care mai de care mai agresive. Abia am scapat de acolo si am ramas cu o frica de maimute de zile mari. Prima parte cu fusta a fost amuzanta dar mai apoi….mi-a inghetat sufletul in mine de frica. Urasc macacii aia… Si mai apoi i-am mai intalnit si pe Emei si tot cu o slabiciune pentru mine erau si aia 🙂

        adela 23 ianuarie 2013 12:42 Răspunde
  • Intentia nu a fost sa hraneasca sau sa provoace maimuta in vreun fel. Pur si simplu se odihnea in apropierea templului, cu ochelarii pe cap. Banuiesc ca au fost suficient de stralucitori sa atraga atentia maimutei, care i-a sarit in cap, vrand sa-i fure. N-a reusit, asa ca, de ciuda, l-a muscat. Da-i ok: din fericire, n-a ramas decat cu un suvenir inedit – cicatricea, nu si cu rabie. 🙂

    Maria 22 ianuarie 2013 23:23 Răspunde
  • Mirodenii, seminte de plante, pietre, parfumuri naturale, gaura in buget 🙂

    marco polo 23 ianuarie 2013 0:57 Răspunde
  • Pingback: Trofee de calatorie | Lucian's Blog

  • Interesant. Şi mie mi se pare că o carte e cea mai bună achiziţie, deseori cărţile nu se găsesc decât în călătorii, e păcat să se piardă ocazia. Iar apoi, toate secretele din acele cărţi ne pot aparţine. 🙂

    Romulus 23 ianuarie 2013 9:13 Răspunde
  • Eu imi iau un tricou din practic fiecare destinatie si le port cu mare placere dupa aceea. Sotia isi ia garantat o bijuterie, preferabil din AG. Impreuna luám o statueta sau sculptura din lemn sau piatra, de max.20-25 cm, sculptata manual.

    Pitzifelnic 23 ianuarie 2013 9:28 Răspunde
  • Amintirile sunt cele mai importante dupa parerea mea,deoarece ai acces la ele 24/24,le ai la indemana . 🙂

    catalin 23 ianuarie 2013 16:54 Răspunde
  • E greu sa tot aduni suveniruri mai ales daca pleci in calatorii foarte des, pentru ca nu mai ai unde sa le pui … amintirile intradevar sunt cele mai de pret si fotografiile hazlii :))

    Nicu Bostan 24 ianuarie 2013 2:35 Răspunde
  • Pingback: Colțul călătoriilor | Tomata cu scufita

  • magnetii nu m-au interesat niciodata. pe mama insa da, asa ca ei ii iau (sau isi ia, cand mergem impreuna) magnetei. tot mama inca aduna vederi 🙂 nu multe, 2-3 dintr-un loc.

    pentru mine, la inceput au fost canile de cafea. de-alea mai mari. ocupa spatiu. am trecut apoi la seturi de cate doua cescute de cafea cu farfurioara aferenta. par mai mici, dar ocupa si mai mult spatiu. asa ca am renuntat la ele. le ceea ce insa nu renunt sunt scrumierele – sunt fumatoare si din cand in cand le mai sparg (canile de cafea nu, alea rezista – ce-i drept, nici nu beau 20 de cafele pe zi 🙂 ). am trecut printr-un adevarat moment de panica in momentul in care am ramas cu o singura scrumiera de peste granita – in traducere cu o singura scrumiera, ca nu mai concepeam sa iau de-alea autohtone. am calculat rapid cat mai era pana la urmatoarea calatorie – tin minte ca mai aveam 5 saptamani, ok, a rezistat acea unica scrumiera, si normal ca prima achizitie din excursie a fost o alta. din metal 🙂 macar aia stiu ca rezista (desi nu-mi prea plac cele de metal).

    dar ceea ce iau de pe oriunde merg e un obiect mititel, de cativa cm, care sa reprezinte respectivul loc. am un raft cu ele. o fi kitch, n-o fi, cert e ca mie mi-e drag sa sterg de praf atat micul turn Eiffel, cat si gondola, Turnul Londrei, testoasa luata din Zakintos, magarusul din Santorini… in Stockholm am umblat juma’ de zi sa gasesc o primarie mica si care sa-mi placa 🙂

    si mai iau si bibelouri-pisici. astea n-au un raft, sunt peste tot prin casa pe unde le gasesc un loc si se si potrivesc.

    carti iau si eu, dar nu le incadrez in categoria suveniruri, sunt pur si simplu carti.

    mianna 1 februarie 2013 1:25 Răspunde
  • Pingback: Biroul de călătorii | 1001 calatorii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii