Nu stiu daca eu sunt cel mai in masura sa scriu despre siguranta aeriana. Pur si simplu, nu mi-e frica de zbor, niciodata nu mi-a fost frica si la ora la care scriu aceste randuri, maine voi avea parte de zborurile mele numarul 1416 si 1417. Nu mi-a fost frica nici la primul zbor, desi la un moment deasupra Amsterdamului, un alt avion s-a apropiat mult prea aproape de minusculul nostru Rombac, nici cand am avut parte de furtuni, aterizari in conditii de vant de forfecare (asa numitul cross-winds), nici cand am trecut prin coada unui uragan peste Caraibe sau mai stiu eu ce alte intamplari. Am scris despre cele mai interesante intamplari in 2 articole: aici si aici. Articolele sunt mai vechi, din 2014, de atunci am mai avut alerta terorista in India, aterizari in conditii de furtuna in Bali, zboruri cu avioane de 50 ani in Vanuatu si altele, dar chiar si povestile din articolele de mai sus cred ca sunt interesante.
De ce nu mi-e frica ? Pentru simplu motiv ca cred in aviatie. Cred in faptul ca avioanele sunt din ce in ce mai bune si mai avansate din punct de vedere tehnologic si de faptul ca oamenii care lucreaza direct in siguranta zborului – piloti, stewarzi si controlori de trafic sunt din ce in ce mai bine pregatiti. Si asta mai ales in Europa unde standardele de siguranta sunt draconice si aplicate la milimetru. Daca va uitati in lista de accidente aeriene cu consecinte fatale din Europa, ultimul astfel de accident a avut loc in 2008 cand un avion Spanair care a decolat de la Madrid in directia Canare s-a prabusit imediat dupa decolare. A fost o combinatie de eroare umana si probleme tehnice. Din 2008, deci de 18 ani, exceptand sinuciderea pilotului Germanwings din 2016, nu au mai avut loc accidente aeriene majore in Europa. Nu se pune Rusia unde exista obiceiul ca militarii sa doboare avioane civile.
Daca ma uit pe statisticile din anii 60, 70 sau 80, avioanele cadeau ca mustele. Si TAROM-ul care era laudat ca fiind incredibil de sigur a avut si el o multime de accidente soldate cu morti. Doar ca aceste accidente erau secrete de stat, iar presa nu scotea nici un sunet. Au fost accidente chiar serioase despre care nu s-a stiut absolut nimic. Pentru ca noi eram cei mai buni.
Dar cum ziceam pentru asta, atat echipajele cat si controlorii de zbor trebuie sa treaca niste sesiuni si examene de pregatire la sange. La toate companiile aeriene din Europa. Poate pe alte continente, standardele sunt mai laxe, dar in Europa nu e cazul. Dovada faptul ca nu au mai fost accidente de avioane comerciale de asa de mult timp.
Zilele trecute am fost invitat de cei de la Wizz Air sa le vizitez centrul de pregatire si sa traiesc un pic din pregatirile personalului navigant. Uneori, unii carcotasi spun despre stewarzi ca sunt doar niste chelneri la 10,000 metri. Asa o fi, dar sunt niste chelneri ai naibii de specializati – care sunt pregatiti nu neaparat sa serveasca “chicken or beef”, ci sa evacueze un intreg avion in mai putin de 90 secunde. O sa spuneti ca mai putin de 1% din acesti oameni chiar vor implementa ce invata. Da, asa e. Dar 100% din ei trebuie sa stie ce sa faca in secunda in care trebuie sa te salveze. Si o fac. Si asta se invata, se repeta si mai ales se examineaza intr-un loc precum centrul de pregatire Wizz Air.
Asa ca intr-o dupa amiaza foarte insorita de noiembrie, am ajuns la centrul de pregatire Wizz Air aflat undeva pe langa aeroportul Ferihegy din Budapesta. Pe aici trec toti pilotii si stewarzii Wizz Air indiferent de baza unde lucreaza – evident si cei de la bazele din Romania. Nu am mai vazut alte centre de pregatire, dar indiscutabil, cel de aici parea a fi unul de varf cu probabil unele dintre cele mai performante aparate.
Am inceput vizita printr-o scurta prezentare a ce este Wizz. Nu am fost singurul prezent, dar am fost singurul din Romania, in rest erau invitati de peste tot din Europa – unii ziaristi care luau pentru prima oara contactul cu aviatia, altii, nu. Ni s-au povestit inceputurile si evolutia Wizz Air, am trecut si prin ultimele dezvoltari, numar de baze, destinatii, curse, etc. Wizz Air este una dintre cele mai mari companii aeriene din Europa ca numar de pasageri, iar modelul de business a fost din prima zi cea de Ultra Low Cost. Nu Low Cost, ci Ultra Low Cost. Evident, pentru asta, a trebuit ca tinutul costurilor sub control sa fie draconice, dar pana una alta, au izbutit. Nu oricine poate sa reuseasca, dovada ca au existat destule companii aeriene low-cost care au dat faliment pentru simplu motiv ca nu au reusit sa tina costurile de operare sub control.
Un alt lucru important de mentionat, lucru care l-am facut si acum putin timp este faptul ca Wizz Air a renuntat la expansiunea sa in Orientul Apropiat prin baza de la Abu Dhabi si s-a intors sa se concentreze pe piata ei de baza – Europa Centrala si de Est. Dovada ca s-au lansat o gramada de rute noi din Romania care este piata nr. 2 ca marime si potential dupa Polonia, chiar si spre destinatii inedite si exotice – cum ar fi Erevan, Maastricht, Turku si altele. Apropos, l-am intrebat pe directorul de comunicare cat timp are Wizz rabdare cu o ruta. Sunt numeroase rute pe care Wizz le-a lansat si au fost scoase ulterior. Mi-a spus ca in principiu, cam 1 an. Asa ca poate prind si eu un zbor la Erevan in anotimpul cald 😊.
Dar sa revenim la partea de training si la centrul de training. Este o hala mare ca de fabrica in care se afla mai multe aparate. Si o hala mai mica langa. La inceput am intrat intr-un avion. E un avion adevarat, nu un mock-up de carton ca in studiourile de film. Este un avion vechi decupat. Aici se repeta ritualul de inceput de zbor – cum sunt facute anunturile de siguranta de la inceputul fiecarui zbor – toata coreografia este minutios repetata – cum se intoarce cartonul cu instructiunile de siguranta, cum sunt aratate iesirile de urgenta, totul se face dupa o coreografie unica, nu dupa cum ii trece echipajului prin cap. Am repetat si eu, copiind coreografia unei instructoare foarte simpatice.
Apoi a venit si momentul unei evacuari de urgenta. Nu am avut parte niciodata de o astfel de evacuare si sper ca nici nu voi avea parte in realitate, am avut parte aici in centrul Wizz Air. M-am dat chiar de 2 ori pe toboganul de urgenta. Ce pot sa va spun este ca chiar iei viteza pe toboganul acela si trebuie sa fi atent la aterizare – nu e un tobogan de waterpark ! Poate fi chiar dura. In plus, pentru a atenua un pic viteza, nu trebuie sa te lasi pe spate ca la waterpark, ci sa te pleci in fata ca si cum ai lua parte de pozitia “brace” recomandata pentru impacturi dure. Sa stiti ca pozitia aceea ca de foetus nu este o prostie. Am avut parte acum multi ani de o aterizare destul de agresiva a unui balon in Kenya si cei care au luat instinctiv pozitia “brace” (probabil de la prea mult brainwashing pe zborurile comerciale) chiar nu am avut nici o problema. Cei care nu au luat pozitia respectiva, i-au durut cervicala vreo saptamana.
Am coborat de 2 ori pe tobogan… banuiesc ca o stewardeza coboara de multe ori 😊. Nu am evacuat avionul in 90 secunde, mai ales ca nu era tot avionul. Dar interiorul arata fix ca interiorul unui avion Wizz Air. Avea inclusiv revista de bord, e drept, nu ultimul numar 😊.
Urmatoarea oprire la statia unde se repeta stingerea incendiilor la bord. Da, pot aparea incendii. Si nu neaparat de la inconstientii care incearca sa fumeze in toaleta, ci si de la aprinderea telefoanelor mobile, a tabletelor sau a bateriilor externe. V-aduceti aminte acum cativa ani cand un telefon Samsung a luat foc intr-un avion si a urmat un adevarat jihad impotriva telefoanelor Samsung la bord. Intre timp, problema s-a uitat, cei care se urca cu un Samsung la bordul unui avion nu mai sunt priviti ca niste potentiale bombe umblatoare, dar sa stiti ca riscul exista. Pentru orice model de telefon. Nu mai recent de ianuarie 2025, un incendiu masiv la bordul unui avion Air Busan din Coreea a dus la intoxicarea unor pasageri la bord, asa ca incendiile pot aparea din cauza electronicelor. De aceea orice produs electronic cu baterie de litium trebuie sa fie dus in cabina pentru a se putea interveni in caz de incendiu. Daca e in cala, la revedere !
Am exersat si cum stingem incendiile atat langa scaune, cat si in locul unde se tin bagajele de cabina de deasupra si am vazut niste aparatoare de foc pentru echipaj cum nu am mai vazut niciodata, dar am fost asigurat ca orice avion Wizz Air le are intr-un loc binecunoscut de toti membrii echipajului !
Iar finalul a fost glorios. Am fost invitat de un pilot Wizz Air in maretul simulator unde se antreneaza pilotii. Da, am mai avut o astfel de experienta la Carpatair la Timisoara in 2011 si, da, este absolut superb. De data aceasta, am pilotat un Airbus 320-321 si am efectuat o decolare si o aterizare pe aeroportul Budapesta. Airbusul nu are mansa, ci un soi de joystick, si sincer mi-a fost destul de ciudat sa nu am o mansa la inceput, dar apoi mi-am dat seama ca aceste avioane sunt atat de avansate ca probabil si un neavenit ca mine le poate ateriza. D-apai un pilot profesionist, cu examene, cu sute de ore de pregatire, cu mii de ore zburate unii dintre ei.
As mai fi stat mai mult, dar trebuia sa fug la aeroport ca imi pleca avionul Wizz Air spre Bucuresti. Dar cele doua ore si un pic petrecute la centrul Wizz Air pe langa ca au fost pline de zambete, mi-a mai deschis o perspectiva din aceasta lume minunata care este aviatia. Si cat de pregatiti sunt oamenii care lucreaza in domeniu.
Imagini pregatire Wizz Air
Centrul de pregatire Wizz Air – nimic spectaculos pe dinafara
Dar super tare inauntru
Acesta este un fost avion adevarat. Cu tobogane de evacuare, cu tot ce trebuie
Interiorul fix ca in Wizz Air
Zici ca esti intr-un avion adevarat. Dar nu esti
Folositi mastile in caz de depresurizare. Nu mi s-a intamplat niciodata
Nici sa folosesc vreo vesta de salvare
Asa se face evacuarea pe tobogane. Repetata la nesfarsit de echipaj
Aici se fac simulari de incendii
Asa ceva se gaseste in fiecare avion
Aici se antreneaza pilotii
Si eu am efectuat o aterizare si o decolare pe aeroportul din Budapesta
Din pacate, am avut zbor cam prea repede… A trebuit sa fug sa prind cursa de Bucuresti
