Tibet – unde atingi cerul cu mana….

 

Este un loc legendar, unde pentru sute de ani, omul s-a impacat cu natura sub obladuirea religiei. Pentru sute de ani, oamenii nu au murit, ci s-au reincarnat in vieti succesive. Pentru sute de ani, credinta a fost mai puternica decat economicul sau forta armata. Dar aceasta societate privita de multi ca miticul Shangri-La a fost strivita sub senilele tancurilor chinezesti acum peste o jumatate de secol. O intreaga cultura a fost decapitata, un intreg popor a fost pedepsit. Dar radacinile au fost puternice, asa ca semnele renasterii incep sa inmugureasca. Acest taram este Tibet.


Locuind un platou inospitalier, dar imens, la peste 4000 de metri inaltime, tibetanii au creat o societate unica, strans legata de religie. Inainte de 1951, anul ocuparii, Tibetul era un tinut misterios, ascuns omenirii in spatele optmiarilor Himalayei. Putini puteau sa ajunga acolo, iar cei care se intorceau din acest tinut, veneau cu povesti uluitoare, un loc incremenit in Evul Mediu, dar un loc pasnic si linistit in care multi isi gaseau pacea interioara. Poate cele mai interesante marturii sunt stranse in cartea austriacului Heinrich Harrer “Sapte ani in Tibet”, ecranizat intr-o celebra productie hollywoodiana cu un buget de 70 milioane dolari, austriacul fiind jucat de Brad Pitt. Este povestea adevarata a doi alpinisti austrieci plecati sa cucereasca un varf in India britanica unde sunt surprinsi de inceputul celui de-al doilea razboi mondial si internati de autoritatile britanice intr-un lagar. Cei doi reusesc sa evadeze si dupa o lupta supraomeneasca cu muntii Himalayei si cu birocratia provinciala tibetana, reusesc sa ajunga la Lhasa unde intra in serviciul tanarului Dalai Lama, martori a unei lumi exotice, misterioase, dar si a unei agresiuni impotriva unui popor pasnic.

Tibetul de astazi este mult schimbat. Daca lui Harrer i-a trebuit aproape un an de zile sa ajunga de la granita pana la Lhasa, astazi autostrazi impecabile strabat platoul (cum ar fi Autostrada Prieteniei care leaga Lhasa de Kathmandu). O cale ferata care a costat peste 3 miliarde de dolari conecteaza Lhasa cu restui Chinei, iar in principalele orase s-au construit cartiere moderne, in stil chinezesc cu binecunoscutele rebuturi arhitecturale cu fatada de sticla. Dar in aceasta lume in schimbare, mai exista enclave in care cultura tibetana continua sa existe – fie ca sunt zonele rurale, fie ca e animatul cartier Barkhor din Lhasa, fie ca sunt numeroasele manastiri tibetane care in ciuda restrictiilor (cum ar fi limitarea numarului calugarilor sau inchiderea lor pentru vizitatori la anumite perioade) continua sa exista si sa se dezvolte.

Sa vizitezi Tibetul si sa nu stii nimic despre budism este ca si cum ai vizita Vaticanul neauzind in viata ta de Isus Hristos. De aceea, inainte de o vizita in Tibet, oricine ar trebui sa citeasca cate ceva despre budism. Din pacate, din lipsa de spatiu, o sa ma limitez la cateva randuri. Budismul este una din marile religii ale lumii. Fondata in nord-estul Indiei, sudul Nepalului in secolul al V-lea, budismul se bazeaza pe invataturile unui personaj istoric, printul Siddharta Gautama (c 480 – 400 i.Hr). Se cunoaste cu printul Siddharta a fost casatorit si a avut un fiu inainte de a renunta la lumea sa plina de privilegii si a se dedica vindecarii suferintelor semenilor si a cunoaste iluminarea. Principalul element al budismului este reincarnarea – viata este un ciclu de nasteri si decese. In functie de meritul fiecarui individ, acesta se va reincarna intr-unul din cele sase nivele – trei sunt pozitive (zeu, semizeu si om), trei sunt negative (fantome, iad si animale). In ce nivel te reincarnezi depinde de karma, care este un soi de bagaj al lucrurilor bune si rele pe care le-ai facut in timpul unei vieti, asa-numitul “merit”.

In Tibet, budismul a patruns prin pasurile Himalayei de la sud, din India si Nepal. De-a lungul timpului, s-au dezvolat cateva ordine calugaresti care au detinut puterea temporala perioade mai lungi sau mai scurte. Ele poarta nume precum ordinul Sakyapa (de la numele manastirii fondatoare), Nyingmapa, Karmapa (toate ordinele au lideri care se reincarneaza, marea majoritate refugiati in India, Nepal sau Bhutan), dar cel mai important ordin este Gelugpa, a carui lideri sunt Dalai Lama, de jure, conducand din Lhasa, dar actualmente in exil la Dharamssala in India si Panchen Lama (cel real fiind arestat la varsta de 6 ani impreuna cu toata familia de catre chinezi in 1995, in acest moment nestiindu-se unde se afla, chinezii impunand un fals Panchen Lama) cu resedinta la Shigatse, al doilea oras ca marime al Tibetului.

Manastirile tibetane sunt intr-adevar un festival vizual. Extrem de colorate, un contrast binevenit cu relieful destul de auster din jurul lor. Manastirile sunt un complex de cladiri, adevarate sate cu ulite intortocheate, cu chilii pentru calugari, cu sali de adunare grandioase, cu statui gigantice ale diverselor manifestari ale lui Buddha. Peste tot ard lumanari facute din unt de yak (albinele nu prea traiesc la 4000 de metri !), miros de betisoare parfumate arse, murmur de mantre. In anumite manastiri, se afla chörten-e, niste sarcofage imense in forma de stupa, pentru care nu s-a facut economie de aur si pietre pretioase in care se pastreaza ramasitele pamantesti ale diversilor lama.

Pentru multi turisti, primul contact cu lumea budismului tibetan va fi in Lhasa. In mijlocul cartierului Barkhor, un cartier animat, colorat, exotic, imbinand spiritul mercantul cu cel religios, se afla templul Jokhang, Vaticanul budismului tibetan. Acest lacas, cel mai sfant din Tibet este si cel mai vechi construit de regele Songtsen Gampo care s-a casatorit cu doua printese – printesa nepaleza Bhrikuti si printesa chineza Wencheng. Amandoua au adus ca zestre cate o imagine sfanta al lui Buddha din tarile lor, iar in jurul lor a fost construit templul Jokhang. Zilnic, mii de pelerini si turisti se invart in jurul templului, intr-o procesiune sacra in jurul manastirii pe strazi – kora, iar atmosfera iti sugereaza un carnaval medieval – pelerini care se prosterneaza, inaintand incet, turisti straini cu aparate de fotografiat, copii in tinute medievale, femei imbricate “de duminica”, murmurand mantre si invartind darchen-uri, este un loc magic in care iti doresti sa te intorci iar si iar.

In apropiere de Lhasa, se afla alte doua manastiri importante – Sera si Drepung. Inainte de “eliberare”, Sera gazduia nu mai putin de 5000 calugari, astazi numarul lor fiind limitat de stat la cateva sute. Este recomandat sa vi la Sera dupa-amiaza cand calugarii se intalnesc intr-una din curtile interioare pentru dezbateri. Aici vei asista amuzat la discutii unu-la-unu intre calugari care dezbat probleme ale filozofiei budiste si incearca sa se convinga unul pe altul. Este un adevarat spectacol, toata mimica si limbajul corpului fiind extrem de amuzante pentru un vizitator. De altfel, argumentele lor sunt insotite de batai din palme. Drepung este cea mai mare manastire tibetana si a fost cea mai mare din lume. Nu mai putin de 10.000 calugari vietuiau si studiau inainte de 1951. Din fericire, ambele manastiri au scapat cu pierderi minore in timpul Revolutiei Culturale, spre deosebire de Jokhang care a fost jefuita, o parte a sa fiind transformata in cocina de porci.

La peste 40 km de Lhasa, se afla manastirea Ganden, o alta bijuterie a arhitecturii tibetane, construita sus pe un deal, care se descopera privirii treptat ce urci soseaua. Aceasta manastire este sediul ordinului Gelugpa al carui lider este Dalai Lama si de aceea a fost bombardata de artilerie in 1959 si 1965. Aici se aflau ramasitele lui Tsongkhapa, fondatorul ordinului Gelugpa si marele reformator al Tibetului. In 1965, cand garzile rosii au cucerit si distrus manastirea, chörten-ul cu ramasitele lui Tsonghapa a fost spart, iar spre surprinderea generala, trupul lui era perfect conservat ca si cum ar fi trait, desi murise de 550 de ani. In ciuda minunii, garzile rosii i-au distrus corpul, doar cateva fragmente din craniu fiind salvate de un calugar curajos. Astazi, aceste fragmente se odihnesc in noul chörten al lui Tsongkhapa.

Alte doua manastiri deosebite sunt Sakya si Gyantse, aflate mult mai departe de Lhasa, langa Shigatse. Daca prima este sediul ordinului minoritar Sakyapa, cea de-a doua are avantajul de a fi localizata in orasul tibetan cel mai putin chinezizat.

Demna de vizitat este si manastirea Tashilhunpo din orasul Shigatse. Semnificatia sa istorica este deosebita – a fost fondata de primul Dalai Lama (actualul este cel de-al XIV-lea) in 1447, iar cel de-al V-lea Dalai Lama l-a declarat pe staretul marii manastiri ca fiind o manifestare al lui Őpagme, manifestarea cognitiva al lui Buddha, numindu-l Panchen Lama (adica “marele erudit”). De atunci, Shigatse si manastirea Tashilhunpo au fost sediul unei dinastii paralele de inalti lama, al lui Panchen Lama. Aici, statuile lui Panchen Lama al X-lea – cel care a fost inchis si torturat de autoritatile chineze timp de 20 ani pentru ca si-a manifestat loialitatea fata de Dalai Lama sunt in centrul veneratiei. Pozele falsului Panchen Lama al XI-lea, fiul unui secretar de partid din Lhasa sunt si ele prezente, dar parca am simtit o respingere al lor de catre pelerinii tibetani.

Ultima manastire pe care o recomand este manastirea Rongphu. Nu are cine stie ce semnificatie istorica (a fost fondata in 1902), este al unui ordin minoritar (Nyingmapa), este destul de austera, cu decoratiuni sarace, dar are avantajul sa fie manastirea aflata la cea mai inalta altitudine din lume – 5050 metri. Situata pe drumul spre Everest Base Camp, este ultimul loc de unde poti primi binecuvantarea zeilor inainte de a cuceri maretul varf. De altfel, imaginea cu manastirea si Everestul pe fundal este una dintre cele mai impresionante din lume.

O vizita in Tibet este o experienta, un drum printr-o istorie pe care o credeai de mult apusa. Dar este si un drum prin prezent, printr-o tara ocupata care lupta sa-si mentina identitatea culturala unica si bogata. Si este intr-adevar, locul in care poti atinge cerul cu mana… atat fizic, cat si spiritual.

Cum ajungi acolo
Cu avionul – fie din Nepal (Kathmandu), fie din cateva alte orase din China, marea majoritate a zborurilor plecand din orasul Chengdu, provincial Sichuan. Cu trenul, se poate pleca de asemenea din Chengdu, face cam 48 ore, cel mai ieftin bilet fiind circa 30 euro (pe scaun), soft sleeper la cuseta fiind in jur de 100 euro.

Viza de Tibet
Pentru Tibet, ai nevoie de un permis special emis de Biroul de Turism al Tibetului. Teoretic, nu poti intra in Tibet decat daca esti parte al unui grup touristic organizat. De fapt, acest grup se reuneste doar pe aeroportul din Chengdu, zboara impreuna pana la Lhasa si apoi fiecare merge in treaba lui. In general, regulile TTB (Tibet Tourism Board) nu se respecta, autoritatile inchizand ochii la turistii independenti. Regulile insa se respecta brusc in momentul in care au loc incidente in Tibet (demonstratii anti-chinezesti, in cea mai mare parte). Exista anumite perioade “sensibile” in care nu se emit autorizatii de vizitat Tibetul (gen Ziua Nationala a Chinei, Ziua de nastere al lui Dalai Lama, aniversarea revoltelor anti-chineze din 1959, etc). Pentru informatii cat mai actualizate, cel mai bine este sa verificati site-ul de mai jos:

https://gogosc.com/enly_tibet_explanation.asp

Netto, trebuie sa contactati o agentie de turism din China pentru a va face rost de aceste permise sau de inchiriat masini cu sofer si ghid (poti conduce masina in China doar daca ai permis de conducere chinezesc pe care poti sa-l obtii dand examen de conducere – inclusiv partea teoretica in chinezeste pe teritoriul Republicii Populare). Daca optezi pentru a inchiria masina, vei avea un ghid (cereti sa fie Tibetan !) si un sofer (in 101% cazuri de nationalitate chinez). Explicatia “oficiala” este ca tibetanii nu stiu sa conduca, iar chinezii nu stiu engleza (in cazul ultimilor, e adevarat !). O agentie care o recomand sunt cei de la Sim’s Cozy Guest House din Chengdu (vezi link-ul de mai sus), Daca vrei sa vizitezi din Nepal, orice agentie din Thamel te poate ajuta.

Cazare
In Lhasa, stati in cartierul tibetan, Barkhor – este mult mai autentic si colorat decat cartierul chinezesc ! Si au inceput sa apara hoteluri cu specific tibetan sau nepalez, foarte dragute. In afara Lhasa, in orase, vei gasi destule hoteluri decente.

Mancare
Ups, aici e o problema. Am pierdut vreo 4 kile in 10 zile – sa fie altitudinea, sa fie mancarea proasta, probabil o combinatie. Mancarea tibetana – ori iti place, ori o urasti, eu am fost in al doilea partid. Daca vrei sa mananci ceva aducand cu mancarea de acasa, cauta restaurant nepaleze.

Probleme cauzate de altitudine
Lhasa e la 4000 metri. Everest Base Camp la 5000. Daca ajungi cu avionul, iti va fi rau. Aproape garantat. Prin supermarketuri, o sa gasesti pastile chinezesti de altitudine, dar si tuburi cu oxigen. Nu lipsa de oxigen e problema, ci presiunea atmosferica, mult mai mica decat in mod normal. Iti va fi frig, te va durea capul, vei obosi dupa doi pasi si vei avea o senzatie generala de rau. Poti evita, luand pastile Diamox timp de cateva zile. Am fost in 2001 in Peru si mi-a fost foarte rau vreo 2 zile – pe vremea aceea, nu se stia ca Diamoxul (la origine e un medicament care trateaza cataracta) are si efecte benefice impotriva raului de inaltime. Cand am ajuns in Tibet, am luat Diamox si nu am simtit nici un efect – doar cel de lipsa de putere, dar asta nu se rezolva decat prin aclimatizare. Cel putin, nu mi-a fost nici un pic rau.

Hotel Dhod Gu – Lhasa

 

prin targ

 

palatul Potala

 

palatul Potala

 

Palatul Potala

 

Palatul Potala

 

Palatul Potala

 

Lhasa vazuta de la palat

Manastirea Jokhang din Lhasa

Manastirea Jokhang din Lhasa

Manastirea Jokhang din Lhasa

piata Jokhang

Jokhang

pelerini prosternandu-se

manastirea Drepung

Manastirea Drepung

Manastirea Drepung

calugari la manastirea Drepung

Dezbateri calugaresti la manastirea Sera

Dezbateri calugaresti la manastirea Sera

manastirea Ganden

manastirea Ganden

Manastirea Ganden

manastirea Ganden

manastirea Ganden

manastirea Ganden

manastirea Ganden

manastirea Ganden

manastirea Ganden

Calugar in Lhasa

pelerini la Lhasa

pelerin la Lhasa

Gyantse – produse din unt de yak

 

Gyantse

ochii lui Buddha

manastirea Gyantse

manastirea Gyantse

manastirea din Shigatse, al doilea oras ca importanta din Tibet

 

manastirea din Shigatse

Manastirea din Shigatse

manastirea din Shigatse – stupe sfinte

pelerini din Shigatse

pelerini in Shigatse

Shigatse

pelerini in Shigatse

manastirea din Shigatse

manastirea din Rongphu

manastirea Rongphu si varful Everest

manastirea Rongphu si varful Everest

Rongphu si Everestul

Rongphu si Everestul

pelerini la Lhasa

Tangkha

pelerini la Lhasa

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii